Povestea zice ca in 1927, la Davos, in vremea dezbaterii asupra kantismului dintre Cassirer ºi Heidegger, in momentul unei replici mai vehemente a celui din urma un tanar s-a ridicat de pe scaun, s-a furiºat afara uitandu-ºi ºi palaria ºi uºa deschisa iar de-aici a pornit fuga-fuguþa catre spaþiul mioritic. El iubea ºi ochi ºi buze ºi morminte, dar hermeneutica facticitaþii ºi ontologia fundamentala il speriau. Era Lucian Blaga. o3z11zy
Ani mai tarziu - aflam din Jurnalul de la Paltiniº - un alt roman casca in timpul seminariilor de la Freiburg, plictisit de faptul ca Heidegger vorbeºte mereu ºi mereu despre acelaºi lucru (probabil fiinþa?). Era Constantin Noica.
Mai incoace, in 1982, la Paris, un alt mare ganditor roman scraºnea din dinþi in ultimul rand de banci de la seminarul lui Jacques Derrida, minios ca acesta iºi prezinta propria experienþa a Estului cu zambetul pe buze ºi relaxat, fara a fi deloc macinat de "coºmarurile, de ruºinea ºi de remuºcarile" pe care o astfel de experienþa le-ar presupune in mod normal. Furia cu care aceasta intamplare este descrisa in Cearta cu filosofia ne face sa ne intrebam daca nu cumva protagoniºtii ei ºi-au schimbat rolurile intre ei: oare Gabriel Liiceanu a fost cel arestat in Cehoslovacia, þara pe care a vizitat-o fara viza ºi doar chinuit de coºmaruri, ruºine ºi remuºcari? ªi nu cumva Derrida era cel care, in aceeaºi perioda, petrecea la Paltiniº privind liniºtit ºi povestind de toate celea cu Spiritul Universal mare fumator de Carpaþi?
Trei intalniri ratate cu filosofia Occidentala, neintalniri care au marcat destinul filosofiei romaneºti, creand o izolare mai mare decat cea intemeiata pe criterii de orientare politica. La indemnul pe care filosofia Occidentala ni-l da prin glasul lui Camus - maintenant il faut que vous entriez dans la circulation des idees -, filosofia romaneasca lasa capul in jos ºi, odata cu Cioran, cel caruia i se adresa Camus, raspunde cu cateva cuvinte suflate printre dinþi ºi de prea mica circulaþie internaþionala. Parjolirea campului, otravirea fantanilor ºi refugiul in codru: strategia de lupta a neamului s-a regasit ºi in domeniul filosofic. "Nu vrem splendorile capitalismului!", iºi va fi spus Noica atunci cand, in prefaþa Originii operei de arta, intr-un gest de mare modestie intelectuala, afirma ca Heidegger, ºi cu el nici un filosof strain, nu va putea ajunge vreodata Filosof cu adevarat (ca Noica?) deoarece ii lipseºte operatorul ontologic branza-viezure-manz. La asemenea atitudine nu ne miram ca, de pilda, acelaºi Heidegger se distra de minune citind din Doctrina substanþei a lui Camil Petrescu, deplangand totodata soarta lui Husserl in Balcani, sau ca, ºi mai penibil inca, Sorin Vieru ajunge sa prezinte la un congres din Germania un sistem logic pe care nemþii il descoperisera deja de ani buni.
"De-aºa vremi se-nvrednicira cronicarii ºi rapsozii"... Cu toate astea, se pare ca noi - saltimbancii ºi irozii? - nu o ducem rau: profesorii noºtri þin conferinþe in Europa, publica in Occident ºi, pe deasupra, Derrida, Ricoeur, Rorty, Aubenque, Nancy, Vattimo etc. ne viziteaza tot mai des. Fara sentimente paraguayene ale fiinþei, filosofii romani se orienteaza catre curentele de gandire contemporane din Vest ºi, cu unele excepþii - precum Andrei Marga, care se mai intreaba inca, aºa cum a facut-o intr-o discuþie publica cu Richard Rorty la Cluj, daca "iz dis a philozofii uit a big P or not?" - se pare ca lumea a inþeles ca filosofia este in primul rand o tradiþie intelectuala Occidentala. ªi astfel, nimeni nu mai poate scrie o carte ce se vrea de filosofie avand la bibliografie doar codrul, raul, ramul plus Dimitrie Cantemir. (Nimeni, cu excepþia lui Horia-Roman Patapievici, care demonstreaza ca se poate scrie o carte despre postmodernitate - Omul recent - avand la bibliografie, dintre filosofii contemporani, pe Diogene Laertios ºi Francis Bacon, ºi renunþand la depaºiþii Baudrillard, Derrida, Deleuze, Heidegger). Acestea fiind spuse, vechea intrebare afloroaeica "Cum este posibila filosofia in Sud-Estul Europei?" trebuie restransa ºi modificata in: cat de bine s-a implantat deconstrucþia in Braila, ontologia fundamentala in Botoºani, fenomenologia transcendentala pe Damboviþa. In fine, cat de bine ºtim sa pastiºam?
La aceasta intrebare vom incerca sa raspundem in numarul de faþa.