MOTTO: in domeniul moral, ca ºi in cel intelectual, nu se poseda e8c2cg
in mod real decat ceea ce s-a cucerit prin sine-insuºi.
In acest sens, morala este o logica a acþiunii(J. Piaget)

Exista un sens filosofic al moralei, ce reuneste conduitele regulate, faptele de viata cu semnificatia lor, specifica unei societati date. Acestea constituie morala sociala. Morala individuala solicita cunoasterea si incorporarea moralei sociale in structura personalitatii si a conduitelor - valorile moralei sociale devenind astfel modul de a evalua si actiona individual. Problemele cele mai importante ale moralei se centreaza in jurul modului cum se dezvolta in viata standardele interiorizate cu privire la bine si rau; cum se dezvolta judecata morala; cum se formeaza deprinderile de autocontrol, necesar in satisfacerea standardelor interiorizate (ale dorintelor, intereselor, nazuintelor, etc.) ("dictionar de psihologie", U. Schiopu, 1997).
Morala - forma a constiintei sociale, care reflecta ansamblul conceptiilor, ideilor si principiilor (normelor) care calauzesc si reglementeaza conduita oamenilor in relatiile personale, in familie, la locul de munca si in societate in general.(Ioan Bontas, "Pedagogie")
Judecata morala presupune evaluarea (si cel mai des autoevaluarea) unor comportamente si situatii prin raportarea lor la cerintele morale impuse de ambianta social - istorica a individului. Ea se formeaza prin invatarea sociala si insusirea critica a modelelor de conduita promovate de societate. Dezvoltarea morala este un proces activ de organizare a experientei in structuri cu semnificatie crescinda, prin care valorile morale sunt vazute dintr-o perspectiva noua.

Teoria judecatilor morale dezvoltata de J. Piaget si apoi in S.U.A. de L. Kohlberg a avut in atentie forma si logica faptelor, evaluarea moralei si dezvoltarea intelegerii regulilor si a circumstantelor in care actioneaza.

J. Piaget
Dezvoltarea gindirii morale se realizeaza progresiv, implicind parcurgerea ordonata a unor stadii ale inteligentei, acest progres fiind caracterizat de o gindire cu o calitate particulara (J. Piaget, 1932). Judecata morala este vazuta ca dezvoltindu-se in concordanta cu trecerea de la gindirea preoperationala la gindirea operationala si apoi la cea operational-formala. Astfel, dezvoltarea morala se realizeaza pe masura ce copilul actioneaza, transforma si modifica lumea din jurul lui, fiind totodata influentat de consecintele actiunii sale. Masura dezvoltarii gindirii in ansamblu, este prin urmare o masura si a dezvoltarii gindirii morale, in particular.
Se remarca prezenta complementara a doua tipuri de morala in spatiul existential al copilului:

Morala heteronoma - morala in care domina raporturile de constringere, autoritarism, obligativitati severe impuse din exterior. Copii percep regulile morale ca fiind absolutiste, rigide si nemodificabile. Pe masura ce copilul se apropie de adolescenta, se dezvolta stadiul al doilea.
Morala autonoma - o morala a cooperarii, in care ansamblul regulilor de convietuire emana din aspectul mutual, din trairea interioara intensa a sentimentului de egalitate, echilibru - sursa interna a sentimentului de datorie, a cerintelor de cooperare. Aceasta morala, in conditiile dezvoltarii ample a inteligentei si a slabirii autoritatii parintilor, se caracterizeaza prin flexibilitate, rationalitate si constiinta sociala.

