CURS Nr. I 6.10.2000
ISTORIA FILOSOFIEI
Bibliografie obligatorie p7i3if
Ioan Banu -; “Filosofia greaca pana la Platon”. Ed. Stiintifica
1979
Platon -; “Opere”. Ed. Stiintifica 1974 sau
Dialoguri in diferite editii
Aristotel -; “Metafizica” . Ed. Academiei 1975 cap. I
Bacu Fr. -; Noul organon . Ed. Academiei 1957 cartea I
Decartes R. -; “Discurs asupra metodei de a ne conduce bine ratiunea
si de a cauta adevarul in stiinta” . Ed. Stiintifica 1957 cap. I
Kant Im. -; “Critica ratiunii pure” . Ed. Stiintifica 1969
cap. I
Hegel -; “Stiinta logicii” . Ed. Academiei 1960 cap. I
Bibliografie facultativa
Ghilgames -; “Epopee” . Ed. Junimea 1977
Bhose Anita -; “Eminescu si Iudia”. Ed. Junimea 1978 cap. 6
“Eminescu si Budismul”
Gh. Vladutescu -; “Introducere in istoria filosofiei orientului”
Ed. Stiintifica si Enciclopedica” 1980
Vladutescu Gh. -; “Filosofia in Grecia Veche” Ed. Alleatros
1954
Vladutescu Gh. -; “Introducere in istoria filosofiei medievale”
Ed. Enciclopedica 1973
Vladutescu Gh. -; “Istoria filosofiei moderne si contemporane”
vol. I
Ed. Academica 1984
Vladutescu Gh. -; “Manualul lui Epictet” Ed. Cultura nationala
1925
Filosofia si istoria filosofiei
Filosofia, statul, obiect, specific
Filosofia si istoria filosofiei, importanta acesteia
Filosofia ste o componenta a culturii, a vietii spirituale, alaturi de stiinta
literaturii, arta, religie, acestea formeaza cultura si viata societatii.
Ea se afla in interelatii cu celelalte componente dar nu se confunda cu
niciuna dintre ele.
Inca din sec. V i.h. Platon spunea ca filosofia este cel mai frumos
dar pe care l-au dat zeii oamenilor.
Hegel spunea ca filosofia este floarea cea mai inalta a culturii. Alti
filosofi au spus ca ea este Kiutesenta unei culturi. Daca vrei sa cunosti cultura
unui popor te duci la filosofia acestuia.
L. Blaga spunea ca filosofia este unul din modurile umane fundamentale pentru
a rezolva “ceea ce este”.
C-tin R. Matru -; ea este o conceptie in care adevarurile vechi sunt
imbracate intr-o forma noua.
Filosofia a aparut ca raspuns la intrebarile oamenilor, intrebari
cum ar fi :
Ce este existenta ?
Care este raportul dintre existenta subiectiva si obiectiva ?
Cum se constituie valoarea de adevar bine, frumos, dreptate ?
Care sunt cauzele nefericirii omului pe pamant ?
Ce este fericirea ?
In jurul acestor probleme s-a constituit filosofia incercand
sa dea raspunsuri incat filosofia vizeaza raportul omului cu lumea
cu existenta. Filosofia incearca sa explice in ce consta conditia
umana, conceptul de conditie umana, deasemenea situatiile obisnuite si limita.
In acelasi timp filosofia se preocupa de locul si rolul omului il
ajuta pe acesta sa ierarhizeze lumea. Filosofia il ajuta pe om sa opteze
in cunostinta de cauza de ce oamenii opteaza pentru anumite realieri.
Filosofia il ajuta pe om sa se cunoasca pe sine sa-si formeze o cunostinta
de sine care sunt propriile sale realari dar raportata la realitatea sociala,
sa-si formeze constiinta alteritatii care este constiinta respectului pentru
ceilalti alaturi de care traiesti.
Filosofia s-a format in antichitate la inceput in obiectul
filosofiei erau puse cunostinte din toate domeniile treptat s-a produs o departajare
intre discursul filosofic si cel stiintific. Tot pe parcursul istoriei
s-au constituit domeniile meditatiei filosofice.
Parti componente
Ontologia (grecescul antos = existenta) si care este teoria existentei ca existenta.
Gnaseologia (cagnas = cunoastere) este teoria filosofica a cunoasterii ca raspuns
la intrebarea cum ar fi daca omul poate sa cunoasca sau nu lumea, cum
o cunoaste, pana unde este adevarul.
Axiologia (axis = valoare) este teoria filosofica a valorilor arata cum se nasc
florile, cum se clasifica si importanta lor pentru om.
Filosofia istoriei care studiaza legile progresului istoric.
Logica -; este teoria principiilor gandirii corecte.
Etica -; teoria despre morala.
Estetica -; teoria filosofica a artei.
Problemele teoretice ale filosofiei sunt in legatura in principal
cu raportul dintre existenta obiectiva si existenta subiectivaac. Raport a fost
numit ca fiind problema fundamentala a filosofiei. Pentru Kant problema fundamentala
a fost : “Cum pot sa gandesc unitar cerul instelat deasupra
mea si legea morala din mine.”
Acest raport in linii mari implica 3 aspecte.
1. Problema primordialitatii este existenta de factor primordial sau cea sub
Filosofia se imparte in conceptii filosofice maniste care pot fi
materialiste si idealiste si dualiste care pun la baza lumii 2 principii care
exista paralel.
2. Concordanta dintre cei 2 factori respectiv posibilitatea cunoasterii lumii.
3. Rolul omului in creatia valorilor si sensul vietii.
Exista mai multe criterii de apreciere a filosofilor.
Specificul filosofiei -; chiar din sensul etimologic al termenului care
este ingemanarea a 2 cuvinte din limba veche greaca. philo -; iubire pentru intelepciune sophia -; intelepciune
Specificul filosofiei -; din specificul interogatiilor -; din insati
domeniul care-l studiaza. Deoarece filosofia studiaza existenta in general,
legile cele mai generale ale existentei, ea reprezinta o conceptie generala
despre lume deasemeni cunoasterea filosofiei este o cunoastere generala in
sensul ca surprinde trasaturile generale si esentiale ale existenteinationale,
sociale si umane.
Cunoasterea filosofiei spre deosebire de cunoasterea stiintifica care este profunda
si verificabila cum filosofia este generala ea se sprijina pe cuvant stiintific
dar nu numai pe acesta ci I-a in considerare si practica social istorica,
experienta umana este cuvantul prin care se raporteaza lumea la om si
se afla locul si rolul omului in acea lume. De-a lungul timpului s-a constatat
ca stiinta are nevoie de filosofie, de viziunea ei generala despre lume, multi
filosofi au fost si oameni de stiinta si in acelasi timp filosofia se
sprijina pe datele stiintei dar nu le preia.
Istoria filosofiei
Este stiinta care studiaza sistemele filosofice in succesiunea lor istorica
pune in evidenta ? s-a realizat progresul in ? filososofie in
acelasi timp pune in evidenta mari sisteme filosofice. Cu obiectul istoriei
filosofice n-au fost de acord toti filosofii. Istoria filosofica nu poate fi
confundata cu istoria stiintei literaturii religiei, specificul ei este ? de
? Obiectul de studiu si de modalitati proprii prin care studiaza lumea.
Istoria filosofica pune in evidenta drumul parcurs de gandirea umana,
informarea constiintei filosofice si a constiintei in general. Ne arata
cum s-au format treptat conceptele cu care filosofic pentru ca este mai usor sa
vezi cum se fac lucrurile incetul cu incetul decat daca le
ei gata formate. Istoria filosofica ajuta la intelegerea si interpretarea
literaturii. Eminescu marturisea cine nu cunoaste filosofia lui Platon.
Istoria filosofica ajuta la formarea unei conceptii adecvate despre lume, il
face mai receptiv, mai deschis, sa se cunoasca pe sine.
Istoria filosofica ne ajuta sa raspundem la o serie intreaga de probleme,
sa intelegem schimbarile radicale care se produc in stiinta, sa
ne creem un echi interior ca sa putem comunica cu exteriorul.
CURS Nr. II 13.10.2000
Filosofia orientului antic
Cu privire la istoria filosofiei orientului antic sunt inca discutii.
