Fetzer a asumat ca: i) prin stiinta noi investigam legile naturii. ii) legile naturii au forma principiilor generale. iii) utilitatea legilor naturii este conectata cu scopurile explicatiei si predictiei. (Fetzer, 2002) x6u16uk
Totusi, stiinta nu trebuie sa prefere simplismul si economia necesar. "Simpler theories ought to be prefered to complex alternatives only in the cases in wich they are also adequate, truth"(Fetzer, 2002). In adaos, noi nu stim a priori daca realitatea este simpla. Altii considera ca, stiinta tinde spre unitate. (cf., Gold si Stoljar, 1999)
Totusi, noi nu stim a priori daca universul are o unitate universala ultima si singulara. Aceaste scopuri sunt preferabile dar sunt, totusi, scopuri contingente, deaceea avand valoare stiintifica contingenta. Poate, universul are un nivel ontologic fundamental ce are o existenta necesara, si in consecinta este universal, pentru sau in orice lume posibila, dar unitatea universului nu trebuie identificata cu unitatea stiintei. Unitatea universului este mai larga din punct de vedere ontic decat unitatea cunoasterii stiintifice. Iar unitatea cunoasterii stiintifice este mai larga decat universalul universului din punct de vedere al cognitiei. Unitatea universului exista la un nivel ontic fundamental, dar unitatea stiintei umane exista la un nivelul constiintei umane. Constiinta umana este ceva care exista la un nivel ontologic superior, ce depinde de un nivel de organizare mai complex. Dar, constiinta macar ca acopera toata cunoasterea stiintifica, ea acopera deasemenea si activitatile deceptive si o multime de alte aspecte nonstiintifice. Deci nici unitatea constiintei nu este identica cu unitatea stiintei si nici fluxul constiintei nu este identic cu fluxul cunoasterii stiintifice. Daca "particulele elementare" nu sunt elementare, daca exista un ultim si unic tip de primitiv ontologic, totusi, "organization is a property wich cannot be reduced to the properties of its parts, for the behavior of each part depends on those of the others and on the aims of the whole."(Del Re, 1998). Prin cuvintele precedente n-am vrut sa apar autonomia chimiei, biologiei, sau a psihologiei impotriva imperialismului microfizicii. Am intentionat doar sa critic tendinta de a reduce explicatia proprietatilor emergente ale sistemelor cu organizare complexa la suma proprietatilor micropartlor lor.

Scurta digresiune

In acord cu Cao, particulele fizice sunt manifestari emergente observabile ale campurilor cuantice fizice. Mi-ar fi placut ca, undele sa fie numai forma miscarii unor entitati subondulatorii, suboscilatorii. Dar, sa presupunem ca autorul este adevarat. Totusi, campurile sunt parti ale intregului univers, sunt parti finite ale universului. Deaceea, relativ la intregul universului ele sunt analog particulelor. Suntem obisnuiti sa gandim ca, ceea ce apare ca fiind continuu la un anumit nivel fenomenal trebuie sa fie discret la un anumit nivel mai fundamental, si in acest sens corpuscular (discontinuu). Sa presupunem ca, aceasta forma de gandire are validitate numai in anumite limite ale experientei nostre anterioare. Ce ar urma? Daca campul nu este discontinuu, atunci trebuie sa fie continuu. Si, ce urmeaza? Se pare ca, in acest caz, trebuie sa existe infinit actual. Daca campul n-are parti, atunci distributia lui spatiala trebuie sa fie infinit de continua. Din nou, daca o particula fizica este numai o aparenta o unor subcampuri cuantice, atunci aceste campuri cuantice nu pot fi extinse prea mult dincolo de limitele spatiale ale aparentei particulei, si din acest motiv se pare ca ele trebuie sa aiba dimensiune spatiala finita, deaceea raman parti ale universului...
Maimult, nimicul nu se poate misca, ci undele sunt forme ale miscarii...
Deci, atat din punct devedere al intradistributiei
(compozitioanle?) cat si din punct de vedere al limitelor marginale campurile trebuie sa fie finite.

