x6z12zc

Prin aceasta eliminare, conflictul dintre „rationalism“ si „empiricism“ va fi anihilat, sau, mai precis, va fi eliminata eroarea care a permis absurditatea aparitiei unui aseme¬nea conflict. Ceea ce nu a fost, se pare, niciodata pus sub semnul intrebarii, si ceea ce eu am considerat (in mod incorect) drept o evidenta inconsistenta, este abordarea filosofiei specifica lui Thales, si anume ideea ca filosofia are ca obiect descoperirea naturii univer¬sului in termeni cosmologici. Daca Thales credea ca totul este apa, iar ceilalti presocratici se certau daca totul este, poate, pamant, sau foc etc., atunci empiristii aveau dreptate cand afirmau ca ei s ar lua mai degraba dupa dovezile aduse de observatie, si nu dupa deductii „rationale“ -; dar atunci, desigur, intreaga problematica si toate componentele acesteia sunt complet amalgamate. Esenta erorii este, aici, in cuvantul „natura“. Eu am luat incercarea lui Thales doar drept o prima tentativa, o tatonare in directia unei con¬ceptii unificate asupra cunoasterii si asupra realitatii, adica, de fapt, drept o tentativa epistemologica, iar nu ontologica, de a stabili faptul ca lucrurile au o anumita natura.
Acum, insa, consider ca incercarea lui Thales s a vrut (si astfel a fost ea interpretata de filosofii de mai tarziu) o tentativa ontologica de a stabili care este literalmente natura realitatii si de a dovedi prin mijloace filosofice ca totul este literalmente si fizicalmente format din apa, sau ca apa este un fel de substrat universal. Daca este asa, atunci filosofia este o stiinta mai mult decat inutila, deoarece ea uzurpa domeniul fizicii si isi propune sa rezolve problemele fizicii prin mijloace ne stiintifice, sau „supra stiintifice“, adica prin mi¬jloace mistice. Pornind de la acest mod de a privi obiectul filosofiei, este normal ca filoso¬fia a fost un apendice al fizicii de la Renastere incoace, si ca fiecare noua descoperire in fizica a constituit pentru filosofie o totala catastrofa, cum a fost, de exemplu, descoperi¬rea naturii culorilor, care a constituit pentru filosofi un soc traumatic, de pe urma caruia acestia nu si au revenit nici pana astazi. De fapt, acest gen de abordare inseamna a rationa in mod formalist, pornind de la o stare incremenita a cunoasterii. Astfel, cum pe timpul lui Thales capacitatea stiintei fizice se reducea la a fi in stare sa faca distinctia in¬tre apa, aer si foc, acesta a luat aceasta cunoastere drept finala si definitiva, si a afirmat pe aceasta baza ca apa este elementul ontologic (sau cosmologic) primar. Admitand o asemenea premisa, fiecare progres in fizica trebuie sa insemne o noua ontologie. Absur¬ditatea ulterioara a constat nu in aceea ca empiristii au respins metoda lui Thales, ci ca l au considerat pe acesta (precum si pe Platon) drept „rationalist“, adica drept cineva care ajunge la cunoastere prin deductie dintr un fel de „idei innascute“ si ca de aceea empiristii s au declarat „anti rationalisti“, neintelegand ca scoala lui Thales/Platon nu era decat un caz de „empiricism incremenit“, adica de oameni care deduceau natura lumii luand cunoasterea partiala drept definitiva.

Aristotel a instaurat o ontologie corecta prin aceea ca a stabilit legea identitatii -; ceea ce era tot ce este necesar (plus identificarea faptului ca numai lucrurile concrete exista). Dar Aristotel si a distrus ontologia prin cosmologia sa -; prin toata povestea cu „sferele rotitoare“, „motorul imobil“, teleologia etc.
Adevaratul fond al chestiunii este ca filosofia este cu precadere epistemologie -; adica stiinta mijloacelor, regulilor si metodelor cunoasterii umane. Epistemologia este baza tu¬turor celorlalte stiinte si este o baza necesara pentru om, pentru ca omul este o fiinta do¬tata cu constiinta volitionala, adica o fiinta care trebuie sa descopere nu numai continu¬tul cunoasterii sale, ci si mijloacele prin care sa dobandeasca cunoasterea. Este de remar¬cat ca toti filosofii (cu exceptia lui Aristotel) si au proiectat epistemologiile in ontologiile lor (sau ca ontologia lor nu era decat o confesiune epistemologica sau psihologica). Toate extraordinarele irationalitati ale ontologiei filosofice au fost consecinte ale erorilor, sofismelor sau denaturarilor epistemologice. Ontologia se reduce la „existenta exista“ (sau identitate plus cauzalitate). Tot restul este epistemologie.
Parafrazandu ma pe mine insami: filosofia ne spune doar ca lucrurile au, fiecare, o na¬tura, dar care sunt acele naturi este sarcina stiintelor particulare. Sarcina restului filoso¬fiei este sa ne furnizeze regulile cu ajutorul carora se pot descoperi acele naturi particu¬lare.