Unii spun ca nu ar exista o filosofie propriu-zisa, se subestimeaza cultura
orientului, dar altii spun ca fiolsofia din Grecia antica au cam preluat totul
de la orient. Si o opinie si alta pune in evidenta simplismul cu care
este totodata filosofia antica. Studiile care s-au facut in sec. XX, descoperirile
arheologice care s-au realizat precum si aprofundarea oparelor fundamentale
ale culturii antichitatii au scos in evidenta ca exista o filosofie originala
in cultura orientului antic. Aceste consideratii sunt mai aproape de aevar.
Se cunosc astazi culturile Egiptului, India, Mesopotamia, China.
Cultura mesopotamiana a inceput sa se afirme inca din mileniul al-III
lea inainte de Cristos, este o cultura originala si prezinta un interes
multiplu inclusiv pentru filosofi. Un important monument al culturii sumeniene
este ciclul de legende despre eroul GHILGAMES. Acest ciclu poarta numele de
“Epopeea lui Ghilgames” epopee scrisa pe tablita de cronica si care
continea initial 3600 de versuri. Ghilgames era rege al orasului URUK astazi
se numeste WARKA. Legenda il considera ca fiu muritor al zeitei NINSEN.
Opera este incompleta dar are o substasnta spirituala deosebita rar intalnita
in literatura antichitatii. Epopeea este strabatuta de un adevarat patos
al cunoasterii pentru Ghilgames. A cunoaste inseamna sa strabati valul
necunoscutului care-l inconjoara pe om, o lupta impotriva destinului
vietii. Atingerea acestui tel reclama sacrificii dureroase, pierderi care trebuie
inlaturate. Dupa moartea celui mai bun prieten ENKIDE pleaca indurerat
de suferintele aoamenilor dar si de dorinta ca el insusi sa fie nemuritor,
pleaca in cautarea nemuririi, drumul lung pe care-l strabate il
pune in situatia da a lupta cu forte potrivnice. Aceasta lupta are o semnificatie
simbolica, pune in evidenta tragismul credintei umane in fata finetitudinii
dar si incercarile morale la care este supusa fiinta umana in aspiratia
ei spre cunoastere. Trairea fundamentala a acestui erou este anxietatea, care
este o stare existentiala izvorata din setea de cunoastere si care inseamna
stare de neliniste de framantare.
In filosofia existentiala conatemporana anxietatea este trairea fundamentala
a omului, este interesata des pe care o face intr-o lucrare BLAGA. Cu
privire la sentimentul tragicului spunand ca sumenobabilinienii erau atat
de insetati de nemurire incat unul din cele mai inalte
sentimente, sentimentul tragicului, apare la ei pentru prima oara dar in
legatura stransa cu viata terestra. In epopee este redat sentimentul
tragismului prin faptul ca omul trebuie se infrunte zeii sa le smulga
principala lor insusire, nemurirea. In conceptia timpului respectiv
zeii erau fericiti pentru ca erau nemuritori.
Ghilgames porneste in cautarea nemuririi spre gura raurilor , un
loc anevoie de strabatut. Drumul este ingrozitor si mai ales apele mortii
te opresc sa te apropii. Este ajutat de un corabier ca sa ajunga la o planta
care ar avea priprietatea de a da nemurirea. Reuseste sa smulga aceasta planta
dar in drum spre Uruk obosit se scalda si la radacina unui arbore adoarme
si-I este furata planta de catre sarpe. Ghilgames deznadajduit se intoarce
in Uruk printre ai sai pentru a trai si a murii ca ei. El n-a obtinut
nemurirea, sufera o infrangere si trebuie sa accepte resemnat destinul.
El trebuie sa se supuna acestui destin dar dominand destinul prin intelegere,
cunoastere si creatie. De fapt el s-a intors la oameni mai om decat
era inainte, pentru ca a calatoria facuta nu este un esec ci una de descoperire.
“El a vazut totul pana la marginea pamantului. Ceea ce-I ascuns
el a descoperit.” Dupa intoarcere pune sa se scrie tot chinul indurat
in drumul cel lung pentru ca si alte generatii sa ia cunostinta, pune
sa se construiasca zidul Urukului, altare monumente, infrumuseteaza Urukul
cu statui, in felul acesta el dobandeste nemurirea, este nemurirea
creatorului.
Nemurirea pe care voia s-o scurga de la zei nu era numai pentru el, ci pentru
a o da si oamenilor ca sa fie fericiti ca zeii. Aici strabate unuversul. De
fapt Ghilgames aduce un dar pretios oamenilor si anume cunostinta de sine, arata
oamenilor ca se poate valorifica prin acte omenesti. In epopee gasim rezonante
ale umanismului prometeic. Ca si Prometeu din legendele grecesti Ghilgames va
infrunta destinul, zeii, fortele potivnice, afirmand capacitatea
potrivnica a omului. Prin creatie omul devine nemuritor, credinta umana dar
si ideea prieteniei, iubirii care-l socializeaza pe om.
Filosofia in China antica
In China filosofia incepe in secolul VI i.d.H cel mai
de seama filosof cunoscut este LAO-TZI. Acesta a elaborat o conceptie
filosofica care s-a transmis timp de 2 secole si in secolul IV a fost
redata in scris. Conceptia despre lume a lui LAO-TZI se iitemeeaza
pe cunoasterea caracterul material necreat al lumii care are la baza un principiu,
o substanta materiala. Conceptul cel mai important este conceptul de TAO care
inseamna calea spre concept a fost interpretat diferit, unii ca insemnand
calea cereasca altii ca fiind calea opusa. TAO este un concept care desemneaza
drumul natural al omului. In opozitie cu ceea ce este supranatural. Tao
este un concept a tot cuprinzator, ordinea naturala, viata oamenilor. Interesanta
este conceptia despre om, el spune ca cel ce cunoaste oamenii este intelept.
Intelepciunea este mai mult decat o stiinta adunata la un loc pentru
ca intelept inseamna cunoastere si infaptuire.
Un alt filosof este KONG FU-ZE , a fost latinizat . Conceptia lui este opusa
conceptia lui Lao-tzi el s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat
codul de norme morale privind comportamentul oamenilor fata de superiori fata
de ceilalti. In centrul doctrinei morale se afla ideea arminiei dintre
om si cosmos. Pe de alta parte este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune
morala ca fericirea depinde de perfectiune. Perfectiunea morala si fericirea
depinde de venerarea traditiilor trecutului cu scopul de a se imbunatatii
climatul prezent. Printre frumusetiile morale pe care trebuie sa le probeze
omul 5 (cinci) erau considerate cele mai importante.
1. Sa fii generos dar nu risipitor.
2. Sa fii mandru dar nu trufas.
3. Sa ai dorinte dar nu pofte.
4. Sa arati inocenta dar nu asprime.
5. Sa faci sa sr lucreze fara a crea resentimente
Aceste frumuseti de comportament au valabilitate ti astazi.
Filosofia in India Antica
In India antica se considera ca filosofia incepe o data cu Uponisoe
care sunt comentarii la Vede. Vedele sunt carti stravechi ale religiei brahmanice
si consta in culegeri de imnuri, rugaciuni, vrai. Ele sunt documentare
inestimabile ale culturii universale. Uponisodele pun in evidenta existenta
a doua orientari filosofice. O tendinta spiritualista dupa care realul este
determinat de un principiu spiritual suprem principiul lui BRAHMAN si o tendinta
realista dupa care realitatea este determinata de elementele de natura materiala,
reprezentarea acestei tendinte este filosofia Hardalake, carew este primul filozof
al lumii.
Uponisodele contin elemente importante de filosofie, una din filosofiile importante
din secolul IV -; V este Budismul (Buddha). Budismul este o filosofie dar
si o religie, a fost adesea contestat ca scoala filosofica sau atestat. Din
argumentele pro si contra a dus o dubla ipostaza mai intai ca religie
iar apoi ca filosofie. Budismul este legat de numele printului SIDDHARTHA din
familia SOKYA, a primit numele de BUDDHA care inseamna iluminatul. Siddhartha
era un print dintr-o familie nobila care impresionat de suferintele oamenilor
la varsta de 29 de ani a parasit familia, bogatia si s-a retras in
pustiu unde a stat timp de 7 ani ducand o viata de ascet consacrata meditatiei.
