Lucrarea „Cercul care se inchide” a lui Barry Commoner se inscrie
in vasta literatura occidentala care se ocupa de problematica corelatiei dintre
om si mediul ambiant, una din problemele globale ale epocii contemporane. j1s10se
Bazata pe exemple concrete, cartea face o serioasa analiza a surselor crizei
ambientale in S.U.A . si releva argumentat ca nu suprapopulatia, superabundenta’
productivitatea excesiva trebuie incriminate’ ci folosirea unei tehnologi
care, urmarind numai obtinerea profitului, creeaza o opozitie intre avtivitatea
umana si echilibrul naturii.
„Oamenii- arata Commoner -; s-au smuls din cercul vietii imbolditi
nu de nevoi biologice, ci de organizarea sociala pe care au nascocit-o pentru
a cuceri natura; un mijloc de a dobandi bogatii care satisfac cerinte aflate
in conflict cu cele care guverneaza natura.Rezultatul final este criza mediului
ambiant, o criza a supraviettuirii. Pentru a supravietui, trebuie sa inchidem
cercul. Trebuie sa restituim naturii bogatia imprumutata de la ea.”
Solutia preconizata de Commoner, si care vadeste incredere in progresul civilizatiei
contemporane, sustinand pozitia optimista opusa atit „pesimismului ecologic”,
cat si conceptiilor apologetice ale „optimismului tehnolotgic”,
nu consta in renuntarea la avantajele procesului sau la reducerea numarului
populatiei- ceea ce ar conduce la o reducere a poluarii- ci in renuntarea la
programele militare si alocarea fondurilor acestora reorganizarii economiei
conform cu cerintele ecologice. Intelegerea crizei ambientale, arata autorul,
ne ajuta sa sesizam necesitatea unei schimbari cu caraaccter economic si social
care sa aduca totodata si rezolvarea acestei crize.
Unii aruncau vina poluarii asupra cresterii demografice:”Lantul cauzal
al deteliorarii mediului ambiant este usor de urmarit pana la origine.Prea multe
automobile, prea multe fabrici, prea multi detergenti, prea multe pesticide,
tot mai multe dare de vapori de la avioanele cu reactie, prea putine instalatii
de purificare a apelor uzate, prea putina apa, prea mult bioxid de carbon- toate
acestea provin , evident de la cresterea numarului populatiei.”
Unii acuzau belsugul:”Statele Unite, cu 6% din populatia lumii, produc
peste 70% din reziduurile solide ale omenirii.”, si proslaveau saracia:”Fericiti
negrii muritori de foame de pe Mississippi,cu latrinele lor, caci sunt sanatosi
din punct de vedere ecologic si vor mosteni aceasta tara.”
Altii acuzau agresivitatea innascuta a oamenilor :”Tristul adevar este
acela ca noi alcatuim specia cea mai nemiloasa care a trait vreoata pe Pamant.”
Un cleric invinovatea profitul:”Siluirea mediului a ajuns sa fie o realitate
a vietii noastre nationale numai pentru faptul ca este mai profitabila decat
administrarea cu spirit de raspundere a resurselor limitate pe Pamant.”
Un om politic dadea vina pe tehnica:”De ani de zile, o tehnica scapata
de sub control, a carei unica lege este profitul, ne otraveste aerul, ne pustieste
solul, ne distruge padurile si ne viciaza resursele de apa.”
Ecologul R.A. Cameron ii acuza pe oamenii politici:”Exista o anumita paralizie
in sectoarele noastre politice de guvernamant, care sunt primele chemate sa
legifereze si sa aplice masurile preconizate de ecologi… Acele industrii
care profita de pe urma siluirii mediului au grija sa fie alesi deputati cu
intelegere pentru situatia lor si sa fie numiti birocrati cu vederi similare.”
Un observator subtil ii acuza pe toti:” Ne-am gasit dusmanul:acesta suntem
noi.”
Noi am distrus circuitul vietii,transformand nenumaratele lui cicluri in fenomene
liniare, artificiale, create de om: petrolul este extras din pamant, este distilat,
ars in motoare sub forma de carburant si transformat in gaze nocive, care apoi
se degaja in aer. La capatul liniei avem smog-ul.
Alte rupturi provocate de om in ciclurile ecosferei duc la aparitia chimicalelor
toxice, apelor uzate, a gramezilor de gunoaie, dovedind toate puterea noastra
de a sfasaia tesatura ecologica ce sustine de milioane de ani viata pe Pamant.
Cartea se ocupa de problema poluarii.Ea incepe cu ecosfera, cadrul in care civilizatia
a savarsit faptele ei mari si ingrozitoare.Trece apoi la descrierea unora dintre
daunele aduse de noi ecosferei- aerului, apei, solului.
Catea este in mare masura un efort de a descoperi cere actiuni omenesti au intrerupt
circuitul vietii si de ce.
ECOSFERA
Stiinta care studiaza relatiile si procesele ce leaga fiecare vietate de mediul
ei fizic si chimic se numeste ecologie.Ecologia este stiinta gospodaririi planetei,
caci mediul ambiant este casa creata pe Pamant de catre vituitoare pentru vietuitoare
.Este o stiinta tanara si continutul ei in cea mai mare parte, s-a constitut
din cunoastereea doar a unor segmente mici ale retelei de viata de pe Pamant.Ecologia
n-a reusit inca sa elaboreze in mod explicit ace ltip de generalizari coerente,
simplificatoare pe care il gasim, sa zicem, in legile fizicii.Totusi, exista
cateva generalizari deja evidente in ceea ce cunoastem despre ecosfera si care
pot alcatui un fel de” legi ale ecologiei”, care sunt prezentate
mai jos.
TOATE SUNT LEGATE DE TOATE
Aceasta lege reflecta existenta unei retele complexe de legaturi reciproce in
ecosfera: intre diferitele organisme vii, ca si intre populatii, specii, organisme
individuale si mediul lor fizico-chimic.
Sistemele ecologice prezinta cicluri care sunt fregvent mascate de efectele
variatiilor zilnice sau sezoniere ale agentilor meteorologici si ambientali.Un
exemplu de asemenea oscilatii ecologice il gasim in fluctuatia periodica a marimii
populatiilor de animale cu blana. Astfel, statisticile canadiene ne arata existenta
unor fluctuatii pe cicluri de zece ani la populatiile de iepuri si rasi. Cand
sunt multi iepuri, rasi prospera; cresterea populatiei de rasi duce la ravagii
tot mai mari in randul populatiei de iepuri, care se reduce; cand iepurii se
raresc, nu mai exista hrana suficienta pentru populatia sporita de rasi; rasii
incepand sa moara, iepurii sunt vanati mai putin intens si se inmultesc.Si asa
mai departe. Aceste fluctuatii sunt incorporate in actiunea unui ciclu simplu,
populatia de rasi fiind corelata pozitiv cu numarul iepurilor, iar populatia
de iepuri fiind corelata negativ cu populatia rasilor.
Intr-un asemenea sistem fluctuant exista totdeauna pericolul prabusirii intregii
structuri atunci cand o oscilatie deviaza de la starea de echilibru, incat nu
mai poate fi compensata.
Reteaua ecologica este un fel de amplificator, astfel incat o mica perturbatie
produsa undeva, poate avea consecinte ample la distante mari si dupa lungi intervale
de timp.
TOTUL TREBUIE SA DUCA UNDEVA
Aceasta este o formulare ceva mai libera a unei legi fundamentale din fizica,
si anume ca materia este indestructibila. Aplicaata la ecologie, legea subliniaza
ca in natura nu exista deseuri.In toate sistemele naturale , ceea ce excreteaza
un organism ca deseuri este folosit de altul ca hrana.
