Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Filosofii sofisti
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Termenul vine din greaca (sophisles = intelept). r6p7pl
Sec. V debuteaza cu un numar mare de filosofi numiti sofisti care aveau conceptii diferite, dar erau uniti printr-o activitate comuna. Ei predau cunostinte politice, filosofice, oratorice, pentru ca tinerii sa poata participa la viata publica, contra cost.
Meritul sofistilor a fost acela de a sesiza ca pentru a conduce trebuie sa stii. Faptul ca grupul acesta se marea la un moment dat sofistica s-a degradat. Aceasta l-a facut pe Platon sa dea un sens peiorativ incat sofistii au fost numiti “vanzatori de iluzii”, oameni pusi pe inselaciune. Sofistica a fost o stiinta iluzorie.
Platon si Aristotel aveau dreptate cand se refereau la partea degradata a sofistilor, dar printre acestia au fost si oameni importanti despre care Platon vorbea cu deferenta (respect) -; protagoras.
Protagoras s-a nascut in Abdeea, in nordul greciei, a facut multe calatorii stabilindu-se la Atena, bucurandu-se de aprecierea lui Pericle. A scris “Arta conversatiei”, “Despre zei”, “Aparatori sau daramatori”. Dintre aceste lucrari s-a pastrat putin. S-a pastrat un fragment care contine o intreaga filosofie : “Dintre toate cele ce sunt, omul este masura, existenta celor ce exista si nonexistenta celor ce nu exista”. Fragmentul acesta a fost interpretat de foarte multi filosofi de-a lungul timpului inca din Antichitate.
Platon interpreteaza acest fragment spunand ca Protagoras atunci cand a spus ca “Omul este masura tuturor lucrurilor” a avut in vedere omul individual si de aici decurge faptul ca :”Asa cum i-mi pare mie aceste lucruri asa sunt ele pentru mine; cum i-ti par tie asa sunt ele pentru tine”.In acest caz se poate ajunge la stiinta. Interpretarea aceasta simplifica sensurile in acest fragment.
In sec.XIX, Theodore Gomperz, da o alta interpretare. Protagoras s-a referit la umanitate in general, dar si aceasta interpretare este unilaterala, deoarece il transforma pe om in constiinta generica.
In sec. XX critica filosofica este echidistanta intre interpretarea lui Platon si cea a lui Theodore Gomperz si cauta sensurile termenului de masura (metron). A masura = a lua in stapanire, a masura lucrurile si a le cunoaste.
In sec. XX, teza omului masura este interpretata din perspectiva gnosiologica. Sub acest aspect omul masura reprezinta raportul dintre subiect si obiect. Omul masura cu adevarat si eroarea. Notiunea de adevar si eroare este o notiune a gnosiologiei. Omul masura este existenta celor ce sunt si nonexistenta celor ce nu sunt. Omul este in stare sa domine, sa fie criticul realitatii. In acest timp omul valoriteaza, i-si formeaza critica de ierarhizare.Omul are la ce se raporta, este in stare sa se raporteze, el masoara cu mijloacele sale idealul, el i-a cunostinta de sine, omul capata o cunostinta de sine. Protagoras pune in centru omul.
Intrbat Protagoras daca aplica aceasta masura si zeilor, el se abtine de la un raspuns, dar motiveaza apelind la factori obiectivi. Protagoras a fost condamnat la moarte, dar a reusit sa evadeze. Nu dupa mult timp a murit intr-un naufragiu.
Prodicos (din Ceos) este o minte luminata si el va da noi valente tezei omului masura aducand ca argument principal o noua teza : “Problema libertatii unanime” -; are o forma alegorica.
“Scrierea despre Heracles” -; Heracles este pus in situatia de a alege calea pe care trebuie sa o urmeze. Heracles se retrage in pustiu meditand indelung “cum vedea astfel doua femei de statura inalta, una era frumoasa la vedere, singura ei podoaba era curatenia, era modestia…”,”cea din urma alearga spre tanar si-i zice : daca ma i-ei de prietena te voi duce pe drumul cel mai usor, vei gusta din toate placerile vietii”.
