S-a vorbit ºi se vorbeºte in zilele noastre despre moartea artei, moartea filosofiei, moartea lui Dumnezeu... sau mai bine zis despre moartea a tot ceea ce nu face obiectul unei experienþe palpabile, a unei realitaþi cotidiene, prea ancorate in firescul simþului comun, al observabilului. S-ar parea ca totul tinde sa devina statistica ºi economie, medicina ºi biologie, fiind preferabil indeosebi acest discurs teoretico-ºtiinþific-economic al realitaþii cotidiene ca Ge-stell. d9y5yk
Am fi dispuºi astfel sa credem ca s-a realizat inlaturarea sentimentelor metafizice ale realitaþii, ca am "dezgolit-o" de fiinþa incognoscibila, de acel in-vizibil platonician ca substrat al vizibilului, al aparenþei. In ce priveºte contemporaneitatea situaþia s-a inversat de-a dreptul, adica nu realitatea materiala, vizibila este aparenta ci tocmai ceea ce se presupune a sta dincolo sau dincoace de ea este insaºi aparenþa; iluzia provocata de vechea tradiþie occidentala osificata pe acel trunchi metafizic al Antichitaþii. In consecinþa, indemnul de a porni la deconstrucþia ei - a metafizicii - este unul tot mai stringent ºi mai legitim. Efortul este acum acela de a ne inradacina pe pamantul acestei realitaþi dezgolite de hainele "suparatoare" ale metafizicii. Deci mesajul este unul destul de clar. Seducþia1 nu mai este exercitata de ceva invizibil, abstract, de ceva care nu cade sub ocurenþa imediata a propriilor noastre simþuri. Oare intr-adevar aceasta seducþie ce a animat spiritul occidental timp de aproximativ doua milenii a incetat sau tinde sa inceteze? Atat cat ne arata aceasta cultura numita postmoderna, suntem destul de indreptaþiþi sa dam un raspuns afirmativ acestei intrebari. Intr-adevar, seducþia nu mai este exercitata de incognoscibil, de ceea ce ar fi in spatele realitaþii imediate. Aproape ca nimic din toate acestea nu mai face obiectul discursivitaþii postmoderniste. Putem sa spunem pe buna dreptate ca nu mai suntem seduºi de nimic, iar trupul acestei realitaþi brute, cotidiene ne "apasa" atat de tare privirea incat nu mai suntem capabili sa sesizam ceea ce este sau ar fi in afara ei. Aºadar este aceasta epoca postmoderna o teorie atat de seaca? Oare nu mai suntem seduºi de absolut nimic? ªi totuºi, ceva inca seduce. Dar ce? Ce altceva ar mai putea seduce intelectul omenesc - desigur, intotdeauna cand vorbesc despre seducþie ma refer la una intelectuala, aidoma celei despre care vorbeºte ºi Maria Corti in Cantecul sirenelor - daca, aºa cum spuneam, realitatea noastra cotidiana este golita de sentimentele metafizicii? Oare nu tocmai aceasta dezgolire angajeaza o anumita seducþie?
Chiar nuditatea in care ne apare realul este acum ceea ce frapeaza, seduce, nuditate care se arata cu clivajele, fisurile prin care irumpe ºi se intrupeaza sublimul in cotidian. Acest sublim este esenþialmente neadaptat la imaginaþie, el mai degraba videaza imaginaþia avand un caracter grandios, colosal. Placerea sublimului, ar spune Kant, nu este totuna cu juisarea atracþiei sau a seducþiei; el comporta un moment de inhibiþie ºi un moment de efuziune tocmai datorita caracterului sau de fenomen saturat, adica de fenomen care, datorita excesului donarii sale, scapa puterii limitate a conºtiinþei.2 Poate tocmai din cauza acestei irumperi a sublimului ºi a caracterului sau de fenomen saturat omul postmodern recurge la o operaþie (oarecum in sensul medical al cuvantului) aplicata acestui trup inert pe care l-am numit realitate nuda - cotidianitate. Frica sau neputinþa omului in faþa incognoscibilitaþii sublimului este cea care indeamna la incercarea de-a inchide, de a opera, mai bine zis, fisurile de care vorbeam, facand astfel inþeleasa acea stingere treptata a filosofiei ºi a artei.