Nimic nu dispare; ele trec doar dintr-un loc in altul, schimbandu-si structura
moleculara si influentand procesele vitale ale organismelor in care raman un
anumit timp. Una din principalele cauze ale actualei crize ambientale rezida
in faptul ca mari cantitati de substante au fost extrase din pamant, transformate
in altceva si eliminate in mediu, netinandu-se seama ca ‚”totul
trebuie sa se duca undeva”.
NATURA SE PRICEPE CEL MAI BINE
Un organism viu obligat sa suporte o schimbare accidentala in structura sa va
avea aproape sigur de suferit, nu de castigat .Explicatia este urmatoarea:o
mare cantitate de”cercetare- dezvoltare”. Fiecare fiinta vie are
in urma sa doua- trei miliarde de ani de ”cercetare- dezvoltare”.
In tot acest timp, un numar enorm de vietati individuale s-au nascut, fiecare
dintre ele oferind posibilitatea de a verifica in ce masura este utila o anumita
schimbare genetica intamplatoare.Daca schimbarea dauneaza viabilitatii organismului,
acesta va fi, probabil,ucis inainte de a o transmite generetiilor viitoare.
In acest fel fiintele vii acumuleaza o structura comlplexa de parti compatibile;
acele combinatii posibile care nu sunt compatibile cu intregul sunt triate si
eliminate pe o lunga perioada de evolutie. Asadar, structura unei vietuitoare
actuale, sau organizarea unui sistem natural actual, este, probabil, „cea
mai buna”, in sensul ca a fost atat de migalos „curatata”
de componenetele negative, incat orice alta alcatuire ar fi aproape neandoielnic
mai necorespunzatoare.
NIMIC NU SE CAPATA PE DEGEABA
Intr-un fel, aceasta lege ecologica le incorporeaza pe celelalte trei. Deoarece
ecosistemul global este un tot inchegat, in care nimic nu se poate castiga sau
pierde si care nu poate fi imbunatatit simultan sub toate aspectele, tot ceea
ce se extrage din el prin straduinta umana trebuie inlocuit. Nu putem evita
plata acestui pret; putem doar sa o amanam. Actuala criza ambientala este un
avertisment ca am intirziat prea mult
.
FOCUL NUCLEAR
In 1946 s-a infiintat Comisia pentru energia atomica (A.E.C.), cu saarcina
de a se ocupa de masivul prograam american menit sa asigure dezvoltarea in scopuri
militare, stiintifice si industriale a energiei atomice si nucleare. Pana in
anul 1951, Statele Unite efectuasera 16 explozii experimentale.
Toate radiatiile atomice au efecte distructive asupra fiintelor vii si multi
biologi considerau caderile radioactive ca un risc potential pentru tot ceea
ce este viata.
S-a descoperit strontiu radioactiv in caderile de reziduuri atomice. Radiatiile
emise de strontiul 90 nu pot patrunde in organismele vii decat pe distante foarte
mici. Totusi, odata incorporat in organism, acest izotop se acumuleaza in jurul
celulelor osoase, care ajung astfel in raza de actiune a radiatiilor.Se mareste
astfel riscul de aparitie al cancerului.
Nimeni nu intentionase sa vicieze pamantul cu radioactivitate sau sa primejduiasca
sanatatea populatiei.
Ceea ce lega aceste experiente nucleare secrete si presupus izolate de copii
(care sunt cei mai expusi) era tocmai mediul ambiant. Vanturile raspandeau reziduurile
radioactive de la poligonul de experiente pe toata suprafata globului; ploaia
si zapada le aduceau pe pamant; iarba si culturile alimentare le extrageau din
pamant; hrana aducea radioaactivitate in corpurile copiilor; procesele biologice
din oase si glandele concentrau intens elementele radioactive si mareau pericolul
pentru sanatatea copiilor. Fiecare explozie arunca radioactivitate in mediu,
in aceasta complexa retea de comunicatii ce cuprinde toate fiintele vii. Fara
sa-si dea seama, tehnicienii militari aruncau bombele in aceasta retea, cu efecte
pe care nimeni nu le dorea si nici nu le putea prevedea.
In sfarsit, cercetarile au stabilit ca orice expunere la radiatii, oricat de
mica ar fi ea, implica un anumit risc, sub forma degradarii genetice sau a cancerului,
si ca nu exista expuneri absolut inofensive la radiatii.
In 1963 Senatul Statelor Unite a ratificat cu o majoritate coplesitoare tratatul
privind interzicerea experientelor cu arma nucleara in atmosfeera, in spatiul
cosmic si in apa, care a pus capat experimentarii armelor nucleare in atmosfera
a celor doua mari puteri (S.U.A. si Rusia). Acest eveniment neasteptet era o
recunoastere a eficacitatii politice inregistrate de campania oamenilor de stiinta
in scopul informarii publicului.
Tratatul privind interzicerea experientelor cu arma nucleara trebuie privit
ca prima batalie incununata de succes din campania de aparare a mediului. A
fost doar o mica victorie, caci experientele continua in subteran. Acest tratat
a avut doua rezultate importante. Primul rezultat este acela ca a crutat multe
vieti. Al doilea rezultat important al tratatului este demonstrarea esecului
stiintific al inarmarilor nucleare. Stim acum ca armele nucleare sunt, de fapt,
incapabile sa ne asigure apararea; indiferent de rezultatul unui razboi nuclear
intre tari , nici una dintre ele n-ar putea supravietui catastrofei.
Singura utilizare pasnica a energiei nucleare aplicata in prezent este generarea
de electricitate.Spre deosebire de centralele electrice care folosesc combustibili
fosili, centralele nucleare nu prodoc poluanti chimici. Ele produc, insa poluanti
radioactivi. A.E.C. pretinde ca n-ar exista motive de ingrijorare , intrucat
centralele nucleare degaja in mediu substante radioactive in cantitati cu mult
sub baremurile de siguranta fixate de A.E.C. . Totusi, in ultimii ani, ingrijorarea
publicului a fost suficient de mare pentru a intarzia, si in anumite cazuri
, chiar de a opri construirea de noi centrele.
Emisiunile radioactive din centralele nucleare se pot datora aparitiei de mici
fisuri in camasa de metal ce inveleste elementele combustibile ale reactorului.
Fabricarea acestor camasi este o treaba pretentioasa; tuburi lungi de metal
subtire trebuie prelucrate astfel incat sa reziste nu numai la eforturi mecanice,
dar si la deteliorarea prin efectele unor radiatii intense.Reducerea cantitatilor
actuale de emisiuni radioactive se poate realiza fie prin perfectionarea acestei
tehnici , fie prin adaugarea unor dispozitive care sa elimine mult mai eficace
decat pana in prezent substantele radioactive din reziduurile solide si lichide
ale reactirului .Oricare dintre aceste cai este costisitoare pentru a submina
actuala pozitie economica pe care energia nucleara si-o mentine cu greu impotriva
concurentei din partea generatorilor conventionali.Pentru ca industria energetica
sa se poata adapta acestei schimbari prin mijloace proprii, ea va fi nevoita,
din considerente economice, sa prefere generatorii conventionali celor de tip
nuclear. Pe de alta parte, daca diferenta ar fi compensata prin subsidii guvernamentale,
industria si-ar gasi in perspectiva de a admite un amestec guvernamental mai
intens in activitatile sale economice.
