|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
CUM A INFLUENTAT MEDIUL SOCIAL EVOLUTIA MINTII | ||||||
|
||||||
autor=Denise Dellarosa CUMMINS: “HOW SOCIAL ENVIRONMENT SHAPED THE EVOLUTION OF MIND”,Synthese122:2000. 1.Cognitia Sociala la Primatele Umane Pope Edwards (1982, 276) a descris ordinea sociala a societatilor umane preliterate ca implicand “cooperarea si obligatii reciproce intr-o structura ierarhica de relatiilor de autoritate”. Aceasta descriere a celor mai multe societati umane si institutii sociale este atat de buna ca oricare alta. Si astel nu este surprinzator sa gasim dovada unei pregatiri biologice umane spre dezvoltarea functiilor cognitive pentru acele clase de probleme care sunt critice pentru supravietuire intr-o ierarhie a dominatei sociale. Aceste functii includ: - Recunoastrea relatiilor de dominare/influenta; h5c4cg 1.1.Efectele Dominarii asupra Functiilor Umane Sociale, Emotionale, si Cognitive Ierarhiile dominarii apar deja in joaca grupurilor de copii prescolari (Hold-Cavell
si Borsutsky 1986; Keating si Heltman 1994; LaFreniere si Charlesworth 1980;
Rubin si Caplan 1992; Smith 1988), chiar si intre copii in varsta de doi ani
(Frankel si Arbel 1980) . In fapt, dominarea sociala este dimensiunea stabila
cea mai timpurie a organizarii sociale a grupurilor egale (Strayer si Trudel
1984). Copii in varsta de patru ani pot raporta destul de corect structura ierarhica
a relatiilor de dominare din grupurile lor de joaca, o sarcina ce depinde cel
putin implicit de utilizarea inferentei tranzitive; in contrast, rationamentul
tranzitiv independent de continut nu este suficient de dezvoltat decat in al
saselea sau al saptelea an al vietii, sugerand o distinctie intre versiunile
rationamentelor specifice unor domenii si cele generale ale competentei de rationare
ce apare in rate diferite prin dezvoltare (Smith 1988). Considerarea rangului
relativ modifica deasemenea indicii stresului fiziologic, ca presiunea sangelui,
volulmul inimii, nivelele de cortisol. 1.2. Rationamentul Normativ Social Tratamentele filosofice ale rationarii au apreciat necesitatea distingerii
intre rationamentul practic si rationamentul teoretic, o necesitate ce a aparut
recent si in modelele psihologice ale rationamentului (ex.,Manktelow and Over
1991; 1995; Cummins 1996b-c; 1997; 1998a, b; 1999,in press; Oaksford and Chater
1992). Scopul rationamentului practic este determinarea unui curs prudent al
actiunii. Tipic, aceasta inseamna determinarea a ceea ce li se permite, obliga,
sau interzice oamenilor sa faca. Logicile Deontice au fost propuse cu scopul
dezvoltarii modelelor normative al acestui tip de rationament, aceste logici
au ca operatori primitivi:permisiunea, obligatia, si (intr-un anumit sens) prohibitia
(Hilpinen 1971; 1981). Acestia sunt operatorii principali necesari pentru scopul
rationamentului practic. Rationamentul practic, sau deontic, este distinct de
rationamentul teoretic in care rationatorului i se cere sa determine statutul
epistemic (adevarul) al decriptiei unei stari de lucruri. Aici, cineva nu se
preocupa cu alegerea unui curs prudent al actiunii. In schimb, se preocupa cu
ce este necesar prin faptele date. Danila considera ca aici Cummins exagereaza,
deoarece in faptele umane in mare sunt contingente. Aceasta distinctie apare
nu doar in modelele normative ale rationamentarii, ci si in rationarea de fiecare
zi. Pentru aproape trei decade, psihologii au notat ca atunci cand rationam
despre reguli prescriptive (norme sociale) , privim spontan spre violarile posibile
ale regulii, adica, privim ca sa vedem cine ar putea incalca regula, (Cheng
and Holyoak 1985; 1989; Cosmides 1989; Griggs and Cox, 1982; Cummnis 1996a,
b; Johnson-Laird, et al. 1972; Manktelow and Over 1991; 1995). Aceasta strategie
rationamentala cruciala extrem de convingatoare pare sa fie declansata aproape
exclusiv de probleme cu continut deontic, permisii particulare, obligatii, prohibitii,
promisiuni, si avertismente. Detectia violarii este rar intalnita in rationamentul
teoretic de fiecare zi. Exemplele cele mai izbitoare de acest efect au fost
raportate folosind Wason Card Selection Task.Ca un exemplu simplu, imagineaza-ti
ca cineva i-ti spune ceva ciudat despre un priten mutual de-al vostru, anume: Ca o demonstratie, prietenul tau la urmarit pe John, scriind activitatile lui in fiecare zi incepand in urma cu trei luni si stocand informatia in dosarul unui computer. Dosarul contine informatie despre unde s-a dus John si ce a adus cu el la reantoarcere. Acestea includ - Informatie despre ce a adus John cu el acasa cand a stat toata noaptea in cabina lui (p) -Informatie despre ce a adus acasa John cand a stat toata noaptea intr-un loc diferit (non-p) -Informatia despre unde s-a dus John cand s-a intors cu un sac de gunoi (q)- Informatie despre unde s-a dus John cand s-a intors fara un sac de gunoi(non-q) Care ocazii a-i vrea sa le inspectezi in scopul sa fii sigur daca prietenul are dreptate? Alegerile tipice in problemele teoretice similare sunt p si q, adica, “a stat toata noaptea in cabina lui” si “a venit acasa cu sac de gunoi”. Acum sa ne imaginam ca a lui John cabina este intr-o rezervatie a naturii, si se cere ca toti vizitatorii ce raman toata noaptea sa-si ea gunoiul cu ei pentru a proteja mediul si pentru a descuraja maturarea. Care ocazii a-i dori sa le inspectezi in scopul de a te asigura ca John s-a conformat regulii? Raspunsul tipic in problemele deontice similare este p si non-p(“a stat
toata noaptea in cabina” si “ s-a reantors fara un sac de gunoi”).
Cand rationeaza despre adevarul unei declaratii conditionale, oamenii cauta
spontan sa confirme ca antecedentul (p) si consecventul (q) se realizeaza impreuna.
Cand rationamenteaza despre supunerea la reguli prescriptive (norme sociale),
oamenii in schimb privesc spontan la violarile regulilor posibile. Aceasta este
adevarat daca intrebarea finala inclina cercetarea in favoarea verificarii (
ca in exemplul anterior) sau dectarea violarii (ex., “...pentru a gasi
daca prietenul tau a violat”) .Dar sa consideram aceasta: In cazul testarii
adevarului, a-i inspectat ocaziile in care John s-a intoars acasa fara gunoi
si a descoperit a fost la cabina lui, aceasta ar fi oferit o dovada incontrovertibila
ca declaratia a fost falsa. Totusi nu ni se intampla sa cautam violari potentiale
ale declaratiilor in cazul testului de adevar. Necesitatea aceasta devine aparenta
numai cazul deontic. Aceasta este ceea ce autorul numeste efect deontic (Cummins,
1994b, c; 1998a,b;1999 in presa). Reciprocitatea pare sa fie un component primitiv al arhitecturii cognitive umane, cel putin in domeniul social. Infantilii se angajeaza in jocuri ce i-au intorsaturi cu pazitori in primul an al vietii(Vandell and Wilson 1987). Prescolarii aleg tipic sa fie ajutati de cojucatori ce i-au ajutat in trecut, si este mai probabil sa imparta resursele cu aceia cu care au impartit si in trecut (Smith 1988). Cercetarea in elaborarea deciziei deasemenea arata ca renegarea unei promisiuni de cooperare este reactionata mai puternic si mai negativ decat numai pierderea competitiei (Weg and Smith 1993). De exemplu, Weg si Smith(1993) da subiectilor oportunitatea de a castiga bani in tranzactiile bazate pe Dilema Prizonierului. Sarcina subiectului a fost sa se decida daca spre a trada colaboratorii lui sau ei si a castiga o cantitate fixa de bani , ori sa aiba incredere in ei si posibil sa castige mai mult sau mai putin decat cantitatea fixata. Subiectii au aratat o mai mare dispozitie de a crede, si o mai mare indispozitie de a ierta inselaciuni ale acelei increderi, decat ar fi fost prezisa de teoria alegerii rationale. Aceste rezultate sunt mai bine justificate de asumptia ca oamenii sunt predispusi sa se angajeze in tranzactii de obligatii reciproce, sau, cum le numesc Cosmides si Tooby schimb social(Cosmides 1989; Cosmides and Tooby 1992;1994). In acord cu Teoria Schimbarii Sociale, detectia inselaciunii este parte a unui algoritm specfic unui domeniu - un modul mental - care s-a dezvoltat la oameni Pleistocene in raspuns presiunii de a rationa despre schimbarea sociala. Schimbarea sociala este definita in termenii altruismului reciproc, adica , efortul cooperativ pentru beneficiul mutual. Detectia inselaciunii este un element crucial al acestei teorii deoarece modelarea in biologia evolutionista a aratat in repetate randuri ca altruismul reciproc nu poate emerge ca o strategie stabila pana ce participantii nu sunt capabili de detectarea si excluderea inselatorilor (ex., Axelrod and Hamilton 1981) . Curios inselarea este definita in Teoria Schimbarii Sociale nu ca un esec de a raspunde la fel ci in loc ca a lua un beneficiu fara a plati un cost. Mai departe, cea mai parte din cercetarea facuta pentru testarea teoriei sa centrat pe detectarea violarilor normelor sociale. Alte rezultate manipularile costului au mic efect asupra detectarii inselaciunii (Cheng and Tooby 1992), si ca violarile care au fost detectate depinde de perspectiva pe care o adopta rationatorul in timpul procesului de rationare. De ex., considera promisiunea “daca i-mi cosesti pajistea, i-ti voi da 5$” . Din perspectiva promisorului, este important, este sa se asigure ca pajistea a fost cosita inainte de platirea celor $5. In sarcina standard a lui Wason, aceasta corespunde selectiei lui non-p si q, adica, “nu a cosit pajistea”, si “platit $5”. Din perspectiva promisiunii, este important sa se asigure ca $5 au fost platiti odata ce pajistea a fost cosita.Aceasta corespunde selectiei p si non-q , adica, “cosit iarba”, si “neplatit $5”. Cateva studii au raportat ca o schimbare in perspectiva sarcinilor obligatiilor reciproce rezulta doar in acest tip de schimbare in paternele selectiei, sugerand ca oamenii sunt intr-adevar foarte buni in defectarea violarilor obligatiilor reciproce (Gigerenzer and Hug 1992). Lucrarea trans-culturala asupra rationarii arata rezultate similare. Un exemplu citat de Scriber (1975,155) asupra rationarii silogistice printre Kpelle din Africa de West ilustreaza amplu tipul de raspunsuri observate cand se folosesc silogisme categoriale spre a testa rationarea teoretica: (E:) Toti barbatii Kpelle sunt fermieri bogati. Mr Smith (acesta este un nume
din Vest) nu este un fermier bogat. Este el un Kpelle? (E:) Doar gandestete asupra declaratiei. (S:) Daca i-l cunosc in persoana, pot raspunde acelei intrebari, dar deoarece nu-l cunosc in persoana nu pot raspunde intrebarii. (E:) Incearca si raspunde din sensul pe care i-l atribui tu lui Kpelle. (S:) Daca cunosti o persoana , daca se pune o intrebare despre el, esti capabil sa raspunzi. Dar daca nu cunosti o persoana , daca se pune o intrebare despre el , i-ti este greu sa-i raspunzi. Asa cum arata acest fragment, rationatorul pare ca nu intelege faptul ca dilema poate fi rezolvata prin rationament. In schimb, el este preocupat de reamintirea si verificarea faptelor, o strategie care nu taxeaza bine in acest tip de sarcina. O imagine foarte diferita emerge, totusi, cand membrii culturilor preliterate sunt chestionati sa rationeze despre dileme morale. Un studiu adesea citat a lui Harkness e al. (1981) asupra chenienilor rurali ilustreaza rezultatul tipic observat in aceste studii. Dilema inacest fragment priveste daca un baiat trebuie sa asculte de tatal lui si sa dea niste banii pe care i-a el insusi cand tatal i-a promis ca i-i va pastra. Un copil trebuie sa-ti dea ceea ce a-i intrebat doar in acelasi mod in care te intreaba pentru orice i-i dai. De ce trebuie sa fie atunci interesat dece se intampla?Un parinte i-si iubeste copilul si poate refuza fara sa cunoasca nevoia de a-si ajuta tatal. |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|