In jurul acestei personalitati s-au creat legende. Budda a descoperit
sensul profund al vietii. Descopera ca trasatura fundamentala a existentei umane
este suferinta. Ajunge la descoperirea celor 4 adevaruri. Adevarul despre existenta
suferintei, despre nasterea suferintei, despre nimicirea suferintei, despre
calea ce duce la nimicirea suferintei. Din acel moment BUDDHA incepe sa-si
propovaduiasca filosofia sa dar abia dupa 300 de ani regele ASOKA ii recunoaste
statutul oficial al acestei filosofii, ridica temple si monumente in locurile
legate de viata si activitatea lui BUDDHA. Cea mai importanta carte a budismului
se numeste TRIPITAKA care guverneaza lantul reincarnarilor. Orice fiinta
umana este condusa de la o renastere la alta prin nesfarsite suferinte.
Moartea nu-l elibereaza pe om de suferinte pentru ca dupa moarte urmeaza o alta
nastere. Reincarnarea este in functie de faptele omului, incat
oamenii pot trece dupa moarte in existenta ca animale, plant, spirite
si chiar zeitati. Cea mai inalta treapta a reincarnarii o reprezinta
existenta de tip uman pentru ca numai in aceasta existenta este posibila
aflarea adevarului si atingerea treptei de iluminat. Importanta este ideea ca
omul poate rupe lantul reincarnarilor chinuitoare prin propriile sale
eforturi constiente si poate dobandi nirvana, acea stare de beatitudine
opusa instabilitatii. Omul ajungand la adevar isi anihileaza dorintele,
pasiunile si dobandeste o stare echivalenta cu nirvana, stare de liniste.
Pentru budism lumea inconjuratoare este o permanenta curgere de forme,
lumea nu-i ordonata, ci o lume care se formeaza mereu, este miscare, ea devine,
nu exista, totul se modifica necontenit, trece de la starea de nonexistenta
la existenta. Ceea ce se modifica nu este lumea ca atare, nu sunt lucrurile
reale, budistii vad miscarea lumii si nu lumea in miscare, budistii participa
emotiv la acea miscare, ei o deplang, o simt ca o inconstanta, ca o nesiguranta,
de aicea reiese conceptia pesimista asupra lumii. Visul budistului este de a
se situa deasupra evolutiei in care se gaseste, sa depaseasca aceasta
transformare, iar idealul este dobandirea nirvanei.
Conceptia despre nirvana ca si filosofia budista in general a influentat
intreaga cultura europeana. Influentele se resimt la marii poeti, artisti.
Conceptia pesimista o regasim in filosofia lui SCHOPENHAUER. Marele poet
Eminescu a cunoscut filosofia budista direct prin incercarea de a traduce
lucrari budiste iar indirect citind prelucrari din filosofia budista. Astfel
in opera eminesciana gasim adesea numele lui Buddha fata de care se exprima
cu admiratie. Gasim termeni din filosofia budista, gasim idei foarte apropiate
de filosofia budista.
Cercetatoarea Amita Bhose care si-a dat doctoratul cu lucrarea “Eminescu
si India” in capitolul VI al acestei lucrari face analiza aproape
a tuturor poeziilor lui Eminescu de inspiratie budista.
In afara de ceea ce afirma autoarea exagerand lucrurile cert este
ca sunt poezii in care gasim aceste influente.
Ex.: poezia “Komodewa”. “Eu nu cred nici in Iehova”.
Cea mai budista poezie a lui Eminescu este “Glossa”.
Filosofie 20.10.2000 curs nr. III
Aparitia si dezvoltarea filosofiei in Grecia Antica
Etapa preclasica a filosofiei grecesti
Parerea celor mai multi cercetatori este ca in Grecia Antica a existat
o filosofie riguroasa, originala si nu se confirma opinia dupa care grecii au
dat putin si au luat mult.
Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei
relatiilor de productie scavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai
putin in mitologie, dar ea incearca sa se desprinda treptat de mitologie.
Asfel in Iliada si Odiseea a lui Homed gasim primele incercari de
interpretare filosofica a lumii, primele intrebari si primele raspunsuri
cu privire la lume.
In poemul lui Hesiod “Teogonia, muntii si zilele” gasim elemente
de filosofie, Hesiod fiind poet.Acesta trece dincolo de originea zeilor si se
intreaba cum s-a trecut de la haos la cosmos. Aceasta intrebare
este filosofica si este o prezentare a filosofiei de mai tarziu. Trecerea
de la poemele hesiodice la filosofia greaca propriu-zisa este considerata un
adevarat miracol dar un miracol realizat de oameni pentru ca primii filosofi
erau stans legati de indeletnicirile, problemele societatii si au
ajuns la filosofie pe cale omeneasca. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o
contemplatie pura ci pentru a gasi solutii pentru problemele cetatii.
Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este secolul
VI i.h. si secolul V d.h.(529), cand printr-un decret al unui imparat
roman este desfiintata scoala de la Atena. Acest interval de timp a fost impartit
in mai multe etape:
1. Etapa preclasica considerata o etapa cosmologica, intre secolul VI
si inceputul secolului V i.h.
2. Etapa clasica considerata o etapa antropologica, intre secolul V si
IV i.h.
3. Etapa elenistica sfarsitul sec.IV si inceputul sec. I i.h.
4. Etapa romana sec I sec V d.h.
Etapele 3 si 4 sunt considerate eticizante.
Etapa preclasica a filosofiei Grecesti
In aceasta etapa sunt mai multe scoli filosofice cum ar fi :
1. scoala milesiana de la Milet
2. scoala Pythagoriciana
3. scoala Eleata
4. scoala Heraclit din Efes
In Grecia filosofia a aparut mai tarziu in cetatile periferice
(Milet, Efes), acestea se gaseau pe coastele Mediteraneene, in regiunea
numita Ionia. In aceste cetati exista populatie multa, navigatori, negustori
care calatoreau pe mare si uscat, se intrebau si incercau sa si
raspunda.Parintele istoriei, Herodot, a numit Miletul podoaba Ioniei.
1. Scoala din Milet -; deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei
pentru ca pentru prima data reprezentantii ei i-si puneau probleme filosofice
si cautau si raspunsuri la acestea. Ei se intrebau daca nu exista o natura
comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest temei se naste
diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica, daca nu este
si o unitate in diversitate. Aceste intrebari sunt problemele mari
ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea, entitatea lumii, etc.).
Reprezentantii scolii din Milet au fost :
- Thales din Milet,
- Anaximandru,
- Anaximene.
Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut
parte din toate topurile privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice.
Avea cunostinte din toate domeniile (economie, hidrotehnica, militara,etc.),
dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea cunostinte din toate domeniile
ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul tuturor lucrurilor.
Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si se intorc la
apa.
Apa vorbind din punct de vedere antologic este inceputul, natura comuna
a tuturor lucrulilor, de aici si posibilitatea transformarii lucrurilor. Apa
este inceputul, natura comuna, principiul.
Thales este primul filosof ce ajunge la natura principiului, pune la baza lumii
un element concret, dar interpretat acest element concret prin prisma filosofica
are rezonanta filosofica si anume este cauza tuturor lucrurilor.
Anaximandru este un urmas al lui Thales. Va face un pas inainte in
calea abstractizarii. Pentru el temeiul (principiul) este o sinteza a mai multor
elemente originare si anume : apa, aer, foc, pamant. Aceasta sinteza o
numeste apeiron care in traducere ar insemna nelimitatul, indefinitul,
sau chiar infinotul. La el gasim folosit si termenul de principiu.
Anaximene pune la baza existentei aerul. S-ar parea ca s-a intors la Thales.
In realitate este un pas inainte chiar fata de Anaximandru. Se mentine
la inatimea abstractiilor pentru ca el vorbeste de noutatea principiului.
Aerul se afla in miscare ce presupune comprimare si rarefiere astfel anticipandul
pe Heraclit din Efes cu ideea dedublarii viitorului.
