m8k15kg
-identitatea si diferenta lor-

Sensul comun al conceptului de fundamentalism exprima forma unei aderente obtuze la o "inchidere ce se inchide",autoclaustrarea intr-o determinatie abraziva si combativa ce sfarteca structurile fasciculare ale istoriei.
Sensul opus,cel al ecumenismului descrie forma unei aderente omnilaterale ,a-criteriale la o "deschidere ce se deschide",o fuziune generoasa a determinatiilor intr-un aliaj de o mai corecta calitate politica.
1.Trebuie sa putem ridica insa intelegerea la tipuri ideale.Pentru ca ,nominal, fundamentalismul este regresia la fundamente in seria conditiilor,la neconditionat ca "fundament", reductia asadar a totalitatii sedimentelor de determinatii stratificate de fluviul inconturnabil al istoriei umane.Si deoarece istoria are un principiu acumulativ si multiplicativ al determinatiilor (ca tot atatea directii de ramificare dispersiva si deci entropica),fundamentalismul curge in contrasensul istoriei. El are , idealiter, un raport de 180 de grade invers cu aceasta. El dehistorizeaza prin destratificare,pentru ca orice determinatie istorica schingiuieste puritatea si simplitatea arhetipala a universalului fundamental.Universalul neintrupat in istoria ce divizeaza si multiplica este "fundamentul" fundamentalistilor: universalul originar,care nu a cazut in ratacirea prin determinatie,in suferintele autodivizarii.Determinatiile segregate reciproc prin cordoanele etanse ale vidului se prabusesc in nostalgia universalului lor "ar (ch)aic"de dinaintea ca acesta sa se sacrifice pentru pluralitatea odraslelor determinate .Nostalgia lor edenica revendica afirmatia de dinaintea timpului care sculpteaza negatii pe trupul universal si pur la fundamentelor.Reminiscenta stazei contemplative preistorice striga la cer :¨ca nu mai poti strabate de-atata pluralitate!¨.
2.Ecumenismul descrie progresia in seria efectelor catre universalul terminal,suprasaturat de data aceasta cu determinatiile multiple precipitate integral in unitatea lor originara sub forma definitiva a totalitatii. Este tot un universal care ii poseda,dar incarcat de acum cu toate aluviunile cu care l-a binecuvantat istoria,ca multiplicitate recastigata la capatul alienarii ei de o viata. Toate traseele difractate ale istoriei vor fi resorbite intr-un torent multi-fascicular unificat in centrul eshatonic. Ecumenismul nu vrea sa torsioneze vectorial istoria,ci merge-desi cu viteza neregulamentara- in sensul ei suicidar care ne duce pe toti chiar dincolo de ea,in Eshaton.Toate negatiile ce au brazdat istoria cu rani deschise ,sfarsesc prin a o desfiinta.Multiplicitatea maximala neaga universalitatea minima, care insa o totalizeaza ca universalitate maximala,deci plenitudinara (saturata integral cu multiplicitate ,deci totalitate).Universalitatea vida si indiviza initiala a fost crucificata de inciziile negativitatii corelative a traditiilor plurificate ,pentru a cunoaste apoi resurectia ca universalitate plenitudinara: totalitatea. Ecumenismul vrea sa surmonteze diviziunile si multiplicitatea prin suprimare si conservare simultana (Aufhebung) ,nu doar prin anihilarea si retractia lor uterina,prin proiectul regresiei la embrion.Ecumenismul vrea sa evadeze din istoria crispata de divizare pe poarta eshatonica,nu pe cea edenica ,pazita de sabii angelice de foc.Ecumenismul ar trebui sa iasa din istorie cu ea cu tot, nu impotriva ei ,ca fundamentalismul .Disfonia sanguinara si schismogena a razboiului tuturor determinatiilor impotriva tuturor determinatiilor se va converti in simfonia sublima a coactualitatii lor non-dialectice prin evacuarea eshatologica a vidului inter-predicativ.Nostalgia eshatonica pentru afirmatia care a biruit negatia la capatul convulsiilor istoriale restaureaza universalitatea tuturor determinatiilor care au creat istoria-spirit universal negat.Pluralitatea traiectelor istorice , ca traditii (e.g. confesionale) ,ca tot atatea trasee alienate reciproc ale spiritului in istorie este condensata in unitatea lor de baza ,sub forma ontologica precipitata a totalitatii.
