Caracterizarea generala a determinismului q6y7yf
Determinismul e o parte integranta a ontologiei . Esenta lui consta in recunoasterea
existetei unor relatii de dependenta si de conditionare obiectiva in virtutea
carora producerea si existenta tuturor fenomenelor se realizeaza pe temei propriu
.
Problema determinismului e fundamentala atat pentru stiinta cat
si pentru filosofie . Determinismul releva faptul ca universul nu este un haos
total , ci configureaza o anumita ordine data de diversele legaturi cauzale
necesare , unele de conditionare , iar altele mult mai slabe , intamplatoare
, intre fenomene .
Determinismul exprima caracterul determinat al fenomenelor prin ele insele
si prin relatiile reciproce si studiaza totodata aceste forme concrete de determinare
si conexiune exprimate prin categoriile determinismului care sunt :
Interactiunea
Cauzalitatea
Conditionarea
Necesitatea
Intamplarea
Posibilitatea
Probabilitatea
Finalitatea
Libertatea
Ideea caracterului determinat al obiectelor , fenomenelor si proceselor s-a
nascut in procesul practicii , ca reflectare fireasca a unor relatii de
determinare existente intre acestea , in realitatea obiectiva .
Constatarile aspectelor de ordine din diferite domenii ale existentei au condus
la formularea teoriei determinismului . Continutul acestei teorii rezida in
utmatoarele idei fundamentale :
Ideea caracterului ordonat structurat al lumii
Ideea ca nimic nu se poate produce fara o cauza determinanta
Ideea ca procesele , fenomenele sunt legate intre ele prin interactiuni
complexe
Ideea posibilitatii cunoasterii mecanismului de determinare
Conceptia determinista isi are evolutia sa istorica ; elemente ale acesteia
pot fi intalnite inca in primele sisteme filozofice
ale antichitatii .
Spiritul gandirii deterministe a intampinat in evul mediu
ostilitatea religiei . Acestea au imprimat o orientare spiritualista , mistica
in intelegerea si explicarea lumii . Ideea determinarii naturale
e inlocuita cu ideea de predeterminare divina .
Ideea de determinism isi croieste drum in secolele XVII-XVIII. Filosofia
acestor vremuri pornea de la afirmatia ca in natura nu exista nici un
cel mai mic fenomen fara o cauza precisa si ca lumea in ansamblul ei se
dezvolta , guvernata de legi specifice , obiective proprii .
De un timp incoace ideea determinismului se impleteste cu viziunea
sistemica care s-a impus in chimie , biologie si stiintele sociale .
Determinismul ca teorie filosofica si stiintifica are doua functii :
Functia teoretico-explicativa asupra lumii
Functia metodologica
Orice teorie stiintifica cuprinde doua feluri de enunturi :
Descriptive
Explicative
Metode ale determinismului
Modelul determinismului clasic sau mecanicist
Acest model al determinismului se bazeaza pe absolutizarea cauzalitatii mecanice
si a legilor dinamice , a unei necesitati riguroase , excuzand intamplarea
si orice incertitudine . Tocmai pentru ca intamplarea introduce
unele elemente de incertitudine , ea era exclusa . Intamplarea era
socotita doar expresia recunoasterii cauzelor ascunse ale fenomenelor .
Modelul determinismului probabilist
Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX , determinismul mecanicist
a venit tot mai mult in conflict cu dezvoltarea stiintelor . Mai intai
cu teoria darwinsta a evolutiei speciilor , care lua in seama si variatiile
individuale , intamplatoare ca factor de evolutie ; mai apoi cu
teoria moleculara a caldurii .
In secolul XX , vechiul determinism a fost infirmat de mecanica , statistica
,etc . Noile stiinte aparute in secolul XX precum genetica , noile teorii
asupra evolutiei vietii , cibernetica , teoria informatiei intra si ele in
conflict direct cu conceptia determinismului mecanicist .
Criza determinismului a insemnat in fond o criza a modelului mecanicist
care nu putea admite hazardul si libertatea umana .