Libertatea umana si determinismul l2z7zc
Tratand problema libertatii , care reprezinta o tema pentru filosofie , remarcam ambiguitatea termenului (ex. muncitorul care a devenit somer spune in mod obisnuit ca “a fost pus pe liber” si chiar ca e liber , scapand de obligatia programului de lucru , dar in realitate cat de liber se simte ? , mai ales daca are familie de itretinut .
De aceea , se impune sa definim cu mai multa claritate ideea de libertate , pentru a inlatura ambiguitatea , pentru ca niciodata mai mult ca in vremurile noastre nu au fost folosite cuvintele libertate, democratie , cu scopul de a infrumuseta realitatea in care acestea sunt incalcate .
Totalitarismul a incalcat si chiar a suprimat libertatile politice . Inalturarea totalitarismului comunist dupa `89 a dus insa la aparitia iluziilor libertatii fara limite , a libertatii conceputa ca liber arbitru . In euforia postdecembrista , a fost incercata si eperienta iluziei libertatii , dar a avut ca consecinta suita de evenimente dramatice pe care le-am cunoscut , urmate de prabusirea economiei si de scaderea nivelului de viata al populatiei .

Multa vreme , libertatea a fost definita ca o necesitate inteleasa . O asemenea acceptiune a gasim la Hegel. O prefigurare a unei asemnea conceptii intalnim inca din antichitate . Se credea atunci ca oamenii se apropie de virtute , in masura in care se conformeaza legilor universului . Aceasta , credeau ei , este si calea de a deveni liberi , supunandu-se desitinului prefigurat in aceste legi . Era vorba de o viziune care in fapt echivala cu anularea libertatii .
Conceperea in maniera traditionala a libertatii ca necesitate inteleasa a fost dezvoltata si de Marx , care spunea ca libertatea nu e altceva decat capacitatea de a decide in cunostinta de cauza , ea constand totodata in a ne domina pe noi insine si a domina natura exterioara , dominare intemeiata pe cunoasterea necesitatilor naturii .