Caracterizare generala a renasterii Filosofia renascentista
Termenul de Renastere provine din limba franceza “Renaissance”
care a fost pus in circulatie in secolul XVIII pentru a insemna
reinnoirea artelor. Incepand cu deceniul III al sec XVII termenul
va capata un sens deplin. De-a lungul timpului s-au nascut puncte de vedere
diferite. Se explica prin faptul complexitatii problemelor si fenomenelor pe
care le cuprinde Renasterea si datorita perspectivei diferite din care diferiti
cercetatori cercetau aceasta perioada, fiind cercetata de istorici, literati,
filosofi, fiecare a intreprins renasterea prin prisma profesiei sale.
f6q14qr
Renasterea este apreciata de cercetatori ca fiind o adevarata aurora in
aceasta istorie, caracterizata prin adevarate explozii spirituale, materiale,
efervescenta culturala. Unii spun ca Renasterea este o miscare culturala.
La aparitia Renasterii au contribuit factori cum ar fi: transformarea structurii profunde ce a avut loc prin trecerea societatii de
la feudalism la capitalism prin acumularea de cunostinte a fost favorizata (renasterea) de nevoia de adevar si rationalitate de nevoia de renuntare la dogme
intoarcerea la valorile culturale ale antichitatii afirmarea nestingherita a individualitatii umane.
Si astazi mai exista reactii antirenascentiste, pozitie ce se opune admiterii
unei etape de dezvoltare si neaga Renasterea. Aceasta supradimensioneaza realizarile
din evul mediu si neaga pe acelea ce tin de renastere. Neaga faptul ca Renasterea
ar fi o perioada de progres cultural. Sustine ca toate realizarile care se atribuie
Renasterii au existat din evul mediu, si ca din sec. X au avut loc mai multe
renasteri succesive.
Majoritatea societatilor recunosc Renasterea ca o perioada istorica specifica
umanitatii. Delimitarea in timp a Renasterii prezinta si ea anumite pozitii
controversate, dar in linii mari se recunoaste ca putem vorbi de renastere
din a doua jumatate a secolului XIV pana in prima jumatate a secolului
XVI.
Mai multi cercetatori propun ca renasterea sa fie interpretata in 2 sensuri: mai larg mai restrans.
In sens larg prin renastere se caracterizeaza prin : umanismul reforma propriu zisa reforma,
Toate aceste dimensiuni sunt momente de emancipare sociala si spirituala.
UMANISMUL -; este faza de inceput a renasterii cu care debuteaza
aceasta si se caracterizeaza prin 2 elemente, si anume: prin intoarcerea la valorile culturale si filosofice prin cultivarea unor discipline ale spiritului (literatura, arta) pecntru ca
sa se premareasca omul, care este considerat nu numai fiinta naturala ci si
sociala, fiind o parte a societatii.
Aceasta pozitie de exaltare a omului o gasim in operele lui Dante Aligheri,
Bocacio, Petrarca, in care gasim exprimata intelepciunea antica.
Rabloise -; in romanul “Manastirea din Tellem” i-si
ia ca motto “fa tot ce vrei” -; este o chemare la descatusarea
omului, pentru ca omul nu este considerat numai parte ci el este considerat
si ca intreg, el are obligatii dar si drepturi, el trebuie sa traiasca
ca o fiinta reala cu aspiratiile sale. Umanismul atinge o dezvoltare maxima
in secolul XV in ITALIA ti in sec XVI in celelalte tari
europene.
RENASTEREA PROPRIU ZISA -; este etapa de maturitate in care se manifesta
pregnant transformarile generale ale renasterii, in care cultura dobandeste
o mai mare autonomie fata de antichitate. Se caracterizeaza prin dezvoltarea
artei ilustrata de LEONARDO da VINCI, MICHELANGELO, RAFAEL. Prin dezvoltarea
stiintei reprezentata de Copernic si de dezvoltarea filosofiei reprezentata
de Giordanno Bruno. In aceasta faza umanismul continua sa se dezvolte
mai ales in tarile din afara Italiei. Aceasta faza a renasterii are loc
intre 1450-1600.
