Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
CONSTRUCTIA LOGICA A LUMII
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
h1v18vc
I) Introducere. Obiectivul si planul cercetarilor
A. OBIECTIVUL
The supreme maxim in scientific philosophising is this: Wherever possible, logical constructions are to be substitu¬ted for inferred entities.
Russell
1. Scopul: sistemul constitutional (Konstitutionssystem) al conceptelor
Scopul cercetarii de fata este stabilirea unui sistem logico epistemic al obiectelor sau conceptelor, a unui „sistem constitutional“. Expresia „obiect“ (Gegenstand) este folosita aici in sensul ei cel mai larg, si anume, pentru orice despre care se poate face un enunt. Astfel, dintre obiecte fac parte nu doar lucrurile (Dinge), ci si proprietatile si legaturile (Beziehungen), clasele si relatiile (Relationen), starile si procesele, precum si cele reale si cele ireale.
Sistemul constitutional nu isi propune, precum alte sisteme conceptuale, doar imparti¬rea conceptelor in diferite genuri si cercetarea diferentelor si raporturilor reciproce dintre acestea, ci urmareste derivarea progresiva a conceptelor din anumite concepte funda¬mentale, „constituirea“ lor, astfel incat sa rezulte un arbore genealogic al conceptelor, in care fiecare concept sa si gaseasca locul sau bine definit. Teza principala a teoriei consti¬tuirii, prin care aceasta difera cel mai mult de alte „teorii generale“ , este cea conform careia o asemenea derivare a tuturor conceptelor din mai putine concepte fundamentale este posibila.
2. Ce inseamna „a constitui“?
Pentru a putea reda mai clar sensul (Sinn) scopului urmarit, cel al „sistemului consti¬tutional“, ar trebui lamurite mai intai cateva dintre conceptele importante ale teoriei constituirii. Un obiect (sau concept) este numit „reductibil“ la unul sau mai multe alte obiecte, daca toate enunturile despre el pot fi transformate in enunturi despre aceste alte obiecte (aceasta explicatie construita cu ajutorul conceptului neriguros de „transformare“ este deocamdata suficienta; exemplele ce urmeaza o vor clarifica indeajuns). Definitiile riguroase ale reductibilitatii si constituirii vor fi elaborate mai tarziu (§35); ele se vor ra¬porta nu la enunturi (Aussagen), ci la functii propozitionale ). Daca a este reductibil la b, iar b la c, atunci si a este reductibil la c; reductibilitatea este prin urmare tranzitiva.



EXEMPLU: Toate fractiile sunt reductibile la numerele naturale (adica cele pozitive intregi); deci toate enunturile despre fractii pot fi transformate in enunturi despre numere naturale. Astfel, spre exemplu, 3/7 este reductibil la 3 si 7, 2/5 la 2 si 5; iar enuntul 3/7>2/5, transformat intr un enunt despre numere na¬turale devine: „pentru orice numar natural x si y are loc 3x>2y, atunci cand 7x=5y.“
Mai mult, toate numerele reale, inclusiv cele irationale, sunt re¬ductibile la fractii. In final, toate constructiile aritmeticii si ana¬lizei sunt reductibile la numere naturale.
Conform explicatiei de mai sus, daca un obiect a este reductibil la obiectele b si c, atunci enunturile despre a sunt transformabile in enunturi despre b si c. „Reductia lui a la b si c“ sau „constituirea lui a din b si c“ inseamna a stabili o regula generala care ne arata in fiecare caz in ce mod un enunt despre a trebuie transformat pentru a obtine un enunt despre b si c. Aceasta regula de traducere o numim „regula de constituire“ sau „definitie constitutionala“ (intrucat are forma unei definitii: vezi § 38).
Prin „sistem constitutional“ intelegem o ordonare in mai multe etape a obiectelor, in asa fel incat obiectele ce apartin unui nivel sa fie constituite din obiectele din nivelurile inferioare. Datorita tranzitivitatii relatiei de reductibilitate, toate obiectele din sistemul constituirii vor fi construite din obiecte ce apartin primului nivel; aceste „obiecte funda¬mentale“ formeaza „baza“ sistemului.
