s8l20li

Ratiunea este comuna zeilor si oamenilor: la ei este perfecta, la noi este perfectibila.
(Seneca, Scrisori catre Luciliu)
Reeditarea manualului de filosofie pentru liceu a constituit o surpriza in randul elevi¬lor, al profesorilor de filosofie si, nu in ultimul rand, printre cei care si au propus sa op¬teze pentru facultatile unde se sustin examene la aceasta disciplina. Aspectul relativ schimbat al manualului, obtinut prin micsorarea formatului, a oglinzii paginilor si prin condensarea textului a indus in eroare pe cei care l au deschis, spulberandu le iluzia ca s ar fi modificat ceva si in continut. Dar aceasta este doar o reeditare, nu o revizuire. El a ramas acelasi, pastrandu se forma textelor sistematizate in functie de tematica propusa in capitolele sale (daca ne putem permite o mica gluma, pentru reeditarea acestui manual s a pornit de la ideea caragialesca „Sa se revizuiasca, primesc!… Dar sa nu se schimbe nimic.“).
Textele prezentate sunt selectate din operele filosofice din toate timpurile, incercand sa deschida orizonturile cunoasterii filosofice a celor ce studiaza manualul. Este demna de apreciat obiectivitatea cu care se trateaza temele alese -; ni se ofera impresia unei „mese rotunde“ la care se intalnesc argumente, critici si sisteme filosofice din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre. Trebuie sa semnalam totodata si prezenta filosofi¬lor romani in cadrul textelor, pentru ca tinerii care studiaza filosofia sa stie ca nu doar grecii, francezii, englezii sau germanii au facut filosofia. Spiritul romanesc a dat multe minti stralucite care au contribuit la dezvoltarea ideilor filosofice. Este interesanta con¬ceptia unui „manual fractal“, in sensul ca tema oricarui capitol, separata si distincta, poate ea insasi constitui un manual. Insa exista capitole, de exemplu cel care trateaza su¬biectul Timp, in care expunerea unei teme foarte vaste este mult prea succinta si insufi¬cienta. Se observa ca toate capitolele, mai putin Ordinea, sunt structurate dupa un anu¬mit criteriu, textele alese detinand un titlu explicativ, o „cheie“ a fiecarora. In capitolul Ordine, textele si citatele formeaza un grup compact alaturi de explicatii. Este destul de greu de urmarit atent si fructuos imbinarea -; stralucita, de altfel -; a acestor idei si tema¬tica lor. In pofida titlului, prima impresie pe care o ofera acest capitol este de… dezor¬dine. Pentru ca tot discutam despre „ordine“, pare foarte ciudat faptul ca Filosofia este ul¬timul capitol: cu alte cuvinte, abia la sfarsit se explica ce inseamna filosofia. O parere mo¬desta ar fi ca, mult mai util si mai logic, locul acestui capitol este la inceputul manualului, nu la sfarsit. Pentru ca nu poti studia filosofia daca nu stii ce inseamna sau daca nu esti informat exact de importanta ei. Si pentru ca in aplicatiile sau textele acestui manual se pot gasi mai multe trimiteri la cunostintele de fizica sau matematica (cum ar fi rezolvarea argumentului lui Zenon prin analiza matematica sau legatura dintre ordine si principiul al doilea al termodinamicii, sau textul lui Newton din capitolul Timp), ar trebui sa existe o explicatie la inceput, cu scopul de a lamuri tinerii cu afinitati umaniste. Unii dintre ei considera probabil filosofia un fel de „fuga“ de stiintele exacte, dar regasesc aici aceleasi obstacole. Dar se uita ca filosofia reuneste mai multe domenii, ridicandu se deasupra tu¬turor stiintelor, si ca, pentru a face filosofie, e necesar un bagaj serios de cultura ge¬nerala. Filosofia presupune o cunoastere de tip enciclopedic, inclusiv stiintele exacte.