Virtutea nu-i face nici o promisiune, ea il indeamna sa urmeze calea binelui. Fara munca nici zeii nu harazesc nimic oamenilor. Daca vrei ca toata Grecia sa-ti admire virtutea, trebuie sa te pui in slujba ei. Daca vrei sa te imbogatesti de pe urma turmelor tale, munceste, ingrijestele.
Daca omul urmeaza calea virtutii inseamna ca este o fiinta care se determina. Omul i-si asuma libertatea numai intelegand ceea ce este pe masura sa. Libertatea umana se realizeaza prin alegera caii de urmat. Libertatea presupune alegere, optiune, dar si actiune.
Democrit s-a nascut la Abdeeras, a facut multe calatorii in tari foarte indepartate, apoi vine la Atena unde se stabileste si va duce o viata cu multe privatiuni, dar de meditatie profunda. A scris o opera filosofica vasta.Chiar daca nu toate titlurile de lucrari ce i se atribuie ii apartin el are in operele sale cunostinte foarte variate. El este filosoful care a gandit despre toate. Are un prestigiu care rezulta din atitudinea fata de adversar (Platon).
Platon a vrut sa-i arda cartile. L-a oprit doi pitagoriceni. Platon se foloseste de ideile lui Democrit. Democrit a depasit 90 de ani, a orbit, dar nu a renuntat l-a filosofie.
Cicero spunea :”Nemaiputand sa deosebeasca albul de negru el deosebea binele de rau”. Diogenes Laertios spunea ca Democrit a fost un spirit enciclopedist. A scris lucrari de etica, de filosofie naturala, de matematica, literatura, muzicala, de stiinte speciale (medicina, pictura), o serie de comentari.
Cu Democrit cercetarea naturala atinge cel mai inalt stadiu. Principala teorie a scolii din Abdera este “ Teoria atomilor”. Pentru Democrit tot ce exista in lume ar fi alcatuit din elemente ireductibile, necompuse -; atomos (atomi).Democrit prin teoria atomului se inscrie intr-o problema filosofica careia ii da si solutii -; problema naturala a principiului intemeietor. a = m tomos = imparte
Pentru ca atomii sa formeze lucruri trebuie sa se uneasca, sa se miste, iar pentru actiune trebuie sa existe un spatiu liber. Astfel realitatea se compune din plin si gol. Plinul si golul exista ca atare astfel incat ele se implica. Pentru el exista si existenta si nonexistenta. Conceptia miscarii ca existand in mod real poate fi conceptualizata si pe baza miscarii se explica diversitatea lumii. Principiul care sta la baza existentei implica si miscare, astfel se defineste dupa forma, pozitie, miscare.
Dupa Democrit si sufletul uman este format din atomi, dar ei sunt atomi sui generis (de un fel diferit). Ei sunt mai dinamici, mai subtili, mai rotunzi.
La el se intuieste ideea ca a inteles ca intre suflet si corp sunt deosebiri, sufletul are o alta functionalitate decat corpul; este efortul lui democrit de a intelege deosebirea dintre ideal si real.
Socrate (469-393) -; o personalitate marcanta a filosofiei. A fost foarte controversat astfel incat s-a considerat ca fiind o inovatie, dar a fost si sustinut de multi. Azi el se prezinta cu enigma rezolvarilor. S-a nascut la Atena. Tata era sculptor, mama moasa. Asa cum marturisesc contemporanii Socrate n-a scris nimic. Sunt izvoare puternice care atesta existenta filosofiei sale. Aristofan, Platon in dialogurile sale din tinerete il au pe Socrate ca personaj, prezentand viata si filosofia lui Socrate. In dialogul de maturitate ale lui Platon i-si transmite propria sa conceptie.
O alta sursa este chiar Aristotel. La 70 de ani Socrate a fost acuzat de coruperea tineretului, nerespectarea zeilor cetatii. A fost deferit tribunalului poporului, denuntul a fost dat de un poet numit Meleton, un poet obscur Anitos si retorul Lycon.Socrate a refuzat sa evadeze, s-a aparat singur, a atacat cu ironiile sale pe judecatori si acuzatori.Diogene Lertios ne spune ca atenienii au regretat ca l-au condamnat la moarte, au inchis terenurile de exercitare si gimnaziile.