EXEMPLU: Un sistem constituitional al conceptelor aritmeticii ar putea fi, de exemplu, astfel construit incat toate conceptele aritme¬ticii sa fie derivate, constituite treptat (prin definitii in lant, Ketten¬definitionen) pe baza conceptelor fundamentale de numar natural si succesor imediat.
Axiomatizarea unei teorii consta faptul ca toate enunturile teoriei sunt ordonate sub forma unui sistem deductiv a carui baza e formata din concepte fundamentale si in faptul ca toate conceptele teoriei sunt ordonate intr un sistem constitutional, a carui baza o al¬catuiesc conceptele fundamentale. S a acordat pana acum o atentie mai mica metodolo¬giei celui de al doilea obiectiv -; anume, constituirea sistematica a conceptelor -; compa¬rativ cu primul obiectiv, acela al deducerii enunturilor din axiome. Ne vom ocupa aici de aceasta metodologie, care va fi aplicata sistemului conceptual al stiintei, al stiintei unifi¬cate. Numai daca reusim sa construim un astfel de sistem unificat al tuturor conceptelor, va fi posibil sa depasim dispersarea (Zerfall) stiintei unificate in stiinte speciale, izolate.
Chiar daca originea subiectiva a oricarei cunoasteri se afla in continuturile de traire si in conexiunile dintre ele, este totusi posibil, dupa cum va arata sistemul constitutional, sa ajungem la o lume obiectiva, intersubiectiva, care poate fi inteleasa conceptual si care e identica pentru toti indivizii (Subjekte).
3. Calea: analiza realitatii cu ajutorul teoriei relatiilor
Prezentele cercetari constitutionale teoretice sunt caracterizate, din punctul de vedere al metodei, mai ales prin aceea ca in ele se incearca ideea ca doua ramuri stiintifice, care pana acum au fost tratate separat si s au dezvoltat deja considerabil, sa beneficieze reci¬proc una de cealalta; potrivit conceptiei sustinute aici, aceste ramuri mai pot progresa in mod esential doar impreuna. Logistica (logica simbolica) a fost extinsa de Russell si Whitehead in asa masura incat ea ne ofera o teorie a relatiilor care permite tratarea fara dificultate aproape a tuturor problemelor teoriei pure a ordinii. Pe de alta parte, reduce¬rea „realitatii“ la „dat“ a fost ceruta si partial realizata in ultima vreme de catre Avenarius, Mach, Poincaré, Külpe si mai ales de Ziehen si Driesch (pentru a da numai ca¬teva nume). In studiul de fata, aceasta teorie a relatiilor e aplicata la analiza realitatii, cu scopul de a formula conditiile logice ale formei unui sistem conceptual constitutional, de a exprima mai precis si de a proba baza sistemului si de a dovedi, prin prezentarea siste¬mului (in parte doar schitat) posibilitatea construirii sale de pe aceasta baza si in cadrul acestei forme logice.
INDICATIE BIBLIOGRAFICA: Ideile de baza ale teoriei relatiilor se origineaza in conceptiile lui Leibniz de mathesis universalis si de ars combinatorica; utilizarea teoriei relatiilor pentru constructia sistemului constitutional are tangenta cu ideea leibniziana de cha¬racteristica universalis si de scientia universalis.
LOGISTICA: Sistemul logic cel mai cuprinzator este cel al lui Russell si Whitehead. El este in prezent singurul care contine o teorie extinsa a relatiilor si, prin urmare, singurul care poate fi luat in considerare ca instrument metodologic de catre teoria constituirii. El se bazeaza pe lucrarile preliminare ale lui Frege, Schröder, Peano s. a. si este expus in intregime in Principia Ma¬thematica; o schita insotita de aplicatii este data in lucrarea mea Logistik. Explicatiile conceptelor (fara o formalizare simbolica) se gasesc la B. Russell si la Dubislav , iar o alta formalizare sim¬bolica este data de Behmann. Se poate consulta si retrospectiva istorica, insotita de informatii bibliografice, a lui Lewis.