Experienta dobandita in domeniul energiei nucleare ne invata ca tehnica moderna
a atins o amploare si o intensitate care incep sa egaleze proportiile sistemului
global in care traim. Ea ne aminteste ca nu putem manui aceasta energie fara
a afecta puternic fina retea ambientala care ne sustine. Ea ne avertizeaza ca
putinta noastra de a afecta mediul depaseste mult ceea ce cunoastem despre posibilele
consecinte. Experienta ne spune ca orice invazie impotriva ambiantei are un
pret , iar acesta poate fi insasi supravietuirea.
AERUL DIN LOS ANGELES
Prima impuritate care a creat neplaceri in Los Abngeles a fost praful. Intre
anii 1940 si 1946, praful cazut asupra orasului a crescut cantitativ de la 100
de tone la aproape 400 de tone pe zi. Sursele au fost gasite cu usurinta: cosurile
de fabrica si crematoriile de gunoi. Cu incepere din 1947 s-au instituit masuri
de combatere prin folosirea unor dispozitive de captare a pulberilor si prin
interzicerea arderilor in aer liber. Dupa doi ani caderile de praf s-au redeus
cu 200 de tone pe zi scazand de atunci incoace pana la nivelul antebelic.
Totusi, in 1943, locuitorii din Los Angeles au observat ceva nou in atmosfera:
o pacla alburie, uneori cu nuante galbui- cafenii, care provoca lacrimare si
usturimi la ochi.Situatia s-a agravat rapid, afectand intreaga depresiune intramontana
in care se afla orasul Los Angeles.Cu timpul populatia a denumit aceasta impuritate
smog, adoptand un termen folosit in Aanglia pentru a defini acei nori grosi,
care in 1952 ucisesera patru mii de londonezi in cinci zile(cel mai mare dezastru
provocat de poluarea atmosferica in intreaga lume).Componenta periculoasa a
smog-ului londonez era bioxidul de sulf, un gaz ce ataca celulele ce captusesc
caile respiratorii pulmonare, reducandu-le capacitatea naturala de autoprotectie
contra altor impuritati din aer si producand mari dificultati de respiratie.
Pe baza experientei englezilor, bioxidul de sulf parea cauza cea mai probabila
a noii poluari din Los Ageles.S-au facut eforturi petru reducerea acestor cantitati
prin schimbarea combustibilului folosit. Rezultatul a fost bun si incepand din
1947, emisiunile de bioxid de sulf au scazut treptat, ajungand pana in 1960
la nivelul antebelic.
Pacla iritanta pentru ochi era produsa prin actiunea luminii solare asupra unor
impuritati invizibile din aer.Cercetarile ulterioare au elucidat intreaga poveste.
Ea incepe cu oxizii de azot, care apar acolo unde aerul se incalzeste suficient
de pentru a da nastere unei reactii intre azotul si oxigenul care le contin.
Activati de lumina soarelui, oxizii de azot se combina cu compusii organici(de
exemplu, deseurile de benzina), dand nastere unor substante care constituie
principalul produs final vizibil si nociv, al smog-ului fotochimic: peroxilacetilnitratul(PAN).
Ca atare smog-ul din Los Angeles difera de cel londonez (numit cu un cuvant
creat din „smoke”- fum si „fog”- ceata), iar pe temeiuri
etimologice stricte nu ar trebui s-al folosim in legatura cu atmosfera din Los
Angeles.
Dobandind aceste informatii de natura chimica, autoritatile din Los Angeles
au inceput rapid sa caute cai de combatere a smog-ului O solutie evidenta era
de a reduce emisiunile de hidrocarburi in atmosfera.Obiectivul principal il
constituiau numeroasele exploatari si rafinarii petroliere, care aparusera in
regiune. S-au impus norme severe privind ventilarea cu aer a sondelor si rafinariilor
de petrol.S-au redus si reziduurile de hidrocarburi emise de motoarele auto.
S-ar fi parut ca prin 1968 orasul Los Angeles putea sarbatori sfarsitul unei
lungi si agasante cautari de solutii pentru problema smogului. Dar, iata ca
lucrurile iau o turnura noua si ingrijoratoare:ameliorarile aduse in privinta
gazelor de esapament atrageau dupa sine o noua problema. Scaderea cu 12% a emisiunilor
de hidrocarburi intre anii 1965 si1968 fusese insotite de o crestere cu 28%
a cantitatii de oxizi de azot din aerul orasului Los Angeles. In 1965 nivelul
bioxidului de azot depasise nivelul critic in 100 de zile; in 1968, acest nivel
a fost depasit in 132 de zile.
Bioxidul de azot este foarte toxic. Acest gaz distruge celulele pulmonare, tinde
sa dilate vasele sanguine din plamani si in concentratii destul de mari provoaca
acumulari de lichid in plamani, putand cauza moartea.
Industria a inceput sa reactioneze la aceasta problema noua (cel putin pentru
ea). Au fost create dispozitive de evacuare catalitice cu scopul de a transforma
oxizii de azot generati de motor in produsi inofensivi. Totusi, se pare ca insasi
catalizatorii sunt atacati de plumb, larg folosit ca aditiv in benzina, si astfel
problema smog-ului ajunge inima industriei de automobile, la motorul modern,
de mare putere si compresiune ridicata, care functioneaza eficient doar pe baza
benzinelor cu cifra octanica mare.
Plumbul este si el toxic. Din1963 cand a fost introdus tetraetil- plumbul ca
aditiv in benzina, cantitatea degajata in mediul ambiant a crescut mereu. S-au
constatat niveluri cvasitoxice in orgamismul agentilor de circulatie si a altor
persoane expuse gazelor de esapament. Un studiu recent a aratat ca porumbeii
din Philadelphia contin de zece ori mai mult plumb in organismul lor decat porumbeii
din mediul rural. Plumbul este un pericol ambiental major, care se datoreste
in mare masura crearii de catre industia autovehiculelor a motorului modern
cu compresiune ridicata.
Smog-ul fotochimic si impuritatile ce-l insotesc constituie doar o parte din
intreaga problema a poluarii aerului urban. In plus aerul orasului modern contine
:bioxid de sulf si alti produsi rezultati din oxiderea sulfului; pulberi provenite
din cenusa furnalelor, din activitati industriale si din uzura pneuriloor auto
si a asfaltului de pe sosele; particule de azbest din garniturile de ferodo
si din materiale de constructie; vapori de mercur din activitati industriale;
o gama de produsi organici degajati in aer prin ardere si prin procese chimice
industriale.
Cercetarile intreprinse in 1963 de Serviciul sanitar al S.U.A. asupra atmosferei
din o serie de orase americane mari au stabilit in medie prezenta a 39 de substante
identificabile care nu exista in aerul natural. Lista este, desigur, incompleta
si va continua sa se lungeasca; doua impuritati principale ale aerului urban,
mercurul si azbestul, au fost identificate de-abia in anii trecuti. Cunoastem
inca foarte putine lucruri despre compozitia chimica a prafului din orase; doar
circa 40% din amestecul de substante ce alcatuiesc acest praf au fost identificate.
Poluarea atmosferica nu constituie doar un inconvenient ci si un pericol pentru
sanatate.Ea ne aminteste ca cele mai trambitate realizari ale tehnicii noastre-
automobilul, avionul cu reactie, uzina electrica, industria in general si de
fapt orasul modern- sunt tot atatea esecuri ambientale.
PAMANTUL DIN ILLINOIS
Pana in anii 70 nu existau simptome de criza ambientala la Decatur, cand serviciul
sanitar local a primit o proba de apa pentru a face verificarea obisnuita a
nitratilor.Aceste verificari se efectuau mai des in folosul fermelor din imprejurimi.