Socrate cu demnitate, bea apa cu otrava care i-a adus moartea.
Opare socratica inseamna o orientare noua in dezvoltarea filosofiei grecesti. Filosofia lui Socrate i-si indreapta interesul principal spre morala.Principalele preocupari sunt : stiinta vietii interioare. Socrate spunea ca “Cea mai demna si utila este cunoasterea omunlui”.Deviza sa era ceea ce era scris pe frontispiciul templului Delphi -; “Cunoaste-te pe tine insu-ti!”. A te cunoaste pe tine insu-ti nu inseamna sa-ti cunosti doar numele, sa intelegi ce reprezinti tu in raport cu realitatea, inseamna a cunoaste adevarul, pentru ca adevarul se gaseste in fiecare om. El nu este constient de acest lucru, dar trebuie sa se foloseasca de orice mijloc pentru a aduce la suprafata adevarul. Arta de a cunoaste adevarul, de a aduce la suprafata adevarul se numeste maieutica.
“Cunoaste-te pe tine insu-ti!” este o chemare adresata celor care se complac in cultul valorii externe. Externul inseamna si superficial.Cum socratica este o cunostinta etica, inseparabila de planul actiunii, este o cunostinta in care vorba si fapta formeaza o unitate. Forma de legatura intre oameni este dialogul. El este o forma de comunicare, dar nu pentru a transmite o suma de cunostinte deja existente ci pentru a indemna pe cel cu care dialogul supune adevarul.
Socrate folosea autoironia , “stiu ca nu stiu nimic”.El ii determina pe tineri sa participe la dialog pe picior de egalitate :”Eu nu stiu”, “Tu nu stii”, “impreuna vom stii”.
Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul carora denunta prejudecarile contribuind la purificarea interioara.Spunea ca filozofia ironizeaza, dar nu cu scopul de a-l aduce la neputinta pe celalalt, ci pentru a-l stimula. A folosit indoiala metodica si nu sceptica. A folosit procedeul inductiv, practic -; general. El este acela ce a controlat continutul unor notiuni de baza ale moralei : bine, drept, frumos, datorie.
Platon spune ca socrate a cultivat dreapta rationala, a fost un adevarat cavaler al dreptului, a fost un adevarat intelept al greciei.Cicero spunea : “S-a coborat filosofia din cer inspre pamant”, a impins-o in agora.S-au infiintat scoli filosofice dupa ideile sale asa numita “scoala micilor socratici”. Filosofia sa a lasat urme adanci in filosofia din Grecia antica.




Platon

Platon Este unul din cei mai mari filosofi, la care gasim un sistem filosofic, o filosofie originala si profunda. S-a nascut in 427 -; 347, dintr-o familie de aristocrati, ajunge pana la neamul carinilor, iar in latura matriala putea sa-si urmareasca ascendenta pana la Salon. S-a bucurat de o educatie aleasa : muzica, pictura, poezie.Spre poezie avea inclinatii reale si spre viata politica. A facut multe calatorii : Egipt, Sicilia, cu scopul de asi imbogati cunostintele dar si pentru a intari legatura cu partidele politice.
In acest sene sunt edificatoare 3 calatorii : pentru al convinge pe tiranul Dianisos cel Batran, in acest scop incearca sa se imprieteneasca cu Dion (cumnatul lui Dionisos) si incercarea nu-I reuseste, este nevoit sa se intoarca in Grecia dar in drum este vandut ca prizonier intr-o piata din Egina. Noroc ca a fost recunoscut, a fost rascumparat.
O face tot in Siragusa unde ajunge la domnie Dionisis cel Tanar (nu-I reuseste)
Ii pune in primejdie viata.Intors la Atena in 387 intemeiaza prima scoala filosofica in gradina eroului Akademos. Va deveni o scoala aleasa si academie.