TEORIA APLICATA A RELATIILOR: Proiecte pentru aplicarea teo¬riei relatiilor la obiectele nelogice (adica cele fara o elaborare lo¬gica detaliata) au oferit Whitehead si Russell: „teoria abstractiei extensive“ si „teoria evenimentelor“ ale lui Whitehead ; si constru¬ctia lumii externe a lui Russell. In realizarea ei, teoria constituirii se departeaza considerabil de Russell; totusi, principiul metodolo¬gic al lui Russell se afla la baza sa: „regula suprema a filosofarii stiintifice spune: de cate ori este posibil, entitatile inferate trebuie sa fie inlocuite prin constructii logice“. Acest principiu trebuie aici aplicat intr un mod si mai radical decat la Russell (de exemplu, prin alegerea bazei „psihicului propriu“ (eigenpsychischen) (§ 64) in constituirea obiectelor invizibile din cele vizibile (§ 124) si in constituirea „psihicului altor persoane“ (Fremdpsychische) (§140). Partea a doua a lucrarii mele contine exemple ale apli¬carii teoriei relatiilor la diferite domenii: teoria multimilor, geo¬metrie, fizica, teoria relatiilor de rudenie, analiza cunoasterii, analiza limbajului).
TEORIA CONSTITUIRII: Cea mai importanta sugestie pentru re¬zolvarea problemei modului in care conceptele stiintifice sunt re¬duse la „dat“ (Gegeben) a fost oferita de Mach si Avenarius. In prezent, se manifesta trei variante de sisteme ale conceptelor: Ziehen , Drietsch , Dubislav , desi ele nu au nici un fel de legatura unele cu altele. Doar tentativa lui Dubislav are forma unui sistem constitutional in care se dau definitii in lant. Concordanta siste¬mului nostru cu cele amintite mai sus se manifesta doar in cateva puncte locale si acolo va fi prezentata; in ansamblu, exista totusi o diferenta esentiala determinata de instrumentele metodologice uti¬lizate aici.
In plus, exista tangente cu scopul lui Husserl, numit „mathesis al experientei“ si cu teoria obiectelor a lui Meinong. Mai indepar¬tate de sistemul nostru sunt sistemele clasificatorii ale conceptelor sau stiintelor (de exemplu, cele ale lui Oswald, Wundt, Külpe, Til¬lich), caci acestea nu ofera o derivare succesiva a conceptelor.
4. Unitatea domeniului obiectelor
Daca este posibil sa construim, in modul indicat mai sus, un sistem constitutional al conceptelor sau al obiectelor (el poate fi conceput in ambele sensuri; cf. §5), urmeaza de aici ca obiectele nu se impart in domenii diferite, independente, ci ca exista doar un sin¬gur domeniu al obiectelor si, prin urmare, doar o singura stiinta. Fireste, pot fi totusi dis¬tinse diferite tipuri de obiecte care sunt caracterizate prin apartenenta lor la niveluri dife¬rite ale sistemului constitutional sau prin forma constituirii, in cazul obiectelor aparti¬nand aceluiasi nivel. Vom arata mai tarziu (in sectiunea III A) ca formele de nivel (Stufenformen) in cadrul carora are loc constituirea constructiilor (Gebilde) superioare, nu sunt constituite prin simple legaturi sumative, ci sunt „complexe logice.“ Obiectul „stat“, spre exemplu, va fi constituit in cadrul sistemului constitutional din procese psi¬hice; acest lucru nu va insemna insa ca el este o suma de procese psihice. Vom distinge intre un „intreg“ (Ganze) si un „complex logic“: intregul este compus din elementele sale, care sunt parti ale lui; un complex logic autonom nu prezinta acest raport cu elementele din care este compus, ci este caracterizat prin aceea ca toate enunturile despre el pot fi transformate in enunturi despre elementele sale.