2. Scoala Pythagoriciana intemeitorul ei a fost filosoful si matematicianul
Pythagora. Aceasta se mai numeste si scoala italica. Pythagora s-a nascut in
Insula Sames in largul Coastelor Ioniei. La varsta de 40 de ani
s-a mutat in Italia in localitatea Crotona unde va fi intemeiata
o scoala filosofica. La batranete este nevoit sa se refugieze si de aici
si va muri la 90 de ani in Metapont.Biografia contine inexitati chiar
din cauza acestuia pentru ca el se credea de origine divina, fiul lui Hermes.
A calatorit mult ajungand in Caldeea, Egipt, Persia.
Scoal filosofica intemeiata de Pythagora este apreciata ca un moment de seama
al filosofiei, dar nu era numai o scoala filosofica , stiintifica, ci si o secta
relogioasa si grupare politica de orientare filo-aristocratica. A avut o evolutie
sinuoasa si contradictorie.
Cu aceasta scoala avem de a face cu prima forma de invatamant organizat.
Era organizata dupa principiile unei organizatii religioase. Aici se faceau
practici complete de intruniri, existau interdictii severe, disciplina mistica.
O marturie antica ne spune ca tinerii ce veneau la aceasta scoala erau mai intai
cercetati la fizionomie, deducandu-le caracterul si temperamentul. Cei
ce erau admisi li se fixa un timp de tacere. In aceasta perioada se numeau
auditori. In aceasta etapa lucrurile cele mai grele erau tacerea si ascultarea.
Dupa aceea vorbeau punand intrebari si spunandu-si parerea
si se numeau matematici (geometrie, muzica si alte discipline superioare). Cei
care i-si insuseau aceste discipline ale stiintei treceau mai departe
la cercetarea universului si principiului naturii, numindu-se fizicieni. Din
cele aratate mai sus reiese ca nui vorba numai de o initiere mistica ci de principii
pedagogice in ordinea invatarii si educatiei, apoi spunem de tacere
si ascultare deci reflectie. Era si o educatie a vorbirii pentru a se putea
exprima filosofico-stiintific.
Initierea in invatatura secreta a scolii nu era numai religioasa
ci stiintifica si filosofica. Pastrarea secretului era o cerinta categorica.
In plan filosofic Pythagora avea o adevarata admiratie si pretuire pentru
filosofie. De altfel el a pus in circulatie termenul de filosof si filosofie.
Intr-un text pastrat si care se crede cai apartine, el spune “Viata
este asemeni jocurilor olimpice unde unii cauta glorie si cununi, altii avantaje,
iar a treia categorie adevaratii filosofi sau pretuitori ai intelepciunii
vor sa se delecteze cu cel mai minunat spectacol cu imaginea lui”
In filosofia lui Pythagora se gasesc continute si teze de antologie, cosmologie
care contin o serie de elemente miabile. Asa cum remarca Aristotel , pytagoricienii
au fost primii care sau ocupat de matematica si au cultivato . Ei au scos ideea
dupa care principiile matematice ar fi principiul lucrurilor, dar dupa cum in
matematica numerele sunt elemente primordiale ei au crezut ca celelalte lucruri
sunt modele ale numerelor. Numarul fiind considerat substanta a lucrurilor,
rezulta ca numarul este principiul lumii. Asa cum este apa la Thalles, apeironul
la Anaximandru, aerul la Anaximene. Au elaborat o adevarata simbolistica a numerelor.
Ei identifica lucrurile cu cate un numar.
Astfel: - cifra 1 este considerata unitatea primordiala, esenta din care au
iesit celelalte numere
- cifra 2 este primul numar par -; esenta sufletului
- cifra 3 este primul numa nepereche dar care este perfect pentru ca are inceput,
mijloc si sfarsit
- cifra 4 este substanta justitiei
- cifra 5 este substanta casatoriei
- ……..
- cifra 10 este simbolul intruchiparii perfectiunii supreme. Aceasta cifra
va avea adanci rezultate in filosofia Greaca.
Pythagora cunostea 9 corpuri ceresti. El mai inventeaza un corp ceresc numit
antiterra ca sa fie zece (10) .
Din filosofia lui Pythagora se desprinde ideea valoroasa dupa care lucrurile
rezulta din armonia fortelor contrare care s-ar elibera. Universul nu este un
haos de fenomene ci o armonie, un cosmos guvernat de legi , de necesitate matematica.
Scoala are o contributie importanta in domeniul filosofiei si retinem:
- are meritul de a fi sistematizat cunostintele de matematica aduse din trecut
- respinge geocentrismul
3. Scoala Eleata
Numele scolii vine de la orasul Elea la nord de Napoli, si astazi se numeste
Velia. Aceasta era o colonie greceasca.
Intemeietorul scolii este considerat XENOFON din COLOPHON, dar alte surse printre
care si DIOGENES LAERTIOS care este un invatat grec ce a trait in
secolul III d.h. si care a cules texte, date, despre filosofii care au trait
in perioada preclasica.
In lucrarea “Vietile si doctrinele filosofilor” arata ca un
elev al lui Xenofon pe nume PARMEIDES este adevaratul fondator al scolii.
Parmeides este un filosof care prin gandirea sa uimeste pe cei contemporani
lui, sui cei din zilele noastre. Problema pe care si-o pune este cu privire
la posibilitatea si modalitatea fiintei noastre de a conceptualiza, de a exprima
rolul prin ideal , abstractie. El incepe sa se intrebe de ceea ce
este si merge mai departe cu intrebarea : “Ce este ceea ce este?
si Ce este?”
Raspunsul pe care i-l da este numai existentul, prin care intelege
principiul, ceea ce intemeiaza. Dupa el exista numai existentul, iar non
existentrul nu exista. El pune si problema raportului dintre existenta si gandire.
Spune ca existenta este si poate fi gandita, non existenta nu este si
nu poate fi gandita. Prin raspunsurile pe care le da el adauga noi caracteristici
principiale si anume: - principiul este nenascut, nelimitat. De la el s-a pastrat
un poem cu un titlu aproximativ ” Despre natura “ . In prima
parte a acestui poem vorbeste despre lucrurile absolut sigure, si anume despre
adevar. In a doua parte trateaza aspectele schimbatoare ale lumii. Aspecte
ce nu pot oferi decat cunostinte probabile, adica opinii. Dupa el aspecte
de transformare , de diversitate, nu reprezinta decat produsul unor pareri
inselatoare, subiective, proprii muritorilor de rand ce sunt incapabile
sa se ridice prin cunoastere deasupra la ceia ce este sensibil. Dupa el adevarul
consta in faptul ca existenta este imuabila, continua nenascuta si perfect
unitara.
Ideile sale vor fi continuate si dezvoltate de un elev al sau si anume ZENON
din ELEA. Acesta a devenit celebru prin nu mai putinele celebre aporii care
se mai numesc si argumente sau chiar paradoxuri.
Aporia = inseamna dificultate -; problema grea sau imposibil de rezolvat.
Paradox = enunt contradictoriu si totodata determinabil.
Zenon dei Elea a elaborat 40 de aporii.
I. Prima aporie este impotriva miscarii : “Pentru ca un corp sa
ajunga la tinta el trebuie mai intai sa ajunga la jumatatea drumului.
Dar pentru aceasta trebuie sa parcurga jumatatea primei jumatati, si asa mai
departe pana la infinit” -; inseamna ca mobilul sta pe loc.
Aristotel cauta care este greseala rationamentului si anume ca nu admite ca
intr-un timp finit se pot stabili puncte spatiale infinite.
II. A doua aporie se intituleaza Ahilesi broasca testoasa : “Zabavnicul
nu va fi ajuns nicicand in fuga de altul mai iute de picior, deoarece
cel ce urmareste trebuie sa ajunga mai intai in mod obligatoriu
acolo de unde a aparut cel ce fuge. Asa ca in mod obligatoriu zabavnicul
se va gasi de fiecare data inainte” . Aristotel arata greseala acestui
rationament si anume -; gasim o fractionare la infinit a spatiului si timpului
si sunt vazute numai sub raportul divizarii, discontinuitatii nu si al continuitatii.
Aceste aporii au starnit mare interes la vremea respectiva. Zenon n-a
vrut sa demonstreze ca nu este miscare ci el a vrut sa arate cat de greu
este sa conceptualizezi miscarea, ca se intampina numeroase greutati.
HERACLIT din EFES -; numit si obscurul, datorita faptului ca el traia izolat
era melancolic, dar este filosoful ce a trait pentru filosofie. Avea incredere
nemarginita in ratiune.