Cum s-a format filosofia lui Platon n-a aparut pe teren gol, i-si trage seva din marile curente ale ideii ce se manifesta in spiritualitatea Greciei. Dupa cum arata studiul, Platon este cunoscut lui Heraclit, a eliatilor, pitagoricenilor si lui Socrate intrucat I-a fost si elev.
Diogenes Laertios ne precizeaza ca Platon a imbinat doctrinele lui Heraclit, Socrate si Pitagoricienilor. Filosofia lui Platon nu este o suma a ideilor de pana atunci, nu este o sinteza a mrilor filosofi pentru ca Platon n-a fost egiptean, iar filosofia lui nu poate fi explicata numai prin traditie.
In secolul XIX Platon este cel mai mare nume a filosofiei. Se considera ca platonismul este o prelungire a institutiilor anterioare este o creatie neintrerupta si dramatica. Majoritatea scrierilor se prezinta sub forma unor dialoguri, un gen literar care a crescut din metoda Maieutica a lui Socrate. A scris 28 -;29 de dialoguri. In afara de acestea a scris multe scrisori si alte scrieri.
De ce Platon a optat pentru forma de dialog ? Exista 2 motive : era un mare admirator al dramei si a nascut in dialog o forma dramatica de expunere si pedagogica a filosofiei sale el a vazut in dialog posibilitatea de a ajunge la adevar pentru ca unul aduce niste argumente iar celalalt le rastoarna.
De-a lungul istoriei s-a facut incercarea de a clasifica dialogurile. Criteriul acceptat este criteriul varstei pe care o avea filosoful cand a scris. Dialogurile se impart in :
· dialoguri de tinerete
- Hipias minor -; despre minciuna
- Albiciade -; despre natura omului
- Apararea lui Socrate -; la noi in tara Apolofia lui Socrate
- Euthipyron -; despre evlavie
- Lisis -; despre prietenie
- Menon -; despre virtute
· dialoguri de maturitate
- Symposion - banchetul
- Phaidon -; despre suflet
- Phaidros -; despre dragoste
- Republica - statul

· dialoguri de batranete
- Parmenides
- Timaios
- Legile
Sofistul.
Personificarile din dialoguri sunt oamenii si filosofii contemporani cu el sau filosofii care au trait inainte, dar in aproape toate dialogurile nu lipseste ca persoana Socrate. In filosofie Platon merge pe urma vietii grecesti (Heraclit, Pitagora, Parmenides). In acela-si timp el prelucreaza natura, religia, mituri stravechi, cu ajutorul carora i-si argumenteaza unele idei. La inceput foloseste ideile lui Socrate dar trece repede la o constructie proprie.
Dialogul Euthiphron prin care se despart de Socrate. De la Socrate a preluat tehnica dialogurilor si predilectia pentru morala.Sub titlurile dialogurilor de tinerete ne arata dimensiunea morala. In dialogul Euthfron el incepe sa vorbeasca de filosofia unei esente pure .”Oare pietatea nu e in orice imprejurare asemeni siesi la fel si impietatea nu e asemeni siesi avand mereu acelasi chip.Datorita unui caracter unic faptele nelegioase sunt nelegi, iar cele pioase sunt pioase”.Raspunsul la aceasta intrebare este dat de Platon prefigurand expresia viitoarei sale doctrine a ideilor sau formelor. Observand ca faptele pioase au un caracter unic, acest caracter consta in accea ca si unele si alte practici duc la ideea in sine. In Menon Platon contureaza mai bine cele 2 planuri ale filosofiei : pe de o parte este filosofia ideilor in sine pe de alta parte sunt lucrurile sensibile pe care le percepem direct.
Prin urmare la Platon exista 2 planuri : planul inteligibilului format din ideea in sine (forme), sau esente, prototipuri.
Planul sensibilului format din lucrurile percepute direct prin intermediul organelor de simt.
Intre aceste doua planuri Platon spune ca filosofia are un scop si anume raportul de participare in sensul ca lucrurile participa la ideea de sine in lucru. In cele 2 planuri Platon vrea sa arate capacitatea omului de abstractizare, de a gandi universalul. In acelasi timp el arata ca la baza filosofiei sta un principiu intemeietor si anume ideea in sine.