De mai multi ani se stia ca puturile mai putin adanci de pe terenurile din Vestul
Mijlociu contin nitrati peste nivelul admis de autoritatile sanitare.Nitratul
in sine pare a fi relativ nevatamator pentru organismul uman, dar el se poate
transforma in nitrit prin actiunea anumitor bacterii din flora intestinala,
care sunt, de regula, mai active la copii decat la adulti.Iar nitrilul este
nociv, caci el se combina cu hemoglobina din sange, transformand-o in methemoglobina
si impiedicand transportul oxigenului de catre sange.Un sugar in organismul
caruia se produce asa ceva se cianozeaza si e in mare primejdie de asfixiere
si moarte.Problema a fost descoperita acum cativa ani de medicii din Missourisi
de atunci in coace organele sanitare au inceput sa-i acorde atenie prevenindu-i
pe fermieri sa foloseasca alta sursa de apa daca cea din puturile lor depaseste
nivelul admis de nitrati.Totusi, cetateanul care trimisese proba a informat
ca apa a fost luata nu din put ci din reteaua de apa a orasului Decatur.Cand
solul este intens cultivat, iar recolta este culeasa si vanduta, cantitatea
deazot din humus scade.
In aceasta situatie, productivitatea pamantului poate sporita considerabil prin
adaugarea de ingrasaminte artificiale cu azot.Exista motive intemeiate sa credem
ca folosirea masiva a ingrasamintelor cu azot a constituit cauza ppriincipala
a cresterii nivelului nitratilor pana la cote periculoase in reteaua deapa potabila
a orasului Decatur.
Dr. Abraham Gelperin a comunicat rezultatele unui studiu asupra mortalitatii
infantile in cateva districte ale statului Illinois. El precizeaza ca in cinci
districte mortalitatea la fetite (nu si la baieti) nascute in aprilie, mai si
iunie, cand nivelul nitratilor este ridicat, a fost de 5 la mie, in comparatie
cu 2,5 la mie in august, septembrie si octombrie, cand nivelul a fost scazut.Faptele
arata ca nivelul ridicat al nitratilor din apa existent in aceste pote mari
mortalitatea infantila la copiii mici de sex feminin.
Aceasta ar putea fi prima indicatie despre pretul pe care sanatatea oamenilor
trebuie sa-l plateasca pentru folosirea intensiva a ingrasamintelor de azot.
Cele constatate pe ogoarele de langa Decatur se pot aplica si in alte parti.
In partea centrala a Californiei, folosirea pe scara larga a ingrasamintelor
de azot este cauza probabila a cresterii considerabile notate in nivelul de
nitrati din puturile care asigura o buna parte din cantitatea de apa potabila.
Probleme asemanatoare au aparut si in alte tari.
Toate acestea reflecta efectele neasteptate ale unui important progres tehnic,
caruia i s-a permis sa afecteze semnificativ mediul ambiant, inainte ca noi
sa intelegem ca, pe langa rezultatele pozitive din agricultura, el va implica
si un prejudiciu adus sanatatii umane.
APA DIN LACUL ERIE
Cel mai izbitor exemplu al crizei de mediu din Statele Unite il prezinta lacul
Erie, o enorma mare inferioara, suficient de intinssa pentru a simboliza permanenta
naturii.
Aproape toate plajele pe care oamenii se desfatau au fost inchise de pe urma
poluarii; in fiecare vara mari cantitati de pesti si alge in putrefactie se
adunau pe tarm. Odata cu aparitia algelor, o apa statatoare poate intretine
o complexa retea de viata: mici animale care mananca alge, pesti care se hranesc
cu acele mici animale, bacterii de putrefactie ce reconvertesc deseurile organice
ale animalelor in forme anorganice, care apoi pot inlesni cresterea altor alge.
Astfel se constituie ciclul ecologic esential al apelor dulci.
Apele lacului erau limpezi si putin populate de alge, caci sarurile nutritive
ce ajungeau in lac permiteau doar o dezvoltare vegetala limitata, care, in plus,
era tinuta in frau de animalele ce se hraneau cu alge.
La inceputul secolului nostru, pescarii de pe lacul Erie au observat schimbari
majore in viata lacului. Mai intai s-a produs disparitia aproape totala a pestilor
( sturionilor).Incepand din 1953 nivelul poluari in bazinul vestic crescuse
suficient de mult pentru a epuiza oxigenul de pe fundul lacului. Desi aceasta
situatie nu dura decat un numar limitat de zile, in timpul verii, era deajuns
ca sa produca modificari permanente in structura de specii a animalelor de pe
fundul lacului.
Hrana pestilor se imputinase considerabil si acei pesti care cautau apele mai
reci de la fund nu puteau supravietui acolo din cauza lipsei de oxigen. Algele
joaca un rol esential in acest preces. Unul din simptomele descoperite in lacul
Ere a fost aparitia in fiecare vara a unor uriase paturi de alge -; zone
intinse ale lacului unde, proliferand in conditiile unui surplus de substante
nutritive, algele dau literalmente apei infatisarea si consistenta supei de
mazare. In anii din urma, aceste proliferari de alge au afectat mari intinderi
de lac, iar mormane uriase de alge au putut fi vazute aruncate pe mal. Aceste
paturi de alge cresc foarte repede si mor la fel de repede, scufundandu-se in
lac si incarcand-ul cu substante organice. Procesul acesta numit eutrofizare
sau suprafertilizare, este in buna masura cauza deficitului de oxigen din lac.O
mare parte din deseurile varsate in lacul Erie s-au acumulat pe fund ca reziduuri
ale algelor si ale altor organisme vii. Astel, in loc ca lacul sa constituie
o cale de expediere a deseurilor in ocean, el a devenit un bazin de captare,
care colecteaza treptat pe fundul sau o buna parte din reziduurile care s-au
strans in decursul anilor.
Toate acestea demonstreaza ca folosirea lacului Erie ca groapa de gunoi pentru
deseurile menajere si industriale si pentru scurgerile de ingrasaminte artificiale
din agricultura s-a creat in malul de pe fund o datorie de oxigen enorma. Poate
ca cea mai curenta elucidere a problemei este rolul jucat de procedeele moderne
de tratare a apelor uzate in declansarea proliferarii algelor. In afara de fosfatii
proveniti din detergenti varsati in canalele orasului si din nitratii adusi
de pe terenurile agricolemasiv fertilizate, majoritatea subetantelor nutritive
necesare algelor patrund in lacul Erie odata cu apale reziduale ale instalatiilor
de tratare.
Situatia nu se poate restabili usor deoarece chiar daca toate impuritatile care
se scurg in lac sunt oprite, ar continua sa ramana problema masei de impuritati
ce s-a acumulat pe fundul lacului. Este foarte probabil ca lacul sa nu mai revina
niciodata la starea lui.
Acesta este unul din rezultatele actiunii noastre asupra mediului.
OMUL IN ECOSFERA
Criza mediului inconjurator este un semn ca ecosfera se afla acum sub o presiune
atat de mare, incat pastrarea echilibrului ei este amenintata.Ea ne avertizeaza
ca trebuie sa descoperim sursa acestei curse spre sinucidere si sa o lichidam
inainte ca ea sa distruga mediul si pe noi odata cu el. Deteliorarea conditiilor
de mediu este cauzata de actiunile omului si are efecte foarte grave asupra
conditiei umane. Criza aambientala este, asadar, nu numai o problema ecologica
ci, una cu caracter social.