Diogene Laertios -; spune ca ar fi scris o carte in mod intentionat
neclara ca sa fie citite numai de cei capabili.
Hraclit sub forma metaforica pune in circulatie idei fundamentale pentru
dedublarea viitorului. El exprima o intreaga conceptie despre lume si
anume "Aceasta lume, aceeasi pentru toti n-a fost creata nici de vreunul
dintre zei , nici de vreunul din oameni. Ea a fost intotdeauna, este si
va fi un foc vesnic in care dupa masura se aprinde si dupa masura se stinge”
. Prin urmare la el focul este principiul intemeietor . Heraclit sustine
ideia unitatii principiului. Lumea este aceiasi pentru toti. Stingandu-se
focul trece in aer, din aer in apa, din apa in pamant,
dar el nu se transforma ca principii ci ramane foc vesnic viu.
Prin urmare apa, aerul, pamantul nu sunt forme de instrainare a
focului ci modalitati de manifestare a lui. El se aprinde si se stinge dupa
masura. Aceasta masura poarta numele de LOGOS (TAO, DAO) -; un concept
crerat de Heraclit in care el denumeste contradictia. In acest sens
el spune ca din cele mai diferite tonuri rezulta cea mai frumoasa melodie, ca
razboiul este comun tuturor lucrurilor, dreptatea este lupta, ca nu te poti
scalda de doua ori in apele aceluiasi rau.
Prin logos el intelege ca exista o ordine in natura, intelege
ca natura nu se desfasoara haotiuc ci dupa o anumita ordine care-I este proprie,
si logosul este tocmai aceasta ordine. Ordinea are caracter universal si necesar.
Prin creatia s-a Heraclit a ramas in istoria filisofiei pana in
zilele noastre.
Etapa preclasica a filosofiei se incheie cu activitatea si creatia a doi
filosofi, si anume: EMPERACLE din AGRICENTE si ANAXAGORA din CLAZANEME, care
nu aduc tenme noi in filosofie, ci le redimensioneaza pe cele vechi, filosofia
lor fiind un fel de compendiu.
Filosofie 27.10.2000 curs nr.IV
Etapa clasica a filosofiei grecesti
In etapa clasica activeaza mari creatori de culturi conducand la
o adevarata inflorire a culturii. Centrul principal il reprezinta
Atena.Spre Atena se indreapta spiritele elevate care vor uimi si astazi
cultura. In aceasta perioada traiesc filosofii sofisti, Eschil, Sofocle,
Euripide.Traiesc si creaza arhitectii si sculptorii Fidias si Polycleitos. Se
dezvolta si medicina si matematica.
Secolul V este numit si secolul lui Pericle, care a condus Atena tomp de 15
ani, in care si-a pus in practica conceptia s-a asupra democratiei.
El a pus in practica statul democrat Atenian . Tot acum apare si umanismul,
acel atribut al conceptiei filosofice care porneste de la om, militeaza pentru
demnitatea omului si asa cum spunea Kant “Trateaza pe om ca scop si nu
ca mijloc”.
Secolul V este considerat un adevarat miracol, culminand cu Platon, nascut
in acest secol dar care il face posibil pe Aristotel, nascut in
secolul IV.
Filosofii sofisti
Termenul vine din greaca (sophisles = intelept).
Sec. V debuteaza cu un numar mare de filosofi numiti sofisti care aveau conceptii
diferite, dar erau uniti printr-o activitate comuna. Ei predau cunostinte politice,
filosofice, oratorice, pentru ca tinerii sa poata participa la viata publica,
contra cost.
Meritul sofistilor a fost acela de a sesiza ca pentru a conduce trebuie sa stii.
Faptul ca grupul acesta se marea la un moment dat sofistica s-a degradat. Aceasta
l-a facut pe Platon sa dea un sens peiorativ incat sofistii au fost
numiti “vanzatori de iluzii”, oameni pusi pe inselaciune.
Sofistica a fost o stiinta iluzorie.
Platon si Aristotel aveau dreptate cand se refereau la partea degradata
a sofistilor, dar printre acestia au fost si oameni importanti despre care Platon
vorbea cu deferenta (respect) -; protagoras.
Protagoras s-a nascut in Abdeea, in nordul greciei, a facut multe
calatorii stabilindu-se la Atena, bucurandu-se de aprecierea lui Pericle.
A scris “Arta conversatiei”, “Despre zei”, “Aparatori
sau daramatori”. Dintre aceste lucrari s-a pastrat putin. S-a pastrat
un fragment care contine o intreaga filosofie : “Dintre toate cele
ce sunt, omul este masura, existenta celor ce exista si nonexistenta celor ce
nu exista”. Fragmentul acesta a fost interpretat de foarte multi filosofi
de-a lungul timpului inca din Antichitate.
Platon interpreteaza acest fragment spunand ca Protagoras atunci cand
a spus ca “Omul este masura tuturor lucrurilor” a avut in
vedere omul individual si de aici decurge faptul ca :”Asa cum i-mi
pare mie aceste lucruri asa sunt ele pentru mine; cum i-ti par tie asa
sunt ele pentru tine”.In acest caz se poate ajunge la stiinta. Interpretarea
aceasta simplifica sensurile in acest fragment.
In sec.XIX, Theodore Gomperz, da o alta interpretare. Protagoras s-a referit
la umanitate in general, dar si aceasta interpretare este unilaterala,
deoarece il transforma pe om in constiinta generica.
In sec. XX critica filosofica este echidistanta intre interpretarea
lui Platon si cea a lui Theodore Gomperz si cauta sensurile termenului de masura
(metron). A masura = a lua in stapanire, a masura lucrurile si a
le cunoaste.
In sec. XX, teza omului masura este interpretata din perspectiva gnosiologica.
Sub acest aspect omul masura reprezinta raportul dintre subiect si obiect. Omul
masura cu adevarat si eroarea. Notiunea de adevar si eroare este o notiune a
gnosiologiei. Omul masura este existenta celor ce sunt si nonexistenta celor
ce nu sunt. Omul este in stare sa domine, sa fie criticul realitatii.
In acest timp omul valoriteaza, i-si formeaza critica de ierarhizare.Omul
are la ce se raporta, este in stare sa se raporteze, el masoara cu mijloacele
sale idealul, el i-a cunostinta de sine, omul capata o cunostinta de sine. Protagoras
pune in centru omul.
Intrbat Protagoras daca aplica aceasta masura si zeilor, el se abtine
de la un raspuns, dar motiveaza apelind la factori obiectivi. Protagoras
a fost condamnat la moarte, dar a reusit sa evadeze. Nu dupa mult timp a murit
intr-un naufragiu.
Prodicos (din Ceos) este o minte luminata si el va da noi valente tezei omului
masura aducand ca argument principal o noua teza : “Problema libertatii
unanime” -; are o forma alegorica.
“Scrierea despre Heracles” -; Heracles este pus in situatia
de a alege calea pe care trebuie sa o urmeze. Heracles se retrage in pustiu
meditand indelung “cum vedea astfel doua femei de statura
inalta, una era frumoasa la vedere, singura ei podoaba era curatenia,
era modestia…”,”cea din urma alearga spre tanar si-i
zice : daca ma i-ei de prietena te voi duce pe drumul cel mai usor, vei gusta
din toate placerile vietii”.
Virtutea nu-i face nici o promisiune, ea il indeamna sa urmeze calea
binelui. Fara munca nici zeii nu harazesc nimic oamenilor. Daca vrei ca toata
Grecia sa-ti admire virtutea, trebuie sa te pui in slujba ei. Daca vrei
sa te imbogatesti de pe urma turmelor tale, munceste, ingrijestele.
Daca omul urmeaza calea virtutii inseamna ca este o fiinta care se determina.
Omul i-si asuma libertatea numai intelegand ceea ce este pe
masura sa. Libertatea umana se realizeaza prin alegera caii de urmat. Libertatea
presupune alegere, optiune, dar si actiune.
Democrit s-a nascut la Abdeeras, a facut multe calatorii in tari foarte
indepartate, apoi vine la Atena unde se stabileste si va duce o viata
cu multe privatiuni, dar de meditatie profunda. A scris o opera filosofica vasta.Chiar
daca nu toate titlurile de lucrari ce i se atribuie ii apartin el are
in operele sale cunostinte foarte variate. El este filosoful care a gandit
despre toate. Are un prestigiu care rezulta din atitudinea fata de adversar
(Platon).
Platon a vrut sa-i arda cartile. L-a oprit doi pitagoriceni. Platon se foloseste
de ideile lui Democrit. Democrit a depasit 90 de ani, a orbit, dar nu a renuntat
l-a filosofie.
Cicero spunea :”Nemaiputand sa deosebeasca albul de negru el deosebea
binele de rau”. Diogenes Laertios spunea ca Democrit a fost un spirit
enciclopedist. A scris lucrari de etica, de filosofie naturala, de matematica,
literatura, muzicala, de stiinte speciale (medicina, pictura), o serie de comentari.
Cu Democrit cercetarea naturala atinge cel mai inalt stadiu. Principala
teorie a scolii din Abdera este “ Teoria atomilor”. Pentru Democrit
tot ce exista in lume ar fi alcatuit din elemente ireductibile, necompuse
-; atomos (atomi).Democrit prin teoria atomului se inscrie intr-o
problema filosofica careia ii da si solutii -; problema naturala
a principiului intemeietor. a = m tomos = imparte
Pentru ca atomii sa formeze lucruri trebuie sa se uneasca, sa se miste, iar
pentru actiune trebuie sa existe un spatiu liber. Astfel realitatea se compune
din plin si gol. Plinul si golul exista ca atare astfel incat ele
se implica. Pentru el exista si existenta si nonexistenta. Conceptia miscarii
ca existand in mod real poate fi conceptualizata si pe baza miscarii
se explica diversitatea lumii. Principiul care sta la baza existentei implica
si miscare, astfel se defineste dupa forma, pozitie, miscare.
Dupa Democrit si sufletul uman este format din atomi, dar ei sunt atomi sui
generis (de un fel diferit). Ei sunt mai dinamici, mai subtili, mai rotunzi.
La el se intuieste ideea ca a inteles ca intre suflet si corp sunt
deosebiri, sufletul are o alta functionalitate decat corpul; este efortul
lui democrit de a intelege deosebirea dintre ideal si real.
Socrate (469-393) -; o personalitate marcanta a filosofiei. A fost foarte
controversat astfel incat s-a considerat ca fiind o inovatie, dar
a fost si sustinut de multi. Azi el se prezinta cu enigma rezolvarilor. S-a
nascut la Atena. Tata era sculptor, mama moasa. Asa cum marturisesc contemporanii
Socrate n-a scris nimic. Sunt izvoare puternice care atesta existenta filosofiei
sale. Aristofan, Platon in dialogurile sale din tinerete il au pe
Socrate ca personaj, prezentand viata si filosofia lui Socrate. In
dialogul de maturitate ale lui Platon i-si transmite propria sa conceptie.
O alta sursa este chiar Aristotel. La 70 de ani Socrate a fost acuzat de coruperea
tineretului, nerespectarea zeilor cetatii. A fost deferit tribunalului poporului,
denuntul a fost dat de un poet numit Meleton, un poet obscur Anitos si retorul
Lycon.Socrate a refuzat sa evadeze, s-a aparat singur, a atacat cu ironiile
sale pe judecatori si acuzatori.Diogene Lertios ne spune ca atenienii au regretat
ca l-au condamnat la moarte, au inchis terenurile de exercitare si gimnaziile.
Socrate cu demnitate, bea apa cu otrava care i-a adus moartea.
Opare socratica inseamna o orientare noua in dezvoltarea filosofiei
grecesti. Filosofia lui Socrate i-si indreapta interesul principal
spre morala.Principalele preocupari sunt : stiinta vietii interioare. Socrate
spunea ca “Cea mai demna si utila este cunoasterea omunlui”.Deviza
sa era ceea ce era scris pe frontispiciul templului Delphi -; “Cunoaste-te
pe tine insu-ti!”. A te cunoaste pe tine insu-ti nu inseamna
sa-ti cunosti doar numele, sa intelegi ce reprezinti tu in raport
cu realitatea, inseamna a cunoaste adevarul, pentru ca adevarul se gaseste
in fiecare om. El nu este constient de acest lucru, dar trebuie sa se
foloseasca de orice mijloc pentru a aduce la suprafata adevarul. Arta de a cunoaste
adevarul, de a aduce la suprafata adevarul se numeste maieutica.
“Cunoaste-te pe tine insu-ti!” este o chemare adresata celor
care se complac in cultul valorii externe. Externul inseamna si
superficial.Cum socratica este o cunostinta etica, inseparabila de planul actiunii,
este o cunostinta in care vorba si fapta formeaza o unitate. Forma de
legatura intre oameni este dialogul. El este o forma de comunicare, dar
nu pentru a transmite o suma de cunostinte deja existente ci pentru a indemna
pe cel cu care dialogul supune adevarul.
Socrate folosea autoironia , “stiu ca nu stiu nimic”.El ii
determina pe tineri sa participe la dialog pe picior de egalitate :”Eu
nu stiu”, “Tu nu stii”, “impreuna vom stii”.
Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul carora denunta prejudecarile
contribuind la purificarea interioara.Spunea ca filozofia ironizeaza, dar nu
cu scopul de a-l aduce la neputinta pe celalalt, ci pentru a-l stimula. A folosit
indoiala metodica si nu sceptica. A folosit procedeul inductiv, practic
-; general. El este acela ce a controlat continutul unor notiuni de baza
ale moralei : bine, drept, frumos, datorie.
Platon spune ca socrate a cultivat dreapta rationala, a fost un adevarat cavaler
al dreptului, a fost un adevarat intelept al greciei.Cicero spunea : “S-a
coborat filosofia din cer inspre pamant”, a impins-o
in agora.S-au infiintat scoli filosofice dupa ideile sale asa numita
“scoala micilor socratici”. Filosofia sa a lasat urme adanci
in filosofia din Grecia antica.
Filosofie 03.11.2000
Curs Nr. V
Platon
Platon Este unul din cei mai mari filosofi, la care gasim un sistem filosofic,
o filosofie originala si profunda. S-a nascut in 427 -; 347, dintr-o
familie de aristocrati, ajunge pana la neamul carinilor, iar in
latura matriala putea sa-si urmareasca ascendenta pana la Salon. S-a bucurat
de o educatie aleasa : muzica, pictura, poezie.Spre poezie avea inclinatii
reale si spre viata politica. A facut multe calatorii : Egipt, Sicilia, cu scopul
de asi imbogati cunostintele dar si pentru a intari legatura cu
partidele politice.
In acest sene sunt edificatoare 3 calatorii :
- pentru al convinge pe tiranul Dianisos cel Batran, in acest scop
incearca sa se imprieteneasca cu Dion (cumnatul lui Dionisos) si
incercarea nu-I reuseste, este nevoit sa se intoarca in Grecia
dar in drum este vandut ca prizonier intr-o piata din Egina.
Noroc ca a fost recunoscut, a fost rascumparat.
- O face tot in Siragusa unde ajunge la domnie Dionisis cel Tanar
(nu-I reuseste)
- Ii pune in primejdie viata.Intors la Atena in 387
intemeiaza prima scoala filosofica in gradina eroului Akademos.
Va deveni o scoala aleasa si academie.
Cum s-a format filosofia lui Platon
- n-a aparut pe teren gol, i-si trage seva din marile curente ale ideii
ce se manifesta in spiritualitatea Greciei. Dupa cum arata studiul, Platon
este cunoscut lui Heraclit, a eliatilor, pitagoricenilor si lui Socrate intrucat
I-a fost si elev.
Diogenes Laertios ne precizeaza ca Platon a imbinat doctrinele lui Heraclit,
Socrate si Pitagoricienilor. Filosofia lui Platon nu este o suma a ideilor de
pana atunci, nu este o sinteza a mrilor filosofi pentru ca Platon n-a
fost egiptean, iar filosofia lui nu poate fi explicata numai prin traditie.