In dialogul Symposion gasim prima definitie a ideiei in sine (forma). Este adevarat ca Platon se refera la ideea in sine de frumos dar daca lasam la o parte termenul frumos avem o definitie a ideii in sine.

“E vorba de acel frumos catre care se indreptau mai inainte toate straduintele noastre un frumos ce traieste de-a pururea, ce nu se naste si piere, nu creste si nu scade, ce nu e in sfera dintre privinta si frumos, ce nu se infatiseaza cu fata sau cu alte intruchipari trupesti, frumos ce nu-i cu stiinta, ce nu salasluieste in alta fiinta, pururea identic in sine, ca fiind de un singur chip frumos in care se impartaseste tot ce-I frumos, fara ca prin aparenta obiectul sa se micsoreze ori sa indure o cat de mica stirbire”.
Din acest fragment reiese ca ideea in sine nu este altceva decat universalul in sine, reiese ca ideea in sine este modelul antologic al tuturor lucrurilor sensibile, rezultand deci ca toate lucrurile din ordinea fizica a filosofiei sunt adica exista. Cu privire la conceptul de participare Platon spune ca lucrurile sensibile participa la ideea in sine de lucru. Acest concept chiar platon il va supune unei critice sensibile in dialogurile de batranete.
Dialogul Phideon este cel mai filosofic, mai profund. La prima vedere ni se pare ca Platon vorbeste despre nemurirea sufletului. In realitate el incearca sa legitimeze existenta inteligibilului, regimul de a fi al lucrurilor.
Platon spune ca sufletul este nemuritor, foloseste rationamente. Este o esenta pura, sufletul se intoarce, se intruchipeaza in alt om. Din acest circuit rezulta ca exista o lume a esentelor pure, o lume in sine si dovada o face sufletul prin teza reamintirii. Sufletele vin dintr-o lume diferita de cea a corpurilor si trebuie sa se intoarca acolo, deci exista o lume in sine. Daca ne reamintim acum ceva inseamna ca sufletul nostru a existat intr-un fel mai inainte de a fi aparut intr-o intruchipare omeneasca. (ex. “vazand lemne, pietre si alte lucruri egale in suflet, rasare ideea egalului in sine care este altceva decat lemnul, piatra si celelalte lucruri.Asta inseamna ca sufletul i-si aminteste de ceea ce a vazut in alta lume.”)
Platon precizeaza ca in mintea noastra apare armonia in sine si nu lucrurile armonioase, pentru ca ne reamintim de esentele pure pe care le-a contemplat sufletul.
Platon in dialogul Phiton si alte dialoguri ne prezinta o viziune asupra lumii, numai ca isi da seama ca lucrurile participa la ideea in sin, ca lucrurile sunt altfel decat ideile. Ideile sunt vesnice iar lucrurile trecatoare, lucrurile nu sunt identice cu sine, lucrurile sunt compuse, cunosc miscarea, prin urmare lumea lucrurilor sensibile este aprecierea ideilor in sine. Incep astfel marile interogative platoniene. Platon traieste o drama care-si vede opera realizata dar pusa sub semnul intrebarii. El isi critica sistemul filosofic, este sever cu el. Filosofia lui Platon s-a facut cu fiecare dialog. Platon avanseaza ipoteze, da raspunsuri, argumenteaza, verifica argumentele si asa cu fiecare dialog se creeaza filosofia sa. Platon incepe sa se intrebe cum participa lucrurile la ideea in sine, daca ideile sunt localizate, lucrul copiaza ideea de sine, se intreaba daca lucrurile participa si reproduc formele. Aceste indoieli sunt problemele care le ridica in fata filosofiei cu care a ajuns la o aforie. Aceasta intrebare face filosofia lui Platon autentica, sa fie prezenta in toate scolile de filosofie contemporana.