Pamantul trece nu numai printr-o explozie demografica ci si printr-o explozie
a civilizatiei. Pe masura ce se produc bunuri materiale, care sunt folosite
de om, populatia creste numeric. Exista suficiente dovezi ca un spor de bunuri
materiale contribuie la reducerea mortalitatii, ceea ce, daca nu scade concomitent
si natalitatea, duce la cresterea populatiei. Intrucat fiintele omenesti, ca
de altfel toate fiintele vii, se reproduc de la sine, exista o tendinta intrinseca
de dezvoltare a populatiei atat timp cat exista suficient suport material pentru
sporul uman creat. La randul ei, cresterea demografica tinde sa intensifice
activitatile care depind de oameni: stiinta ,tehnica, productia si acumularea
de bunuri materiale.
Se presupune uneori ca aceasta interactiune, care se desfasoara tot mai rapid,
intre sporul de bogatie si de competenta tehnologica, pe de o parte, si cresterea
populatiei pe de alta, va declansa neaparat exlozia unei bombe demografice daca
nu se iau masuri de control al natalitatii. De fapt exista dovezi convingatoare
ca insusi acest proces creaza o contraforta care incetineste considerabil cresterea
demografica. Fenomenul cunoscut de specialisti sub numele de „tranzitie
demografica”, s-a produs deja in majoritatea tarilor industrializate din
lume. La inceput, in primele stadii ale revolutiei agricole si industriale,
bogatia sporita a redus mortalitatea, astfel incat, natalitatea ramanand neschimbata,
populatia a crescut rapid. Mai tarziu, in secolul al nouasprezecelea, datorita
ridicarii in continuare a nivelului de trai, natalitatea a scazut, iar cresterea
demografica s-a incetinit. Cauzele acestei schimbari nu sunt biologice, ci sociale.
Foarte important este rolul schimbat al copiilor. Atunci cand nivelul de trai
era relativ scazut, munca lor era indisponibila pentru suportul familiei; munca
copiilor era deci un fenomen curent. Mai tarziu, odata cu imbunatatirea nivelului
de trai, munca adultilor era suficienta pentru intretinerea familiei; s-a stabilit
obligativitatea invatamantului, iar copii, care nu mai erau un activ economic
necesar, au ajuns sa fie un pasiv economic. Totodata, ameliorandu-se si serviciile
sociale, a scazut posibilitatea ca parintii sa depinda de copii in sensul unei
anumite asigurari pentru batranete. Rezultatul firesc a fost reducerea natalitatii,
care s-a produs si fara efectele anticonceptionale moderne. Astfel, desi cresterea
demografica este o trasatura inerenta a dezvoltarii continue a activitatilor
productive, ea tinde sa fie limitata de aceeasi forta care o stimuleaza- acumularea
de bogatii materiale si resurse.
Un fel de tendinta de autoinmultire poate fi identificata si in domeniul stiintei
si al tehnicii. El constituie o parte din cultura umana, reprezentand un sistem
de fapte si ideiin permanenta crestere si evolutie, toate acestea fiind inregistrate
si deci perpetuate. Pe de alta parte, in contrast cu sectoarele umane ale sistemului,
sectorul natural este intrinsec incapabil de a realiza o crestere sau dezvoltare
continua.
Pamantul si ecosfera au o masa fixa si trebuie sa se afle intr-o stare de echilibru.
O realitate esentiala a naturii este, aceea ca baza existentei umane, reprezentata
de ecosfere si de resursele minerale, e limitata ca dimensiuni si ritm de activitate.
Putem discuta daca ecosfera, in starea ei naturala, sau in cea de acum, sa gaseste
aproape de limita ei intrinseca,dar nu putem nega faptul ca exista o limita
si ca functionarea sitemului nu permite o crestere continua la infinit.
Mentinut intr-un echilibru adecvat, ciclul ecologic al pamantului se autoreinnoieste,
cel putin la scara de timp pe care se desfasoara istoria umana. La aceasta scara,
el poate funtiona si poate sustine un anumit numar de oameni in calitate de
constituenti pe o perioada mai mult sau mai putin nedeterminata. Totusi resursele
minerale daca sunt consumate, nu pot merge decat intr-un sens, spre epuizare.
In contrast cu componentele ecosferei, resursele minerale nu se pot autoreannoi.
Combustibilii fosili, cum sunt carbunii petrolul si gazele naturale, s-au format
in pamant intr-o anumita perioada a evolutiei terestre, perioada care de atunci
incoace nu s-a mai repetat.Atunci cand combustibilii fosili sunt utilizati,
energia solara cuprinsa in ei cu milioane de ani in urma se cheltuieste in mod
nerecuperabil. Nici rezerva de metale a pamantului, creata prin procese geologice
nerepetabile, nu se poate regenera.
Pntru ca activitatea umana sa ramana in armonie cu intregul sistem, ea trebuie
sa se adapteze cerintelor sectorului natural- ecosfera. Degradarea mediului
este un semn ca pana acum nu am reusit sa realizam aceasta adaptare indispensabila.
POPULATIA SI AFLUENTA
Criza ambientala ne anunta ca s-a produs o grava dereglare in modul in care
oamenii isi folosesc habitatul. Vina nu este a naturii, ci a omului. Nimeni
nu a sustinut ca fenomenul recent al poluarii ar rezulta din vreo modificare
naturala independenta de om. De fapt, acele regiuni din lume care au ramas relativ
neatinse de mana omului sunt, in aceeasi masura, lipsite de smog, ape poluate
si soluri degradate. Degradarea mediului inconjurator se datoreaza unui neajuns
al activitatilor umane pe pamant.
Atata timp cat oamenii si-au pastrat locul in ecosistemul terestru- consumand
hrana produsa de sol si oxigenul degajat de plante, redand deseurile organice
solului si bioxidul de carbon plantelor, ei nu puteau provoca daune ecologice
grave. Dar, parasind acest ciclu si ajungand sa traiasca, de exemplu, intr-un
oras, unde reziduurile fiziologice nu mai sunt restitute solului, ci patrund
in apele de suprafata, oaamenii s-au separat de ecosistemul caruia ii apartineau
initial. Acum, deseurile sunt exterioare unui sistem acvatic in care nu isi
au locul, afecteaza masiv capacitatea de autoreglare a sistemului si sfarsesc
prin a-l polua.
Deoarece numai omul este in stare sa produca materile ce nu exista in natura,
degradarea ambientala se poate datora si introducerii intr-un ecosistem a unei
substante care ii este total straina. Poaate ca exemplul cel mai la indemana
ni-l ofera substantele plastice sintetice, care, spre deosebire de materialele
naturale, nu se degradeaza pe cale biologica. Ca atare, ele persista sub forma
de deseuri sau sunt arse, in ambele cazuri producand poluare.
Sarcina noastra este sa descoperim modul in care activitatile omului genereaza
impacte ambientale, adica interventii externe asupra ecosistemului, care tind
sa-i submineze capacitatea naturala de autoreglare.
Productia debunuri pe locuitir destinate satisfacerii principaleler cerinte
omenesti- hrana, imbracaminte silocuinte- nu a crescut semnificativ intre anii
11946 si 1968, ba in unele domenii chiar a scuzut. S-a realizat o crestere in
utilizarea energiei electrice, a combustibililor si a produselor din hartie,
dar aceste sporuri nu pot explica in intregime intesificarae frapanta a gradului
de poluare. Daca masuram afluenta pe baza productiiei unor asemenea articole
de confort casnic ca televizoarele, aparatele de radio, dispozitivele electrice
, atunci putem afirma ca s-au produs anumite cresteri.