REFORMA -; este o alta dimensiune a Renasterii legata de primele doua,
pregatita de Erasmus din Rotterdam, pusa in practica de catre Martin Luther
si calvin. Reforma exprima vointa de emancipare, de insusire a tuturor
formelor vietii, se manifesta tendinta ca viata sociala sa se desparta de biserica.
Renasterea nu a fost un fenomen national, ci a fost o miscare de eliberare spirituala
care s-a manifestat si in Fransa, Germania, Anglia, Polonia, Tarile Romane.
In acest sens putem aminti numele unor umanisti romani, cum ar fi:
Ioanes Soneras, Nicolae Olacus, Constantin Contacuzino, si intr-un alt
timp istoric Dimitrie Kantemir.
Filosofia renascentista
Aceasta filosofie a fost influentata puternic de dezvoltarea statelor, cand
s-au pus bazele experimentului si aplicatiilor matematice. Filosofia renascentista
are un caracter antiscolastic, este umanista, este orientata spre studiul omului
si al naturii. Se caracterizeaza prin apelul la experienta, care ca, cercetarea
naturii sa se faca fara prejudecati. Se caracterizeaza prin proclamarea libertatii
de gandire.
In cadrul filosofiei renascentiste deosebim 2 elemente : - pe de o parte
revine modalitatii de gandire antica -; se contura intr-un
fel sau altul filosofia antica sub forma reinoirii filosofiei antice.
Asa este Academia Platonica din Florenta reprezentata prin Marsilio Ficino si
Pico Della Marsandela care dezvolta si o gandire platonica. A doua scoala
filosofica este Universitatea din Padova cu reprezentanti ca Pietro d Abano
si Mascilio Da Padova. Aceasta scoala dezvolta sub semnul lui neo, filosofia
lui Aristotel. Filosofia lui Aristotel deabia acum este mai bine conturata.
In domeniul filosofiei cel care va fi intemeietorul noilor tendinte
este Nicolo Cusanus, desi cardinal esre un om foarte cult influentat de umanism,
lucrarea sa numita “Di docta ignoratio” ridica niste probleme foarte
importante, presante de-a dreptul uimitoare pentru timpul respectiv (sec. XV).
Aici gasim o teorie cosmologica foarte interesanta. Cusanus pe baza argumentelor
filosofice sustine teza “Infinitatea universului”. De asemenea el
era un bun cunoscator al matematicii si vorbeste de rolul metodologic al acesteia.
LEONARDO da VINCI -; a trait intre 1452-1519, este un reprezentant
de seama al gandirii renascentiste, este un adevarat titan de care perioada
a avut nevoie si pe care a creato. Leonardo da Vinci nu a elaborat un sistem
filosofic propriu zis dar a fost un remarcabil ganditor ce a tras concluzia
teoretica de pe urma a numeroase observatii si experimente. El este cel care
face pasul hotarator in abandonarea principiului autoritatii in
stiinta. El cere ca sa se studieze si interpreteaza natura prin propria intelepciune,
el cere ca gandirea sa fie proprie, sa se treaca de la declaratia abstracta
a cunostintelor privind demnitatea omului la afirmarea valorii. Evul mediu poate
fi depasit prin afirmarea capacitatii creatoare a omului dand drept calauza
puterile sale intelectuale. Refuza intelepciunea gata facuta si cere contactul
direct cu natura care sa fie cercetata prin observatii si experienta, dar si
ratiunea care este cristalizata in modelele matematicii. Leonardo considera
ca cea mai importanta problema a stiintei este cea a naturii. In acest
sens el aduce o contributie importanta la teoretizarea si aplicarea metodei
in stiinta. La baza metodei stiintifice trebuie sa stea experienta pentru
ca intelepciunea este fiica experientei. Critica pe filosofii speculativi
care sunt reprezentantii unei false stiinte. Dupa el nu se poate spune ca o
stiinta este adevarata care incepe si sfarseste in minte.