Ideea scolii politice in “Republica” : este vorba de felul in care trebuie organizata si condusa societatea. Punctul de plecare al unei organizari este dupa Platon natiunea, intemeiata pe principiul dreptatii. Platon considera ca formele de stat din timpul sau nu sunt bune si propune crearea unui stat ideal. Acesta poate fi initiat “chiar de un singur om” cu conditia ca acesta sa mediteze cat mai rational asupra principiului ce trebuie sa stea la baza. Initiatorul nu poate fi decit un filosof, iar acesta nu poate proveni decit din randurile aristocratiei. Oamenii sunt ilegali de la natura, unii sunt dotati de natura cu insusiri psihice superioare altii sunt inferiori.
Bulbul celor ce muncesc se caracterizeaza prin vulgaritatea dorintelor, felul greoi de a gandi, saracie spirituala si morala. In concluzie Platon cu filosofia sa reprezinta un moment extrem de important net superior fata de filosofiile anterioare. Prin filosofia lui se dovedeste capacitatea de abstractizare si posibilitatea omului de a gandi universal, de a exprima concepte si idei, se degaja indemnul ca omul trebuie sa aspire catre o lume a realitatii supreme. A ramas indemnul pentru posteritate de a se ridica prin contemplarea sufletului, la contemplarea ideilor externe, ca omul sa-si indrepte conduita sa pe calea intelepciunii. Prin aceste indemnuri filosofia lui platon este actuala, nedogmatica prin faptul ca el singur revine la ce a sustinut inainte.

Aristotel

S-a nascut in 384 in Grecia in Stagira. Tatal lui era medic la curtea lui Filip II al Macedoniei. Preocuparile familiei sale sunt realiste. La 17 ani revine la Atena ajungand la Akademia lui Platon. Va sta 20 de ani elev si profesor a tinut prelegeri din filosofie. Va pleca in anul mottii lui Platon in Asia Mica si in statele grecesti din jur.

Va face multe calatorii, lucreaza cu multi invatati in biologie.
In anul 342 IH, este chemat de Filip al Macedoniei pentru a se ocupa de educatia fiului sau Alexandru. Dupa ce ajunge Alexanrdu rege, Aristotel revine la atena si isi deschide preopria scoala filosofica langa fostul templu al lui Apollon Lykeios, scoala -; liceu (Lykeion). Se va numi si scoala peripatetica -; de la obiceiul din scoala de a se discuta filosofie plimbandu-se printre sirurile de coloane.
Spre sfarsitul vietii dupa moartea lui Alexandru, trebuie sa se refugieze deoarece partidul patriotic nu-i putea ierta legatura cu familia domnitoare. In Atena existau sentimente estide Macedoniei, se refugiaza in insula Eubeea in localitatea Calcis unde va muri in 322 la 62 de ani. Dupa propriile spuse i-a impiedicat pe atenieni sa pacatuiasca din nou impotriva filosofiei.
S-au pastrat prelegerile de la liceu. Opera sa cuprinde peste 1000 de lucrari din care se cunosc doar 160.

Tratate de filosofie, poeme, scrisori, discursuri
Opere : Tratate de Fizica (filosofia naturii), Metafizica (tratate de filosofie prima), Organon (tratat de logica), despre suflet, despre nastere si distrugere, istoria animalelor, despre cer, Politica, Poetica, Retorica, lucrari de morala : “Etica nichomahica”, “Etica eudemica” (Eudem).
De la Aristotel inainte termenul de Metafizica va avea si sensul de Ontologie, dar va mai avea o acceptie de metoda filozofica opusa celei dialectice. Egal este cel care a numit.
Aristotel este intemeietor aproape universal a tuturor stiintelor, teoretizat logica, etica, retorica, economia politica, poetica, psiholog , al naturii.
Kant. “ De la Aristotel incoace logica nu a avut nevoie sa faca un pas inapoi, dar ca si pana astazi es n-a putut face un pas inainte “.
Opera aristotelica cuprinde toate domeniile, impresioneaza prin amploarea si adancimea, prin contributiile originale. In toate domeniile s-a comportat ca un adevarat om de stiinta, impresionand prin eruditia sa.