Nu sunt de acord cu idea ca, toate fenomenele de la nivelele superioare de complexitate organizationala supervin ca simple sume ale fenomenelor de la nivelele mai fundamentale. Capacitatile cognitive superioare ale creierului uman sunt absente la nivelul neuronului singular, adica neuronii nu sunt creiere mici. Creierul nu este un neuron mare. In acelasi spirit , Alumit Ishai, Leslie G. Ungerleider, Alex Martin, and James V. Haxby(2000) considera ca:

Although the segregation of three regions with category-related responses could be interpreted as evidence for separate modules, the evidence for broad, overlapping, category-related patterns of response that extended across these regions led us to argue that the representation of an object is not restricted to the regions that respond maximally to that object but, rather, is distributed across a broader expanse of cortex. According to our model, the functional architecture of the ventral temporal cortex is based on a distributed representation of attributes of object form, in
which attributes that are shared by members of a category tend to cluster together, thereby giving the appearance of category-specific modules.

Acest fragment reprezinta un argument antireductionist, deoarece un aspect cognitiv al creierului, reprezentarea vizuala, nu se reduce la proprietatea unui neuron singular. Si nu se reduce nici la suma proprietatilor mai multor neuroni din occipital, deoarece, se considera ca, ariile cerebrale utilizate in perceptia si imagerie sunt organizate retinotopic (Hubbel, Kossylyn). Sau, un alt exemplu mai inteligibil, un reflex presupune minimum trei componente: un neuron aferent, un neuron eferent, un muschi,, si un stimul. Ce este reflexul, in acest caz? Suma proprietatilor elementelor componente? Nu. Reflexul este efectul stimularii unei structuri speciale seriale. Inervarea muschiului de catre neuronul eferent care la randul lui este influentat de neuronul aferent. Acest exemplu de proprietate de nivel superior care nu se reduce la simpla suma a proprietatilor componentelor de la nivelul mai fundamental este inteligibil. Analog, daca luam o multime de rezistori si incercam sa-i conectam in toate structurile posibile, stim ca, exista doar o singura structura non-necesara, care este total seriala, in care rezistenta totala, fenomenul de la nivelul mai inalt, este suma rezistentei fiecarui rezistor, sau suma proprietatilor fenomenelor de la nivelul mai fundamental, dar in structurile care presupun rezistori conectati paralel, rezistenta totala nu este o simpla suma a rezistentelor fiecarui neuron individual. Proprietatea care comuna atat nivelului inalt si nivelului mai fundamental este
"rezistivitatea". Si, in corpurile non-seriale de rezistori diferenta in rezistenta totala se datoreaza structurii. Totusi, acest corp de rezitori au o proprietate aditiva: masa. Numai masa lui nu depinde de structura. Totusi, exemplele anterioare privesc un set de obiecte care sunt de acelasi tip. Daca adaugam la rezistori condensatori, tranzistori, si alte parti, si incercam sa construim un computer, atunci proprietatile computerului vor fi numai suma proprietatilor partilor lui? Cum vom adauga rezistivitatea cu condensativitatea? Si alt argument antireductionist in spirit, venind din neurostiintele cognitive, este acela a lui Quartz si Sejnowski privind modul in care se dezvolta mintea. Ei prezinta doua paradigme care incearca sa explice dezvoltarea mintii: "For selectionism, then, development marks a reduction in representational complexity. In contrast, neural constructivism sees development as a progressive increase in representational complexity." (Quartz, S. & Sejnowski, T.J., 1997).

Cu privire la masura complexitatii reprezentationale, ei prezinta trei mari candidati: numerele sinaptice, arborizarea axonala, si arborizarea dendritica. Si, cu multe probe empirice (ex., Bourgeois et al. 1994) ei arata ca nu exista in intervalul temporal al dezvoltarii o schimbare (o selectie eliminativa brusca asa cum pretinde selectionismul), dimpotriva, ei argumenteaza in favoarea constructivismului neuronal, adica pentru dezvoltarea ca o crestere in complexitatea reprezentationala. Si, aceasta nu este in favoarea simplicitatii. Totusi, consider ca, proprietatile dezvoltarii mintii trebuie sa depinda deasemenea de distributia spatiala sinaptica, nu numai de numarul sinaptic. In aditie, exista scriitori, ca van den Bos, care propun un cadru pentru studiul constiintei animale care este bazat pe un model feedback organizat ierarhic al sistemului nervos. van den Bos a definit constiinta " as a property of neural networks of selforganizing systems dedicated to dealing with rapidly changing environments affording flexibility in behavioral patterning"(van den Bos, 2000). El mai considera ca:

· structurile creierului formeaza o unitate functionala. starile mentale au doua parti: una invarianta si una varianta.