Trebuie sa recunoastem cu totii ca nici un manual de filosofie, oricat de bine elaborat ar fi, nu poate fi suficient invatarii -; nimic nu poate fi perfect si complet intr un domeniu atat de vast. Astfel, statistic vorbind, mai mult de jumatate din textele oferite impun un studiu suplimentar aprofundat, cu trimitere obligatorie la opera, biografia autorilor citati si, de ce nu, la dictionare, in vederea unei reale si depline intelegeri. Ne intrebam insa cum se poate descurca in aceasta situatie un tanar „iubitor de intelepciune“ ce nu are ac¬ces la materialele si explicatiile necesare. Astfel, se observa cat de vitale sunt explicatiile oferite de profesorul de filosofie in cadrul orelor de curs, bineinteles, daca aceste expli¬catii exista, deci daca profesorul isi ia misiunea cu adevarat in serios. Dar trebuie sa ne gandim si la cei care nu mai sunt demult elevi de liceu, dar vor totusi sa aiba o minima instruire in filosofie, presupunand ca singura lor sursa de informatie este acest manual. Se stie foarte bine ca, pe langa cele de economie, de istorie, de limba romana, manualul de filosofie a suferit cumplite transformari in ultimele decenii, astfel incat avem astazi ca¬teva zeci de generatii pentru care filosofia reprezinta cu totul altceva.
Cum poate fi inteleasa corelatia curentelor filosofice, despre care nu se vorbeste in acest manual, desi ea este extrem de importanta? Cu toate ca istoria filosofiei este o parte integranta a acesteia, manualul ignora in majoritatea situatiilor orice corelatie istorica in¬tre idei si concepte. Temele expuse in capitolele manualului au totusi un substrat istoric, cronologic, care nu poate fi trecut cu vederea. Ce se poate retine din autorii „dificili“, Kant de exemplu, in urma unei sumare expuneri facute in manual, fara o explicatie con¬cisa a doctrinei lor; sau Popper, a carui terminologie este presupusa, dar niciodata expli¬cata? Ce sa mai vorbim de autorii mai putin cunoscuti, ca de pilda Metodiu de Olimp, W. Heisenberg, P. Laplace, N. Wiener, R. Otto pe care cu mare noroc ii gasim doar in dictio¬nare mai vaste, pentru a afla epoca in care au trait sau titlurile scrierilor lor, intr un cu¬vant, informatiile necesare alcatuirii unei fise bio bibliografice pe baza careia sa ne inte¬meiem invatarea? Trebuie totusi sa apreciem faptul ca manualul are la final un mic di¬ctionar de Figuri importante ale istoriei filosofiei, unde cititorul afla printre altele ca Aris¬totel a scris Etica Micomahica asic!i sau ca opera principala a lui Toma din Aquino se inti¬tuleaza Suma teologica asic, sic!i. De ce nu se gasesc in acest mic dictionar si numele amintite mai sus? Sau de ce nu au fost introdusi toti autorii care figureaza in acest ma¬nual?
Dar sa nu intelegem gresit: explicatiile exista si ele se deosebesc de citate prin litere italice. Ele constituie o „pregatire“ a temei sau a textului propus. Dar aceasta „pregatire“ nu este adesea la obiect, astfel pierzandu se mult spatiu pretios, ce putea fi folosit pentru o expunere substantiala. Iata, de exemplu, putem citi la pagina 157 158 o alegorie amu¬zanta despre cum se poate petrece o vacanta: la mare, la munte, cu cortul sau la hotel, unde se poate face baie, unde te poti bronza mai bine, unde e mai ieftin… De aici impre¬sia ca, dintr o grava eroare, a fost atasat manualului un pliant publicitar al unei agentii de turism. Sa retinem ca aceste randuri sunt „pregatirea“ textelor de la capitolul Timp. Sau, la pagina 106, in cadrul capitolului Fericirea, gasim urmatorul argument: „Lumina soarelui este buna fiindca face plantele sa creasca -; si este bine ca plantele sa creasca. Cresterea plantelor este un lucru bun, fiindca altfel nu ar exista viata pe pamant -; si este bine sa existe viata pe pamant a…i ea este buna in sine: pur si simplu, este bine sa existe viata“ (unii ar putea combate prin argumente pertinente aceasta idee). Credem ca aceste afirmatii sunt totusi destul de indraznete, in sensul ca sunt postulate fara o baza solida ce le ar putea confirma.