EXEMPLU: O analogie pentru unitatea obiectelor si multiplicitatea diferitelor constructii (Gebilde) este oferita de geometria sintetica. Ea pleaca de la puncte, drepte si plane, luate ca elemente, si rea¬lizeaza constructe superioare sub forma de complexe din aceste elemente. Aceasta constituire are loc la diferite niveluri, iar cons¬tructiile (Gebilde) diferitelor niveluri se deosebesc in mod esential unele de altele. Totusi, toate enunturile despre aceste constructii sunt, in cele din urma, enunturi despre elemente. Prin urmare, si aici gasim tipuri diferite de obiecte, si totusi un domeniu unificat al obiectelor, din care rezulta toate.
5. Concept si obiect
Intrucat folosim in permanenta expresia „obiect“ in sensul cel mai larg (§ 1), urmeaza ca fiecarui concept ii corespunde un obiect si numai unul, „obiectul sau“ (a nu fi confun¬dat cu obiectele ce cad sub concept). De aceea vorbim si in cazul conceptelor generale despre „obiectul“ lor, caci noua, spre deosebire de teoria conceptelor de pana acum, ge¬neralitatea unui concept ne apare drept relativa si, o data cu ea, granita dintre conceptele generale si cele individuale ne pare variabila, depinzand de punctul de vedere adoptat (cf. § 158). Daca un anumit semn obiectual (Gegenstandszeichen) semnifica un concept sau un lucru sau daca o propozitie este valabila pentru concepte sau pentru obiecte, nu insemna ca avem o diferenta logica, ci cel mult una psihologica; si anume, o diferenta in¬tre reprezentari (reprasentirenden Vorstellungen). In fond, nu este vorba de doua con¬ceptii diferite, ci doar de doua formulari diferite ale interpretarii. De aceea, in teoria constituirii, noi vorbim uneori despre obiecte constituite, alteori despre concepte consti¬tuite, fara a face o diferentiere de esenta intre ele.
Aceste doua limbaje diferite, care vorbesc despre concepte si despre obiecte si totusi afirma acelasi lucru, sunt in fond, limbajul realismului si cel al idealismului. Sunt aceste constructii constituite „create prin gandire“, dupa cum sustine scoala de la Marburg, sau sunt ele „doar cunoscute“ prin gandire, dupa cum sustine realismul? Teoria constituirii foloseste un limbaj neutru; conform acestei teorii, constructiile nu sunt nici „create“, nici „descoperite“, ci „constituite“; si trebuie sa accentuez de la bun inceput ca acest cuvant, „a constitui“, este inteles aici intr un sens total neutru. De aceea, din punctul de vedere al teoriei constituirii, problema daca sunt „create“ sau „descoperite“ este doar o inutila dis¬puta terminologica.
Putem merge insa mai departe (fara a da aici o justificare) si sa spunem pur si simplu ca obiectul si conceptul sunt unul si acelasi lucru. Aceasta identitate nu insemna insa o reificare a concepte¬lor, ci mai curand invers, o „functionalizare“ a obiectelor.
B. PLANUL CERCETARILOR
6. Consideratii preliminare (Partea a II a)
Partea a doua urmareste pregatirea teoriei constituirii. Consideratiile de aici nu pre¬supun asumptia de baza a acestei teorii privind posibilitatea existentei sistemului consti¬tutional unificat, ci clarifica doar situatia stiintifica, sau mai exact situatia din punctul de vedere al teoriei obiectelor (gegenstandstheoretische), dupa cum se prezinta ea azi.
In primul capitol va fi clarificat conceptul important de structura (in sensul aspectelor pur formale ale unei relatii) si va fi evidentiata importanta fundamentala pe care o are pentru stiiinta; se va dovedi ca este in principiu posibil sa caracterizam toate obiectele numai prin proprietati structurale (adica prin anumite proprietati logic formale ale re¬latiilor sau sirurilor de relatii) si astfel toate enunturile stiintifice sa se transforme in enunturi pur structurale.
In al doilea capitol vor fi dezbatute sumar cele mai importante tipuri de obiecte, in special cele fizice, psihice si spirituale, luand in considerare trasaturile, diferentele si re¬latiile lor reciproce. Abordarea nu se va realiza din perspectiva si in limbajul teoriei cons¬tituirii, ci din perspectiva traditionala si in limbajul (realist) al stiintelor empirice.
Aceasta dezbatere ne va oferi, intr un anumit sens, o privire de ansamblu asupra ma¬terialului ce va servi in vederea construirii sistemului constitutional; si cu aceasta este clar ca scopul sistemului, din punct de vedere material, este cerinta de a gasi un loc in cadrul sistemului oricaror obiecte indicate.
7. Problemele formale ale sistemului constituirii (Partea a III a)
Prezentarea teoriei constituirii va incepe cu partea a treia. In primul capitol (A), va fi dezbatut in detaliu conceptul de constituire si va fi evidentiata in special diferenta sa fata de compunerea sumativa. Constituirea unui obiect, se va arata, trebuie data in forma lo¬gica a definitiei; si astfel, fiecare obiect ce se constituie va fi introdus prin intermediul de¬finitiei sale constitutionale fie ca o clasa, fie ca o relatie. Prin fiecare pas din cadrul sis¬temului constituirii va fi astfel construita una din aceste doua forme. Clasa si relatia sunt „formele de nivel“ (Stufenformen) ale sistemului constituirii; altele nu mai sunt necesare.
In capitolul al doilea (B) vor fi intreprinse cercetari logice si factuale asupra „formelor obiectelor“ si „formei sistemului“ ale sistemului constituirii. Prin forma obiectului a unui obiect constituit vom intelege seria de pasi constitutionali care duce de la obiectele de baza pana la el. Se va arata aici -; intr un mod general, nu insa pentru obiecte si tipuri de obiecte particulare -; in ce fel se obtine forma obiectului din cunostiintele oferite de stiintele empirice asupra obiectului respectiv, in special asupra caracteristicilor sale dis¬tinctive. Prin „forma sistemului“ vom intelege forma sistemului ca intreg, in sensul or¬donarii pasilor individuali si a obiectelor constituite prin intermediul lor. Dintre diferitele forme ale sistemului, logice si factuale, va fi aleasa una anume, cea care reprezinta cel mai bine relatia epistemologica dintre obiecte.
In capitolul al treilea (C) va fi tratata problema „bazei“ sistemului constituirii si anume obiectele de baza, care sunt de doua tipuri esential diferite: „elementele de baza“ si „relatiile de baza“ (ultimele se refera la ordinea stabilita initial intre elementele de baza). Ca elemente de baza ale sistemului vor fi alese „trairile (Erlebnisse) mele“ (mai exact, en¬titati initial fara nume sau proprietati, care abia mai tarziu, dupa anumite constituiri, pot fi numite termeni de relatie). Va fi ales, asadar, forma de sistem cu „baza auto psihologica“. Se va arata apoi cum e posibil sa concepem aceste elemente de baza ca unitati neanalizabile, si totusi sa constituim acele obiecte care se vor numi ulterior „proprietati“ sau „constituienti“ ai trairilor, printr un procedeu care este de fapt sintetic, dar care adopta formele lingvistice a unei analize („cvasi analiza“).
Conceptele de baza propriu zise ale sistemului constitutional, si anume acele concepte la care trebuie reduse toate celelalte concepte ale stiintei, nu sunt insa elementele de baza, ci relatiile de baza. Acest lucru corespunde unei conceptii fundamentale asupra sis¬temului constitutional, conform careia un sistem de relatii este primar in raport cu mem¬brii sai. In vederea alegerii relatiilor de baza ale sistemului constituirii vor fi intreprinse cercetari factuale care pregatesc deja nivelurile inferioare ale sistemului, prin aceea ca trateaza problema succesiunii si modului in care pot fi constituite obiectele din nivelurile inferioare si ce fel de relatii de baza sunt necesare in acest scop. Ca rezultat vom gasi ca e nevoie de un numar foarte mic de relatii de baza, poate chiar doar de una singura.
In al patrulea capitol (D) vom clarifica in ce mod si in ce scop constituirile din schita sistemului (care alcatuieste partea a patra) sunt date in patru limbaje diferite: in limbajul propriu sistemului, adica cel logistic; apoi in trei traduceri, care sa faciliteze atat intele¬gerea constituirilor particulare, cat si investigarea modului in care sunt indeplinite anu¬mite conditii formale. Aceste trei transformari constau intr o redare a definitiei consti¬tutionale in limbajul obisnuit; printr o transformare a definitiei intr un enunt ce indica starea de lucruri in limbaj realist; si printr o transformare a definitiei intr o regula de operare („limbaj constructiv“) pe baza anumitor fictiuni, care sa ofere un ajutor intuitiv.
8. Schita unui sistem constitutional (Partea a IV a)
In partea a patra, rezultatele cercetarilor intreprinse isi gasesc aplicatii practice: va fi prezentat in linii mari schita unui sistem constitutional. Nivelurile inferioare ale sistemului vor fi expuse in detaliu (Cap. A), prin prezentarea constituirilor particulare in forma sim¬bolica si traducerea lor in cele trei limbaje ajutatoare (cf. § 7). Vom prezenta detaliat aceasta parte a sistemului, nu pentru ca ea ar fi deja sigura in privinta continutului. Va fi dat, astfel, doar un exemplu cat se poate de clar pentru sensul intregii cercetari si, in plus, va fi intreprinsa si o prima pregatire pentru problema unei formulari adecvate a ni¬velurilor inferioare. In acest capitol, vor fi constituite intre altele, pe baza doar a unei singure relatii fundamentale, calitatile senzoriale, domeniile senzoriale, simtul vederii, ordinea spatiala a campului vizual, ordinea calitativa a corpurilor colorate si o ordine temporala preliminara.
In capitolul al doilea (B), constituirile sunt redate cu precadere in limbajul obisnuit, si fara a mai avea precizia anterioara, nivelurile individuale sunt insa descrise cu claritate. Aici sunt constituite lumea spatio temporala si lucrurile vizibile din ea; apoi „corpul meu“ ca unul dintre aceste lucruri, celelalte simturi (in afara vederii) si alte entitati „auto psihologice“, componente si stari. Lumea vazului e completata cu ajutorul celor¬lalte simturi pana cand devine lume a perceptiei, iar aceasta este pusa in opozitie cu lu¬mea fizica, care nu mai are legatura cu calitatile senzoriale.
In capitolul al treilea (C) constituirile ulterioare sunt indicate in linii mari doar in masura in care ele sunt necesare pentru a arata posibilitatea realizarii lor. Constituirea „psihicului altei persoane“ (Fremdpsyschische) pe baza existentei „altor oameni“ (ca lu¬cruri psihice) cu ajutorul relatiilor dintre expresii, constituirea „lumii celorlalti“ si a „lumii inter subiective“ si in final constituirea obiectelor spirituale si a valorilor sunt pe scurt conturate.
9. Clarificarea unor probleme filosofice (Partea a V a)
In partea a cincea este aratat, legat de cateva probleme filosofice traditionale, in ce mod poate fi folosita teoria constituirii la clarificarea unor situatii problematice, atata timp cat aceste situatii se gasesc in interiorul domeniului stiintei (rationale). Problemele tratate vor fi folosite astfel doar ca exemplificari ale metodei, fara a fi discutate in detaliu.
Pentru inceput (Cap. A) se vor trata unele probleme de esenta, in special problemele identitatii, dualismului dintre obiectele fizice si cele psihice, intentionalitatea si cauzalitatea.
In capitolul B se va incearca clarificarea situatiei problematice legate de paralelismul psiho fizic.
Apoi (C, D) va fi discutata problema realitatii. Se va arata ca teoria constituirii repre¬zinta baza comuna a pozitiilor filosofice diferite, care incearca sa raspunda la aceste pro¬bleme: realismul, idealismul si fenomenalismul si ca aceste pozitii incep sa difere abia dincolo de teoria constituirii, in domeniul metafizicului.
In ultimul capitol (E) sunt discutate obiectivul si limitele stiintei si este cautata sepa¬rarea ei clara de metafizica.

Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui document, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta