e3o1os
Un termen este un cuvant sau un grup de cuvinte prin care se exprima o notiune, respectiv intelesul termenului si care se refera la unul sau mai multe obiecte despre care se afirma notiunea in cauza.
Un termen are structura urmatoarelor elemente:
1. componenta lingvistica: cuvantul sau grupul de cuvinte;
2. componenta cognitiva: notiunea;
3. componenta ontologica: multimea de obiecte.
In plan mintal se vorbeste de un anumit inteles al termenului ce constituie intensiunea termenului, iar in plan real se vorbeste de referinta termenului, ceea ce reprezinta extensiunea termenului(sfera).

CLASIFICAREA TERMENILOR
Exista mai multe tipuri de termeni ca face necesara clasificarea acestora. Criteriile de clasificare cele mai evidente sunt intensiunea si extensiunea termenilor:

Din punct de vedere intensional, termenii sa clasifica astfel:
§ termeni absoluti / relativi o termeni absoluti: numai daca se aplica obiectelor din extensiunile lor considerate izolat o ex: planeta, obiect, culoare o termeni relativi: in cazul in care termenul desemneaza o relatie ce se stabileste intre doua sau mai multe obiecte o ex: unchiul meu, muschiul meu, mai mare decat
§ termeni abstracti / concreti o termeni abstracti: numai daca el desemneaza insusiri, proprietati sau relatii ca elemente de sine statatoare, independente de obiectele carora le revin acestor insusiri o ex: frumusete, roseata, claritate o termeni concreti: in masura in care termenul desemneaza obiecte, insusiri sau proprietati caracteristice acestora o ex: frumos, rosu, clar
§ termeni pozitivi / negativi o termeni pozitivi: numai daca indica prezenta anumitor insusiri o ex: coerent, prietenos o termeni negativi: in cazul in care se indica absenta unor proprietati o ex: stirb, orb, surd
§ termeni simpli / compusi o termeni simpli: numai daca detine rolul de notiune primara o ex: autoturism, punct, propozitie o termeni compusi: desemneaza derivate ale notiunilor primare o ex: autoturism de teren, punct de vedere

Din punct de vedere extensional, termenii sa clasifica astfel:
§ termeni vizi / nevizi o termeni vizi: numai daca extensiunea sa nu contine nici un obiect o ex: cel mai mare numar prim, patrat perfect -; logic vizi centaur, sirena -; factual vizi o termeni nevizi: in caz contrar o ex: cal, caiet, sincer
§ termeni singulari / generali o termeni singulari: numai daca se refera doar la un singur obiect (extensiunea termenului este construita dintr-un singur obiect) o ex: Liceul “Grigore Moisil “, Timisoara o termeni generali: in cazul in care extensiunea termenului contine cel putin doua obiecte o ex: oras, carte, padure
§ termeni colectivi / distributivi o termeni colectivi: numai daca obiectele din extensiunea sa sunt colectii de obiecte asa incat proprietatile ce revin colectiei, nu revin fiecarui membru al colectiei o ex: armata, biblioteca o termeni distributivi: in cazul in care fiecare caracteristica din intensiunea termenului revine fiecarui obiect din extensiune o ex: pom, mamifer, cana
§ termeni vagi / precisi o termeni vagi: numai daca nu se poate decide cu certitudine pentru orice obiect daca face parte sau nu din extensiunea termenului o ex: tanar, frumos, bun o termeni precisi: in cazul in care exista posibilitatea deciziei pentru orice obiect o ex: patrat, fotografie, perete

RAPORTURI LOGICE INTRE TERMENI
Din punct de vedere extensional se pot preciza diferite tipuri de raporturi logice:
§ raporturi de concordanta: daca extensiunile elementelor au cel putin un element comun
Prin cercetarea acestor raporturi se permite delimitarea urmatoarelor tipuri de raporturi de concordanta:

o raportul de identitate: numai in cazul in care doi termeni au in comun toate obiectele din extensiunile lor, altfel spus aceeasi extensiune

A = om
B = animal capabil sa construiasca unelte

o raportul de ordonare: numai in cazul in care oricare obiect ce apartine extensiunii unui termen, apartine si extensiunii celui de-al doilea termen, in timp ce, cel de-al doilea termen are in extensiunea sa si obiecte ce nu apartin extensiunii primului obiect

A = pisica(specie)
B = mamifer(gen)

A = specie -; termen subordonat
B = gen -; supraordonat

o raportul de incrucisare: numai in cazul in care extensiunile a doi termeni au in comun cel putin un obiect, fiecare termen avand in extensiunea sa si obiecte ce nu apartin extensiunii celuilalt termen

A = roman
B = inginer

§ raporturi de concordanta: daca extensiunile elementelor nu au nici un element comun
Aceasta categorie cuprinde: o raportul de contrarietate: numai in cazul in care oricare ar fi obiectul acesta nu poate apartine simultan, extensiunii ambilor termeni, existand posibilitatea de a nu apartine extensiunii nici unuia dintre ei

A = Africa
B = Europa

o raportul de contradictie: numai in cazul in care oricare ar fi obiectul acesta nici nu face parte, nici nu lipseste simultan din extensiunea ambilor termeni sau termenii reprezinta unul negatia celuilalt, luata sau nu intr-un univers de discurs o OBS. : Universul de discurs reprezinta un domeniu de referinta, respectiv o categorie de obiecte de un anumit gen, gen epuizat de una sau mai multe specii.

B A = om
B = non-om

In afara unui univers de discurs.

A = legal
B= ilegal

Intr-un univers de discurs.

PRINCIPIILE LOGICII TRADITIONALE
La baza logicii traditionale stau anumite conditii formale numite principii logice sau legi da rationare. Ele nu exprima rationamente, ci conditii generale ale rationamentelor indiferent de tipul de propozitii cu care formulam inferenta.
Fiecare rationament trebuie sa respecte simultan urmatoarele principii logice:
1. Principiul identitatii care presupune ca un obiect este identic numai cu sine insusi, in acelasi timp si sub acelasi raport.
A=idA(Formula va fi citita: A este identic cu A)
Regula: Orice obiect este presupus neschimbat in raport cu timpul si cu unghiul de vedere considerat, adica ramane acelasi pe tot parcursul rationamentului.
2. Principiul non-contradictiei presupune ca un obiect nu poate sa fie in acelasi timp si sub acelasi raportsi A, si non-A.
Formula:I(A&A`)se citeste nu sunt simultan adevarate si A, si A`.
3. Principiul tertulu iexclus presupune ca sau este acceptata o propozitie A, sau este respinsa dintr-un sistem de propozitii, a treia posibilitate fiind exclusa.
4. Principiul ratiunii suficiente presupune ca pentru a accepta sau pentru a respinge o propozitie trebuie sa dispunem de o ratiune suficienta sau altfel spus, de un temei satisfacator. Exista 4 tipuri de temeiuri:
§ Nici necesare si nici suficiente;
§ Necesare, dar nu si suficiente;
§ Suficiente, dar nu si necesare;
§ Necesare si suficiente.

Spunem ca propozitia p este un temei necesar pentru propozitia q, atunci cand fara adevarul lui p nu se poate dovedi adevarul lui q, iar daca p este un temei suficient pentru q inseamna ca admitand adevarul lui p devine imposibil ca q sa nu fie adevarata.