3. Identitatea fundamentalismului si a ecumenismului (ca tipuri pure) este refuzul determinatiei ca atare ,al pluralitatii in sine.Ele pot fi precis distinse astfelde viziunea postmoderna a stazei carcerale in multiplul impur si nesimplu conservat .
Diferentele dintre ele rezida in i) in punctul diferit al evaziunii din determinatie ,si ii) in destinul diferit rezervat determinatiei insesi.Fundamentalismul iese din determinatie pe unde aceasta se naste ,ecumenismul iese pe unde aceasta moare siesi.Primul vrea sa depaseasca trecutul in regresie ,al doilea vrea sa depaseasca viitorul in progresie.Fundamentalismul spune cum a fost Spiritul inainte de sfasierea camasii lui Hristos,ecumenismul spune cum trebuie sa fie Spiritul dupa sfasierea camasii lui Hristos.Deoarece camasa lui Hristos este indivizibila an-sich si divizibila fur-uns.Iar Spiritul trebuie sa ramana indivizibil in sine si sa redevina nesfasiat si pentru noi .Fundamentalisii apara un universal vid,ecumenistii unul saturat integral.Primii formuleaza necesitatea lichidatorista a suprimarii determinatiilor.Cei din urma salvgardeaza upanisadic pana si ultima determinatie fara de care nu poate fi totalitatea universal al tuturor multiplilor. Fundamentalistii nu inteleg ca " La obarsii,la izvor nici un rau nu se intoarce decat doar in chip de dor"(Blaga).Ei trebuie sa imparta nostalgia edenica cu ingerii-oamenii temporali sa isi tina nostalgia,iar Edenul sa-l lase ingerilor transtemporali.I Gardieni cenzoriali angelici care inchid Edenul simbolizeaza ireversibilitatea calitativa de tip eonic care blocheaza posibilitatea oricarei regresii temporale la fundamente.Ecumenistii nu inteleg ca pentru ca tatal (universalul genitor) si fii (multiplicitatea generata) sa restaureze familia (totalitatea),trebuie ca mama vitrega(istoria) sa dispara.Iar pentru ca istoria sa decedeze,trebuie ca principiul ei ontologic de posibilitate sa fie suprimat: vidul.Ecumenistii candizi vor Totalitate fara Apocalipsa,dialectica fara catastrofe ,mantuire fara judecata.Astfel ,fundamentalistii sunt anacronici, iar ecumenistii sunt avancronici,ambele nostalgii fiind constitutiv desincronizate.Aceasta este marea lor virtute metafizica si eroismul lor contemplativ,de a nu fii in pas cu veacul,cu directia lui antiedenica ,respectiv cu lentoarea lui bruckneriana.In comparatie,postmodernitatea este baricadata in determinatie, si in prezent.Ea crede ca nu are nici universal ,nici trecut,nici viitor,nici nostalgie.Ea vrea sa traiasca precum animalele ,in intuitia nemijlocita a prezentului fara ferestre multidimensionale,in intuitia abdicativa a coexistentei prezenteiste a deteminatiilor dezbinate,ca si cum ar fi posibil sa inghetam cu totii intr-o dispersie extatica si an-identitara.Postmodernii se cred doar prezenti,fara sa fii fost ,fara sa urmeze sa mai fie,fara nici o durere (algos).Ei sunt tunelari si liniari,privati de tridimensionalitatea contemplativa a trecutului,viitorului si eternitatii.Sunt doar instantanee neverosimile ale celei mai recente intuitii fara concept,care este:plurala,nelegata,neluminata si scufundata in nebinecuvantata ignoranta a sensibilitatii decapitate de unitatea originar sintetica a aperceptiei.

POZITIA CANTITATEA ERA ADOPTIVA EVAZIUNEA DIN DETERMINATIE DESTINUL
DETERMINATIEI fundamentalism
-preistoria universalului nedesfasurat
-anacronic Unitatea
-universalitate vida

-Adam Eden
-staza contemplativa paradisiaca
-regresia edenica
- suprimare postmodernism
-coexistenta prezenteista a determinatiilor
-multiplu decapitat entropic Multiplicitatea
-divizata prin inciziile vidului interpredicativ

-umanitatea Istorie eden +cadere= pulverizare si dialectica -staza carcerala in pluralitate -conservare

ecumenism
-postistoria universalului totalizat
-avancronic Totalitatea unitate+multiplicitate universal plenitudinar
-Adam si umanitatea Eshaton eden+istorie-vid= staza contemplativa postapocaliptica
-progresia eshatonica -suprimare si conservare