Aristotel
Primul care va face una din cele 3 sinteze realizate de gandirea filosofului in istoria gandirii sale
Th. d Aquino
Heghel
Este de mentionat pentru a vedea eruditia si profunzimea preocuparilor prin faptul ca a scris tratatul Constitutia Atenei, cuprinde 2 parti : istoria transformarilor politice ale Atenei, descrie institutiile politice contemporane.
Pentru aceasta lucrare a studiat 158 constitutii ale statelor grecesti si barbare.
Aristotel va dezvolta filozofia dar nu dinauntrul platonismului ci din alta perspectiva. El si-a dat seama ca nu poate merge pe urmele lui Platon, el se indoise, iar Aristotel nu putea merge, dar Aristotel se comporta respectuos, dar nu face compromisuri adevarului. Aceasta pozitie este exprimata in celebra exclamatie : “Amicus Plato sed magis amica veritas “ ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten imi este adevarul ). Filozofia lui Aristotel deschide cai noi, meditatii filozofice. El arata erorile lui Platon : ca a separat generalul de particular, a considerat ca esentele generale ar exista independent de cele particulare, teza participarii ( lucrurile sensibile participa la ideea in sine de lucru ), teza reamintirii. Aristotel arata legatura dialectica dintre general si particular, generalitatea nu poate exista prin ea insati,ci se afla intr-un continuu proces de miscare si transformare. Filozofia aristotelica are ca obiect determinarea participarilor de baza ale existentei universale. El socoteste metafizica ( ontologia ) ca fiind stiinta principiilor si cauzelor prime. Prin cauza principala = cauza fundamentala.
El gasim prima data definitia principiului ….. in 5 acceptii : principiul este punctul de pornire al miscarii lucrurilor este elementul prim al generarii a tot ce exista; principiul constituie punctul de plecare datorita caruia lucrul este, ia nastere si poate fi cunoscut.
Pentru Aristotel principiile fundamentale ale existentei sunt materia si forma. Dupa el tot ce exista in mod efectiv reprezinta sinteza acestor 2 principii sinteza numita substanta.
Materia -; principiul pasiv care da consistenta si care este modelat de forma. Forma -; cea care da configuratie, este elementul activ datator de structura care face ca lucrurile sa fie ceea ce sunt, dar nici forma si nici materia nu pot exista ca principii independente. Forma devine realitate numai actionand asupra materiei, dupa cum materia devine realitate primind forma.
Ex. de Metafizica : statuia lui Hermes este facuta din piatra, piatra insasi este o materie dar si o forma, forma pentru ca se individualizeaza cu celelalte forme dar in raport cu statuia este materia iar statuia este forma pietrei.
Un loc important in filozofia sa o ocupa teoria asupra categoriilor. Trateaza categoriile din punct de vedere filozofic ca domenii si grade ale existentei, dar si ca forma a gandirii logice, structura realului. Prin categorii, notiuni de maxima generalitate, care exprima cele mai generale elemente, insusiri si relatii de ordinul esentei lucrurilor sau a cunoasterii lor.

Aristotel si-a propus sa puna in evidenta notiunile necesare cu ajutorul carora se poate examina conditiile oricaror lucruri. A elaborat 10 categorii : substanta, calitatea, cantitatea, spatiul, timpul, relatia, actiunea, pasiunea, posesia, pozitia.
Cifra 10 este o rezonanta a filosofiei pitagorice, I-au scapat o serie de categorii lui Aristotel : efect, cauza, miscare si cu tot schematismul acestei teorii, teoria categoriilor este foarte importanta atat pentru filosofie cat si pentru stiinta. Teoria acestei miscari considera ca natura este de neconceput fara miscare si ca nu exista miscare in afara lucrurilor. Este importanta incercarea lui de a clasifica forme de miscare; cresterea sau descresterea -; miscare in raport cu cantitatea, schimbarea calitativa - miscare in raport cu calitatea, deplasarea -; miscarea in raport cu locul. S-a ocupat si de cauzele miscarii. Stim ca Heraclit din Efess lega miscarea de dedublarea unitarului (contradictie) dar Heraclit nu a avut raportul stiintific si logic pentru a demonstra aceasta problema logica. Aristotel leaga miscarea de contradictie numai ca el intelege contradictia ca un fenomen de suprafata, liniar, ca un fenomen care explica aparitia unuia si disparitia altui fenomen.
