l6g21gl
Cercetarea noastra se origineaza in marginea reflectiilor lui Giani Vattimo din “Societatea transparenta” , reflectii ce vizau societatea ce devine “transparenta” prin comunicarea ce devine comunicare de masa (sau comunicarea ce se restrange sub numele generic de “mass-media”). Ceea ce propune Vattimo este o redefinire a conceptului de comunicare asa cum se prezinta el in modernitate, definire ce trebuie sa tina cont de profundele transformari din peisajul cultural al post-modernitatii )sau al modernitatii tarzii -; dupa formula lui Habermas) si mai ales in peisajul postbelic. Care sunt aceste transformari (sau coordonate) de care trebuie sa se tina cont intr-o sinoptica asupra comunicarii? In primul rand disolutia oricarui punct de vedere cultural autoritar in functie de care se construieste istoria. Post-modernitatea a inlocuit centrul prin margini (fara nici un fel de accent peiorativ), in acest moment vocea oricarei minoritati de orice fel este la fel de autoritara (ba chiar n unele cazuri - mai autoritara, a se vedea feminismul sau miscarea pentru “political corectness”) ca vocile oricaror alte majoritati acceptate pana acum ca fiind formatoare de opinie. Pe lana aceasta disolutie a unui punct de vedere central, o alta coordonata fundamentala a noii paradigme a comunicarii este disparitia sciziunii subiect-obiect , sciziune ce a marcat filosofia moderna. Odata cu disparitia subiectului cunoscator (in sens kantian) privilegiat in raport cu un obiect ce trebuia doar cunoscut, in postmodernitate (sau post-istorie) subiectul si obiectul isi pot schimba reciproc pozitiile si functiile.
Schimbarea profunda a ceea ce numim comunicare in peisajul nostru cultural, nu se fundamenteaza doar pe aceste transformari (disparitia unui punct de vedere central si disparitia sciziunii subiect-obiect) insa noi le vedem ca fiind de maxima importanta pe langa continua proliferare a mijloacelor tehnice de varf necesare comunicarii in redefinirea acestui concept precum si al celui de comunicare de masa.Odata cu aceste consideratii, tema cercetarii noastre se contureaza si precizeaza cu mult mai usor: care (mai) este relatia culturii cu comunicarea generalizata? Daca aceasta relatie exista, care sunt coordonatele ei?
Trebuie precizate insa, la fel ca si in cazul comunicarii, diferitele transformari suferite de conceptul de cultura. In cazul acesteia din urma, transformarile se produc pe doua sensuri. In primul rand, odata cu Renasterea, cultura insemna atat litere si filosofie cat si matematici, geografie sau astronomie. Omul de cultura era un enciclopedist , in unele cazuri la aceasta adaugandu-se si ocupatia artistica. Acest model se pastreaza pana in epoca moderna, dar el dispare in epoca pe care o numim post-moderna. Omul de cultura se specializeaza pe masura ce domeniul sau de cercetare se ingusteaza vizibil. El este limitat la o singura arie de cercetare declinandu-si competenta in orice alt domeniu.
Al doilea sens de transformare a culturii este acela ca singularul “Cultura” devine/se transforma in pluralul “culturi”. Daca pana acum un secol cultura insemna cultura europeana si , partial, cultura americana, in postmodernism aceasta devine doar o cultura printre altele. Aceasta relativizare completa a termenului “cultura” este analoaga cu pierderea centrului din cazul comunicarii. Egalitatea proclamata intre atat de diferitele culturi implica la randul ei o diversificare masiva a studiilor culturale. Aceasta va permite bunaoara, aparitia unor domenii de cercetare de genul studiilor africane , asiatice sau sud-americane. In cadrul acestor studii productiile culturale sunt postulate ca fiind (axiologic) egale cu productiile culturale clasice europene.
Am enumerat mai sus cateva din transformarile suferite atat de conceptul de comunicare cat si de catre cel de cultura. Asa cum am mai spus, subiectul cercetarii noastre este relatia dintre aceste doua concepte. Cum se raporteaza cultura la comunicare in postmodernism? A suferit relatia dintre cele doua, transformari radicale la fel ca si termenii relatiei? Daca aceste transformari ale relatiei s-au produs, care sunt ele?
Aceasta ar fi, intr-o prezentare sumara subiectul cercetarii noastre masterale. Nu putem decat sa speram ca cercetarea noastra se va dezvolta si, bineinteles, contura mult mai clar in cadrul seminariilor masterale si cu ajutorul lor.