Este uºor sa inþelegem acum de ce filosofia, in sensul ei de discurs asupra fiinþei, lipseºte tot mai mult din sfera culturala a postmodernitaþii. Este de inþeles acea tendinþa de deconstrucþie a metafizicii pe care o intalnim tot mai des in discursul filosofic actual. Insa nu putem ignora faptul ca fiinþa inca seduce, ca survine in chiar trupul realitaþii vizibile, cotidiene. De-ar fi sa ma intreb asupra posibilitaþii reale de a inchide sau opera aceste fisuri, de a opri sau ignora acele fenomene saturate, raspunsul meu ar fi unul negativ. Niciodata nu vom reuºi sa punem sub sechestru ceea ce in irumperea sa, in survenirea sa ne angajeaza totodata intr-un orizont primordial, intotdeauna alaturi ºi depaºind orizontul cotidianului. Poate ca acest orizont poate fi tematizat doar printr-o discursivitate narativa care ar incepe cu povestirile copilariei ºi s-ar termina cu maturitatea metafizica. Exista astfel o raþionalitate narativa ce sta la baza formarii conºtiinþei noastre ºi este anterioara oricarui alt tip de discurs. Adica tocmai prin intermediul poveºtilor copilul se socializeaza in toate manifestarile sale. El este angajat in realitatea cotidiana prin acest mediu discursiv al poveºtii. Putem spune acum ca odata ajunºi la varsta maturitaþii ne vom descotorosi cu totul de farmecul poveºtilor. Povestirea pentru copil este discursul neºtiinþific prin care el incepe sa inþeleaga lumea iar in ceea ce priveºte omul matur poveºtile capata un anumit grad de ºtiinþificitate ºi conceptualizare devenind treptat teorii filosofice, metafizice. Totuºi, pericolul, aºa cum am incercat sa arat pana acum, este tocmai indiferenþa, reticenþa faþa de un astfel de discurs. Desigur, intr-un anumit fel, poate ca toþi suntem conºtienþi ca nu exista nimic mai adevarat, mai real decat cotidianul; dar putem oare trai fara "micile noastre metafizici"? Mai putem ca prin povestire-metafizica sa incercam a ne explica existenþa, nemaiavand o teorie angajata in tradiþia conceptuala filosofica? Eu cred ca nu. ªi chiar daca tot mai mulþi dintre noi privesc discursul filosofic ca fiind unul ce merge in gol ºi fara utilitate in practica de zi cu zi, nu-mi pot imagina o viaþa fara un astfel de disurs - chiar ºi unul prin prisma propriilor concepte sau prin propriul limbaj, cum ar spune Rorty. Nevoia unei teorii meta-fizice ne urmareºte in chiar refuzul nostru. Aceasta nevoie o compar adesea cu cea pastrata in cutia Pandorei ºi intotdeauna cand ma gandesc la ea imi aduc aminte ºi de cuvintele lui Michelangelo: "Dumnezeu a creat o sora speranþei; ea se numeºte amintirea." Vreau sa spun ca "teoriile" meta-fizice sunt animate de aceasta nevoie a speranþei iar amintirea este reminiscenþa, tradiþia care ne-a format, moºtenirea care ne-a fost lasata de predecesorii noºtri. Poate ca Jean d'Omerson in Gloria Imperiului sugereaza tocmai pericolul abandonarii unor astfel de teorii atunci cand prezinta in interiorul acestui imperiu imaginar o astfel de relaþie nudica cu realitatea, plictisul pe care aceasta-l genereaza ºi-l susþine. Concomitent cu aceasta stare apar primele scrieri sceptice ale "inþelepþilor", pentru ca treptat marea majoritate din populaþia imperiului sa recurga la ultimul act eliberator: sinuciderea. In cele din urma salvarea imperiului vine din scrierea lui Isodor "Placerile vieþii", in care el glorifica tocmai ce alþii uitasera.
Nu vreau sa spun prin acest scurt intermezzo in scrierea lui d'Omerson ca salvarea noastra ar veni dintr-o cat de puþina cunoaºtere a marilor filosofi ºi ale lucrarilor lor - insa se vede ca sugerez din plin acest lucru - ci doresc sa atrag atenþia ca reticenþa faþa de teoriile metafizice sau filosofice nu poate duce la nimic bun, dupa cum nici acceptarea dogmatica a unor astfel de teorii lipsite de legitimitatea unei critici necesare fiecaruia.
In incheiere aº dori sa preiau acea definiþie a lui Deleuze dupa care filosofia e lucrul cu conceptele, astfel ca filosoful trebuie sa creeze noi ºi noi concepte prin care sa explice ceea ce scapa discursului sociologic, logic ºi fizic, adica ceea ce scapa discursului unei realitaþi aºa cum am prezentat-o la inceput. Intr-adevar, unele concepte ºi-au epuizat forþa ilustrativa - caci conceptul incearca a ilustra, a ordona, a pune in imagine concepþia invizibilului, infinitului - insa acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne ºi descotorosim de ele. Dimpotriva, trebuie sa cautam altele noi ºi sa incercam a lega intre ele punþi de legatura. Nu putem actualiza in imaginaþie acel invizibil, acel sublim, acele fenomene saturate de care vorbeam - deci fiinþa -, decat survoland cu intelectul nostru intregul plan de imanenþa al acestor concepte. Ori pentru acest lucru nu trebuie sa anulam tradiþia, ci sa o reasumam.