Filosofia popperiana ramane extrem de influenta in lumea actuala, judecand nu doar dupa circulatia pe care o are in cadrul culturilor ce au gazduit o permanent, ci si a celor ce o descopera abia acum -; am in vedere in primul rand culturile est europene. Recepta¬rea operei lui Popper in cultura romaneasca are deja o traditie; ea s a impus constiintei culturale romanesti inca din perioada in care filosofia trebuia sa fie doar o slujnica a ideologiei. Popper a fost receptat in special ca filosof al stiintei (singura modalitate ce era compatibila cu filosofia oficiala marxista), lucrarile sale de filosofie politica fiind trecute cu vederea. In ultimii ani se inregistreaza o recuperare in forta a operei de filosofie poli¬tica, actiunea fiind justificata de mesajul antitotalitar ce intereseaza noile democratii eu¬ropene. Acest lucru nu a dus insa la o slabire a interesului pentru latura teoretica a ope¬rei. Preocuparile constante ale mediilor universitare si academice romanesti in acest do¬meniu stau marturie. Totusi, in plan editorial, eforturile s au concretizat doar in traduce¬rea lucrarilor de filosofie politica. Lucrarea aparuta la editura „Trei“ in colaborare cu CEU Press este prima ce readuce in atentia publicului filosofia teoretica popperiana. h3s20sx
Epistemologia popperiana s a impus in filosofia romaneasca si are o buna circulatie datorita eforturilor unor cercetatori si traducatori romani (M. Flonta, Al. Surdu, I. Parvu) de a o plasa constant in atentia preocuparilor de filosofie. Apogeul acestei actiuni l a constituit traducerea celei mai semnificative opere -; Logica Cercetarii. Articolele si stu¬diile din diferite alte lucrari si raspandite prin volumele de texte de epistemologie tra¬duse in romaneste au intregit aceasta preocupare. Toate acestea insa se centreaza cu precadere pe teoriile epistemologice dezvoltate de Popper in prima parte a operei sale; se poate vorbi de o a doua parte a operei, cea tarzie, care dezvolta preocupari de epistemo¬logie ce angajeaza si perspective ontologice si metafizice. Lucrarea recent editata apartine acestei a doua perioade din care in limba romana nu au aparut decat studii de scurta intindere (capitole din Objective Knowledge).

Cartea de fata contine prelegerile tinute de Popper in anul 1968 la Universitatea Emory, editate de catre Notturno in 1994. Ele expun intr o maniera didactica si sintetica ideile de baza ale conceptiei popperiene tarzii, dezvoltate pe larg in Objective Knowledge, The Self and its Brain si Autobiografia editata de Arthur Schlipp. Cartea contine 5 capitole (prelegeri). Primul fixeaza problemele dezbatute: cea a cunoasterii si problema corp minte, precum si „cadrul“ popperian in care ele se pun: distinctia dintre cunoasterea obiectiva si cea subiectiva, structura ontologica si perspectiva ontologica ce contine si construieste aceasta distinctie, precum si delimitarea de vechea modalitate de a concepe cunoasterea -; ceea ce Popper numeste „teoria galetii“. Urmatoarele doua capitole dezvolta ontologia popperiana. Capitolul doi construieste argumentatia pentru autono¬mia lumii a treia prin argumentul autogenerarii entitatilor din aceasta lume -; este pre¬zentat exemplul geometriei si al aritmeticii (ultimul reluat si in celelalte lucrari). Prelege¬rea a treia prezinta precursori conceptiei lumii a treia (Platon, Frege, Bolzano) si distin¬ctiile fata de conceptia lui Popper. Este prezentat apoi evolutionismul si „slabiciunile“ acestuia. Popper dezvolta faimoasa sa schema tetradica pentru cresterea cunoasterii prin metoda incercarilor si eliminarea erorilor si expune tezele prin care el rectifica si reinter¬preteaza evolutionismul, „integrandu l ontologic“. E schitat astfel argumentul (analogia) biologica ce apare in Objective Knowledge pentru sustinerea autonomiei lumii a treia. In cea de a patra prelegere, este aplicat acest evolutionism la om. Este prezentat astfel lim¬bajul uman si functiile sale prin care ia nastere domeniul lumii a treia la om (lumea a treia in sens deplin). Ultimile doua capitole dezbat problema eu lui, a constiintei umane, a rationalitatii si a libertatii. Apare in acest mod solutia problemei mind body. In penulti¬mul capitol este conceputa constiinta in cadrul ierarhiilor de control ce exista in orga¬nisme, ca forma cea mai evoluata de control plastic. Ea e prezentata ca fiind ancorata in lumea a treia, iar interactiunea ei cu creierul are loc la nivelul centrului vorbirii. Ultimul capitol prezinta criticismul si rationalismul in viziunea popperiana; Popper argumenteaza contra „mitului contextului“ in cunoastere cu scopul de a intemeia libertatea noastra pe interactionismul dintre lumi si viziunea universului deschis.
Cartea prezinta si un alt avantaj: cel al redarii discutiilor dintre Popper si auditoriul prezent la conferinte. Acestea imbogatesc tematica dezbatuta si identifica mai bine lo¬cu¬rile sensibile ale teoriei.
Desi nu aduce argumente noi in dezvoltarea conceptiei (toate argumentele si temele sunt reluate si dezvoltate pe larg in celelalte lucrari), ea se dovedeste a fi o expunere sin¬tetica si clara (a devenit trivial a afirma asa ceva in cazul lui Popper) a tematicii din opera tarzie. Cel mai important lucru il constituie faptul ca lucrarea deschide accesul pu¬blicului interesat la expunerea pe larg (in limitele unui curs) a conceptiei ontologice (teoria lumii a treia, interactionismul si evolutionismul popperian) din teoria lui Popper.
Fara a neglija importanta cartii am putea totusi obiecta ca ar fi fost mai potrivit sa i fie oferit publicului romanesc lucrarea semnificativa pentru aceasta perioada -; Objective Knowledge -; a carei traducere nu ar fi presupus un efort suplimentar considerabil. Am fi avut astfel versiunea romaneasca a unei carti ce cunoaste o deosebita circulatie in litera¬tura filosofica actuala si s ar fi intregit cu adevarat o buna receptare a lui Popper in cul¬tura noastra. Traducerea prelegerilor nu ofera astfel decat o schita a teoriei (si probabil un succes de editura). Cu putin efort gestul ar fi putut deveni unul mai generos cultural.