In secolul XIX Platon este cel mai mare nume a filosofiei. Se considera
ca platonismul este o prelungire a institutiilor anterioare este o creatie neintrerupta
si dramatica. Majoritatea scrierilor se prezinta sub forma unor dialoguri, un
gen literar care a crescut din metoda Maieutica a lui Socrate. A scris 28 -;29
de dialoguri. In afara de acestea a scris multe scrisori si alte scrieri.
De ce Platon a optat pentru forma de dialog ? Exista 2 motive :
- era un mare admirator al dramei si a nascut in dialog o forma dramatica
de expunere si pedagogica a filosofiei sale
- el a vazut in dialog posibilitatea de a ajunge la adevar pentru ca unul
aduce niste argumente iar celalalt le rastoarna.
De-a lungul istoriei s-a facut incercarea de a clasifica dialogurile.
Criteriul acceptat este criteriul varstei pe care o avea filosoful cand
a scris. Dialogurile se impart in :
1. dialoguri de tinerete
Ø Hipias minor -; despre minciuna
Ø Albiciade -; despre natura omului
Ø Apararea lui Socrate -; la noi in tara Apolofia lui Socrate
Ø Euthipyron -; despre evlavie
Ø Lisis -; despre prietenie
Ø Menon -; despre virtute
2. dialoguri de maturitate
Ø Symposion - banchetul
Ø Phaidon -; despre suflet
Ø Phaidros -; despre dragoste
Ø Republica - statul
3. dialoguri de batranete
Ø Parmenides
Ø Timaios
Ø Legile
Ø Sofistul.
Personificarile din dialoguri sunt oamenii si filosofii contemporani cu el sau
filosofii care au trait inainte, dar in aproape toate dialogurile
nu lipseste ca persoana Socrate. In filosofie Platon merge pe urma vietii
grecesti (Heraclit, Pitagora, Parmenides). In acela-si timp el prelucreaza
natura, religia, mituri stravechi, cu ajutorul carora i-si argumenteaza
unele idei. La inceput foloseste ideile lui Socrate dar trece repede la
o constructie proprie.
Dialogul Euthiphron prin care se despart de Socrate. De la Socrate a preluat
tehnica dialogurilor si predilectia pentru morala.Sub titlurile dialogurilor
de tinerete ne arata dimensiunea morala. In dialogul Euthfron el incepe
sa vorbeasca de filosofia unei esente pure .”Oare pietatea nu e in
orice imprejurare asemeni siesi la fel si impietatea nu e asemeni siesi
avand mereu acelasi chip.Datorita unui caracter unic faptele nelegioase
sunt nelegi, iar cele pioase sunt pioase”.Raspunsul la aceasta intrebare
este dat de Platon prefigurand expresia viitoarei sale doctrine a ideilor
sau formelor. Observand ca faptele pioase au un caracter unic, acest caracter
consta in accea ca si unele si alte practici duc la ideea in sine.
In Menon Platon contureaza mai bine cele 2 planuri ale filosofiei :
1. pe de o parte este filosofia ideilor in sine
2. pe de alta parte sunt lucrurile sensibile pe care le percepem direct.
Prin urmare la Platon exista 2 planuri :
A. planul inteligibilului format din ideea in sine (forme), sau esente,
prototipuri.
B. Planul sensibilului format din lucrurile percepute direct prin intermediul
organelor de simt.
Intre aceste doua planuri Platon spune ca filosofia are un scop si anume
raportul de participare in sensul ca lucrurile participa la ideea de sine
in lucru. In cele 2 planuri Platon vrea sa arate capacitatea omului
de abstractizare, de a gandi universalul. In acelasi timp el arata
ca la baza filosofiei sta un principiu intemeietor si anume ideea in
sine.
In dialogul Symposion gasim prima definitie a ideiei in sine (forma).
Este adevarat ca Platon se refera la ideea in sine de frumos dar daca
lasam la o parte termenul frumos avem o definitie a ideii in sine.
“E vorba de acel frumos catre care se indreptau mai inainte
toate straduintele noastre un frumos ce traieste de-a pururea, ce nu se naste
si piere, nu creste si nu scade, ce nu e in sfera dintre privinta si frumos,
ce nu se infatiseaza cu fata sau cu alte intruchipari trupesti,
frumos ce nu-i cu stiinta, ce nu salasluieste in alta fiinta, pururea
identic in sine, ca fiind de un singur chip frumos in care se impartaseste
tot ce-I frumos, fara ca prin aparenta obiectul sa se micsoreze ori sa indure
o cat de mica stirbire”.
Din acest fragment reiese ca ideea in sine nu este altceva decat
universalul in sine, reiese ca ideea in sine este modelul antologic
al tuturor lucrurilor sensibile, rezultand deci ca toate lucrurile din
ordinea fizica a filosofiei sunt adica exista. Cu privire la conceptul de participare
Platon spune ca lucrurile sensibile participa la ideea in sine de lucru.
Acest concept chiar platon il va supune unei critice sensibile in
dialogurile de batranete.
Dialogul Phideon este cel mai filosofic, mai profund. La prima vedere ni se
pare ca Platon vorbeste despre nemurirea sufletului. In realitate el incearca
sa legitimeze existenta inteligibilului, regimul de a fi al lucrurilor.
Platon spune ca sufletul este nemuritor, foloseste rationamente. Este o esenta
pura, sufletul se intoarce, se intruchipeaza in alt om. Din
acest circuit rezulta ca exista o lume a esentelor pure, o lume in sine
si dovada o face sufletul prin teza reamintirii. Sufletele vin dintr-o lume
diferita de cea a corpurilor si trebuie sa se intoarca acolo, deci exista
o lume in sine. Daca ne reamintim acum ceva inseamna ca sufletul
nostru a existat intr-un fel mai inainte de a fi aparut intr-o
intruchipare omeneasca. (ex. “vazand lemne, pietre si alte
lucruri egale in suflet, rasare ideea egalului in sine care este
altceva decat lemnul, piatra si celelalte lucruri.Asta inseamna
ca sufletul i-si aminteste de ceea ce a vazut in alta lume.”)
Platon precizeaza ca in mintea noastra apare armonia in sine si
nu lucrurile armonioase, pentru ca ne reamintim de esentele pure pe care le-a
contemplat sufletul.
Platon in dialogul Phiton si alte dialoguri ne prezinta o viziune asupra
lumii, numai ca isi da seama ca lucrurile participa la ideea in
sin, ca lucrurile sunt altfel decat ideile. Ideile sunt vesnice iar lucrurile
trecatoare, lucrurile nu sunt identice cu sine, lucrurile sunt compuse, cunosc
miscarea, prin urmare lumea lucrurilor sensibile este aprecierea ideilor in
sine. Incep astfel marile interogative platoniene. Platon traieste o drama
care-si vede opera realizata dar pusa sub semnul intrebarii. El isi
critica sistemul filosofic, este sever cu el. Filosofia lui Platon s-a facut
cu fiecare dialog. Platon avanseaza ipoteze, da raspunsuri, argumenteaza, verifica
argumentele si asa cu fiecare dialog se creeaza filosofia sa. Platon incepe
sa se intrebe cum participa lucrurile la ideea in sine, daca ideile
sunt localizate, lucrul copiaza ideea de sine, se intreaba daca lucrurile
participa si reproduc formele. Aceste indoieli sunt problemele care le
ridica in fata filosofiei cu care a ajuns la o aforie. Aceasta intrebare
face filosofia lui Platon autentica, sa fie prezenta in toate scolile
de filosofie contemporana.
Ideea scolii politice in “Republica” : este vorba de felul
in care trebuie organizata si condusa societatea. Punctul de plecare al
unei organizari este dupa Platon natiunea, intemeiata pe principiul dreptatii.
Platon considera ca formele de stat din timpul sau nu sunt bune si propune crearea
unui stat ideal. Acesta poate fi initiat “chiar de un singur om”
cu conditia ca acesta sa mediteze cat mai rational asupra principiului
ce trebuie sa stea la baza. Initiatorul nu poate fi decit un filosof,
iar acesta nu poate proveni decit din randurile aristocratiei. Oamenii
sunt ilegali de la natura, unii sunt dotati de natura cu insusiri psihice
superioare altii sunt inferiori.