· continuturile specifice ale unei stari mentale la un moment dat depind de conexiunile neuronale active in acel moment in reteaua specifica si de informatia codificata in acele conexiuni.
· informatia codificata este formata de relatia dintre inputul specific (prin organele senzoriale) si output (miscarile care sunt facute) in sistemul ierarhic.
Intre nivelul neuronal si cel al retelei neuronale exista o diferenta care este partial similara cu aceea existenta intre nivelul atomic si cel molecular, sau aceea existenta intre nivelul mecromolecular anorganic si nivelul celular, sau nivelele celular si tisular. Daca gandirea, care presupune manipularea unor reprezentari perceptuale si conceptuale distribuite, este prezenta numai la nivelul constient, si constiinta este o proprietate a unei retele superioare ierarhic, atunci gandirea si constiinta animala nu poate fi redusa sau acoperita la nivelul neuronului singular, cum ar trebui sa pretinda doctrina neuronului. Tendinta corecta a prezentului este aceea de recunoaste dependenta dintre organizarea constiintei animalelor si organizarea creierului (van den Boss, 2000). Vazul uman presupune tipuri speciale de celule (p.e., fotoreceptoare:bastonase si conuri, celule retinale ganglionare, celule simple, celule complexe etc.), straturi speciale (nuclei geniculati laterali, V1, V2, V3, V4, MT etc.), cai speciale (parvocelulare si magnocelulare). (Livingstone&Hubbel, 1991) Astfel, proprietatile neuronilor si cantitatea lor (numarul lor) determina un set mare de sisteme nervoase centrale posibile, ca setul sistemelor nervoase centrale ale mamiferelor. Din toate sistemele nervoase centrale posibile, mediul acompetitia, lupta pentru supravietuire, superioritate, reproducereai a selectat in functie de anumite superioritati unele dintre ele. Dar, proprietatile neuronilor, cand exista mai mult decat un neuron, nu pot determina numai un tip de organizare speciala a SNC, ci numai un set de posibilitati non-diferentiate, sau legile organizationale ale oricarui SNC care permit existenta unui mare numar de organizari speciale diferite de SNC-le. Daca consideram proprietatile emergente cognitive superioare ale unui SNC individual, ca acela al omului, consider ca, vom realiza ca proprietatile neuronilor lui singulari (ex., excitabilitatea si conductivitatea) formeaza in explicatia acelor proprietati cognitive superioare numai conditiile necesare--- cu aceeasi neuroni puteau fi construite alte SNC-le---si ca pentru explicatia proprietatilor individuale sau specifice ale acelui sistem trebuie sa consideram deasemenea organizarea, structura, functionarea, si informatia lui specifica si individuala care formeaza in explicatia lui o conditie suficienta. Pe de alta parte, exista proprietati aditive, cum ar fi masa fizica a creierului, ce nu depind de aranjamentul partilor intregului. La nivele diferite de complexitate functionala si organizatioanla exista proprietati emergente care nu pot fi intalnite la anumite nivele mai fundamentale si care nu sunt simple sume ale fenomenelor pe care se fundamenteaza. Pentru instantiere, reprezentarea corticala implica o organizare retinotopica ale anumitor arii vizuale mai superioare. Aditional, exista fluxuri informationale, cai si straturi analizatoare. Daca cea mai inalta arie retinotopica a cortexului vizual este lezata, atunci vazul nu va fi suma proprietatilor neuronilor ramasi...in alte arii nonconstiente, ca exista un segment de serialitate ce este inconstient. Chimistii teoreticieni, cel putin Del Re, admit ireductibilitatea proprietatilor de la nivelele mai inalte (ca, proprietatile globale ale celulelor) la proprietatile nivelelor mai fundamentale --- prin ireductibilitate am intentionat sa spun ca o celula nu este doar o cantitate de molecule sau macromolecule --- prin urmatoarele cuvinte:
•" a m o l e c u l e i s a c o l l e c t i o n o f n u c l e i a n d e l e c t r o n s .
