Adevarul z9u6ug
Conceptul de adevar ocupa un loc central in codul teoriei cunoasterii . Privind
definirea adevarului au existat numeroase dispute teoretice formulandu-se
o diversitate de pareri . In cadrul acestei diversitati se disting trei
orientari fundamentale :
Orientarea conform careia adevarul este o proprietate exclusiva si nemijlocita
o obiectului cunoasterii , adica a obiectelor , fenomenelor , proceselor , sistemelor
reale . Aceasta orientare este eronata , fiind rezultatul unei confuzii intre
planul existentei si cel cognitiv , deoarece , din faptul ca obiectul fundamental
al cunoasterii il constituie descoperirea structurilor si proprietatilor
obiectelor si evenimentelor realitatii si din faptul ca adevarate sunt acele
produse ale cunoasterii care realizeaza acest lucru , nu rezulta ca adevarul
ar fi insasi lucrurile si evenimentele cu propretatile si structurile
lor .
Adevarul nu poate fi o proprietate a obiectelor si fenomenelor din realitatea
obiectiva . Nu putem spune despre un lucru ca este adevarat sau fals , ci cel
mult ca el exista.
Orientarea conform careia adevarul este o proprietate a subiectului in
mod exclusiv , a constiintei noastre . Aceasta ar insemna ca fiecare constiinta
sa aiba setul sau de adevaruri , dar tebuie mentionat ca in functie de
elementul constiinta se pot distinge mai multe abordari ale adevarului care
sunt incorecte si conduc la erori in cadrul activitatilor practice .
1. Adevartul este o proprietate a expresilor lingvistice formulate de subiect
2. Adevartul consta in caracterul evident si clar al cauzelor sirezultatelor
3. Adevarul este rezultatul acelor produse ale cunoasterii care intrunesc
consensul
Orientarea care sustine ca adevarul este o proprietate a constiintei care
este rezultat al interactiunii dintre obiectul cunoasterii si subiectul cunoscator
.
Din acest unghi , adevarul este un raport , o relatie intre cunostintele
dobandite de om in cadrul cunoasterii si starile de fapt pe care aceste
cunoastinte le reflecta .
Aristotel , in lucrearea sa “Metafizica” defineste adevarul
astfel : “a enunta ca ceea ce este nu este sau ca ceea ce nu este este
constituie o propozitie falsa , dimpotriva o enuntare adevarata este aceasta
prin care spui ca este ceea ce este si ca nu este ceea ce nu este.”
Este cuprins aici miezul a ceea ce este cunoscut sub numele de teoria adevarului
.
Aceasta teorie a fost dezvoltata in evul mediu iar in epoca moderna
ea devine o componenta esentiala a teoriei realiste , astazi cea mai raspandita
despre adevar mai ales in cadrul conceptiei analitice despre cunoastere
.
Conform acestei teorii , adevarul desemneaza corespondenta sau concordanta continutului
informational al cunostinteor subiectului cunoscator , cu starea de fapt , reala
a obiectului la care se refera .
Asadar , adevarul nu este o proprietate nici a obiectului cunoasterii , nici
al subiectului cunoscator ci a constientului cognitiv informational vehiculat
prin intermediul expresiilor propozitionale . Adevarul se manifesta exclusiv
la nivelul propozitiilor .
Caracteristicile adevarului
Caracterul obiectiv al adevarului . Definirea adevarului drept coordonata a
continutului informational al cunostintelor noastre cu starea de fapt reala
inseamna in acelas timp recunoasterea caracterului sau obiectiv
. Prin adevar obiectiv intelegem existenta in cunostintle noastre
a unui continut care nu depinde de noi (de subiectul cunoscator). Caracterul
obiectiv al adevarului este determinat de izvorul cunoasterii , adica de natura
obiectului de cunoscut . Cand vorbim de adevar obiectiv avem in
vedere numai continutul lui pentu ca , tinand seama de faptul ca adevarul
este dobandit in cadrul social-istoric si al experientei umane al nu poate
exista in afara omului .
Procesul dobandirii adevarului
Adevarul relativ-absolut
Obiectivitatea adevarului trebuie inteleasa prin prisma procesualitatii
complexe a cunoasterii .
Caracterul procesual al surprinderii devenirii adevarului unei cunostinte rezulta
din caracterul contradictoriu al cunoasterii . Cunoasterea unmana este cuprinsa
intre polii unei contradictii :
1. Tendinta si posibilitatea subiectului de a cunoste in mod complex si
definitiv totul
2. Imposibilitatea realizarii , infaptuirii acestei tendinte si aspiratii
Prin adevar relativ se intelege acel adevar obiectiv care in continutul
sau este partial limitat , incomplet , suspectibil de perfectionare , de adancire
si completare ulterioara . La el ajungem prin rezolvarea partiala a contredictiei
fundamentala a cunoasterii .
Prin adevar absolut se intelege adevar obiectiv in forma sa deplina
, desavarsita care nu mai este susceptibil de aprofundare , de precizare
, de completare ulterioara .
Relativitatea adevarului trebuie inteleasa in sensul ca fiecare
cunstinta adevarata reflecta realitatea obiectiva , dar poate cuprinde toate
laturile ei , ci le cuprinde numai pe acei care au patruns in sfera cunoasterii
.
Caracterul relativ al adevarului tine de ceea ce in cadrul ei cunostintele
sunt suspuse revizuirilor , intregirilor si completarii iar cel absolut
tine de ceea ce in cadrul oricarei cunostinte rezista in timp ,
este retinut din generatie in generatie .
Sarcina stiintei este dobandirea adevarului obiectiv relativ , care reprezinta
un pas spre cel absolut .
Caracterul concret al adevarului
Adevarul concret este acel adevar care tine seama de interpretarea abstractiilor
, de conditiilor de timp si loc . Concretetea adevarului rezida deci , in
faptul ca nu putem face niciodata abstractie de determinatiile spatio-temporale
in care exista si se manifesta obiectele si fenomenele .
Caracterul concret trebuie vazut in functie de factorii care participa
la procesul cunoasterii . Fiecare dintre acesti termeni (obiect,subiect) se
schimba .
Faptul ca fenomenele si obiectele pe care le cunoastem sunt intr-o continua
transformare face ca cunostintele noastre sa se schimbe , sa se modifice .
In diferite perioade istorice exista particularitati psihologice si intelectuale
ale subiectului cunoscator . Oamenii apartin unei anumite etape istorice si
au la indemana anumite mijloace si posibilitati de investigare .
Criteriile adevarului
Prin criteriu al adevarului intelegem un ansamblu de reguli sau semne
prin care intelegem daca un enunt este adevarat sau fals . Deci criteriul
adevarului se refera la acele indicii , reguli care ne permit sa determinam
riguros intre adevar si fals .
Exista :
Criterii materiale ( criteriul corespondentei , utilitatii )
Criterii formale ( coerenta logica , demonstratia )
Criteriul corespondentei reprezinta experienta practica care permite deosebirea
propozitiilor adevarate de cele false . Corespondeta este un criteriu hotarator
al adevarului .
Criteriul coerentei este cel mai important criteriu folosit in stiinte
ca matematica , logica . Criteriul coerentei consta in faptul ca o opinie
este adevarata atunci cand ea concorda cu celelalte opinii .
Criteriul untilitatii reprezinta cunostintele detinute de subiect si sunt adevarate
in momentul in care se pot verifica .