Suprapopularea si /sau afluenta nu explica in totalitate existenta poluarii.
VICIUL TEHNOLOGIC
Ritmul de exploatere a ecosistemului, care genereaza cresterea economica, nu
se poate mari la infinit fara a suprasolicita sistemul, care este astfel impins
spre punctul de prabusire. Totusi, aceasta relatie teoretica nu inseamna ca
orice crestere a activitatii economice genereaza automat mai multa poluare.
Cele ce se intampla in mediul ambiant depind de felul in care realizam aceasta
crestere.
Productia menita sa satisfaca majoritatea cerintelor de baza (alimente, imbracaminte,
locuinte) s-a mentinut aproximativ in pas cu sporul demografic (ceea ce inseamna
ca productia pe locuitor a ramas practic constanta), tipurile de bunuri produse
in acest scop s-au schimbat considerabil. „ Americal mijlociu” consuma
acum anual cam tot atatea calorii, proteine si alte produse alimentare, foloseste
cam aceeasi cantitate de imbracaminte si agenti de curatire, ocupa cam acelasi
spatiu construit, necesita cam aceeasi cantitate de marfuri transportate. Totusi,
hrana lui esta acum obtinuta pe suprafete mai mici de pamant, dar cu mult mai
multe ingrasaminte si pesticide ca inainte; imbracamintea lui contine mult mai
frecvent fibre sintetice decit bumbac sau lana; spalatul il face cu detergenti
sintetici, in detrimentul sapunului; traieste si lucreaza in cladiri ce contin
mult mai mult aluminiu, beton si mase plastice decat otel si cherestea; bunurile
pe care le foloseste sunt transportate tot mai mult pe sosele decat pe calea
ferata; bea bere din sticle nerecuperabile si din recipiente metalice mult mai
des decat din sticle recuperabile sau din pahar, la bufet. Acest „american
mijlociu” traieste si lucreaza mult mai frecvent decat inainte in cladiri
cu aer conditionat. El parcurge in masina distante din ce in ce mai mari, conducand
un automobil mai greu, cu pneuri din cauciuc sintetic, consumand mai multa benzina
pe fiecare mila, benzina care contine o cantitate sporita de tetraetil-plumb
si care actioneaza un motor cu putere sporita si cu un raport de compresiune
mai ridicat.
Aceste schimbari initiale au dus la aparitia altora si a poluarii.
Dintre numeroasele activitati organizate, agricultura esta cea mai apropiata
de natura. Inainte ca tehnica moderna sa se fi transformat, ferma nu era decat
un loc unde, servind interesele omului, se desfasurau cateva activitati biologice
cu totul naturale: cultivarea plantelor si cresterea animalelor. Plantele si
animalele se hraneau, cresteau si se reproduceau pe cai de mult timp existente
in natura. Relatiile lor reciproce erau, de asemenea, naturale: culturile extrageau
din sol substante nutritive, de pilda azot anorganic; substantele nutritive
erau create prin actiunea treptate a bacteriilor, din rezerva de materie organica
din sol; aceasta rezerva organica era mentinuta prin revenirea in sol a resturilor
vegetale si a deseurilor animale si prin fixarea azotului din aer intr-o forma
utila, organica.
In aceste conditii, ciclurile ecologice sint aproape in echilibru si cu putina
grija se poate mentine fertilitatea naturala a solului. Deosebit de importanta
este pastrarea in sol a ingrasamantului natural. In ziua de azi ca sa obtina
o productie ridicata, fermierul trebuie sa aplice mai mult azot decat pot absorbi
plantele. O mare parte din ceea ce ramane ajunge in apele curgatoare, pe care
le polueaza. Este practic imposibil sa obtinem recolte mari pe baza de ingrasaminte
artificiale fara a polua mediul ambiant. Ingrasamintele artificiale au insemnat
pentru fermier obtinerea unei recolte mai mari de pe o suprafata mai mica ca
inainte. Intrucat costul ingrasamintelor, in raport cu castigul obtinut din
vinzarea recoltelor, este mai redus decat a oricaror altor investitii economice
si intrucat banca agricola il despagubeste pe fermier pentru suprafata necultivata,
noua tehnica ii renteaza acestuia din plin. Pretul, masurat prin degradarea
mediului este platit de vecinii lui, a caror apa potabila se impurifica.
Noua tehnologie este un succes economic, dar numai pentru faptul ca s-a dovedit
a fi un esec ecologic.
O alta problema de poluare se naste din continutul de fosfati al detergentilor
(degradabili si nedegradabili), caci fosfatii pot stimula proliferarea algelor,
care murind, supraincarca sistemul acvatic cu substanta organica. Detergentilor
li se adauga fosfati intr-un dublu scop: pentru a deduriza apa dura si pentru
a realiza suspensia particulelor de murdarie, astfel ca spalarea sa se faca
usor. In anii din urma,fabricantii de detergenti au fost asaltati cu plangeri
de natura ecologica.
Cand s-au inventat automobilul si motorul cu combustie interna, nimeni nu banuia
ca peste vreo sapte decenii ele vor deveni cea mai mare sursa individuala de
poluare a mediului ambiant in orase. Se sustine adesea ca acesta poluare, prin
monoxid de carbon, plumb si smog, este rezultatul inevitabil al numarului imens
de vehicule ce se ingramadesc pe sosele. Din nefericire, si inginerii sunt activi
in acest domeniu, iar transformarea anuala a invelisului aratos din ce in ce
mai fragil, schimbarile tehnologice, mai ales in privinta motorului, au facut
din automobil un foarte eficient generator de smog.
Cresterea masiva a gradului de poluare se datoreaza in buna parte nu atat populatiei
sau afluentei, cat schimbarilor produse in tehnologia productiva.
Probele generale sint limpezi. Principala cauza a crizei de mediu care a coplesit
S.U.A. in anii din urma rezida in transformarea radicala a tehnologiilor productive
dupa al II-lea razboi mondial. Economia s-a dezvoltat suficient pentru a furniza
populatiei S.U.A. aproximativ aceeasi cantitate de bunuri esentiale pe locuitor,
dar tehnologii productive cu efecte intense asupra ambiantei le-au inlocuit
pe cele mai putin daunatoare. Criza ambientala este rezultatul inevitabil al
acestui model de crestere antiecologica.
ASPECTELE SOCIALE
In societatile industriale moderne, tehnica reprezinta legatura cea mai importanta
dintre societate si ecosistemul care o sustine. Exista dovezi apreciabile ca
multe dintre tehnologiile noi deterioreaza mediul ambiant.
Problemele de poluare nu se nasc din neajunsuri minore ale noilor tehnologii,
ci din chiar succesul acestora in realizarea telurilor. Ingrasamintele cu azot
moderne, de mare concentratie, sint sursa scurgerilor de poluanti nitrici in
rauri si lacuri tocmai pentru ca ele rezolva cu succes sarcina de sporire a
fertilitatii solului. Motorul cu benzina modern, caracterizat printr-un inalt
grad de compresiune, mareste poluarea prin smog si nitrati, tocmai pentru ca
el satisface din plin telul pentru care a fost creat. Insecticidele sintetice
moderne ucid pasari, pesti si insecte folositoare tocmai pentru ca ele sunt
absorbite de insecte pe care le distrug, conform telului urmarit. Masele plastice
invadeaza peisajul tocmai pentru ca ele sunt substante sintetice, nenaturale,
menite sa reziste la degradare, acestea fiind chiar proprietatile care stau
la baza valorilor tehnice.