•t h e w a y i n w i c h a r e p u t t o g e t h e r n u c l e i a n d e l e c t r o n s m a t t e r , a n d t h e c o n n e c t i o n s
( c h e m i c a l b o n d s o r m i c r o f o r c e f i e l d s) d e t e r m i n e t h e p r o p e r t i e s o f t h e w h o l e .
•a c o m p l e t e d e s c r i p t i o n o f t h e e l e c t r o n s a n d n u c l e i w i c h f o r m t h e p a r t s o f a m o l e c u l e i s n o t a c o m p l e t d e s c r i p t i o n o f a n i n d i v i d u a l m o l e c u l e , b e c a u s e t h e w h o l e r e a l i t y o f a m o l e c u l e i n c l u d e a l s o e m e r g e n t p r o p e r t i e s .
•t h e p r o p e r t i e s o f n u c l e i a n d e l e c t r o n s a n d t h e i r n u m e r i c a l q u a n t i t y , t h e c o n s t r a i n s o f u n i v e r s a l e n v i r o n m e n t p l u s t h e c o n t e x t u a l c o n s t r a i n s , d e t e r m i n e a l l t h e t y p e o f i n t r a m o l e c u l a r c o n n e c t i o n s a n d m o l e c u l a r a r r a n g e m e n t s .
•t h e p a r t i c u l a r a r r a n g e m e n t o f n u c l e i a n d e l e c t r o n s i n a m o l e c u l a r s t r u c t u r e t e n d t o s a t i s f y t h e a c t i o n s o f f o r c e f i e l d s .
•b u t t h e n o n - a d d i t i v e p r o p e r t i e s o f a m o l e c u l e a s a w h o l e d e p e n d a l s o o n i t s s p e c i f i c m o l e c u l a r s t r u c t u r e , a n d t h e y n e i t h e r c a n b e f i n d e d a t l e v e l o f t h e p r o p e r t i e s o f n u c l e u s , n e i t h e r a r e u n i q u e d e t e r m i n a t e d b y t h e t h e p r o p e r t i e s o f t h e n u c l e i o r o f t h e e l e c t r o n s .
•a cell, is what it is , not because it would correspond to a metastable configuration of atoms and electrons by wich it is constituted, but because its coordinated activity
(entelehy) is finalized, aimed at holding it alive in a particular (normal) state." (Del Re,
1998).

Del Re considera ca, pentru o descriere completa a unei entitati care apare ca unitara la un anumit nivel, trebuie sa descriem colectia tuturor nivelelor anterioare care apar in ierarhia unei complexitati functionale si organizationale, si ca, la fiecare nivel anterior , informatia despre obiectul considerat este partial latenta si indeterminata. In psihologia evolutionara se considera ca, mintea umana este rezultatul unei organizari modulare a creierului; modulele creierului au multiple functii specializate ca: ca acelea receptive, motorii, computationale etc; iar aceste module sunt interconectate. Totusi, nu toate aspectele structurale ale creierului sunt inascute. In acord cu constructivismul neural mediul extern are influente asupra formei creierului, in special in perioada dezvoltarii, la nivel intraspecific, datorita plasticitatii neuronal structurale (Quartz&Sejnowski, xxxx). Toate acestea (organizarea ierarhica, paralela, seriala, modulara etc.) tind sa falsifice teza ca mintea umana sau experienta constienta animala integrala pot fi reduse, sau pot fi produsul unui singur neuron. Poate, neuronul este unitatea sistemului nervos, dar el nu poate fi o unitate specifica a starilor constiente. Schimbarea experientei fenomenale vizuale datorita controlului miscarii oculare nu este o functie a sumei informatiilor, proprietatilor neuronilor senzoriali cu cele ale neuronilor motorii (O'Regan&Noe, 2001). Doi oameni cu acelasi numar de sinapse si cu acelasi numar de neuroni pot sa difere in proprietatile mintii lor, datorita distributiei spatiale a sinapselor lor (sau configuratiei lor sinaptice). Totusi, putem