Tabel comparativ: morala heteronoma - morala autonoma

MORALA HETERONOMA
MORALA AUTONOMA

Respect unilateral (pentru adult)
Respect reciproc (intre egali)

Constringere
Cooperare

Egocentrism
Decentrare

Sanctiuni ispititoare
Sanctiuni prin reciprocitate

Reguli exterioare
Interiorizarea regulilor

Responsabilitate obiectiva
Responsabilitate subiectiva

Realism moral
Relativism moral

Eul
Personalitatea

Conformism social
Creativitatea

Conservatorism politic
Progresist

Concluzii

Dezvoltarea completa a judecatii morale presupune aceasta trecere de la morala de tip heteronom la cea de

tip autonom.
Dezvoltarea morala se realizeaza in paralel cu dezvoltarea cognitiva, fapt ce explica, dupa Piaget, limitele moralitatii eteronome prin raportare la limitele gindirii preoperationale si concrete (egocentrismul, realismul intelectual). Pe masura dezvoltarii perioadei operatiilor formale, moralitatea devine mai flexibila si mai orientata social.

L. Kohlberg
In continuarea studiilor asupra moralitatii efectuate de Piaget, vin studiile lui L. Kohlberg, cu scopul de a extinde teoria lui Piaget si de a oferi descrieri mai complete asupra schimbarilor calitative in judecata morala in trecerea de la copilarie la virsta adulta. Pentru a-si urmari scopul, autorul a utilizat dilemele morale, iar pe baza raspunsurilor obtinute, a postulat trei nivele ale dezvoltarii morale si sase stadii (1984):

Nivel de moralitate preconventionala

stadiul 1 - orientare primitiva si supunere fata de autoritate stadiul 2 - orientare naiv - hedonica si instrumentala

Nivel de moralitate conventionala

stadiul 3 - orientare in functie de relatiile interpersonale stadiul 4 - moralitatea autoritatii si mentinerii ordinii sociale

Nivel de moralitate postconventionala (al autonomiei si principiilor morale personale)

stadiul 5 - moralitatea contractului social, a drepturilor individuale si a legii democratic acceptate stadiul 6 - orientare dupa principiile etice universale

Teoriile si ipotezele asupra dezvoltarii constiintei morale, elaborate de Piaget, Kohlberg si altii, au pus in evidenta:

Stadiile evolutiei conttiintei morale
Paralelismul intre dezvoltarea inteligentei si afectivitatea morala
Rolul mediului social in determinarea formelor de cooperare si interactiune morala, precum si in configuratia

tipului de personalitate morala.

Constiinta morala (continuare)

Educatia morala are ca ideal formarea profilului moral al personalitatii si al comportamentului socio- moral al omului si este realizata in principal de catre mediul familial si scolar. Cunostintele morale sunt reprezentate de o serie de concepte si principii ale democratiei, de stat de drept, de patriotism, de umanism, de disciplina constienta, de dragoste fata de mediu, etc. Ele se bazeaza pe principiul cooperarii, al respectului reciproc, al comportarii civilizate. Pe baza cunostintelor morale se formeaza convingerile si sentimentele morale proprii. Acestea presupun transformarea notiunilor si normelor morale in trairi inalte, demne, care sa se focalizeze in jurul binelui, avind la baza imbinarea dintre trairea afectiva si ratiune.