Avem de-a face nu doar cu un viciu tehnologic ce se intampla sa coexiste cu
aspectul utilitar urmarit, ci cu un esec, rezultand din chiar reusita fundamentala
inregistrata in industrie sau agricultura. Daca esecul ecologic a tehnicii moderne
rezulta din succesul acesteia in atingerea telurilor urmarite, atunci vina o
poarta telurile.
Deteriorarea ambiantei rezulta din introducerea unei noi tehnologii productive
in industrie si agricultura. Aceste tehnologii sint defectuoase ecologic, fiind
destinate sa rezolve probleme individuale, separate si neluand in seama inevitabilele
efecte secundare, ce apar datorita faptului ca in natura nu exista parti izolate
de ansamblul ecologic.
Exista o cauza dureroasa a tuturor acestor succese tehnologice: tara a ignorat
aproape cu desavarsire amploarea si profunzimea crizei ambientale, deoarece
datele de baza remaneau inmormantate in rapoarte inaccesibile sau protejate
de secretul oficial si industrial. Atunci cand aceste fapte au fost dezvaluite,
cetatenii erau pregatiti sa puna in cumpana avantajele si riscurile si sa faca
acea apreciere morala care declanseaza actiunea politica.
PROBLEMA SUPRAVIETUIRII
Tendinta actuala de deteriorare a mediului, cel putin in tarile industrializate,
constituie o agresiune atat de grava impotriva sistemelor ecologice esentiale,
incat, continuand ea va distruge capacitatea ambiantei de a mentine societatea
umana pe o treapta acceptabila de civilizatie. Un anumit numar de oameni ar
putea supravietui acestei catastrofe, caci prabusirea civilizatiei ar duce la
reducerea ritmului de deteriorare a mediului.
Pe masura ce numeroase rauri si lacuri se vor incarca in mod artificial cu substante
organice, va disparea bariera biologica dintre om si sol. Unii agenti patologi
se vor putea dezvolta si reproduce in apa, atingand concentratii la care infectarea
organismului uman va fi mult mai probabila decat inainte. Din aceasta cauza,
schimbarea ecologica pe cale sa aiba loc in apele de suprafata este mult mai
grava.
In 1965, o boala noua, cunoscuta sub numele de meningoencefalita, si-a facut
aparutia in Florida. Ea afacta, de regula, pe adolescenti la cateva zile dupa
bai prelungite in apele din rauri sau lacuri din zilele calduroase de vara.
Boala incepe cu puternice dureri de cap si duce la coma si chiar la moarte.
S-a stabilit acum ce provoaca aceasta boala: o amiba, un protozoar microscopic,
foarte des gasit in sol. Aceasta amiba patrunde in organism prin nas din apa
infectata si invadeaza masiv membranele cerebrale ale victimei. In sol, aceasta
amiba exista, de obicei, intr-o forma inactiva, de chist. Atunci cand in apropierea
chistului se formeaza o concentratie mare de bacterii, el este stimulat de secretiile
lor; apare apoi amiba activa care se hraneste cu bacterii. Este de presupus
ca in lacurile si raurile poluate cu substante organice exista suficiente bacterii
pentru activarea chisturilor amibice, care ajung in apa din sol, unde se gasesc
din abundenta. Hranindu-se cu bacterii amibele se inmultesc in apa, atingand
concentratii destul de mari pentru a putea invada cu succes creierul nefericitului
inotator.
Un indiciu ca si alte microorganisme din sol se pot dezvolta in apa poluata
ne vine din portul New-York. S-a observat acolo ca, in ciuda reducerii considerabile
a devarsarilor de bacterii in apele portului prin gurile de varsere ale canalelor,
numarul bacteriilor a crescut de cateva ori in anii din urma. Este posibil ca
acest lucru sa se datoreze dezvoltarii bacteriilor din sol, in apele poluate
din jurul orasului New-York.
Prabusirea barierei biologice dintre om si sol are si alte implicatii, la fel
de grave. Printre mucegaiurile frecvent intalnite in sol exista anumite specii
care produc o substanta cancerigena deosebit de activa- aflatoxina. Aceste mucegaiuri
se hranesc si ele cu substante organice. Studii arata ca numeroase mucegaiuri
din sol, inclusiv cale care produc affatoxina, pot fi izolate din ape curgatoare
poluate masiv cu substante organice. Daca aceste microorganisme se raspandesc,
vom fi amenintati cu o noua confruntare grava la adresa sanatatii noastre. Unele
dintre mucegaiurile exisente normal in sol, dar care au fost detectate in apa
poluata pot provoca infectii grave daca se fixeaza in corp.
Poluarea aerului cu oxizi de sulf prezinta riscuri asemanatoare. Situatia este
cel mai bine cunoscuta in nordul Europei, datele din Suedia, de exemplu, demonstand
o cresstere pronuntata a aciditatii in apa de ploaie si in zapada din ultimii
ani. Nu se poate ca acest aflux nenatural de acizi din sol sa nu aiba efecte
grave asupra cresterii plantelor, el contribuind deja la reducerea productiei
de masa lemnoasa.Dar si aici, pericolul cel mai mare se poate naste din schimbarile
calitative provenite din dezvoltarea microorganismelor din sol si in interactiunile
chimice ale constituentilor solului in aceste conditii noi si nefiresti. Poluantii
ce se acumuleaza in sol pot tulbura puternic echilibrul ecologic vital al acestuia.
Acei poluanti care nu-si termina cursa in sol ajung, pana la urma, sa se depuna
in oceane, unde au inceput sa se acumuleze pesticide persistente si alte impuritati
organice de sinteza.Se stie foarte putin deocamdata despre impactul acestor
poluanti asupra sistemelor ecologice vitale din oceane. Aceste sisteme produc
prin fotosinteza cea mai mare parte a oxigenului atmosferic. Desi nu exista
dovezi ca s-ar schimba cantitatea de oxigen din aer, avem unele indicii ca activitaatea
de fotosinteza a organismelor marine poate fi inhibata de D.D.T.(pesticid) si
alti poluanti.
Un alt motiv pentru care trebuie sa ne asteptam la lucruri dezagreabile datorita
poluarii mediului este acela ca efecte noi se declanseaza adesea cu mult inainte
ca existenta problemei respective sa poata fi sesizata.
SENSUL ECONOMIC AL ECOLOGIEI
Veriga cruciala dintre poluare si profit pare a fi tehnica moderna, care constituie
atat sursa principala a recentelor sporuri de productivitate si implicit de
profit- cat si a recentelor agresiuni asupra mediului. Impinsa de tendinta sa
inerenta de a maximiza profitul, initiativa privata moderna a preluat masiv
aceste inovatii tehnologice care promiteau sa satisfaca aceasta cerinta, nesesizand,
de regula, ca insasi aceste inovatii sunt adesea si surse de poluare ale mediului.
Faptul nu este surprinzator, deoarece tehnologiile tind in prezent sa fie create
ca instrumente cu destinatie unica.Pe cat se pare, aceasta destinatie este,
din pacate, prea des , dorinta de a spori productivitatea, si implicit, profitul.
Poluarea mediului prezinta o dubla legatura cu economia bazata pe initiativa
privata. Mai intai, poluarea tinde sa se intensifice in urma inlocuirii tehnologiilur
productive mai vechi cu unele noi, mai rentebile, dar deficitere sub aspect
ecologic. In cazurile de acest fel, poluarea este un insotitor nedorit al tendintei
firesti a sistemului economic de a adopta tehnologii care sa mareasca productivitatea.