Explicatiile din acest manual sunt realizate pentru a satisface gusturile adolescentului „de rand“, exemplele folosite reprezentand cu succes scene din viata liceanului crescut in spiritul modern: astfel, parcurgand manualul de filosofie, tanarul trebuie sa se simta in elementul sau citind despre jocurile mecanice, tabere, nume rasunatoare in muzica, cum ar fi Freddie Mercury, sau poate gasi marca masinii preferate -; in speta, Honda; amatorii de sport vor gasi cu multa bucurie numele celebrei Nadia Comaneci, iar indragostitii de mega seriale TV vor afla numele ranch ului Southfork… Apetitul culinar se trezeste cand citim despre placintele cu mere si cu dovleac, incat nu mai luam in considerare greseala de tipar aflata trei randuri mai sus: in loc de cuvantul „vapor“ se poate citi „popor“ (desi nu e vorba de Arca biblicului Noe…). O alta greseala -; de aceasta data destul de grava -; ce poate da nastere la mari confuzii se afla la pagina 154, capitolul Timpul: in loc de „omogenitate si izotopie“ trebuie sa citim „omogenitate si izotropie“, deci vai celor care nu au cunostinte elementare de fizica sau de chimie, caci se pot confrunta cu serioase probleme… Trecem peste faptul ca se mai scrie a priori intr un singur cuvant si rasuflam usurati vazand ca de la editia precedenta s au mai lamurit treburile cu „analoaga“.
Sa mai amintim ca se sare in mod nefericit de la o idee la alta. Exemplul urmator il gasim la pagina 165: „Sa ne gandim, de pilda, la sarbatoarea Craciunului. Cand ne sar¬batorim propria zi de nastere, noi serbam implinirea unui numar de ani de la producerea acelui eveniment.“ Ne gasim in fata unui caz particular, si anume al celor nascuti de Craciun? Desigur, aceste propozitii puteau fi asezate in alta ordine, pentru ca textul sa „curga“ in mod coerent.
O greseala foarte grava se poate gasi si la pagina 139, in cadrul textului kantian cu privire la adevarurile sintetice si analitice: „S ar putea crede fara indoiala la inceput ca judecata 7+5 este o judecata pur analitica…“. Eroarea consta tocmai in esenta acestei judecati: ca ea sa aiba sens, trebuie spus „7+5=12“. Faptul ca aceasta eroare o intalnim si in prima editie romaneasca a Criticii ratiunii pure nu constituie o scuza, nu salveaza cu nimic aceasta greseala. Pe langa faptul ca scrierea lui Kant este „greoaie“, chiar erme¬tica pentru unii cititori, mai apar si astfel de erori in transcrierea textului. Elevii care obisnuiesc sa invete mecanic, „pe dinafara“ textele pe care nu le inteleg (sau nu isi dau silinta sa le inteleaga), nu vor sesiza niciodata adevaratul sens al afirmatiei lui Kant; iar cei care inteleg, devin sceptici cu privire la intelegerea lor in fata „autoritatii“ filosofului.

Scopul randurilor de fata nu este acela de a constitui o erata a manualului si nici sa evidentieze in exclusivitate erorile sau imperfectiunile lui. Greselile de tipar sunt, desi¬gur, involuntare. Totusi, sunt grave si inadmisibile. Sa nu uitam ca este vorba de un ma¬nual, de primul contact cu filosofia, de primii pasi catre acest domeniu atat de fasci¬nant… De obicei, conteaza foarte mult primele cunostinte dobandite si modul in care in¬tri in legatura cu ele, pentru a ti stimula curiozitatea de a afla cat mai mult. Dar ce e de facut daca aceste cunostinte nu sunt asa cum ar trebui sa fie? Ce e de facut daca „portile filosofiei“, in loc sa fie aurite, le descoperi a fi reprezentate de kitsch ul unei poleieli ief¬tine?
Care este scopul unui manual de filosofie: sa realizeze o initiere, o depasire a medio¬critatii prin cunostintele pe care le ofera? Desigur, ideal asa ar fi. Dar cum se poate rea¬liza acest lucru, cand il pui pe rebelul adolescent fata in fata cu viciile „civilizatiei mo¬derne“; cum mai poate el sa citeasca atent un text de filosofie morala kantiana sau despre probele in favoarea existentei lui Dumnezeu cand i se reaminteste cateva pagini mai inainte de jocurile mecanice de care cu greu s a despartit in urma cu cateva ore? Sau, privind din alta perspectiva, ce parere si ar face tanarul cu preocupari elevate care citeste cu dispret si dezamagire intr un manual de filosofie despre astfel de lucruri ridicole si care este obligat sa „cearna“ informatia reala de cea nefolositoare si grosiera? Explicatii potrivite varstei de 18 ani s ar gasi daca s ar accentua mai mult dorinta de a fascina tine¬rii prin filosofie. Ar fi bine sa se reflecteze asupra manualelor alternative aprobate: un manual in care sa fie tratate cat se poate de succint cateva subiecte principale, iar altul, mult mai vast, asemanator celor aparute la editura Humanitas. Sau macar ar trebui sa se adopte metoda textelor facultative marcate. Pentru ca a face filosofie cu succes in scoala, unde cel putin clasele de profil real studiaza aceasta disciplina o singura ora pe sap¬tamana (timp in care se mai fac si alte activitati organizatorice) si a parcurge complet acest manual este aproape imposibil. In cazul in care filosofia nu este „pentru toata lu¬mea“, sau macar nu pentru tineri, atunci de ce se adopta exoterismul, distrugandu se va¬loarea ei? Sau daca, dimpotriva, cei tineri merita cu precadere sa aiba cunostinte de filo¬sofie si sa faca filosofie, atunci de ce nu au acces la manuale corect si realist alcatuite sau la o programa adecvata? Aici nu e vorba de rea vointa sau de indiferenta. Mai degraba e cazul nefericit al unui esec. Din dorinta de a scrie un manual pentru nivelul unui tanar de 18 ani, s a ajuns la traducerea unor concepte intr un limbaj naiv si superficial. Tinerii trebuie invatati ca exista si o alta „lume“, in care limbajul, gesturile si mentalitatile lor au fost depasite; nu e prea buna ideea de a reduce acea lume superioara la preocuparile lor cotidiene, de a traduce sublimul cunoasterii filosofice in termeni ca placinte cu mere, jo¬curi mecanice sau schimbul de discuri cu muzica. Pentru ca atunci tanarul nu va mai avea nici un motiv sa respecte filosofia, sa se raporteze la ea ca la ceva superior.
Acest manual este scris pentru tineri, dar nu toti tinerii sunt la fel. Iar important pen¬tru ei este sa fie evaluati corect, dupa adevaratele lor capacitati si aspiratii. La varsta ado¬lescentei, tinerii se diferentiaza categoric unii de altii prin preocupari, nivele intelectuale, doleante, modurile de a privi existenta etc., deci nu este tocmai corecta intentia de a universaliza personalitatea tinerilor, fara a se tine cont de particularitatile esentiale si atat de relevante.
Probabil ca se uita importanta studierii adecvate a filosofiei in liceu. Ea nu este doar o simpla materie de curs, unde primesti o nota pentru ce ai invatat acasa pe de rost. In acest sfarsit de secol, cand se observa o decadenta spirituala datorata triumfului instinc¬telor necontrolate asupra ratiunii, filosofia este singura sansa de a reda ratiunii noastre „stralucirea“ si puterea ei de odinioara. Prin filosofie tanarul se desprinde de preocu¬parile gregare, de micro universul sau limitat si efemer; el invata sa isi constientizeze existenta, sa si puna probleme ce il pot propulsa spre universuri nebanuite, invata sa in¬vinga irationalul. Dar oamenii trec cu vederea aceasta posibilitate. Iar filosofia ramane in continuare cu portile inchise, ascunzand in sine comorile ratiunii.

Totodata, se observa o nefericita discrepanta intre nivelul la care sunt tratate subiec¬tele in acest manual si pretentiile examenului de admitere la Filosofie. In cadrul Anexei exista un fascicul reprezentand cateva date necesare alcatuirii unei analize filosofice -; imi permit sa lansez opinia unei experiente personale potrivit careia aceste date sunt in¬suficiente. Daca tot se vrea ca aceste explicatii si indicatii suplimentare sa existe, atunci ar fi binevenita o dezvoltare a lor, o exemplificare potrivita cu un text pentru nivelul exa¬menului, o imbogatire a informatiei. Depasirea nivelului de liceu in favoarea celui din fa¬cultate trebuie incurajat si expus realist.
Nu ne ramane in continuare decat sa ne multumim doar cu atat si sa speram ca, in vii¬tor, generatiile ce ne vor urma vor avea mai mult noroc, beneficiind de un manual de fi¬losofie mult mai bine realizat, a carui invatare sa poata fi deplina, si de un sistem de in¬vatamant adecvat, in care respectul si interesul fata de educatie sa ocupe primul loc. Si suntem convinsi ca totul evolueaza spre „mai bine“, pentru ca una din calitatile specifice ale omului este de a si constientiza nepretuita sansa la perfectiune.