Prin urmare, orice tip de educatie are o latura afectiva si o latura instructiva - care in cazul educatiei morale se refera la ceea ce trebuie spus copilului (sub forma sfaturilor, exemplelor, etc.) pentru a deosebi binele de rau , pentru a cunoaste continutul notiunii morale. Constientizarea in plan moral este absolut necesara, dar nu intotdeauna si eficienta. Ineficienta poate decurge din lipsa coordonatei afective - care are un rol important in determinarea vointei in plan moral. Primul pas in educatia morala il constituie lamurirea valorilor morale. Al doilea pas fiind transformarea acestora in deprinderi practice, care se realizeaza prin practicarea lor consecventa.
Baza morala a unui copil trebuie sa fie realizata in mod firesc de catre familie (parinti), pentru ca ei au o raspundere morala fata de copil: datoria de a-l creste si educa. Parintii reprezinta pentru copil prima si cea mai puternica autoritate morala. De aceea primul comportament moral-social al copilului se realizeaza prin imitare (in exemplul personal al parintilor putem vedea ineputul viitoarei atitudini morale si sociale a copilului).
A doua treapta in educarea morala o reprezinta scoala. La acest nivel, buna insusire a valorilor morale depinde de masura implicarii invatatoarei in formarea etica a elevului. De la bun inceput, pentru educatorul scolar, elevii se vor imparti in : cei ce au fundamentul moral primit in familie si cei care nu-l au primit in familie. Invatatoarea trebuie sa realizeze o adevarata "tabla de valori morale" bine motivate teoretic, astfel incit judecata elevilor sa gaseasca oricind un fundament serios in motivatia respectiva. Sufletul copilului se cere sensibilizat cu privire la aspecxtele morale, trebuie format in acest sens; nu doar judecata trebuie sa-l indemne pe copil sa actioneze moral, dar si inima sa. Aici intervine educatia afectiva, care nu se poate realiza fara o atitudine afectiva corespunzatoare din partea parintilor si educatorilor: nu-I vom predispune pe copii spre bunatate, mila, fara a le arata prin propria noastra atitudine exact aceste sentimente.

Socializarea este procesul prin care orice societate isi proiecteaza, reproduce si realizeaza, prin conduite adecvate ale membrilor sai, modelul normativ si cultural.
Omul se formeaza si modeleaza prin procesul de socializare, in contact cu mecanisme si exigente specifice promovate de familie, scoala, grup de egali, grup profesional, etc. Incadrarea in sistemul relatiilor sociale, il determina pe individ sa participe activ la viata sociala, il invata sa inteleaga cultura, il face capabil sa indeplineasca (detina) anumite statuturi si roluri in societate. Carentele aparute in functia de socializare sunt grave, antrenind comportamente indezirabile, deviante, conflicte de adaptare si integrare sociala.
Caile de formare ale socializarii si implicit ale conceptelor morale sunt legate de constituirea conceptiei personale despre lume si viata (Weltanschauung) si se realizeaza in doua etape principale (la fel ca educatia):

Prima etapa se realizeaza in copilarie, in mediul familial (primii 7 ani), ce favorizeaza socializarea primara in care se constituie comportamentele incarcate de elemente valorice. In aceasta prima instanta a socializarii, reprezentata de familie, copilul deprinde notiuni cu privire la: datorie, responsabilitate, interdictie - marcind dezvoltarea unei structuri generalizate a constiintei morale si juridice (S. Radulescu, 1984). Familia constituie cadrul de realizare a sociabilitatii, premisa dezvoltarii normelor dezirabile, a modelelor asteptate de conduita.
A doua etapa, a socializarii secundare, descrisa de Skinner, se leaga de diviziunea sociala a muncii si de repartitia sociala a cunostintelor, capacitatilor si aptitudinilor.

Este, mai exact, vorba despre doua etape ale formarii conceptiei despre lume si viata, prima exprimind o imagine despre lume (Weltbild), inteleasa ca simpla insumare a rezultatelor observarii, cea de-a doua fiind un fel de a privi lumea (Weltanschauung), in mod activ, centrindu-se pe om, pe aspiratiile si exigentele lui axiologice.
Conceptele morale sunt incarcate de atitudini complexe si se organizeaza prin influenta - sunt conduite de influenta. Adolescentul implica in formarea conceptiei despre lume si viata structura operativa a personalitatii, la rindul ei intersectata cu intreaga experienta conceptuala. Concurenta universului familial si scolar, fiecare cu problemele sale, cu universul mare al dependentelor, contribuie la accentul special ce se pune dupa 14 - 15 ani pe construirea conceptiei despre lume si viata, din exprimarea dimensiunilor faptice si nu dezirative ale acesteia. Daca nu ar exista aceasta tensiune si directie a spatiului de viata, nu ar avea nici o tensiune si nici o dimensiune ideea de participare constienta, deliberata, acceptata, la viata sociala. Aceasta este perioada in care idealul de sine si idealul de societate se omologheaza si creeaza conditia maturizarii psihice. Tinarul este pregatit psihic si se pregateste moral si aptitudinal, il atrag cunostintele pentru confruntari sociale complexe, pentru a se exprima ca atare.

Familia este cadrul in care are loc modelarea personalitatii copilului, trecerea de la un comportament normativ (reglat din exterior), la un comportament normal (bazat pe autoreglare si autonomie morala). Familia este un reper permanent si fundamental in conditia indivizilor, in manifestarea unor atitudini si comportamente civice si morale, ea fiind unitatea de baza a societatii, care asigura transmiterea obiceiurilor, atitudinilor, valorilor de la parinti, orientind copiii din punct de vedere moral (si nu numai).

O serie de studii atesta faptul ca copilul indepartat de familie incearca un sentiment profund de frustrare afectiva, se simte respins, neglijat, fapt ce va influenta direct formarea si dezvoltarea conduitelor sale ulterioare. Prin urmare, familia asigura pe de o parte siguranta afectiva, iar pe de alta parte educatia primara.

Dezvoltarea gindirii morale la adolescent (continuare)

Desi gindirea morala incepe sa se formeze inca din copilarie, ea se consolideaza si se manifesta pe deplin incepind cu perioada marii adolescente (14 - 18, 20 ani), cind se realizeaza, in ceea ce priveste dezvoltarea intelectuala o ampla conceptualizare, iar adolescentul este atras de sesizarea atributelor esentiale ale conceptelor, de cerintele de sistematizare si schematizare. Se vorbeste de aceea chiar de o tendinta de filozofare, ce se accentueaza la aceasta virsta. In perioada adolescentei prelungite (dupa 20 ani), desi aceasta tendinta ramine inca evidenta, are loc o crestere a reversibilitatii de control si intarirea bazei de informatie privind validitatea conceptelor. A treia insusire care se modifica in mod evident odata cu virsta este statutul conceptelor. Aceasta este una dintre insusirile cele mai importante, deoarece se refera la claritatea, exactitatea si stabilitatea de folosire a conceptului in acte de gindire. Statutul conceptului se refera la pozitia lui in cadrul domeniului stiintific din care face parte, in structura stiintei ajunsa la un anumit nivel de dezvoltare. Aceasta foarte mare disponibilitate a informatiei stocate in memorie, ce se realizeaza de la aceasta virsta, permite creearea unui nivel de control logic si o coerenta a intregului plan al gindirii. Adolescentul devine constient ca exista o coerenta a evolutiei vietii sociale si este interesat tot mai profund de aceasta.
Adolescenta se caracterizeaza prin trecerea spre maturizarea si integrarea in societatea adulta, cu solicitarile ei sociale, politice, familiale, profesionale, etc. Tipul de relatii intretinute de adolescent se va complica progresiv, caci acesta se integreaza tot mai mult in generatia sa - prin exprimarea identitatii proprii si prin exprimarea identitatii fata de adulti. Se produce o intensa socializare a aspiratiilor, aspectelor vocationale, care implica un anume nivel de dezvoltare atins de judecata morala.
Prin urmare, la adolescenta, inteligenta atinge nivelul unei bune dezvoltari a aparaturii logico-formale Adolescentul este atent si critic si analizeaza lumea valorilor si raportarea lor la evenimentele vietii de fiecare zi. Din nou, ca in perioada prescolara, adolescentul isi pune probleme morale complexe, se centreaza pe conflictul dintre dependenta si cerintele independentei, este impregnat de absorbtia realizata in mediul de cultura al sociotipului de provenienta al tinarului. Nu trebuie insa sa uitam ca in totalitatea vietii sociale exista confluente si ipostaze morale de felurite niveluri, fapt ce contureaza modele variate de independenta.