Asociez constant America cu un banc de prost gust. Si ca orice banc de prost gust, ea trimite la o prezenta obositoare de persoane care „mor de ras“. Urmatoarele precizari pentru cei mai putin deprinsi cu practica „teserii“: 1.a nu se lua in sensul uzual cunintele continute de acest text; 2.a nu se privi din exterior textul -; nu exista punct privilegiat din care, instalati comod, sa ne jucam de-a „datul cu parerea“; 3.lectura nu are oricum nimic de-a face cu urma scrisa -; ea nu poate decat sa remarce ceea ce scriitura marcheaza, venind intodeauna prea tarziu; 4.textul se scrie oricum de la sine, deci ignorati autorul. Voi fi, in continuare, simplu moderator. M-am intercalat in textura (de aici si practica teserii), cum ar spune Mallarmé, sub o „falsa aparenta de prezent“. Acesta este si motivul pentru care textul mi-a „asurzit urechile“ -; tipa la mine sa pun italice la „prezenta obositoare“ amintita in deschiderea textului. Ceea ce am si facut, dupa cum bine se vede. Aici se dezvaluie un prim aspect important referitor la America; prezenta sa in titlu spune multe. Sa ma explic: titlul „vorbeste“ intotdeauna prea tare, asurzind textul pe care-l prezideaza din susul paginii (ceea ce inseamna, totodata, ca ocupa in mod abuziv un spatiu care este al albului, lucrand la deturnarea dinspre himen, cel ce este anticipat de puritatea, virginitatea albului -; deturnare tipic americana). A se retine atunci efectul de nulitate pe care prezenta Americii in titlu il are asupra textului -; ea nu poate reduce la tacere textul prin prezenta sa pe post de comandament, sef, arhonte. e1s2sf

De aici incolo textul revine la o simpla tesere, la un act de brodare. Ceea ce s-a grefat pe acest fundal alb (virgin) al paginii se constituie drept inepuizabil rezervor de „urzeli“ (a se retine polisemia acestui termen -; practica a diseminarii) pe seama Americii. Sa brodam atunci.