In al doilea rand, costul degradarii ambientale este suportat in principal nu
de catre producator, ci de catre societate in ansamblu.O activitate economica
care polueaza mediul este, asadar, subventionata de societate; in acest sens
initiativa, desi libera, nu este completamente privata.
Pentru a se pune capat poluarii mediului, este necesar ca aceste relatii sa
fie schimbate. Pentru inceput, costurile ambientale trebuie acoperite prin introducerea
schimbarilor necesare in procesul de productie. Intr-un sistem bazat pe initiativa
privata, aceasta inseamna, neaparat ca, oricum ar fi acoperite aceste costuri,
ele trebuie introduse in sistem prin intreprinderile respecteve. Tehnologiile
noi, intens poluante, vor fi, desigur, mult mai grav afectate de aceste schimbari
decat tehnologiile cu efect ambiental relativ redus pe care le-au inlocuit.
Astfel, costurile suplimentare vor avea un efect mai mare asupra fabricantilor
de detergenti sau de autocamioane ( care polueaza mai mult) decat asupra producatorilor
de sapun sau cai ferate (care polueaza mai putin).
Tehnologiile cu grad mare de poluare constituie, de asemenea, o sursa mai importnta
de crestere generala a productevitatii sistemului economic decat tehnologiile
pe care le-au inlocuit, asa cum putem vedea din respectivele rate mai mari de
profit si crestere. Totusi daca aceste intreprinderi foarte productive vor suporta
schimbarile impuse de mediu, functionarea lor nu va castiga implicit in productivitate.
Apare aici un contrast fata de efectul introducerii curente de tehnologii productive
noi, care sunt intotdeauna motivate de o crestere a productivitatii, pe care
in mod obisnut o si realizeaza. Asfel, oricum s-ar acoperi pana la urma costul
poluarii, daca el este impus initial asupra producatorului, va fi afectata cresterea
generala a productivitatii. Acest lucru a fost sesizat de economistul G.F. Bloom,
care, intr-un studiu privind productivitatea, constata ca: „ combaterea
poluarii… va adauga milioane de dolari la cheltuielile de productie din
industrie si o putere de cumparare suplimentara la fluxul veniturilor, fara
sa mareasca productivitatea. Intr-adevar, continuarea productiei fara a polua
aerul si apa cere, de fapt, o reducere a cantitatii de produs pe om-ora (si
ca atare o scadere a productivitatii) in anumite ramuri industriale”.
Aspectul economic este clar: spre deosebire de tehnica obisnuita, tehnica antipoluanta
nu sporeste valoarea productiei de bunuri vandabile. Asadar, ampla reforma tehnologica
a productiei agricole si industriale ceruta acum de criza mediului ambiant nu
poate contribui la cresterea productivitatii si la continua dezvotare a produsului
intern brut. Bloom afirma ca „perspectiva cresterii productivi nu este
luminoasa”.Intrucat marirea continua a productivitatii este strans legata
de rentabilitate, ea constituie o trasatura indispensabila a unei economii private
sanatoase. Pare, asadar, sa existe un conflict fundamental intre combaterea
poluarii si ceea ce consideram adesea ca o cerinta de baza a sistemului initativei
private: continua maximizare a productivitatii.
Evolutia de degradare ambientale ne arata ca, in timp ce capitalul conventional
s-a acumulat valoarea capitalului biologic a scazut. Daca acest proces continua,
capitalul biologic ar putea fi impins pana la distrugere. Intrucat utilitatea
capitalului conventiuonal depinde, la randul lui de existenta capitalului biologic,
atunci cand acesta din urma este nimicit, dispare si sus amintita utilitate.
Astfel, in ciuda prosperitatii lui aparente, sistemul este de fapt impins catre
faliment. Degradarea mediului reprezinta un factor ascuns crucial si, posibil,
fatal al functionarii sistemului economic.
Criza mediului ambiant ne arata limpede ca, pentru a supravietui, trebuie sa
asezam considerentele ecologice deasupra celor economice si politice.Iar pentru
a putea urma calea intelepciunii ecologice trebuie sa nu ne punem sperantele
in armamentul ce ne ameninta cu catastrofa mondiala, ci in dorinta de armonie
cu mediul si de pace intre popoarele care traiesc in el. La fel ca ecosfera,
popoarele lumii sunt unite, prin nevoile lor distincte, dar legate intre ele,
pe calea unui destin comun. Omenirea va supravietui crizei ambientale ca intreg,
ori nu-i va supravietui deloc.
CERCUL CARE SE INCHIDE
Cartea arata ca logica ecologiei clarifica in mare masura multe din dificultatilepe
care le intampina globul terestru si populatia lui. Intelegerea crizei ambientale
ne ajuta se sesizam necesitatea unor schimbari sociale care sa aduca , totodata,
si rezolvarea acestei crize.
Exista insa un contrast marcat de logica economiei si situatia lumii reale,
in care sunt incastrate problemele mediului ambiant. In ciuda experientelor
zilnice, palpabile, de care ne lovim- atmosfera poluata, apa impura, gramezi
de gunoaie- planeaza un aer de irealitate in jurul crizei ambientale. Chimia
complexa a smog-ului si a ingrasamintelor, ca si raporturile ei mult mai complicate
cu problemele economice, sociale si politice sunt concepte care exprima trasaturi
reale ale vietii moderne, dar care raman concepte.
Pretutindeni in lume exista dovezile unui profund esec in stradania de a folosi
competenta, bogatia si energia aflate la dispozitia omului spre binele maxim
al omenirii. Criza ambientala este o ilustrare semnificativa a acestui esec.
Am ajuns intr-o stare de criza tocmai pentru ca modul in care utilizam ecosfera
pentru a produce bogatii este distrucctiv pentru aceasta ecosfera. Sistemul
actual de productie se autodistruge, iar calea urmata acum de civilizatie duce
spre sinucidere.
Criza ambientala este dovada sumbra a unei inselatorii insidioase in mult laudata
productivitate si bogatie a societatii moderne tehnologizate. Aceasta bogatie
a fost dobandita prin exploatarea intensa, pe termen scurt, a sistemului ambiental
dar prin ea am acumulat o datori fata de natura (sub forma distrugerilor ambientale
si a cresterii demografice) , o datorie atat de mare si de generalizata, incat,
neplatita ar putea nimici perioada generatiei viitoare toate bogatiile care
ni le-a adus.
Exista motive de optimism in insasi complexitatea problemelor generate de aceasta
criza. Odata sesizate relatiile dintre diferitele parti ale problemei, devine
posibil sa gasim noi mijloace pentru rezolvarea ei in ansamblu. Astfel, abordate
separat, nevoia de noi activitati productive ale tarilor in curs de dezvoltare
si nevoia tarilor industrializate de a-si reorganiza economia pe baze ecologice
sanatoase pot parea imposibil de satisfacut. Daca se admite legatura dintre
cele doua -; semnificatia ecologica a inlocuirii produselor naturale cu
produse sintetice- se pot gasi solutii in ambele domenii.
Pentru a supravietui, pentru a face sa renasca frumusetea pamantului, popoarele
tuturor tarilor trebuie sa ia puterea in mainile lor si sa faca in asa fel ca
bogatiile pamantului sa nu mai fie exploatate pentru profit, ci sa fie folosite
in armonie cu natura in interesul tuturor oamenilor.
Pentru a supravietui trebuie sa inchidem cercul. Trebuie sa restituim naturii
bogatia imprumututa de la ea.