Cum sugereaza si introducerea acestui grupaj, America e unul din aspectele despre care se poate spune, pe buna dreptate, ca iti “asurzeste urechile” si iti “oboseste privirea” pana la inrosirea ochilor -; universul acustic si visual “musteste” de rezonante ale Americii. Chiar s-a petrecut recent un eveniment demn de o “lacrimare” in fata televizorului, cand o corespondenta a unuia din posturile autohtone, vizibil patrunsa de importanta evenimentului, citea cu o solemnitate demna de o cauza mai buna cuvintele pe care Presedintele (abia pe urma s-a corectat si a specificat “presedintele american”) le adresa omologului -; termenul apartine corespondentei; dar nu e aici locul unei discutii asupra jocului sintactic al acestui termen -; sau roman. Nu era insa foarte clar initial de unde importanta evenimentului, mesajul transmis fiind din categoria celor standard, in care doar inlocuiesti numele destinatarului. Abia pe parcurs s-a clarificat acest aspect: important nu era mesajul transmis, ci “extraordinarul” fapt ca insusi Presedintele se adreseaza in termeni apreciativi -; dar trebuie adaugat aici ca era vorba doar de o tactica diplomatica veche de cand lumea, menita a disimula interesul -; presedintelui din spatiul carpato-danubiano-pontic. Reactia cea mai la indemana, anume schimbarea canalului, s-a dovedeit a fi ineficace: era clar, asistam la un eveniment de interes national. Toate posturile erau in mijlocul evenimentului. Alternativa ucisa din fasa: you can run, but you cannot hide, cum ar zice americanul. p9m23my
Pai ce-ar fi trebuit sa credem? Cand intra ditamai America pe scena, o ocupa in intregime -; un fapt care ar fi trebuit stiut. In plina epoca a mediaticului, America reuseste mai bine ca oricine sa controleze mijloacele de comunicare, livrand imagini ale sale dupa bunul sau plac: ea controleaza atat orizontala, cat si verticala ecranelor din ce in ce mai plate. Si chiar se pune aici intrebarea daca nu cumva politica ecranelor plate are vreo legatura cu exercitiul de imagine al Americii: pentru ca e posibil ca platitudinea ecranelor sa fie impusa de cerinta de a reda cat mai fidel imaginea Americii. “Cat mai fidel” ar trebui sa insemne aici un aspect pozitiv: toata lumea e de parere ca ecranele plate ofera o imagine mai plina de acuratete -; aceasta ca nu cumva sa existe banuiala vreunei malitiozitati la adresa Americii. Nu, nu s-a spus ca America ar fi plata.

Preluand acum distinctia saussuriana semnificat/semnificant, ne va fi permis sa vorbim in cazul Americii de o supralicitate a semnificantului in raport cu semnificatul. Departe de a se imbina armonios pentru a da nastere la ceea ce acelasi Saussure numea semn, in cazul Americii semnificatul este invaluit, excedat de semnificant. Pentru prima data in istorie asistam la o producere de imagine, la o creatie, am putea zice, ex nihilo. Imaginea Americii se construieste fara absolut nici o referinta, fara a fi reflexul vreunei stari de fapt; ea nu dubleaza nimic concret, fiind pur virtuala. Isi este propria sa referinta. Semnificatul si semnificantul nu pot da nastere, de aceea, unui veritabil semn, ci doar unui simulacru de semn. Si nu tocmai de supralicitarea semnificantului (ne amintim, Saussure propune acest termen pentru a inlocui expresia, sugestiva in cazul Americii, “imagine acustica”) au profitat teroristii care au pus la cale acel memorabil si, probabil, irepetabil 11 septembrie? A fost vorba atunci de o grea lovitura de imagine, pe care America inca o resimte. Razboiul impotriva Irakului nu se inscrie, dealtfel, decat in actuala politica de refacere a imaginii, grav sifonata dupa evenimentele din 11 septembrie.