s6l7lj
Potrivit lui Leibniz, universul -; lumea actuala -; este doar una din numarul infinit al lumilor posibile existente in mintea lui Dumnezeu.* Dumnezeu a creat universul actuali¬zand una din aceste lumi posibile -; cea mai buna dintre toate. Este o imagine impresio¬nanta aceasta intruchipare a unui roi infinit de universuri complete, fiecare luptandu se, prin inclinatia sa naturala spre existenta, pentru o pozitie care nu poate fi ocupata decat de unul singur, o imagine a Dumnezeu care, in infinita sa intelepciune si bunavointa, ho¬taraste competitia selectand candidatul cel mai valoros. Dar, in aceste timpuri dominate de ratiune credem ca este dificil sa luam acest mit metafizic mai in serios decat pe cele¬lalte povestiri creationiste mai putin abstracte, ramase de la stramosii nostri primitivi. Chiar si cele mai recente versiuni revizuite ale povestirii -; cele care il lasa la o parte pe Dumnezeu si renunta la binecunoscuta teza exclusivista conform careia lumea noastra este mai buna decat toate celelalte -; in general sunt socotite, in cel mai bun caz, meta¬fore fanteziste despre o realitate mult mai cenusie. De exemplu, J. L. Mackie scrie: „…discutia despre lumi posibile… necesita cu insistenta o analiza suplimentara. Nu exista lumi posibile, in afara de cea actuala; deci, ce se petrece cu noi atunci cand vorbim des¬pre ele?“ (a3i, p. 90) Lawrence Powers puncteaza mai dur: „Intreaga conceptie a lumilor posibile (probabil asezate in spatiu precum stafidele intr o budinca) pare ridicola.“ (a4i).
Bineinteles ca aceste expresii ale scepticismului si insistenta asupra unor analize su¬plimentare nu sunt indreptate impotriva lui Leibniz, ci impotriva utilizarilor recente ale fragmentelor din mitul sau metafizic de a motiva si de a da continut semanticilor formale pentru logica modala. In ambele discutii formale si filosofice despre modalitate, concep¬tul unei lumi posibile s a aratat ca avand o considerabila putere euristica. Insa criticii au argumentat ca procedeul euristic nu trebuie confundat cu o explicatie. Daca analizele conceptelor modale (sau a conceptului dintr o propozitie ) in termenii lumilor posibile ar trebui sa fie mai mult decat niste ajutoare euristice in schitarea relatiilor intre formulele unei logici modale, atunci chiar conceptul de lume posibila trebuie sa fie explicat si justi¬ficat.

Desi faptul ca nu exista in realitate astfel de lucruri precum lumile posibile -; ca mitul, lamuritor sau dimpotriva, confuz, explicativ sau din contra, generator de incurcaturi, este totusi un mit -; este indeobste socotit un adevar evident, o astfel de opinie comuna poate fi disputata, ceea ce inseamna ca scepticului in privinta lumilor posibile i se poate ras¬punde nu prin explicarea metaforei, ci luand povestirea drept literalmente adevarata. Iata care este raspunsul lui David Lewis, luand opinia comuna si limbajul obisnuit de partea sa:
Cred ca exista alte lumi posibile decat cea in care traim din in¬tamplare. Daca se doreste un argument, iata l. Este cu siguranta adevarat ca lucrurile pot fi altfel decat sunt. Eu cred, la fel ca si dumneavoastra, ca lucrurile ar putea fi diferite, in nenumarate fe¬luri. Dar ce inseamna aceasta? Limbajul obisnuit permite para¬frazarea astfel: exista multe feluri in care ar putea fi lucrurile, in afara de felul in care sunt ele acum de fapt. In aparenta, aceasta propozitie este o cuantificare existentiala. Ea spune ca exista mai multe entitati ale unei anumite descrieri, cu alte cuvinte, „felurile in care ar putea fi lucrurile“ („ways things could have been“). Prefer sa le numesc «lumi posibile» (a2i, p. 84).
Lewis nu vrea sa faca din randurile de mai sus un argument hotaritor. Ele reprezinta doar o presupunere a faptului ca propozitiile limbajului comun trebuie judecate dupa va¬loarea lor aparenta, dar asta poate fi combatuta in situatia in care intelegerea naiva a propozitiilor conduce la probleme ce pot fi evitate printr o analiza alternativa. Scopul ar¬gumentului este de a arunca povara pe umerii scepticului care, daca vrea sa combata ar¬gumentul, trebuie sa indice problemele pe care le creeaza o angajare a lumilor posibile, dar si analiza alternativa care evita acele probleme. Lewis nu crede ca scepticul ar putea face aceste lucruri.
Forta retorica a argumentului lui Lewis sta in sugestia ca, intr adevar, lumile posibile nu sunt niste entitati bizare, asa cum pare sa sugereze tenta metafizica a unui astfel de nume. Argumentul nu presupune ca limbajul comun si convingerile noastre obisnuite ne conduc spre o teorie metafizica greoaie, ci mai degraba el arata ca ceea ce pare a fi o teo¬rie metafizica dificila este de fapt o serie de pareri obisnuite, sub un alt nume. A crede in lumi posibile este ca si a scrie proza. Lucrul asta l am facut toata viata.
Dar, pentru ca cele de mai sus sa fie convingatoare, schimbarea din „felurile in care ar putea fi lucrurile“ in „lumi posibile“ trebuie sa fie o substitutie terminologica nevinovata; totusi, nu cred ca asa stau lucrurile, adica asa cum Lewis dezvolta conceptul de lume po¬sibila. Pentru a combate acest punct de vedere, voi stabili patru teze ale lumilor posibile, toate sustinute de Lewis. Ele impreuna constituie o doctrina pe care o voi numi realismul extrem despre lumile posibile, cea impotriva careia reactioneaza scepticul si impotriva careia, as putea spune, el are motive sa reactioneze. Cred ca doctrina e falsa, dar de ase¬menea consider ca nu trebuie acceptate sau respinse tezele cu totul. Principala sarcina a argumentului meu va fi sa dovedeasca independenta partilor mai plauzibile din cele pa¬tru teze, si astfel sa sustin coerenta unei forme mult mai moderate de realism in ceea ce priveste lumile posibile -; care poate fi justificata prin opiniile modale comune noua si sustinuta ca baza pentru o teorie despre activitatile agentilor rationali.
Iata cele patru teze ale lui Lewis:
1) Lumile posibile exista. Celelalte lumi posibile sunt exact la fel de reale ca si cea ac¬tuala. Ele nu pot exista in mod actual, de vreme ce a exista in mod actual inseamna a exista in lumea actuala, dar, totusi, ele totusi exista.
2) Celelalte lumi posibile sunt lucruri de acelasi gen ca si cele din lumea actuala -; „eu si tot ce ma inconjoara“ (a2i, p. 86). Ele nu difera „ca tip, ci prin ce se intampla cu ele. Lu¬mea noastra actuala este doar una printre celelalte. Doar pe ea o numim actuala, nu pen¬tru ca ea ar diferi in vreun fel de toate celelalte, ci pentru ca ea este lumea in care traim“ (a2i, p. 85).
3) Analiza indexicala a adjectivului „actual“ este cea corecta. „Locuitorii celorlalte lumi pot numi cu adevarat lumile lor «actuale», daca ei inteleg prin «actual» ceea ce intelegem noi, caci intelesul pe care il dam lui «actual» este astfel ales incat se refera in cazul ori¬carei lumi i la lumea i insasi. «Actual» este indexical, ca «eu», «aici», sau «acum»: in ceea ce priveste referinta sa, el depinde de circumstantele enuntului, cu alte cuvinte, de lumea unde este localizat el.“ (a2i, pp. 85 86)
4) Lumile posibile nu pot fi reduse la ceva mai elementar. „Lumile posibile sunt ceea ce sunt, si nimic altceva.“ Ar fi o greseala sa le identificam cu alte entitati, chipurile mai respectabile, de exemplu cu o multime de propozitii ale unui anumit limbaj. Lumile posi¬bile sunt „entitati respectabile in propriul lor drept“ (a2i, p. 85).
Prima teza este compatibila prin ea insasi cu pretentia mai profitabila a lui Lewis con¬form careia a crede in lumi posibile nu inseamna decat a crede ca lucrurile pot fi diferite in diferite feluri. El pretinde ca exista lucruri pe care limbajul comun le numeste „felurile in care ar putea fi lucrurile“, lucruri relativ la care este definit adevarul, lucruri care pot fi socotite drept cuantificate de idiomurile noastre modale. Dar prima teza nu spune ni¬mic despre natura entitatilor care joaca aceste roluri. Cea de a doua teza este cea care ofera realismuliu despre lumile posibile turnura metafizica, de vreme ce ea implica faptul ca lumile posibile nu sunt feluri obscure in care ar putea fi lucrurile, ci lucruri particulare concrete, sau cel putin entitati care sunt alcatuite din particulare concrete si evenimente. Lumea actuala este „eu si tot ce ma inconjoara“. Celelalte lumi posibile inseamna mai mult decat atat. Chiar si un filosof care nu simte nici o slabiciune fata de obiectele abs¬tracte cum ar fi numerele, proprietatile, starile si felurile, se poate incurca in aceasta pro¬liferare a universurilor in toata regula care ne par mai putin reale decat propria noastra lume, doar pentru ca noi nu am fost niciodata acolo.
Argumentul pe care Lewis il da pentru prima teza, identificand lumile posibile cu felu¬rile in care pot fi lucrurile, pare incompatibil chiar cu explicatia data de el lumilor posi¬bile ca fiind mai multe lucruri de acelasi fel precum „eu si ceea ce ma inconjoara“. Daca lumile posibile sunt feluri in care ar putea fi lucrurile, atunci lumea actuala trebuie sa fie felul in care sunt lucrurile, mai degraba decat eu si tot ce ma inconjoara. Felul in care sunt lucrurile este o proprietate sau o stare a lumii, nu lumea insasi. Intr un sens, este ade¬varat enuntul ca lumea este felul in care este, dar nu cand este luat drept un enunt de identitate (compara: „felul in care este lumea este lumea“). Acest lucru este important, intrucat daca proprietatile pot exista fara a fi instantiate, atunci felul in care este lumea poate exista chiar daca o lume care este acel fel nu exista. Se poate accepta prima teza -; conform careia intr adevar exista multe feluri in care ar putea fi lucrurile -;, in timp ce se neaga faptul ca exista altceva asemanator lumii actuale.
Oare forta celei de a doua teze consta atunci in simpla echivocatie dintre „lumea ac¬tuala“, in sensul aproximativ prins in parafraza „eu si tot ce ma inconjoara“, si sensul echivalent cu „felurile in care sunt lucrurile“? Cred ca, doar partial, are si o motivatie mai profunda. Cineva ar putea deduce din teza a treia -; analiza indexicala a actualitatii -; concluzia ca diferenta esentiala dintre lumea actuala si celelalte este ca noi suntem aici, si nu acolo.
A treia teza pare sa implice faptul ca actualitatea lumii actuale -; atributul in virtutea caruia ea e actuala -; este un atribut relativ la lume. El este un atribut pe care lumea noastra il are relativ la ea insasi, dar pe care toate celelalte lumi il au in legatura tot cu ele insele; astfel, conceptul actualitatii nu distinge, dintr un punct de vedere absolut, lu¬mea actuala de celelalte. Dar, daca nu exista nici o proprietate absoluta a actualitatii, nu inseamna ca, privind lucrurile dintr un punct de vedere obiectiv, doar oamenii posibili si ceea ce ii inconjoara sunt la fel de reali ca noi si ceea ce este in jurul nostru?
Cred ca eroarea din acest rationament consta in prezumtia ca punctul de vedere abso¬lut este unul neutru, distinct de viziunea dinauntrul oricarei lumi posibile. Problema este evitata cand se recunoaste ca punctul de vedere al lumii actuale este cel absolut si ca fap¬tul ca acest lucru trebuie sa se intample astfel face parte din conceptul de actualitate. Pu¬tem admite ca personajele fictive sunt si ele indreptatite, din punctul lor de vedere, sa afirme realitatea lor viguroasa, dupa cum si noi o afirmam pe a noastra. Dar punctul lor de vedere este fictional si, astfel, ceea ce este drept dintr o astfel de perspectiva nu face nici o diferenta in privinta implicarii realitatii.
Parerea mea este ca teza semantica prin care analiza indexicala a „actualului“ este so¬cotita corecta poate fi separata de cea metafizica, adica de cea conform careia actualita¬tea lumii actuale nu e nimic mai mult decat o relatie intre ea si lucrurile care exista inauntrul ei. Asa cum cineva poate accepta analiza indexicala a pronumelor personale si sa fie solipsist, sa accepte analiza indexicala a timpurilor gramaticale si sa creada ca tre¬cutul exista doar ca memorie si viitorul doar ca anticipatie, el poate accepta analiza in¬dexicala a actualitatii, excluzand in acelasi timp din ontologia sa orice univers care este felul in care ar putea fi lucrurile.
De fapt, ceea ce vreau sa arat este ca acel cineva trebuie sa excluda din ontologia sa acele universuri analoge universului nostru. Teza conform careia doar lumea actuala e reala este in mod superficial analoga cu solipsismul -; teza ca doar eu sunt real; dar solip¬sismul are continut si poate fi negat in mod coerent, pentru ca spune ceva esential (substantive) despre ceva ce este doar el singur real. In consecinta, solipsismul spune ca lumea actuala este o persoana sau un intelect (mind). Dar teza ca lumea actuala este doar ea reala are continut doar daca „lumea actuala“ inseamna altceva decat totalitatea a ceea ce este, dar eu nu cred ca este asa. Teza conform careia nu exista in cadrul realitatii loc pentru alte lucruri decat lumea actuala, ca si solipsismul, nu se bazeaza pe o teorie restrictiva despre cele pentru care se gaseste loc in cadrul realitatii, ci mai degraba pe credinta neutra din punct de vedere metafizic, dupa care „lumea actuala“ este doar un alt nume dat realitatii.
Deci realismul moderat, a carui coerenta incerc sa o apar, accepta prima si a treia teza si o respinge pe cea de a doua. Dar ce se intampla cu a patra teza? Daca identificam lu¬mile posibile cu felurile in care ar putea fi lucrurile, putem oare sustine in continuare ca ele sunt „entitati respectabile, in propriul lor drept“, ireductibile la ceva mai fundamen¬tal? Robert Adams a argumentat ca, pentru a evita realismul extrem, trebuie sa gasim o reductie eliminativa a lumilor posibile. „Daca exista enunturi adevarate prin care se spune ca exista lumi posibile nonactuale“, arata el, „ele trebuie sa fie reductibile la enunturi in care singurele lucruri despre care se spune ca exista sunt cele care exista in lumea actuala si care sunt identice cu posibilele nonactuale.“(a1i, p. 224) Numai daca cel care ne reaminteste ca prin „lumile posibile“ nu intelegem nimic mai mult decat „felurile in care ar putea fi lucrurile“ conteaza pe o astfel de reductie, nu vad de ce acest lucru ar fi necesar. De ce felurile in care pot fi lucrurile nu pot fi elemente ale lumii actuale, asa cum sunt ele?
Trebuie separate doua probleme: prima este temerea generala ca notiunea de lume posibila este foarte obscura. In ce fel explicatiile in termeni de lumi posibile ne ajuta sa intelegem ceva daca nu ni se spune ce sunt acestea, in termeni independenti de notiunile prin care se doreste a fi explicate lumile posibile? A doua problema este una specifica: a crede in lumi posibile si in analiza indexicala a actualitatii pare sa ne oblige la un realism extrem, care este (si multi cred asta) in mod evident fals. Acum, a indica diferenta dintre unul dintre felurile in care ar putea fi lumea noastra si o lume care este felul in care lu¬mea noastra ar putea fi, si a clarifica faptul ca lumile posibile, a caror existenta este im¬plicata de teorie, sunt in prima situatie, si nu in cea de a doua, nu inseamna a rezolva prima problema; de fapt, o face mai complexa, de vreme ce foloseste un operator modal pentru a spune ce este o lume posibila. Dar, eu cred ca aceasta distinctie simpla anuleaza cea de a doua problema care l a facut pe Adams sa ceara cu insistenta o analiza.
Nu numai ca o reductie eliminatorie a lumilor posibile nu este necesara pentru a re¬zolva a doua problema, dar, de asemenea, ea nu va fi suficienta nici pentru a o rezolva pe prima. Voi arata ca reductia particulara pe care o propune Adams -; o reductie a lumi¬lor posibile la propozitii -; prin ea insasi nu aduce nimic nou fata de raspunsurile pe care le da criticul care socoteste conceptul de lume posibila drept obscur. Reductia sa nu spune mai mult, si de fapt spune mai putin, despre propozitii si lumi posibile decat ana¬liza inversa pe care o voi apara -; analiza propozitiilor in termeni de lumi posibile.
Iata analiza lui Adams: „Sa spunem ca o descriere a lumii (world story) este o multime maximal consistenta de propozitii. Adica este o multime ce are ca elemente cate un ele¬ment din toate perechile de propozitii reciproc contradictorii si care este astfel construita incat este posibil ca toate elementele sale sa fie adevarate impreuna. Notiunea de lume posibila poate fi data, intr o analiza contextuala, in termenii de descriere a lumii“ (a1i, p. 225). Pentru ca o propozitie sa fie adevarata in unele sau in toate lumile posibile trebuie ca ea sa fie un element in unele sau in toate descrierile lumii. Orice alte enunturi ce par a fi despre lumile posibile trebuie inlocuite intr un mod similar cu enunturi despre descrie¬rile lumii.
Exista trei notiuni nedefinite in reductia lui Adams a lumilor posibile: propozitia, posi¬bilitatea si contradictia. Ce sunt propozitiile? Adams lasa deschisa aceasta problema pen¬tru discutii viitoare; el sugereaza ca se poate raspunde in moduri diferite. Se spune putin despre ele, in afara de faptul ca ele trebuie gandite ca obiecte abstracte independente de limbaj, probabil obiectele potentiale ale actelor de vorbire si ale atitudinilor propozitio¬nale.
Ce inseamna posibilitatea? Aceasta notiune folosita in definitia descrierii lumii este o proprietate a multimilor de propozitii. Intuitiv, o multime de propozitii este posibila daca toate elementele sale pot fi adevarate impreuna. Desigur, aceasta notiune nu poate fi de¬finita in termeni de lume posibila sau de descriere a lumii fara a ajunge la circularitate, dar ar trebui sa fie o consecinta a teoriei faptul ca o multime de propozitii este posibila daca si numai daca elementele sale sunt simultan adevarate in unele lumi posibile (sunt toate elemente ale unor descrieri ale lumii). Probabil ca o formulare explicita a teoriei descrierii lumii contine postulate suficiente pentru a o garanta.
Ce este contradictia? Aceasta relatie intre propozitii poate fi definita in termeni de po¬sibilitate dupa cum urmeaza: A si B sunt contradictorii daca si numai daca AA, BS nu e posibila si pentru orice multime posibila de propozitii G, fie GcAAS, fie GcABS e posibila. Teoria presupune in mod tacit ca orice propozitie are o contradictorie: intr o formulare explicita, aceasta ar putea fi un postulat suplimentar.
Aceste definitii si postulate ofera o teorie minima a descrierii lumii. Minima, prin fap¬tul ca nu impune nici o structura peste elementele de baza ale teoriei, cu exceptia celor necesare pentru a justifica ceea ce Adams numeste „teza, foarte plauzibila din punct de vedere intuitiv, ca posibilitatea este mai degraba holista decat atomista, in sensul ca ceea ce este posibil este astfel doar ca parte a unei lumi posibile complet determinate“ (a1i, p. 225). Dar teoria justifica aceasta teza doar postuland o.
Ar fi folositor sa se compare aceasta reductie a lumilor posibile la propozitii cu redu¬ctia concurenta a propozitiilor la lumile posibile. Care este miza in alegerea uneia dintre aceste doua notiuni pentru a fi definita in termenii celeilalte? Adams se refera la „schimbul ce nu ne este strain… dintre posibilele non actuale si intensiuni (cum ar fi propozitiile); data fiind una dintre ele, noi putem sa o construim pe cealalta sau sa facem operatia ce ar fi fost facuta prin discutia despre cealalta“ (a1i, p. 228). Dar cele doua va¬riante nu sunt echivalente. Partial, ce le deosebeste este o neclara chestiune de prioritate conceptuala, insa sunt de asemenea mai multe diferente esentiale, atat in structura im¬pusa propozitiilor si lumilor posibile, cat si in problemele lasate pentru dezvoltarile ulte¬rioare ale teoriilor respective.
Daca lasam deoparte problemele prioritatii conceptuale -; care dintre ele poseda con¬cepte si principii primitive si care poseda concepte definite sau derivate -;, care este di¬ferenta intre cele doua analize? Teoria descrierii lumii este mai slaba, lasand neacoperite probleme care sunt stabilite de analiza prin lumi posibile a propozitiilor. Urmatoarele doua teze sunt consecinte ale analizei lumilor posibile, nu si a teoriei descrierii lumii; prima se refera la conditiile identitatii, a doua e o conditie de inchidere:
(I) Propozitiile echivalente in mod necesar sunt identice.
(C) Pentru orice multime de propozitii exista o propozitie care, in mod necesar, este adevarata daca si numai daca fiecare element al multimii este adevarat.
Sunt oare aceste consecinte ale analizei lumilor posibile binevenite sau nu? Cred ca teza (I) poate fi aparata independent de analiza propozitionala a lumilor posibile, dar asta este o poveste lunga, pe care o lasam pentru alta data. Teza are cateva consecinte problematice binecunoscute, dar eu cred ca, in primul rand, ea este implicata de presu¬pozitia plauzibila, larg acceptata, despre natura atitudinilor propozitionale -; prezumtia ca atitudini cum ar fi opinia (belief) sau dorinta sunt dispozitii ale agentilor, pe care le manifesta in comportamentul lor rational -; si ca, in al doilea rand, consecintele aparent paradoxale ale tezei pot fi minimalizate prin explicatii ulterioare. Dar acum voi sublinia doar ca analiza lumilor posibile are aceasta consecinta importanta si voi lasa partea din argumentul meu ce depinde de ea conditionata de prezumtia ca aceasta consecinta este binevenita. Teza nu este implicata de teoria minimala a descrierii lumii, ci este compati¬bila cu ea, astfel ca teoreticianul descrierii lumii care e de acord cu mine in ceea ce priveste teza (I) o poate adauga teoriei sale ca postulat aditional.
Teza (C) pare rezonabila pentru aproape orice teorie a propozitiilor si atitudinilor propozitionale. Indiferent ce sunt propozitiile, daca exista intr adevar propozitii, atunci exista si multimi ale lor, si, faptul ca toate elementele multimii sunt adevarate pentru orice astfel de multime de propozitii, este ceva in mod determinat adevarat sau fals. Daca cineva chiar doreste sa vorbeasca despre propozitii, el cu siguranta va trage concluzia ca acel ceva despre care vorbeste este o propozitie. S ar putea sa nu fie posibil sa exprimi toate astfel de propozitii, de vreme ce s ar putea sa nu fie posibil, in nici un limbaj real, sa se faca referire la toate acele multimi; s ar putea sa nu fie omeneste posibil sa crezi sau nu cateva din aceste propozitii, atata timp cat nu ar fi omeneste posibil sa le intelegi. Dar, daca lucrurile stau astfel, este cu siguranta o limitare umana contingenta, care nu ar restrange domeniul obiectelor potentiale ale atitudinilor propozitionale. Prin urmare, voi presupune ca teoreticianul descrierii lumii va dori sa adauge teza (C) teoriei sale.
Daca (I) si (C) sunt atasate ca postulate la teoria minimala a descrierii lumii, atunci ea devine echivalenta cu analiza lumilor posibile referitor la structura pe care o impune unei multimi de propozitii si relatiei dintre acestea si lumile posibile. Singura diferenta ce ramane intre cele doua teorii este ca una ia drept primitiv ceea ce cealalta defineste. Chiar si aceasta diferenta poate fi eliminata daca realizam inca o schimbare ca raspuns la o problema privind dezvoltarea ulterioara a teoriei descrierii lumii.
Urmatoarea problema pentru teoreticianul descrierii lumii este aceasta: poate spune el mai mult despre conceptul sau fundamental, cel al unei propozitii? In particular, exista cateva propozitii primare din care pot fi construite toate celelalte? Modul obisnuit de a raspunde acestei probleme este de a modela propozitiile primare dupa forma enunturilor (sentence) atomare dintr un limbaj de ordinul intai; propozitiile sunt construite din indi¬vidualii (individuals), proprietati si relatii primitive in acelasi mod in care sunt construite propozitiile din nume si predicate. Dar aceasta strategie necesita construirea unei struc¬turi suplimentare in cadrul teoriei. Exista un alt mod de a raspunde intrebarii, si care nu are nevoie de nici o prezumtie suplimentara. Putem deduce din ceea ce a fost deja cons¬truit in teoria descrierii lumii ca exista o multime de propozitii in care toate propozitiile sunt functii de adevar: aceasta este multimea de propozitii cel mai puternic contingente -; acele propozitii care sunt elemente doar ale unei singure descrieri a lumii. Astfel, ea este o schimbare inofensiva, o chestiune de a formula teoria mai economic, de a le lua pe acestea drept propozitii primare (aceasta schimbare nu exclude o reductie suplimentara a propozitiilor de baza, asa cum au fost numite aici. Orice reductie alternativa ar putea fi exprimata ca o reductie suplimentara; iata de ce miscarea este inofensiva). Deci, in gene¬ral, putem defini propozitiile ca multimi de propozitii de baza (sau, intr o formulare mai eleganta, sa numim elementele de baza elemente propozitionale si sa consideram multi¬mile lor unitare drept propozitii de baza). O propozitie care nu este de baza va fi ade¬varata doar daca unul dintre elementele sale este adevarat. Aceasta reductie are avanta¬jul suplimentar ca ne permite sa definim proprietatea, anterior primitiva, a posibilitatii si sa deducem toate postulatele. O data ce aceste notiuni primitive si presupuneri au fost eliminate, teoria descrierii lumii arata la fel de bine ca si cea care ia lumile posibile drept primitive si defineste propozitiile. Asta, desigur, deoarece ele sunt una si aceeasi teorie.
Am trecut prin acest exercitiu al transformarii teoriei descrierii lumii in analiza propo¬zitiilor prin lumi posibile pentru a ajunge la observatia urmatoare: in primul rand, teoria minimala a descrierii lumii, cu care am inceput, este intr adevar o teorie minimala a pro¬pozitiilor, una care nu spune despre propozitii decat ca au valori de adevar si ca sunt legate unele de altele prin relatii propozitionale standard (implicatie, compatibilitate si altele). Dar, in al doilea rand, fiecare pas in transformarea acestei teorii minimale intr o analiza de lumi posibile este motivata de presupuneri, toate la fel de plauzibile, despre propozitii sau de consideratii, neutre din punct de vedere al teoriei, legate de economia formularii. Daca este asa, atunci analiza lumilor posibile nu este doar o teorie care isi asuma exact aceleasi presupozitii despre propozitii pe care le am facut si eu. Mai mult, intregul continut al analizei trebuie impus asupra structurii minimale potrivite unei teorii ce intelege propozitiile in acest fel. Oricine crede ca exista obiecte ale atitudinilor propo¬zitionale si oricine accepta prezumptiile legate de proprietatile formale ale multimii aces¬tor obiecte trebuie sa consimta ca exista lucruri care au toate proprietatile pe care teoria lumilor posibile le atribuie tuturor lumilor posibile si ca propozitiile pot fi reduse la aceste lucruri.
Oare forma de realism referitor la lumile posibile pe care vreau sa l apar este cu ade¬varat un realism? Da, in sensul in care pretinde ca, intr adevar, conceptul de lume posi¬bila este fundamental pentru explicatia corecta a felului in care ne reprezentam lumea in actele si atitudinile noastre propozitionale. O apologie completa a acestui fel de realism ar necesita o dezvoltare si o sprijinire a acestei explicatii. Aici nu am incercat decat sa arat ca exista o teza coerenta despre lumile posibile care respinge realismul extrem, dar care ia in serios lumile posibile ca entitati ireductibile, teza ce trateaza lumile posibile mai mult ca pe un mit comod sau ca pe o notatie prescurtata si mai putin ca pe univer¬suri asemanatoare cu al nostru.
Bibliografie
a1i Robert M. Adams, „Theories of Actuality“, Noûs, 8 (1974), p. 211 231.
a2i David Lewis, Counterfactuals, Harvard University Press, Cambridge (Massachusetts), 1973.
a3i J. L. Mackie, Truth, Probability, and Paradox, Clarendon Press, Oxford, 1973.
a4i Lawrence Powers, „Comments on Stalnaker’s «Propositions»“ in Issues in Philosophy of Language, ed. de A. F. Mackay si D. D. Merill, Yale University Press, New Haven, 1976, p. 93 103.