Bulbul celor ce muncesc se caracterizeaza prin vulgaritatea dorintelor, felul
greoi de a gandi, saracie spirituala si morala. In concluzie Platon
cu filosofia sa reprezinta un moment extrem de important net superior fata de
filosofiile anterioare. Prin filosofia lui se dovedeste capacitatea de abstractizare
si posibilitatea omului de a gandi universal, de a exprima concepte si
idei, se degaja indemnul ca omul trebuie sa aspire catre o lume a realitatii
supreme. A ramas indemnul pentru posteritate de a se ridica prin contemplarea
sufletului, la contemplarea ideilor externe, ca omul sa-si indrepte conduita
sa pe calea intelepciunii. Prin aceste indemnuri filosofia lui platon
este actuala, nedogmatica prin faptul ca el singur revine la ce a sustinut inainte.
FILOSOFIE 10.11.2000
CURS NR VI
Aristotel
S-a nascut in 384 in Grecia in Stagira. Tatal lui era medic
la curtea lui Filip II al Macedoniei. Preocuparile familiei sale sunt realiste.
La 17 ani revine la Atena ajungand la Akademia lui Platon. Va sta 20 de
ani elev si profesor a tinut prelegeri din filosofie. Va pleca in anul
mottii lui Platon in Asia Mica si in statele grecesti din jur.
Va face multe calatorii, lucreaza cu multi invatati in biologie.
In anul 342 IH, este chemat de Filip al Macedoniei pentru a se ocupa
de educatia fiului sau Alexandru. Dupa ce ajunge Alexanrdu rege, Aristotel revine
la atena si isi deschide preopria scoala filosofica langa fostul
templu al lui Apollon Lykeios, scoala -; liceu (Lykeion). Se va numi si
scoala peripatetica -; de la obiceiul din scoala de a se discuta filosofie
plimbandu-se printre sirurile de coloane.
Spre sfarsitul vietii dupa moartea lui Alexandru, trebuie sa se refugieze
deoarece partidul patriotic nu-i putea ierta legatura cu familia domnitoare.
In Atena existau sentimente estide Macedoniei, se refugiaza in insula
Eubeea in localitatea Calcis unde va muri in 322 la 62 de ani. Dupa
propriile spuse i-a impiedicat pe atenieni sa pacatuiasca din nou impotriva
filosofiei.
S-au pastrat prelegerile de la liceu. Opera sa cuprinde peste 1000 de lucrari
din care se cunosc doar 160.
Tratate de filosofie, poeme, scrisori, discursuri
Opere : Tratate de Fizica (filosofia naturii), Metafizica (tratate de filosofie
prima), Organon (tratat de logica), despre suflet, despre nastere si distrugere,
istoria animalelor, despre cer, Politica, Poetica, Retorica, lucrari de morala
: “Etica nichomahica”, “Etica eudemica” (Eudem).
De la Aristotel inainte termenul de Metafizica va avea si sensul de Ontologie,
dar va mai avea o acceptie de metoda filozofica opusa celei dialectice. Egal
este cel care a numit.
Aristotel este intemeietor aproape universal a tuturor stiintelor, teoretizat
logica, etica, retorica, economia politica, poetica, psiholog , al naturii.
Kant. “ De la Aristotel incoace logica nu a avut nevoie sa faca
un pas inapoi, dar ca si pana astazi es n-a putut face un pas inainte
“.
Opera aristotelica cuprinde toate domeniile, impresioneaza prin amploarea si
adancimea, prin contributiile originale. In toate domeniile s-a
comportat ca un adevarat om de stiinta, impresionand prin eruditia sa.
Aristotel
1. Primul care va face una din cele 3 sinteze realizate de gandirea filosofului
in istoria gandirii sale
2. Th. d Aquino
3. Heghel
Este de mentionat pentru a vedea eruditia si profunzimea preocuparilor prin
faptul ca a scris tratatul Constitutia Atenei, cuprinde 2 parti :
1. istoria transformarilor politice ale Atenei,
2. descrie institutiile politice contemporane.
Pentru aceasta lucrare a studiat 158 constitutii ale statelor grecesti si barbare.
Aristotel va dezvolta filozofia dar nu dinauntrul platonismului ci din alta
perspectiva. El si-a dat seama ca nu poate merge pe urmele lui Platon, el se
indoise, iar Aristotel nu putea merge, dar Aristotel se comporta respectuos,
dar nu face compromisuri adevarului. Aceasta pozitie este exprimata in
celebra exclamatie : “Amicus Plato sed magis amica veritas “ ( Mi-e
prieten Platon, dar mai prieten imi este adevarul ). Filozofia lui Aristotel
deschide cai noi, meditatii filozofice. El arata erorile lui Platon : ca a separat
generalul de particular, a considerat ca esentele generale ar exista independent
de cele particulare, teza participarii ( lucrurile sensibile participa la ideea
in sine de lucru ), teza reamintirii. Aristotel arata legatura dialectica
dintre general si particular, generalitatea nu poate exista prin ea insati,ci
se afla intr-un continuu proces de miscare si transformare. Filozofia
aristotelica are ca obiect determinarea participarilor de baza ale existentei
universale. El socoteste metafizica ( ontologia ) ca fiind stiinta principiilor
si cauzelor prime. Prin cauza principala = cauza fundamentala.
El gasim prima data definitia principiului ….. in 5 acceptii :
1. principiul este punctul de pornire al miscarii lucrurilor este elementul
prim al generarii a tot ce exista;
2. principiul constituie punctul de plecare datorita caruia lucrul este, ia
nastere si poate fi cunoscut.
Pentru Aristotel principiile fundamentale ale existentei sunt materia si forma.
Dupa el tot ce exista in mod efectiv reprezinta sinteza acestor 2 principii
sinteza numita substanta.
Materia -; principiul pasiv care da consistenta si care este modelat de
forma. Forma -; cea care da configuratie, este elementul activ datator
de structura care face ca lucrurile sa fie ceea ce sunt, dar nici forma si nici
materia nu pot exista ca principii independente. Forma devine realitate numai
actionand asupra materiei, dupa cum materia devine realitate primind forma.
Ex. de Metafizica : statuia lui Hermes este facuta din piatra, piatra insasi
este o materie dar si o forma, forma pentru ca se individualizeaza cu celelalte
forme dar in raport cu statuia este materia iar statuia este forma pietrei.
Un loc important in filozofia sa o ocupa teoria asupra categoriilor. Trateaza
categoriile din punct de vedere filozofic ca domenii si grade ale existentei,
dar si ca forma a gandirii logice, structura realului. Prin categorii,
notiuni de maxima generalitate, care exprima cele mai generale elemente, insusiri
si relatii de ordinul esentei lucrurilor sau a cunoasterii lor.
Aristotel si-a propus sa puna in evidenta notiunile necesare cu ajutorul
carora se poate examina conditiile oricaror lucruri. A elaborat 10 categorii
: substanta, calitatea, cantitatea, spatiul, timpul, relatia, actiunea, pasiunea,
posesia, pozitia.
Cifra 10 este o rezonanta a filosofiei pitagorice, I-au scapat o serie de categorii
lui Aristotel : efect, cauza, miscare si cu tot schematismul acestei teorii,
teoria categoriilor este foarte importanta atat pentru filosofie cat
si pentru stiinta. Teoria acestei miscari considera ca natura este de neconceput
fara miscare si ca nu exista miscare in afara lucrurilor. Este importanta
incercarea lui de a clasifica forme de miscare; cresterea sau descresterea
-; miscare in raport cu cantitatea, schimbarea calitativa - miscare
in raport cu calitatea, deplasarea -; miscarea in raport cu
locul. S-a ocupat si de cauzele miscarii. Stim ca Heraclit din Efess lega miscarea
de dedublarea unitarului (contradictie) dar Heraclit nu a avut raportul stiintific
si logic pentru a demonstra aceasta problema logica. Aristotel leaga miscarea
de contradictie numai ca el intelege contradictia ca un fenomen de suprafata,
liniar, ca un fenomen care explica aparitia unuia si disparitia altui fenomen.
Cum se ajunge la aflarea cauzei miscarii ? Aristotel da un exemplu : bila A
care se misca intr-o directie constatam ca a fost pusa in miscare
de mana noastra sau de bila A1 tot in miscare. Daca mergem in
aceasta directie impingem cauza miscarii la infinit. De aceea Aristotel
afirma ca exista un miscator initial nemiscat. Se
