Scepticii sint intotdeauna rau vazuþi cind
e vorba la o adica de o construcþie, fie ca-i vorba de o
casa, fie ca-i vorba de ceva ºi mai ideal sau doar mai impalpabil.
Nici la construcþia unei instituþii ei nu sint mai bine primiþi.
Asta din cauza defetismului pe care-l induc, dar mai ales din cauza ca
sint prea mulþi. Mai cu seama printre romani ei s-au
inmulþit vertiginos, crescuþi dintr-un acut sentiment al neincrederii
ºi neputinþei. Daca n-a fost, naþia romaneasca
a devenit una sceptica. Ce-i drept, e ºi de bonton; e un semn de
distincþie, daca nu chiar o garanþie de intelectualitate
sa fii, cit de cit, sceptic. Romania plinge azi
dupa entuziaºti, dupa paºoptiºti, complacindu-se,
insa, in cinism. Totuºi, rolul scepticului nu e mereu
ingrat. La romani, cel puþin, marile construcþii culturale
(sau macar unele din ele) se datoreaza unor sceptici. Maiorescu
ºi Lovinescu, de pilda, erau structuri sceptice, dar au ºtiut
sa puna o tenacitate mai constructiva in proiectele
lor decit ar fi fost entuziasmul. Entuziaºtii incep, dar de
regula ce incep ei trebuie continuat de sceptici. E oarecum normal,
pentru ca entuziasmul e combustiv, devastator ºi oboseºte repede.
Scepticul e umbra entuziastului. Peste inflacarari,
peste excese el rastoarna mereu cite-o galeata
de apa rece, pentru a astimpara, pentru a domestici impetuozitatea
proiectelor. Scepticul e trebuitor la construcþie pentru ca e conºtiinþa
dilematica, problematica a proiectului. Neputindu-se imbata
de sine ºi de idee, el e un girant al dimensiunii minimale a proiectului,
privind cu indoiala aventura sa maximala. Nu vreau sa
fac aici (neaparat) o pledoarie pentru scepticism, dar el nu strica. f2q13qz
Provincia , intrata in al doilea an, se redefineºte din mers.
Atit din progresia ideii (ideilor) in sine, cit ºi din
motive de reacþie a pieþii intelectuale, din motive de feed-back,
cum ar veni. Acesta e atit de incurajator incit l-a
indemnat pe Molnar Gusztav de-a dreptul la optimism in editorialul
Noi, ardelenii... din nr. 1-2/2001. N-aº vrea sa trag in jos
acest optimism, fiind convins de tonicitatea lui. Dar nici n-aº vrea sa
ma ameþesc de alcoolul lui prea volatil. Provincia e viteaza,
e temerara uneori. Ma tem insa sa nu fie o
vitejie de utopiºti ºi o temeritate de vizionari care nu mai simt
greutatea pamintului de sub picioare. Cite-o verificare in
oglinda devine nu doar necesara, dar ºi obligatorie. Nu voi
invoca aici nici una din reflectarile deformate, nici din cele deformate
de rea-voinþa, nici din cele deformate de (prea multa) empatie.
Voi porni de la cazul unui cititor de buna credinþa, dar
care da o grava rezoluþie de gratuitate. In nr. 9/2001
al revistei Philosophy & Stuff (consacrat universitaþii ca
instituþie), un colaborator-corespondent destul de exasperat ºi de
"sceptic", dl. Szilard Demeter, zice la un moment dat: "Ba,
Duþi, in interviul pe care l-am facut in revista Korunk,
ai fost in totalitate impotriva folosirii termenului de agora. Abia
dupa discuþia noastra mi s-a intarit convingerea
ca folosirea acestui cuvint - care este "esenþial grec"
- este perfect legitima. Tocmai pentru ca nu exista nici
un fel de agora. Exista incercari interesante, cum ar fi,
de exemplu, Provincia (in redactarea lui Gabriel Andreescu ºi Gusztav
Molnar), sau manifestaþiile organizate de Apostrof ºi Korunk - ma
indoiesc ca toate acestea ar avea vreun efect, ar avea ceva de
zis intregii Romanii, intregii societaþi romaneºti.
Eu le-aº numi poveºti clujene. Regatul ºi Secuimea nu dau doi
bani pe ele". Aºadar, "poveºti clujene", poveºti
de catun. Provincia ca un fel de poveste din "catunul de
linga Dikanka". Nu-i o solida baza de optimism,
dar sa zicem ca scepticismul dlui Szilard e in exces. (Dar
daca are dreptate - nu se prabuºesc toate zmeiele ridicate
prea sus de Provincia? Poate ca nu, þinind cont de faptul
ca, cu cit sint mai sus, cu atit sint mai vizibile.
Iar "vizibilitatea" e o premisa a reacþiei, a efectului.)
Cel mai cutezator s-a avintat zmeul "partidului trans-etnic".
O parte (partea buna) din colegii mei crede ca realitatea da
argumente favorabile, ba chiar se straduieºte sa creeze condiþii
propice pentru trecerea acestei idei din cabinet pe teren. Ideea in sine
e prea seducatoare. E irezistibil de seducatoare. E o femeie fatala.
Nu poþi sa nu-i cazi victima. Un partid trans-etnic in
Romania, ce-ar putea fi mai flatant ca proba de europenitate? Toate
complexele, toate idiosincraziile, toate resentimentele de natura etnica,
tezaurizate cu sirg de istorie ºi folosite ca armament demagogic
greu de politicieni, vindecate dintr-o lovitura ºi sublimate in
ceva ce ar muta Romania in avangarda Europei! Parca ºi
vad dezvoltindu-se in Romania un manos "turism
politic", toþi politicienii, politologii ºi cercetatorii
din Occident dind buzna sa vada minunea! (Se-nþelege
ca e uºor sa-mpingi in caricatura un proiect,
dar caricatura nu þine de argument. Eu sper doar ca argumentele
colegilor mei sint mai consistente ºi mai eficiente decit acest
argument de sceptic.)
Minimalismul pe care-l susþin nu e nici el o aventura chiar deplorabila.
Ceea ce Provincia chiar ar putea face ar fi o restaurare ºi, concomitent,
o resemantizare a ardelenismului. Aceasta e o operaþie de recuperare culturala,
facuta insa nu doar cu scrupule muzeale, ci cu conºtiinþa
unui efectiv aggiornamento, a unei efective actualizari ºi redimensionari.
O mica pata de ardelenism in peisajul cultural al Europei
n-ar fi de colea. ªi nu e vorba de acel ardelenism agresiv, mohorit,
de strict resentiment faþa de Mitica. Mitica e azi
caz banal ºi in Ardeal. El bate Corso-ul clujean cu nonºalanþa
cu care bate Calea Victoriei. Poate la densitate sa stam mai rau,
dar sporul de natalitate al tipologiei nu e in primejdie. Provincia poate
face o operaþie de identificare a valorilor transilvane (culturale, religioase,
istorice, sociale, politice chiar), ca pregatire pentru relansarea lor
intr-un model actual (de comportament, de societate, de organizare). E
vorba, fireºte, de un inventar al valorilor active, nu al valorilor anacronice,
al valorilor care sa dea provincialismului vocaþie transprovinciala.