Sa ne imaginam o sala imensa in care se regasesc reprezentanti ai tuturor culturilor, etniilor, raselor, religiilor si claselor sociale, persoane de toate orientarile sexuale, cu cele mai diferite preferinte culinare si muzicale, cu optiuni teoretice sau politice din cele mai diverse, de toate profesiile, in fine, reprezentanti ai oricarei tipologii umane imaginabile. In sala e o tacere deplina. La un moment dat, o persoana ia cuvantul. Pe invitatiile participantilor era specificata o singura conditie: in timpul cuvantarilor, fiecare sa se manifeste cat mai liber cu putinta. Primul cuvant rostit: american way of life. Reactii in sala din cele mai diverse: zambete, reverii, scrasniri din dinti, incruntari, relaxari, indispuneri…Al doilea cuvant rostit: american dream. Atitudinile prind consistenta: apar gesticulatii, priviri amenintatoare sau, dimpotriva, cufundarea in reverii devine mai intensa. Dupa inca alti asemenea termeni, moment apoteotic: se rosteste America. In acest moment totul devine asemeni unui veritabil circ: se gesticuleza violent, se rup si se arunca scaune, visatorii cad de pe scaune, unii pleaca scarbiti si injurand, se aplauda sau se fluiera, se canta, se danseaza, unii se iau la bataie, se arunca cu obiecte aflate la indemana…si cred ca ne putem opri aici. Ceea ce am dorit sa sugeram prin acest scenariu e faptul ca America, sau termenii instituiti de aceasta, nu pot lasa pe nimeni indiferent. Intr-un mod sau altul, fiecare are o atitudine fata de America. Pana intr-atat incat, chiar si un pretins dezinteres fata de America reprezinta doar un mod facil de a te raporta la ea. Pentru ca, incontestabil, America, sau termenii, am putea spune, paradigmatici pe care ii instituie, reprezinta o prezenta din cele mai active ale scenei mondiale -; preferam sintagma “scena” pentru a da seama se pluralitatea contextelor in care America se manifesta. Dar, mai mult decat o simpla prezenta, America este -; sau, daca nu, cel putin se vrea -; prim-solistul scenei; ea tinde sa devina totalitate -; nimic din ceea ce se intampla pe plan mondial ( si, intr-o anumita masura, chiar cosmic) nu se poate constitui drept aspect strain Americii, exterior ei. Asemeni unei veritabile diferante, cum ar spune Derrida, America instituie asemenea cupluri opozitive: ceea ce se vrea exterior Americii se defineste mai degraba ca anti-american, pornind de la America deci. A institui referinte si dualisme -; iata un aspect cu care putine natiuni se pot lauda. Desi America are o istorie relativ recenta, ea instituie cu o spontaneitate debordanta. Ce ar trebui noi sa intelegem din acesta stare de fapt? Confirma ea cumva ca ne aflam intr-o epoca ulterioara “mortii” istoriei, o epoca “post-orgiastica”, cum o numeste Baudrillard? Este ea, dimpotriva, in acord cu istoria, sau se inscrie in simulacru? Pornind de la aceste intrebari, dar si de la alte asemenea, s-a nascut si grupajul urmator.