Leonardo formuleaza doua rezultate ale metodei experimentale, valabile si astazi
: sa procedeze in mod sistematic sa repeti de mai multe ori experienta inainte de a face generalizari.
Leonardo pune accentul pe observatii si experienta, nu a neglijat rolul intelectului
in cunoastere. El nu este un empirist si are in vedere rolul ratiunii,
gandirii prin descoperirea cauzelor, sa descopere legile ce guverneaza
fenomenele. El clarifica problema dintre teorie si practica, considera ca practica
este subordonata teoriei. El spune ca stiinta este capitanul si practica soldatii.
Studiaza mai intai stiinta si apoi practica nascuta din aceasta
stiinta, ironizeaza pe aceea care tin mortis la practica. Leonardo a dat o importanta
deosebita matematicii spunand ca aceasta ne ofera adevaruri sigure si
necesare. A avut preocupari multiple -; pictor, sculptor, arhitect, fizician,
anatomist, muzician, botanist, scriitor. In toate astea a adus o contributie
importanta. In domeniul artistic apare ca un adevarat inovator al artei
din sec. XV. Tablourile pictate de el -; Monalisa, Cina cea de taina, Buna
vestire, Madona si pruncul sunt adevarate opere nemuritoare.
Leonardo este un adevarat UOMO UNIVERSALE. Criticul Edgard Papu arata carei
personalitati i se poate atribui acest apelativ de uomo universale (om universal).
Se poate atribui apelativul de uomo universale acelei personalitati care stapanesc
cu geniu mai multe domenii ale culturii.
In sec. XVI -; Neagoie Basarab este considerat un uomo universale,
in lucrarea lui gasim o limba bine calculata in efecte, calitati
de orator si poet.
Antimonie Tineanu -; uomo universale -; cu o contributie deosebita
la cultura romaneasca. A scris opera de baza “Didahiile”.
Din aceasta opera reies calitatile lui de om universal -; orator, xilograf,
sculptor, arhitect, miniaturist.
Dimitrie Cantemir -; uomo universale -; filosof, istoric, compozitor,
desenator, scriitor -; “Cresterea si descresterea Imperiului Otoman”.
GIORDANO BRUNO -; 1548-1600 -; s-a nascut la Nala in apropiere
de Napoli. La varsta de 11 ani a fost incredintat unui calugar pentru
educare, apoi intr-o manastire ce o paraseste in curand, fiind
nevoit sa duca o viata de pelerin, deoarece era urmarit de Inchizitie. Neputindu-i
suprima ideile, inchizitia la 17 februarie 1600 la ars pe rug. El este considerat
un erou al filosofiei. Opera sa reprezinta prototipul cunoasterii umane. A scris
mult, dintre operele lui amintim : “Arca lui Noe”, “Despre
infinit”, “Despre cauza”, “Dialoguri Italiene”.
Desi a dus o viata chinuita el a studiat operele marilor filosofi ai Antichitatii.
Conceptia filosofica a lui se caracterizeaza prin atitudinea autodogmatica si
antiscolastica. El si-a propus sa elaboreze o noua teorie asupra naturii spunand
ca obiectul filosofiei este natura, iar scopul ei este cunoasterea naturii.
Lui ii sunt proprii 2 caracteristici : dinamismul intern ordinea.
Natura este finita si intruchiparea ordinii si perfectiunii. El sustine
idei dupa care Pamantul nu poate fi centrul absolul al lumii fiindca exista
o infinitate absoluta de lumi. O alta idee importanta este considerentul ca
dinamismul si dificultatea sunt determinate de contrar si iminente naturii,
el considera ca natura si Dumnezeu sunt totuna. Sustinand ideea infinitatii
Universului pe care o argumenteaza, completeaza teoria geocentrica a lui Copernic.
A fost si ramane un filosof al Renasterii ce a contribuit la dezvoltarea
gandirii si apropierea Renasterii de perioada moderna sec. XVII.