concepe cel mai primitiv sistem nervos ca fiind alcatuit dintr-un singur neuron. Si, deoarece sistemul nervos in universal trebuie conceput in functie de caracteristicile generale ale tuturor sistemelor nervoase, si deoarece in acest caz caracteristicile generale trebuie impartite deasemenea si de cel mai primitiv sistem nervos, caracteristicile sistemului nervos in universal pot fi reduse la caracteristicile neuronului singular, adica la excitabilitate si conductivitate. Sau mai precis, la generarea, convertirea, modularea, si transmiterea impulsurilor electrice fara sens. Constiinta umana nu este o proprietate generala a oricarui sistem nervos posibil. Si nici oscilatiile sau trasmisiile ondulatorii ale unor semnale electrice prin retelele neuronale nu pot fi in sine identificate cu constiinta umana. Sa fie reverberatiile undelor aierine produse de frecarea corzilor unei viori constiente? Chiar daca anumite oscilatii ale activitatii cerebrale ar fi necesare constiintei ele nu sunt suficiente, ca nu este de loc inteligibil de ce oscilatiile in sine trebuie sa fie constiente. Oscilatia cerebrala trebuie sa implice de fapt o transmisie quasi-sincronica intermitenta de impulsuri electrice. Aceasta cu singuranta nu reprezinta o explicatie inteligibila completa. De ce si cum trebuie sa devina anumite oscilatii fenomenale?
Pe de alta parte, proprietatile neuronale pot fi modelate artificial. De aceea proprietatile oricarei mintii posibile nu pot fi reduse la caracteristicile sistemelor neuronale naturale. Stiintele politice nu trateaza despre proprietatile particulelor elementare, dar unitatea trebuie sa fie, totusi, o com-unitate a tuturor stiintelor speciale, o unitate specifica a stiintei, nu o ierarhie a nivelelor existentei sau o istorie a evolutiei moleculare de la particule si forte elementare la societatea umana. Totusi, sistematizarea si clasificarea stiintelor sunt valori dintr-un punct de vedere rational (Hintikka si Halonen, 1999). Alt argument antireductionist transpare intr-o lucrare a lui Balzer, in stiintele politice. El arata ca, unele din cele mai fundamentale concepte politice, ca libertatea si egalitatea, pot fi definite in termeni de relatii sau exercitari de putere. Dar desi "egalitatea este o conditie necesara a libertatii" apar probleme "in cazurile ca acela al unei cresteri a egalitatii cu o descrestere a libertatii". Astfel, "egalitatea poate varia fara nici o schimbare in numarul exercitarilor de putere, pentru instantiere, doar prin 'redistribuirea' acestor exercitari in populatie.
Notiunile cantitative de libertate si egalitate sunt independente, deorece in anumite conditii o variatie intr-o dimensiune este compatibila cu o nonvariatie in alta. Faptul ca notiunile anterioare pot fi definite in termeni de putere nu implica ca comparatia sistemelor politice in cele doua dimensiuni poate fi 'redusa' la un criteriu mai bazic formulat in termenii exercitarii relatiilor de putere, considera Balzer (Balzer, 20th W.C.P.L.). Politica trebuie sa presupuna si putere si ideologie. Trebuie combatuti politicienii care manifesta doar inteligenta manipulativa si sunt liberi continut cultural si filosofic. Nici filosofia nu trebuie sa fie o stiinta a controlului deceptiv si/sau imoral al mintii si/sau al organizarilor cursurilor festive. In acelasi spirit antireductionist, in sociologie se considera ca un fapt fundamental ca un individ intr-un grup manifesta o personalitate diferita fata de cea pe care o manifesta cand este izolat (Larrouse, 1964). Dar un ideal comun ar putea conduce si ordona societatea.