Dezvoltarea filosofei, in general, si celei moderne, in particular,
s-a datorat in mare parte rangului sporit al spiritualitatii romanesti.
Cel mai de seama filosof, carturar si om de stiinta din toate timpurile, Dimitrie
Cantemir(1673-1723), a fost remarcabil prin expunerea absolut clara a unor idei
si conceptii absolut confuze in acea perioada in Europa. Cantemir
admite actul creatiei divine, insa in comparatie cu contemporanii
sai, care considerau ca Dumnezeu intervine in continuare in tot
ce se intampla in lume, filosoful roman afirma ca dupa
creatie Dumnezeu „de lucru se odihneste”. Si aceasta are loc fiindca
in univers domina niste legi, care determina toate procesele naturale.
Prin aceasta noua conceptie in filosofia romaneasca s-a determinat
o privire diferita fata de religie si stiinta. Insusi Cantemir spune:
”Despre unu si acelasi adevar, care e simplu, teologii... vorbesc teologiceste,
iar de alta parte fizicii(naturalistii) vorbesc fiziceste.” y4z16zr
Un alt merit al filosofului moldovean este ca el interpreteaza putin diferit
cele patru feluri de cauze ce influenteaza universul (materia, forma, eficienta
si finalul). Astfel, Cantemir sustine ca primele trei actioneaza asupra intregului
univers, pe cand cea de-a patra este doar parte componenta a existentei
umane. Prin aceasta conceptie, Cantemir distinge clar specificul tuturor procese
naturale si specificul existentei umane.
Pe langa faptul ca Cantemir e un umanist, el e si un iluminist de talie.
El considera ca omul e o fiinta deosebita, „cea mai de-a firea si mai
evghenichi(aleasa). Constrangerea fizica poate fi de diferit fel, insa
sufletul va rezista tuturor presiunilor. Si inca o idee iluminista progresista,
si anume ca omul din nascare e bun, si orice om poate deveni bun numai dorind
aceasta.
O importanta considerabila au avut-o in filosofia romaneasca reprezentantii
Scolii Ardelene (I.H.Radulescu, Simion Barnutiu). I.H.Radulescu sustinea ideea
dualitatii de principii contrare. Astfel, sunt dualitati monstruoase(bine-rau,
Dumnezeu-Satana, lumina-intuneric), care nu pot produce sinteze din cauza
confruntarilor permanente, si, dualitatile naturale sau simpatice care au forma
de teza-antiteza-rezultat(timp-loc-eternitate, suflet-corp-om, guvern-popor-societate,
progres-conversatie-perfectibilitate). Aceasta conceptie vine si de la dorinta
reprezentantilor Scolii Ardelene sa dobandeasca drepturi egale cu celelalte
natiuni din Imperiul Austro-Ungar.
Filosofia sec. al XIX-lea (Nicolae Balcescu, Titu Maiorescu, Vasile Conta) se
caracterizeaza prin raspandirea si dezvoltarea stiintelor. Are loc o schimbare
a primatului artei cu cel al stiintei. O asemenea modificare a punctului de
vedere a dus la ceea ca mai tarziu au fost ignorate complectamente poezia
si artele. V. Conta se impune ca cel mai original filosof si un adevarat materialist.
El considera ca sufletul e o „functie” a creierului. De asemenea
el considera, in opozitie cu Kant, ca timpul si spatiu exista obiectiv
si ca exista corelatie intre timp, spatiu, timp si miscare. Studiind formele
de existenta a corpurilor V. Conta a emis ipoteza ca atomii sunt „corpuri
relativ mari” ce in alcatuirea lor cuprind corpuri „infinit
de mici”. Aceasta a fost confirmata de descoperirile ulterioare din fizica.
Astfel, putem conclude ca dezvoltarea filosofiei moderne romane a avut
loc simultan sau aproape simultan cu cea Europeana, chiar uneori mai rapid.
Asa, de la spiritualismul genial a lui D. Cantemir s-a ajuns la materialismul
lui V. Conta, asa cum in Europa s-a evoluat de la filosofia lui Giovanni
Pico della Mirandola pana la Kant si Ficthe.