Cum se ajunge la aflarea cauzei miscarii ? Aristotel da un exemplu : bila A care se misca intr-o directie constatam ca a fost pusa in miscare de mana noastra sau de bila A1 tot in miscare. Daca mergem in aceasta directie impingem cauza miscarii la infinit. De aceea Aristotel afirma ca exista un miscator initial nemiscat. Se intreaba : aceasta poate fi materie ?
Raspuns : nu, pentru ca a demonstrat ca materia este pasiva. Acest miscator initial nemiscat se afla in afara materiei,este imaterial.
Nu poate fi decat Dumnezeu, care aparwe in sistemul filozofiei a lui Aristotel ca fiind izvorul permanent al materiei -; Primul motor spiritual, unic, absolut care se afla in nemiscare, dar care genereaza miscarea in lume.
Teoria cauzelor prin care el vrea sa explice factorii diferiti care trebuie sa participe la aparatia unei entitati determinate. Exemplu : statuia care este facuta dintr-un bloc de marmura. Pentru ca statuia sa fie facuta trebuie sa existe blocul de marmura (cauza materiala), trebuie ca in mintea sculptorului sa existe imaginea a ceea ce el vrea sa faca (cauza formala). Sculptorul trebuie sa faca ca forma din capul lui sa se concretizeze in blocul de marmura (cauza eficienta), in toate acestea trebuie sa existe vointa sculptorului (cauza finala). Concluzia lui Aristotel pentru aparitia unei entitati determinate trebuie sa existe 4 cauze.
Idei social -; politice. Le gasim in “Politica” -; 8 carti
Studiul asupra constitutiilor pe care el le-a facut l-a dus la ideea ca statul este primordial fata de individual. Apare in aceeasi lucrare -; ideea istoricitatii vietii sociale. El sustine ca statul este o institutie naturala, omul de la natura fiinta sociala. Omul se deosebeste insa de animalele ce traiesc izolat, cat si de cele ce traiesc in grup prin aceea ca omul face parte dintr-o comunitate de munca. Considera comunitatea de munca ca forma politica a activitatii naturale. Aristotel analizeaza formele diferite de stat, tipuri de stat, aratand avantajele si dezavantajele fiecaruia in parte. Idei actuale -; ideea ca omul este un zoon politikon.(fiinta omeneasca este prin esenta sa membru unei societati organizate, a unui polis -; oras, stat, cetatean). Aceasta celebra teza exprima ideea de sociabilitate a omului. Dupa cum Aristotel nu se limiteaza la constatarea faptului ca omul este fiinta sociabila ci implica si ideea ca omul este asa de la natura, este subordonat statului.
Daca Platon a admis o egalitate limitata in sfera conducatorilor statului, Aristotel dimpotriva, i-a apararea proprietatii private si a familiei, considera ca forma ideala de stat este aceea in care puterea politica apartine celor cu stare mijlocie. El admite ca pot fi alte forme de stat: monarhie, aristocratie si democratie. Aristotel face o pledorie remarcabila in favoarea democratiei. Arata ca multimea are capacitatea de a judeca mai bine in orice imprejurare decat un grup restrans de oameni. Vorbeste de faptul ca omul trebuie sa se supuna legii, ca legea are putere suprema in stat. Este intemeietorul eticii, esteticii, este acela care a stat la inceputul majoritatii stiintelor.
Aristotel -; primul filozof la care gasim o constructie teoretica minutioasa, un adevarat sistem filozofic, este importanta analiza conceptelor pe care le face, a categoriilor, de asemenea cu Aristotel se produce primul moment al desprinderii unor discipline stiintifice de filosofie constituindu-se in stiinte de sine statatoare care studiaza realitatea din diferite perspective. Analiza critica facuta , filosofia lui Platon.
Filosofia moderna si contemporana nu se poate lipsi de el fie pro sau contra se discuta cu respect de el si filosofia sa.


Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui document, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta