Exista doua lecturi ale lui Derrida, astazi, in America. Primul grup de cititori vede in Derrida un ganditor care ofera argumente riguroase ºi concluzii filosofice surprinzatoare. Ei iau deconstrucþia ca pe o metoda infailibila pe care Derrida o descrie in textele sale ºi pe care aceºti cititori pot s-o aplice in textele lor. Al doilea grup il admira pe Derrida pentru ca a inventat un nou mod de a scrie ironic, splendid, despre tradiþia filosofica. In aceasta a doua interpretare Derrida nu mai ofera argumente ci, inarmat cu un set de termeni creaþi de el, un limbaj cu "aluzii private", redescrie, ºi recreaza totodata, istoria filosofiei . c7p3pr
Chiar ºi Rorty impartaºeºte ambele lecturi: aºa cum se vede in texte ca "Deconstrucþie ºi circumvenþie", el citeºte in tanarul Derrida un continuator al tradiþiei metafizice, chiar daca incercarea lui fusese cea de a o depaºi. Aici, in perioada sa timpurie, Derrida cade el insuºi prada, dupa Rorty, "visului filosofiei"1 prin afirmaþiile sale - care nu pot avea decat un caracter transcendental - despre urma, arhiurma, scriitura etc.
In a doua lectura a lui Rorty se exercita asupra textelor mai recente ale scriitorului francez. Analizand "Envois", Rorty declara ca aici Derrida a abandonat iluzia de a folosi termeni comuni tuturor - aºa cum se presupune ca e vocabularul filosofiei - , un limbaj universal adica, pentru a construi un vocabular doar pentru un grup restrans de cititori.
In alþi termeni, dubla lectura a lui Derrida, efectuata de Rorty (ºi de catre publicul american), se muleaza pe aceasta dilema a francezului: sau "sa uite de filosofie, aºa cum sclavul iºi uita stapanul" (ºi, in acest caz, "scriitura lui iºi pierde centrul ºi scopul") sau, dimpotriva, sa continue sa scrie despre filosofie: "daca a existat vreodata un scriitor al carui subiect sa fie filosofia, acesta este Derrida. Tema lui centrala este modul in care visul filosofiei se transforma in coºmar exact in punctul sau culminant." "Alegerea celei de-a doua alternative va da naºtere inca unui metavocabular care iºi revendica un statut superior"2. Pe scurt, dupa cum va alege una sau alta din caile acestei dileme, vor exista doi Derrida. Aºa cum ii vede Rorty, ei se impart astfel: unul metafizician, anume cel tanar, celalalt ironist, adica Derrida batranul, mai exact cel din "Envois".
Metafizicianul, aºa cum e definit in "Contingenþa, ironie ºi solidaritate", este cel care considera intrebari de tipul "care este natura intrinseca a..."; este cel care nu crede in contingenþa limbajului dar crede, in schimb, ca putem raspunde la intrebari cu caracter transcendental, cu privire la condiþiile de posibilitate ale...; este cel care crede ca exista criterii ale cunoaºterii ºi se poate face teorie cu privire la esenþele reale din lume ºi la natura intrinseca a subiectului uman.
In opoziþie cu el, ironistul are trei trasaturi: are indoieli cu privire la vocabularul final3 pe care-l foloseºte in mod curent, deoarece a fost impresionat de alte vocabulare; realizeaza ca un argument formulat in vocabularul sau prezent nu poate nici sa intareasca, nici sa dizolve aceste indoieli; nu crede ca vocabularul sau e mai aproape de realitate decat al altor persoane. Ironistul va fi un nominalist, un istorist ºi un relativist.
Trecerea de la metafizica ºi teorie la ironie se face, dupa cum se vede, prin schimbarea raportului cu propriul vocabular. Ironistul, realizand contingenþa sa ºi a propriului limbaj, va incerca de-acum nu sa-ºi asigure nemurirea ajungand la un adevar atemporal, ci, creandu-ºi propriul limbaj, sa se creeze astfel pe sine. El iºi va construi un limbaj privat, in care va folosi cu noi sensuri, ca metafore adica, cuvintele care iºi pietrificasera sensul cazand in literalitate.
Limbajul este pentru Rorty un ansamblu de metafore moarte. Istoria limbajului se desfaºoara ca istorie a metaforelor, dupa principiul ca vechile metafore degenereaza in literalitate ºi servesc apoi de fundal contrastant pentru noile metafore. Astfel fiind, limbajul nostru e un rezultat de pure contingenþe. Modul in care aceste metafore se produc este explicat de Rorty prin teoria limbajului a lui Davidson. Limbajele nu sunt parþi dintr-un puzzle, astfel incat ar exista un metavocabular care sa le cuprinda pe toate, ci vocabularele sunt unelte: fiecare foloseºte unui scop precis, nefiind insa posibila unificarea lor totala.
Ne vom opri deocamdata aici cu expunerea teoriilor lui Rorty pentru a vedea cum arata problema depaºirii metafizicii la Derrida. Discursul filosofiei tradiþionale corespunde unei "structuri centrate". Semnificatul central al structurii este cel care, deºi se sustrage jocului structurii, il face posibil. El este astfel in structura ºi totuºi in afara ei. "El este punctul in care substituirea conþinuturilor, a elementelor ºi a termenilor inceteaza sa mai fie posibila."4 In acest fel "conceptul de structura centrata este (...) conceptul unui joc intemeiat, constituit pe baza unei imobilitaþi fondatoare ºi a unei certitudini liniºtitoare care, ea insaºi, se sustrage jocului."5 Deºi metafizica a dat denumiri diverse acestui centru, eidos, arche, telos, energeia, ousia, subiect, conºtiinþa, Dumnezeu etc., el are totuºi o forma matriciala, anume determinarea fiinþei ca prezenþa. Depaºirea metafizicii ar face din aceasta structura una fara centru, una in care centrul nu poate fi gandit sub forma unei fiinþari-prezente, nu este un loc fix, ci o funcþie. Acesta e momentul in care limbajul invadeaza campul problematic universal pentru ca, in absenþa semnificatului transcendental, totul devine discurs, in sensul ca semnificatul central nu este niciodata absolut prezent in afara unui sistem de diferenþe. Aceasta este infaþiºarea structurii inainte ºi dupa acel "eveniment" care se produce odata, deºi lucra deja dintotdeauna. Care vor fi raportarile ganditorului de dupa acest eveniment la tradiþia filosofica? Derrida schiþeaza aici doua raportari posibile: prima, in care se chestioneaza sistematic ºi riguros istoria acestor concepte metafizice; a doua, in care se pastreaza, denunþand ici ºi colo limitele, toate aceste vechi concepte care mai pot fi inca de folos. Este ceea ce se numeºte "bricolaj".
Rorty, atunci cand vorbeºte de depaºirea metafizicii, nu pare sa se incadreze in nici una din aceste alternative: ironistul sau nici nu repeta metafizica, neincercand sa schiþeze nici un gest de depaºire a ei, lasand deci metafizica sa fie cu sine, cum spune Heidegger, ºi nici, a doua varianta, nu se foloseºte de conceptele metafizicii, deºi conºtient de dificultatea lor, ca de niºte unelte vechi. Nu, ironistul lui Rorty este cel care-ºi creeaza el uneltele sale, conceptele sale noi. El va fi echivalent nu cu bricoleurul, ci cu inginerul. Dar iata ce spune Derrida despre acesta: inginerul, opus bricoleurului, este cel care ar trebui sa construiasca totalitatea limbajului de care se foloseºte. "In acest sens, inginerul e un mit: un subiect care sa fie originea absoluta a propriului sau discurs, pe care sa-l construiasca astfel, din cap pana-n picioare, ar fi creatorul verbului insuºi. Ideea de inginer care s-a rupt de tot ce inseamna bricolaje este, prin urmare, o idee teologica. (...) Inginerul nu e decat un mit produs de bricoleur."6 Aceasta mi se pare a fi dificultatea folosirii de catre Rorty a imaginii uneltei cu privire la limbaj. Rorty insuºi vede ca a vorbi despre limbaj cu ajutorul metaforei uneltei este dificil, deoarece meºteºugarul, atunci cand inventeaza o noua unealta, ºtie dinainte in ce scop o va folosi, pe cand ironistul nu ºtie a priori in ce scop este mai bun noul sau vocabular.
Oricum, diferenþa este ca, pe cand Rorty crede ca "poetul puternic" poate dispune de limbaj ºi se poate scoate astfel de sub influenþa sufocanta a tradiþiei, la Derrida limbajul inca ne vorbeºte pe noi. Pe noi toþi, cu tot cu poeþii puternici. Astfel se explica de ce afirma scriitorul francez, analizand textele lui Heidegger, Levinas ºi alþii, ca toate incercarile de depaºire a metafizicii cad tot in metafizica ºi ca il regasim, aºa cum afirma Foucault, pe Hegel la capatul oricarui drum. De aceea ºi poate spune Derrida in finalul studiului asupra lui Levinas, "Violenþa ºi metafizica": "dat fiind ca a proferat pe epekeina tes ousias, dat fiind ca a recunoscut inca de la al doilea cuvant al sau (in Sofistul, de exemplu), ca alteritatea trebuie sa circule la originea sensului, dat fiind ca a adapostit alteritatea in general in inima logosului, gandirea greaca a fiinþei s-a pus, pentru totdeauna, la adapost impotriva oricarei convocari absolut surprinzatoare."7 Iata-l deci pe Derrida tanarul, cel care, dupa parerea lui Rorty, este tot un metafizician, cu mult mai sceptic cu privire la limbaj - or, am vazut cum scepticismul insoþeºte toate cele trei caracteristici ale ironistului - decat optimistul Rorty. Orice limbaj va fi atunci metafizic; un limbaj alcatuit doar din metafore este imposibil - aºa cum recunoaºte ºi Rorty - dar odata cu cel mai subþire fond de literalitate este invocata intreaga tradiþie metafizica.8 Ceea ce ne poate ingadui ca, inscriindu-ne ºi noi intr-o serioasa tradiþie de practica filosofica, sa punem intrebarea daca nu cumva Rorty, ºi nu Derrida, atunci cand susþine ca putem sa ne cream propriul limbaj, deºi afirma ca totul e limbaj, atribuind astfel subiectului capacitaþi demiurgice in care nu mai speram de cand cu modernitatea, sa ne intrebam deci, aºa cum ºi Rorty se intreaba cu privire la Derrida, daca nu cumva este Rorty un filosof transcendental?