In Europa evului mediu filosofia se intinde intre secolele V -; XV. Fenomenul are innceput mai repede. S-au exprimat pareri unilaterale, aprecieri dogmatice cum este aprecierea ca in Europa Vestica filosofia ar fi o “noapte de 1000 de ani” adica spiritul uman a dus un somn de 1000 de ani ceea ce este in contradictie cu realitatea. In Europa Vestica au existat filosofi care au imbunatatit filosofia si au dezvoltat-o, ori a spune ca este o noapte de 1000 de ani inseamna ca am pune in paranteza aceasta creatie, inseamna un negativism fata de trecut, inseamna sa credem ca timp de 10 secole progresul a incetat. Ca lucrurile nu stau asa este dovada ca Europa Vestica a fost precedata de 2 momente importante ce apartin istoriei, culturii, literaturii, filosofiei. apologetica patristica f4u6ui
Aceste 2 momente sunt propuse pentru a intelege filosofia. Apogeotii sunt primii aparatori ai crestinismului iar apologiile sunt cele dintii expuneri ale gandirii si credintei crestine. Reprezentantii apogeoticii sunt : Onadretus, Tatian, Justin, Alewagaros, Dionisie, Arcopagilul, Tertulian. Primii 6 au trait in sec. II.
Patristica este o doctrina teologico-filosofica elaborata intre sec. IV-VIII, de catre parintii bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii si cultului crestin. Prin Patristica se mai intelege si ansamblul operatiunilor crestine care dateaza din vremea sfintilor parinti ai bisericii. Dintre acestia : Grigore din Nazians sec. IV, Vasile cel Mare, Grigore din Nisa, Ioan Damaskinul sec. VI, Aureliu Augustin. Atat apologetii cat si sfintii parinti au facut opere de apologie cat si doctrine a crestinismului, urmand sa impuna crestinismul ca singura filosofie posibila. Razboiul inceput cu filosofia greaca declarand-o o suma de eroare Tatian prin opera sa “Cuvant catre greci” arata ca filosofia crestina este mai veche decat filosofia grecilor si prezinta denaturat activitatea principalilor filosofi.
La fel este amendat si Heraclit. Era mandru si nepriceperea i-a dovedit-o moartea. Justin procedeaza mai subtil cu filosofia greaca si el vrea s-o anihileze prin crestinizare : “cei ce au trait dupa logos sunt crestini, chiar daca au trecut drept atei, asa la greci Socrate, Heraclit carora noi le recunoastem activitatea si a caror nume va fi mult timp amintit de aici in colo”. Justin obisnuia sa se adreseze lui Socrate cu “sfinte Socrate roagate pentru noi”. El si-a dat seama ca un negativism exagerat trezea oroare. Si apologetii si sfintii parinti vor recurge la filosofie. Pe aceeasi linie merge si Dionisie. Aflati in acelasi spatiu istoric au trait si alti scrrtori legati de crestinism dar nu au facut apologii pentru a fi socotiti parintii bisericii. Dintre acestia Boethius care si-a adus un aport important prin lucrarea sa “Mangaierile filosofiei” inspirat din platonism si stoicism. A fost una din cele mai citite carti. In 1600 aceasta carte avea sa ajunga la cea de-a 60-a editie. In aceasta lucrare Boethius este cel care a tradus din greaca in latina cateva lucrari ale lui Aristotel dintre care si o introducere la tratatul lui Aristotel despre categorie. Introducerea a fost scrisa de Porfil in sec. III. Cu aceasta traducere ajungand la dezvoltarea filosofiei in sec. X si secolul urmator, o problema deosebit de importanta numita “cartea universalilor” care va reprezenta continutul principal al scolasticii. Scolastica este modul concret de a fi al ganditorilor filosofici intr-un anume moment istoric. Sub imparatul Carol cel Mare in sec. VIII are loc o reformare a scolilor constatind ca scoala dinaintea lui a decazut mult si el a inteles ca nu poate conduce fara oameni invatati.
Se infiinteaza numeroase scoli. In scolile infiintate de Carol cel Mare se predau cele 7 arte liberale in 2 cicluri : trei discipline : gramatica, retorica, dialectica patru discipline : aritmetica, geometrie, muzica, astronomie.
Dupa studierea celor 7 arte se trecea la studierea filosofiei si apoi a teologiei. Teologia incununa stiinta unui carturar.
Termenul de scolastica provine din latinescul SCHOLO -; scoala. Prin urmare intr-o acceptiune larga prin scolastica se intelege intregul invatamant mai ales in latura lui doctrinara. In acceptia restransa acest termen inseamna invatatura filosofiei sau filosofia scolii. Filosofia intre secolele V-XVII se va numii scolastca. Scolastica, ca filosofie se baza pe cunoasterea fermelor, rupte de practica, manuieste in mod perdant si in general se caracterizeaza pe rationament abstact. Primul scolastic a fost ALAUr adus de Carol cel Mare pentru infaptuirea reformei scolare. Primii mari Scolastici se individualizeaza mai tarziu in secolul XI. Cei mai de seama scolastici sunt: Aeveselm de Canterbury (sec. XI-XII), al doilea este Jean Roscelm rin Conpigne (sec. XI-XII).
O dimensiune importanta a filosofiei din Europa Vestica este “cartea universalilor” -; nu epuizeaza intregul continut al filosofiei. Ea aduce in discutie o problema pe care o discuta si Platon si Aristotel. Scolastica ajunge sa puna aceasta problema in centrul discutiei. Cartea universului este problema care se refera la natura generalului sau a universalului si raportul lor cu individualismul. Disputa in legatura cu modul sub care exista generalul si raportul cu particularul a dat nastere la 2 cerinte filosofice care vor fi cele mai importante numite: normalismul -; adeptii nominalisti realismul -; adeptii realisti.
Adeptii normalismului sustin ca generalul nu este decat un simplu nume, el nu exista nici in lucruri nici separat de acestea. Numai lucrurile au existenta reala. Deviza “Universalia sunt nomina”. Principalii reprezentanti sunt: Roselin, Duns Scotus, W. Ocean.
Reprezentantii realismului sustin ca notiuni generale constutuie realitati de sine statatoare cu caracter spiritual, anterior lucrurilor si independente de acestea. Pentru ei universalia sunt realitati (universul exista in realitate). Realistii interprind unanismul ca niste entitati de sine statatoare pe cata vreme rationalismul contesta existenta in realitate a universalului. Reprezentantii sunt: Anselm, Toma d Aquina secolul XIII .
Atat nominalismul cat si realismul sunt 2 orientari filosofice in filosofie, sunt 2 raspunsuri diferite la aceeasi problema filosofica, existenta si natura existentei universalului. Sunt 2 prezentari diferite dar nu in sensul ca una detine adevarul si una eroarea. Nominalismul tindea spre adevar dar ajungea sa fie adevar, realismul desi divergent avea semnificatii importante pentru proba pusa in discutie. Ambele vor inainta unilateral si nu se vor impune ca singura solutie posibila. Deoarece nominalismul negand existenta universalului punea in pericol ideea de stiinta, ori de la Platon si Aristotel se stia ca a sti inseamna a sti universal.
Realistii inzestreaza universul cu o transcendenta, il separa de individual. Prin urmare si realismul avea o pozitie unilaterala fata de universal, incat nu putea fi departe nici o realitate , dar s-a ales un progres. Pentru a intelege mai bine trebuie sa stim ca filosofia a existat si in mediul arab, mai ales prin reprezentarea a 2 filosofi: ABEN ALI SINA -; Anicenna si ILEN ROSED -; Averras.
Acestia vor dezvolta filosofia lui Platon si Aristotel aducand elemente innoitoare, fiind nu numai comentator cat si intregiuitor. Ei au determinat nasterea unui climat de libera cugetare si indrazniri filosofice, punand in evidenta filosofia lui Aristotel si Platon.
Amicenna era medic, scriitor, el reprezinta ramura orientala a filosofiei arabe. A scris carti de medicina, este considerat un intemeietor a istoriei medicinii. Lucrarea “Cartea tamaduirii” este o enciclopedie, gasim in ea o logica, matematica, meta-fizica. Sub aspect filosofic se inspira din platonism, dar si din spiritualism islamic. De fiecare data el aduce lucruri noi fata de filosofii care l-au inspirat.
Averroes reprezinta ramura occidentala a filosofiei arabe. Mai este numit si comentatorul, pentru ca a comentat natura. El pune in evidenta pe Aristotel cel autentic. Filosofia lui se va raspandi in sec. XII in Europa, va sustine in renastere si in filosofia moderna.
Toma d`Aquino este unul din reprezentantii realismului, un realist mai moderat si se va incerca sa realizeze o sinteza a intregii realitati. Pleaca la Paris unde devine profesor universitar, va preda filosofia, a scris numeroase lucrari cum ar fi: “De veritate”, “Suma Theologica”. Are un merit deosebit in traducerea lucrarilor lui Aristotel. Prin el in Europa Apuseana se va cunoaste filosofia lui Aristotel. A incercat sa uneasca filosofia lui Aristotel cu credinta crestina si sa dea filosofiei o orientare rationalista. Pentru merite deosebite in 1323 a fost canonizat. In 1879 sistemul lui filosofic a fost declarat de Vatican filosofia oficiala a catolicismului. In 1925 se tine un congres in care se hotareste sa se lase ceea ce nu mai sunt in realitate si sa se pastreze credinta in Dumnezeu. Asa a aparut curentul filosofic numit neotomism. La aceasta data s-a hotarat sa se revina la filosofia lui Toma. Profilul filosofic nu a fost pus in evidenta. Filosofia Tomista este complexa, are o bogatie impresionanta, se caracterizeaza prim metoda sistematica, foarte minutioasa, se bazeaza pe rationamentul abstract si pe apelul la invatatura aristocratica. A dominat secolul XIII prin realizarile in plan filosofic.
Roger Bacon este filosof englez, a scris multe lucrari in care dezbate raportul dintre filosofie si teologie, cauzele ignorantei umane. El manifesta o mare incredere in ratiune, se ridica impotriva argumentelor autoritatilor anticilor. Considera ca este util sa studiem pe antici dar ei au fost supusi greselilor. El critica nominalismul si realismul si opune metoda experimentala. Ramane important prin indemnul de a studia natura, de a inlatura credinta in minusuri. El creeaza credintele de cercetare stiintifica se ridica impotriva dogmatismului.
Duns Scotus secolul XIII- XIV. Este cel care va depasi caracterul unilateral al realismului si nominalismului, nu va fi acceptat nici de realisti nici de nominalisti. A lasat o opera bogata, da o interpretare aproape de adevar a nominalismului. In secolul XIII aparea ca un prevestitor al unui nou veac.
W. Occan este un mare deschizator de drumuri, este scolastic dar pare sa fie o resimtire a renasterii. El va fi acela care va da lumina interpretarii scolasticii.