T

ermenul de spalare a banilor a inceput sa fie folosit in anii 1920 cand Al Capone si Bugsy Moran au deschis spalatorii in Chicago pentru a-si spala „banii murdari”. j7h12hb
In zilele noastre, acestui scop ii folosesc restaurantele fast-food, cazinourile si societatile comerciale ce au la baza numerarul.
Spalarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape si implica mai multe persoane si institutii.
Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinta de a ascunde o activitate infractionala.
In cadrul activitatilor infractionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spalare a banilor includ tranzactii care, prin volum, sunt foarte profitabile si atractive pentru institutiile financiare legale. Spalarea banilor orienteaza banii dintr-o economie ilegala si ii plaseaza in investitii binevenite in economia legala.
Cele doua elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite si convertirea lor in bani, in scopul de a le ascunde provenienta.

Capitolul I. Etapele procesului de spalare a banilor
Nu exista o singura metoda de spalare a banilor. Metodele pot varia de la cumpararea si vinderea unui obiect de lux (de ex. o masina sau o bijuterie) pana la trecerea banilor printr-o retea complexa, internationala, de afaceri legale si companii „scoica" (companii care exista in primul rand numai ca entitati legale fara sa desfasoare activitati de afaceri sau comerciale). Initial, in cazul traficului de droguri sau altor infractiuni cum ar fi contrabanda, furtul, santajul etc., fondurile rezultate iau in mod curent forma banilor lichizi care trebuie sa intre printr-o metoda oarecare in sistemul financiar.
Procesul de spalare a banilor are trei faze: plasare, stratificare si integrare sau, altfel spus, prespalare (convertirea banilor murdari in bani curati); spalarea principala (conversia banilor in intrari contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obtine profit).
Plasarea presupune deplasarea fizica a profiturilor in numerar, necesara pentru evitarea controlului de catre organele legii; reprezinta „scaparea", la propriu, de numerar si indepartarea fizica a veniturilor initiale derivate din activitatea ilegala. Este cea mai vulnerabila etapa a spalarii banilor deoarece implica colectarea si manevrarea unei mari cantitati de numerar.
Stratificarea este procesul de miscare a fondurilor intre diferite conturi pentru a le ascunde originea; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi complexe de tranzactii financiare proiectate pentru a insela organele de control si pentru a asigura anonimatul.
Integrarea reprezinta miscarea fondurilor astfel spalate prin intermediul organizatiilor legale; furnizarea unei legalitati aparente bogatiei acumulate in mod criminal.
Daca procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor aseza rezultatele spalarii la loc in economie in asa fel incat ele vor reintra in sistemul financiar aparand ca fonduri normale si „curate" de afaceri.
In cadrul procesului de spalare a banilor s-au identificat anumite puncte vulnerabile, puncte dificil de evitat de catre cel care spala banii si in consecinta usor de recunoscut, respectiv:
» intrarea numerarului in sistemul financiar;
» trecerea numerarului peste frontiere;
» transferurile in cadrul si dinspre sistemul financiar.
Intrarea numerarului in sistemul financiar se realizeaza prin:
» fragmentarea operatiunilor in numerar in scopul evitarii raportarii tranzactiei prin divizarea operatiunilor sub nivelul minim de raportare;
» folosirea inadecvata a listelor de exceptii prin care unele categorii de operatii cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori complicitatea unitatilor financiare respective);
» executarea de false documente de raportare pentru a legitima numerarul general;
» depunerile de profituri ilegale in banci corespondente pot fi prezentate ca transferuri de la banca la banca;
Folosirea institutiilor financiare netraditionale in procesul de plasare a fondurilor. Aceste institutii pot fi: casele de schimb valutar, societatile de valori mobiliare, bursele de marfuri, cazinourile, serviciile de incasare a cecurilor, serviciile de transmitere de fonduri. Metodele folosite de reciclatori in acest caz sunt aproximativ aceleasi cu cele folosite in institutiile financiare traditionale.
Casele de schimb valutar: in alte tari, ele ofera si alte servicii financiare (vanzare de mandate de plata si cecuri de casa, transferuri electronice de fonduri, schimb de devize pentru cecuri etc.), care pot oferi un paravan pentru tranzactii ilicite; in Romania, casele de schimb au un singur obiect de activitate, schimbul valutar. Metoda prin care se plaseaza fonduri ilicite in acest caz este efectuarea schimbului valutar fara intocmire de documente ori violarea memoriei computerului pentru a nu se mai putea reconstitui sirul de tranzactii incheiate; ambele parti au castiguri ilicite: reciclatorul scapa de o suma mare de lei si primeste o cantitate mai mica de bancnote straine, iar casa de schimb comite evaziune fiscala prin nedeclararea veniturilor din operatiunile efectuate.
Agentiile de transmitere a fondurilor sunt utilizate pentru transferarea fondurilor pe plan intern sau international, prin mijloace electronice, cecuri, curiei, fax sau retele de computere. Faptul ca valoarea banilor poate fi deplasata dintr-un loc in altul, deseori fara deplasarea fizica a monedelor constituie principala caracteristica a acestui sistem.
Cazinourile: amalgamarea fondurilor ilegale cu cele legale sunt favorizate de faptul ca jocurile de noroc sunt activitati desfasurate cu numerar, oferind participantilor anonimat.
Comerciantii de bunuri de folosinta indelungata de mare valoare (automobile, iahturi, bunuri de lux, bunuri imobiliare) sunt folositi de reciclatori pentru a schimba numerarul in bunuri care, eventual, sunt revandute pentru a obtine numerar cu origine licita.
Agentii de bursa pot fi manipulati de reciclatori prin oferirea de avantaje in schimbul utilizarii numerarului pentru achizitionarea de actiuni sau marfuri, prin evitarea raportarilor tranzactiilor cu numerar.
Companii de fatada, care de fapt nu au incasari din activitati reale, ci numai din depunerile reciclatorilor.
Exportul ilegal de valuta; transportul fizic se realizeaza cu diferite mijloace de transport, fara a se respecta legislatia cu privire la raportarea sumelor ce ies din tara si au ca destinatie tari in care nu se pune problema justificarii sumelor in numerar; dupa depunerea in banci, aceste sume fac cale intoarsa, utilizandu-se transferul electronic.
Moduri de stratificare:
» Dupa ce numerarul a fost depus in institutii financiare fara a fi detectat, contra acestui numerar reciclatorii procura instrumente financiare (cecuri de calatorie, scrisori de credit, mandate de plata etc.), pe care le reconvertesc apoi in numerar;
» Transferurile electronice. O data de numerarul a fost depus in conturi bancare, acesta poate fi transferat in orice colt al lumii in timp record.
Multe entitati se servesc in ultimul timp de Internet pentru a propune servicii de spalare de bani, dand uneori aparenta de servicii financiare extrateritoriale sau de posibilitati de plasament legale. Dat fiind caracterul din ce in ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea de a accesa virtual contul sau din orice loc din lume. In aceasta situatie reciclatorii pot controla orice cont, chiar daca acestea au fost deschise pe numele unor interpusi; soldurile persoanelor interpuse se transfera ulterior in contul administratorului titular, iar acesta poate dispune de banii transferati.
Integrarea. Prin intermediul ei profiturile reciclate sunt plasate in economia reala legitima iar rezultatele obtinute din activitati ilegale sunt legale. Profiturile au o acoperire legala iar reciclatorul le poate folosi achizitionand bunuri la vedere.
Metodele de integrare sunt:
» Achizitionarea de bunuri imobiliare sau a unor afaceri in pierderi, dupa care, utilizand fondurile ilicite, aceste bunuri sau afaceri sunt revandute la valoarea lor reala;
» Posibilitatea creditarii de catre asociati a propriei societati comerciale, care merge mereu in pierdere. Se scot din firma sume, incarcand costurile, in final realizandu-se pierderi; cu sumele care s-au scos din firma dar neimpozitate, asociatii crediteaza firma proprie, incasand chiar si dobanzi pentru sumele cu care au imprumutat societatea;
» Bunurile achizitionate cu fonduri ilicite sunt vandute unor societati de tip captiv (care apartin de fapt proprietarului bunurilor), dupa care sunt revandute realizand un profit substantial tot proprietarului initial;
» Imprumuturi fictive acordate de o companie de fatada; o astfel de companie inregistrata intr-un paradis fiscal este controlata de o companie din tara, iar fondurile companiei de fatada sunt de fapt, fonduri reciclate ale companiei din tara;
» Folosirea de facturi false pentru import sau export (se utilizeaza facturi de import supraevaluate, pentru a justifica transferul unor asemenea fonduri, iar in cazul reciclarii fondurilor straine in tara, facturile de export sunt supraevaluate pentru a justifica incasarile).

Capitolul II. Internationalizarea. Situatia Romaniei.
Sfarsitul de mileniu ne infatiseaza amploarea deosebita a activitatilor economice ce se desfasoara in statele puternic dezvoltate din Europa, America si Asia. Relatiile economice internationale cunosc un dinamism fara precedent, fiind integrate noi state si sisteme economice.
Este in afara oricarei indoieli faptul ca in acest nesfarsit teritoriu al economiei se initiaza, dezvolta si finalizeaza un numar impresionant de afaceri ilegale, care alcatuiesc ceea ce, foarte adesea, este cunoscut ca fenomenul de criminalitate a afacerilor.
Frauda lezeaza economia in ansamblul ei, cauzeaza imense pierderi financiare, slabeste stabilitatea sociala, ameninta structurile democratice, determina pierderea increderii in sistemul economic, corupe si compromite institutiile economice si sociale.
Preocupata de problema criminalitatii afacerilor, Comunitatea Internationala a analizat cauzalitatea si efectele acesteia, recomandand statelor membre sa adopte masuri concrete pentru limitarea ei. Diversitatea legislatiilor, cuplata cu particularitatile economico-sociale derivand din stadiile de dezvoltare ale tarilor europene si celorlalte state, au facut practic imposibila redactarea unei definitii precise a criminalitatii afacerilor.
Cele doua dimensiuni ale criminalitatii afacerilor:
» dimensiunea nationala, respectiv suma infractiunilor incriminate in legile penale sau speciale ale fiecarei tari, care se produc in interiorul sistemului economic si financiar si nu comporta sau nu includ elementul de extraneitate;
» dimensiunea internationala, respectiv suma infractiunilor care se comit si se finalizeaza cu participarea elementului de extraneitate (persoane, firme, corporatii, banci etc.)
Cele doua dimensiuni nu au avut si nici nu vor avea un caracter static. Astazi este evidenta internationalizarea afacerilor de tip criminal, in cele mai rasunatoare cazuri de contrabanda, evaziune fiscala, trafic de droguri, operatiuni de import-export ilegale, s-a realizat si perfectionat continuu parteneriatul pentru crima. Contrabanda cu alcool sau tigari, traficul de droguri si armament nu pot fi concepute fara participarea afaceristilor aflati pe mai toate meridianele si paralelele globului.
Intr-un asemenea context este relevanta lista de infractiuni circumscrise fenomenului de criminalitate a afacerilor, redactata de Comitetul European pentru Problemele Criminale:
» infractiuni in legatura cu formarea cartelurilor;
» practici frauduloase si abuzuri comise de intreprinderi multinationale;
» obtinerea frauduloasa sau deturnarea fondurilor financiare alocate de stat sau de organizatii internationale;
» infractiuni in domeniul informaticii (criminalitatea informatica);
» crearea de societati fictive;
» falsificarea bilantului intreprinderii si incalcarea obligatiei de a tine contabilitatea;
» fraude care se rasfrang asupra situatiei comerciale si a capitalului social;
» fraude in detrimentul creditorilor (bancruta, violarea drepturilor de proprietate intelectuala si industriala);
» infractiuni impotriva consumatorilor (falsificarea marfurilor, publicitate mincinoasa);
» concurenta neloiala;
» infractiuni fiscale;
» coruptie;
» infractiuni bursiere si bancare;
» infractiuni in materie de schimb valutar;
» infractiuni impotriva mediului ambiant.
Odata declansata ofensiva reala contra unor componente sau segmente ale criminalitatii afacerilor (evaziunea fiscala, contrabanda, coruptia, traficul de droguri etc.) se scot la lumina zilei aspecte deosebite, unele cutremuratoare prin dimensiunea lor. A fost suficient, de exemplu, sa se descopere, mai mult sau mai putin intamplator, importante fraude privind utilizarea subventiilor acordate, in cadrul Pietei Comune, producatorilor si exportatorilor de produse agricole si alimentare, pentru a se declansa o analiza serioasa care a evidentiat fraude imense comise in acest domeniu, in Italia, abia in anii 1985-1996, dupa investigatii si anchete complexe s-au conturat adevaratele dimensiuni si adevarata fata a organizatiilor mafiote, despre care autoritatile nu au vorbit timp de 30-40 de ani. In Germania si celelalte state ale Europei Occidentale abia acum se vorbeste despre rolul crimei organizate in migratia clandestina a cetatenilor turci, arabi, romani, sarbi etc., dupa ce mai bine de 20 de ani, in numele dreptului cetatenilor la libera circulatie, autoritatile au stimulat acest fenomen. Prin urmare, se poate afirma ca aceste edificii criminale se construiesc si se dezvolta in imensa lor majoritate din interesul si cu sprijinul autoritatilor statale. Geneza lor trebuie cautata in perimetrul intereselor de putere.
Aceasta stare de fapt face ca autoritatile sa nu dezvaluie adevaratele dimensiuni ale criminalitatii decat in momente de rascruce. Fiecare noua guvernare este preocupata sa spuna si sa demonstreze cat de corupta a fost guvernarea anterioara, refuzand sa accepte ca aspectele criminalitatii afacerilor si cele ale crimei organizate se vor prelungi si intensifica, uneori la cote mult mai ridicate.
Politizarea activitatilor de lupta contra criminalitatii este cauza fundamentala a reactiei slabe fata de pericolul acesteia, elementul care determina puternica consolidare a ei in societatea de azi. intr-un asemenea climat, pe un teren prielnic, structurile care actioneaza in domeniul criminalitatii afacerilor si-au construit, dezvoltat si perfectionat un management performant, caracterizat de: eficienta maxima, specializare riguroasa, logistica ultramoderna, mult superioara celei aflate la dispozitia organelor legii. Sunt relevante in acest context afirmatiile facute de Giovanni Falcone, celebrul judecator italian, asasinat de Mafia la 23 mai 1992: „Mafia constituie o lume logica, mai rationala si mai implacabila decat STATUL. Mafia este o articulatie a puterii, o metafora a puterii, dar si o patologie a puterii. Mafia este un sistem economic, o componenta obligatorie a sistemului economic global. Mafia se dezvolta datorita statului si isi adapteaza comportamentul in functie de acesta."
Produsul financiar rezultat din afacerile ilegale derulate de gruparile crimei organizate are dimensiuni impresionante. Banii murdari care circula, practic la vedere, constituie oxigenul care da forta infractorilor aflati foarte aproape sau chiar in intimitatea structurilor de putere ce le garanteaza si acopera activitatile infractionale.
Analistii fenomenului criminalitatii afacerilor avertizeaza asupra faptului ca importante fonduri rezultate din afacerile ilegale sunt injectate in organisme si structuri politice si administrative, pentru ca acestea sa se mentina la putere si sa poata garanta gruparilor criminale succesul in multitudinea afacerilor murdare pe care le initiaza.
Scopul, tinta primordiala a acestor grupari este aceea de a face inoperante, ineficiente si de a paraliza structurile abilitate sa lupte impotriva lor.
Si in Romania s-a produs de multa vreme fuziunea elitelor: elita lumii interlope si elita vietii publice. Acestea actioneaza impotriva ordinii si a legii, in perimetrul degradant al imoralitatii, afacerilor veroase, luxului si desfraului.
Exponentii acestor elite au in proprietate restaurante, cazinouri, intreprinderi profitabile, case de moda, hoteluri, autoturisme de lux, imobile ce rivalizeaza cu proprietatile princiare, trusturi de presa si posturi de televiziune, locuinte de vacanta si, nu in ultimul rand, substantiale conturi in strainatate.
Este, asadar, limpede pentru omul de rand care asista neputincios la acest spectacol ca in teritoriul ocupat de crima organizata, actioneaza profesionistii din lumea comertului, investitiilor, finantelor si bancilor intr-o perfecta articulare cu exponenti ai puterii.
Afacerile ilegale de mare amploare - contrabanda, evaziunea fiscala, traficul de droguri, spalarea banilor, practici frauduloase in privatizarea unor societati comerciale etc. - nu se pot initia, derula si finaliza fara existenta unui parteneriat intre gruparile autohtone si cele corespondente ale acestora care actioneaza pe teritoriul altor state. In Romania, incepand cu anul 1990, s-au desavarsit afaceri ilegale de proportii uriase: distrugerea flotei comerciale si a celei de pescuit oceanic, fraude cifrate la sute de milioane de dolari savarsite la Banca „Dacia Felix", Credit Bank, Bankcoop, Bancorex, privatizarea frauduloasa a unor societati comerciale, contrabanda cu tigari derulata prin portul Constanta, Aeroportul Otopeni si punctele de trecere a frontierei de la Giurgiu, Bors, Albita etc., traficul de droguri si substante radioactive, contrabanda cu produse petroliere, alcool si cafea, prostitutie, trafic ilegal cu opere de arta etc.
Principalele faze pe care le-au parcurs gruparile de infractori care au actionat si actioneaza in prezent in Romania:
FAZA ERMETICA este caracteristica gruparilor care s-au constituit pe criterii etnice si profesionale, incepand cu anul 1990, cele mai reprezentative grupuri care au actionat in aceasta faza sunt cunoscute, intr-o terminologie promovata de mediile de informare drept:
Mafia Tiganeasca, reprezentata de grupuri de persoane provenite din 3-4 familii de tigani, conduse de un lider autoritar, profilate pe savarsirea in serie de furturi din avutul public si privat, talharii, escrocherii, trafic ilegal cu valuta si metale pretioase, furturi din autoturisme, prostitutie si proxenetism, cersetorie, vanzarea de copii pentru infiere ilegala a acestora de catre cetateni straini, afaceri imobiliare, camataria, traficul de droguri, furtul si comercializarea operelor de arta, santaj, amenintari, perceperea taxelor de protectie, recuperarea prin violenta a unor debite, valorificarea in tara de bunuri si valori furate din alte tari (Germania, Franta, Austria, Polonia).

Adevarate clanuri mafiote, aceste grupuri si-au delimitat sferele de dominatie si afaceri, recurgand foarte adesea la acte de mare violenta si intimidare chiar la adresa organelor de ordine.
Produsul financiar obtinut din comiterea infractiunilor este investit de liderii acestor grupuri in achizitionarea sau constructia de imobile de lux, autoturisme, bijuterii, valuta, opere de arta, terenuri, spatii comerciale etc.
Mafia Araba s-a afirmat foarte rapid in teritoriul afacerilor ilegale, dezvoltand activitati infractionale desfasurate anterior anului 1990 (comert clandestin, trafic de droguri, plasarea de valuta falsa). In Romania s-a constituit o veritabila comunitate de cetateni arabi (sirieni, irakieni, egipteni, iranieni etc.) care controleaza traficul de droguri, contrabanda cu tigari si alcool, traficul cu autoturisme de lux furate, prostitutia si plasarea de valuta falsa. Un numar apreciabil dintre acestia sunt casatoriti cu romance, au urmat cursurile unor institutii de invatamant superior, cunosc obiceiurile si realitatea din Romania. Mafia araba reprezinta o forta reala in plan economic, are o puternica legatura cu structurile de putere, este infiltrata in organismele cu atributii de control financiar si vamal. Averea pe care mafia araba o detine in Romania este considerabila (imobile, intreprinderi, restaurante, spatii comerciale, mijloace de transport, cluburi de noapte, hoteluri, terenuri si ferme agricole).
Mafia Turca este reprezentata de grupuri extrem de riguros organizate, prezente pe teritoriul Romaniei imediat dupa luna decembrie 1989. Acestea au initiat si pus in aplicare mari operatiuni de contrabanda cu produse alimentare si industriale (tigari, cafea, citrice, cosmetice, confectii, legume, fructe), trafic de metale pretioase si droguri. Alte grupuri s-au specializat in recrutare de femei din Romania carora le-au promis angajarea ca lucratoare in baruri, cazinouri, restaurante etc., dar care, in realitate, au fost obligate sa se prostitueze la Istambul, Ankara sau in Antalia, fiind apoi exportate pe piata prostitutiei din Cipru si Grecia. Mafia turca are forta financiara in Romania, fiind specializata in spalarea banilor rezultati din traficul cu droguri si contrabanda.
Mafia Chineza reprezinta o specie aparte in peisajul criminalitatii afacerilor din Romania pentru faptul ca grupurile care actioneaza au un cod de conduita puternic marcat de traditiile si obiceiurile specifice rasei galbene. Practic impenetrabila, cu norme de comportament greu de inteles de catre romani, mafia chineza a demarat afaceri discrete, dar de mare amplitudine, constand in contrabanda cu marfuri specifice tarii lor. Se poate vorbi cu certitudine de existenta unei comunitati chineze in Romania, care a iesit la suprafata prin numeroase dispute violente intre grupuri. Pentru neplata taxei de protectie si neincasarea unor obligatii financiare au fost lichidati, in maniera tipic chinezeasca, lideri ai unor grupuri ce desfasoara activitati ilegale in Bucuresti.
Mafia Ucraineana si Moldoveneasca a actionat pe teritoriul Romaniei specializandu-se in actiunile de tip „Racket", traficul de prostituate, contrabanda cu armament, explozivi si substante radioactive, furtul si comercializarea autoturismelor de lux, traficul de droguri, contrabanda cu alcool si tigari. Liderii acestor grupuri, proveniti din randul fostilor luptatori in razboiul din Afganistan si fostilor militari din trupele de securitate, au investit masiv in Romania cumparand imobile, terenuri si spatii comerciale.
FAZA DE DESCHIDERE A GRUPURILOR se caracterizeaza prin absorbtia in interiorul acestora a elementelor autohtone, provenind din randul specialistilor din domeniul financiar, administrativ, comercial si juridic (experti, contabili, avocati, functionari bancari, etc.). In marea lor majoritate grupurile mafiote au angajat, ca salariati permanenti, fosti politisti, magistrati, inspectori financiari si alte categorii de persoane pe care le-au folosit pentru a le facilita accesul la credite bancare, obtinerea licentelor de import-export, avizarea constructiilor si extinderea acestora, coruperea unor functionari din sistemul organelor vamale, de politie si Garzii Financiare, infiintarea de societati comerciale fictive.
Aceasta faza coincide cu puternica consolidare financiara a grupurilor mafiote care au obtinut profituri uriase din contrabanda, evaziune fiscala si traficul de droguri.
FAZA DE INTERNATIONALIZARE a afacerilor ilegale derulate de grupurile mafiote este cea in care s-a realizat parteneriatul (cooperarea) acestora cu grupurile similare din alte tari.
Beneficiind de o forta financiara remarcabila, grupurile crimei organizate au realizat o dotare materiala si logistica de ultima ora, superperformanta care le permite contacte rapide si eficiente cu parteneri de afaceri din toate zonele lumii.
In aceasta faza se desavarseste fuziunea dintre criminalitatea afacerilor si criminalitatea de inalta violenta, caracterizata prin comiterea unor acte de terorism, omoruri la comanda, rapiri de persoane, incendieri de imobile si autoturisme.
Marile afaceri din domeniul traficului de droguri, contrabanda cu alcool si tigari, traficul de carne vie, plasarea bancnotelor false, traficul de armament, furtul si comercializarea autoturismelor de lux, comertul clandestin cu opere de arta se deruleaza astazi de grupurile mafiote din Romania in parteneriat cu grupurile similare din Rusia, Germania, Turcia, Cipru, Grecia, Ucraina, Italia, Ungaria, Bulgaria etc.
Au fost intens mediatizate actele de contrabanda cu tigari derulate pe teritoriul Romaniei de gruparile mafiei arabe cu complicitatea unor functionari superiori, precum si profiturile uriase rezultate din comercializarea bauturilor alcoolice de catre societati comerciale patronate de fosti demnitari si specialisti din domeniul finantelor.
O componenta aparte a criminalitatii afacerilor o constituie MAFIA GULERELOR ALBE, respectiv grupurile compuse din specialisti in afaceri bancare si comerciale.
Cea mai mare parte a acestora provin din randul expertilor in operatiuni de import-export, a directorilor de mari unitati economice, fosti angajati la reprezentantele comerciale ale Romaniei in strainatate, fosti diplomati si demnitari in regimul comunist.
Aceste grupuri, cu puternica priza si influenta in structurile de decizie, s-au profilat pe afaceri ilegale in domeniul privatizarii, obtinerea ilegala de credite in valuta, sustragerea de la plata taxelor aferente importurilor de cereale si altor bunuri de larg consum, obtinerea ilegala a unor licente de export pentru bunuri contingentate.
Prin forta financiara dobandita intr-un timp relativ scurt (3-4 ani) aceste grupuri au determinat autoritatile sa subevalueze patrimoniul unor importante obiective economice, industriale, turistice, agricole etc. pe care le-au achizitionat la preturi scazute, devenind proprietari ai unor averi fabuloase.
Elita alba se afla astazi in imediata apropiere a structurilor de putere din Romania (parlament, guvern, administratie, justitie si mass-media), fiind mai abila si mai rafinata decat orice forta legala a statului.
Elita alba din Romania are capacitatea de a influenta, fie si vremelnic, decizia in domeniul politic, legislativ, economic si al justitiei.

Capitolul III. Cum se pot recunoaste tranzactiile suspecte
Exemple de tranzactii suspecte din domeniul bancar. Spalarea banilor folosind tranzactiile in numerar (cash):
» Depozite neobisnuit de mari in numerar facute de o persoana fizica sau o companie ale carei activitati curente de afaceri ar fi in mod normal generate prin cecuri sau alte instrumente de finantare;
» Cresteri substantiale de depozite in numerar ale unei persoane fizice sau ale unei societati fara o cauza aparenta, in special daca asemenea depozite sunt dupa aceea transferate intr-o perioada scurta de timp din cont si/sau catre o destinatie care nu poate fi asociata in mod normal cu clientul;
» Clienti care depun numerar prin numeroase formulare de depozit in asa fel incat suma fiecarui depozit este "nesemnificativa", dar totalul tuturor depunerilor este important;
» Conturi ale companiilor ale caror tranzactii - atat depuneri, cat si retrageri - sunt efectuate mai degraba in numerar decat prin forme de debit si credit asociate in mod normal cu operatiuni comerciale (de exemplu, cecuri, acreditive, cambii etc.);
» Clienti care, in mod constant, varsa sau depun numerar pentru a acoperi trate bancare, transferuri de bani sau alte instrumente de plata negociabile si usor vandabile;
» Clienti care cer sa schimbe o mare cantitate de bancnote cu valoare nominala mica pentru cele cu valoare nominala mai mare;
» Frecvente schimburi de numerar in alte valute;
» Sucursale care efectueaza mult mai multe tranzactii in numerar decat in mod obisnuit (statisticile bancii centrale detecteaza aberatii in tranzactiile cu numerar);
» Clienti ale caror depuneri contin bancnote false sau instrumente contrafacute;
» Clienti care transfera mari sume de bani in sau din strainatate cu instructiuni de plata in numerar;
» Depuneri mari in numerar folosind dispozitive de depunere a banilor, evitand in felul acesta contactul direct cu banca.
Spalarea banilor folosind conturile bancilor
» Clienti care vor sa mentina un numar de conturi personale sau conturi administrate de banca, care nu par sa fie compatibile cu genul activitatii lor, inclusiv tranzactii care implica persoane nominalizate;

» Clienti care au numeroase conturi si le alimenteaza cu numerar, in situatia in care totalul depunerilor constituie o mare suma de bani;
» Orice persoana fizica sau companie al carei cont nu indica desfasurarea unor activitati normale in operatiile bancare personale sau de afaceri, ci este utilizat pentru incasari sau plati de sume mari de bani care nu au nici un scop sau legatura evidenta cu detinatorul contului si/sau afacerile sale (de exemplu, o crestere substantiala a rulajului unui cent);
» Evitarea furnizarii de informatii normale cand se deschide un cont, furnizarea de informatii minime sau fictive sau, cand se cere deschiderea unui cont, furnizarea unor informatii care sunt greu de verificat de catre institutia financiara sau necesita prea multi bani pentru a fi verificate;
» Clienti care par sa aiba conturi in cateva institutii financiare din aceeasi localitate, in special cand banca este constienta de existenta unui proces de consolidare regulata a acestor conturi, anterior unei cereri pentru transmiterea progresiva de fonduri;
» Concordanta dintre iesirile si intrarile de numerar in aceeasi zi sau in ziua anterioara;
» Alimentarea contului prin cecuri emise de terti in sume mari andosate in favoarea clientului;
» Retrageri mari de numerar dintr-un cont inactiv in prealabil sau dintr-un cont care tocmai a primit neasteptat o importanta suma din strainatate;
» Clienti care, impreuna si simultan, folosesc ghisee diferite pentru a efectua mari tranzactii in numerar sau tranzactii in valuta;
» Folosirea pe scara mai mare a dispozitivelor de pastrare a banilor,
» Amplificarea operatiunilor efectuate de persoanele fizice. Folosirea pachetelor sigilate depozitate si retrase;
» Reprezentantii companiei evita contacte cu sucursala;
» Cresteri substantiale de depuneri in numerar sau de instrumente negociabile (cecuri, polite etc.) ale unei firme sau o companie specializata, folosind conturile clientilor sau conturile interne sau conturile de imputernicire, in special daca depozitele sunt transferate rapid intre conturi de imputernicire si ale clientilor;
» Clienti care refuza sa furnizeze informatii care, in conditii normale, i-ar califica pentru obtinerea de credite sau de alte servicii bancare ce ar putea fi considerate importante;
» Folosirea insuficienta a facilitatilor bancare normale, de exemplu, evitarea acordarii de dobanzi mari pentru solduri mari;
» Un mare numar de persoane fizice care efectueaza plati in cadrul aceluiasi cont, fara o explicatie adecvata.
Spalarea banilor folosind tranzactii de investitii:
» Cumpararea de hartii de valoare pentru a fi pastrate in custodie la institutia financiara, cand acest fapt nu pare potrivit cu standingul clientului;
» Tranzactii de depozit/imprumut "back to back", cu subsidiare sau afiliate ale institutiilor financiare din strainatate, cunoscute ca facand parte din aria traficului de droguri;
» .Cereri ale clientilor pentru servicii manageriale de investitii (fie in valuta, fie in hartii de valoare) unde sursa fondurilor este neclara sau nu este potrivita cu standingul clientului;
» Plata in sume neobisnuit de mari in cash a hartiilor de valoare;
» Cumpararea sau vanzarea unei hartii de valoare care nu are un scop perceptibil sau in circumstante care par a fi neobisnuite.
Spalarea banilor prin activitati internationale offshore;
» Client recomandat de o sucursala din strainatate, filiala sau alta banca deschisa in tari unde productia de droguri sau traficul de droguri pot fi predominante;
» Folosirea de acreditive si alte metode de finantare a comertului pentru a face sa circule bani intre tari unde asemenea comert nu este compatibil cu afacerile obisnuite ale clientului;
» Clienti care fac plati regulate si importante, inclusiv tranzactii transmise telegrafic, care nu pot fi identificate clar ca tranzactii bona fidae sau primesc plati frecvente si importante din tari care sunt in mod obisnuit asociate cu producerea, prelucrarea sau desfacerea drogurilor; organizatii teroriste interzise (tari paradis fiscal);
» Constituirea de solduri mari, nepotrivite cu rulajul cunoscut al afacerii clientului, si transferuri ulterioare catre conturi tinute in strainatate;
» Transferuri electronice de fonduri, fara explicatii, efectuate de clienti sub forma de intrari si iesiri sau fara a fi trecute printr-un cont;
» Cereri frecvente de cecuri de calatorie, trate in valuta si alte instrumente negociabile care urmeaza a fi emise;
» Frecvente plati de cecuri de calatorie sau trate in valuta, in mod special daca provin din strainatate.
Spalarea banilor implicand agenti si functionari ai institutiilor financiare:
» Schimbari in caracteristicile functionarului, de exemplu, stil de viata risipitor sau evitarea plecarii in vacanta;
» Schimbari in performantele agentului sau functionarului, de exemplu, vanzatorul care vinde contra numerar are rezultate remarcabile sau neasteptat de mari;
» Orice afacere cu un agent unde identitatea beneficiarului final sau a contrapartidei este necunoscuta, contrara procedurii normale pentru felul respectiv de afacere,
Spalarea banilor prin imprumuturi asigurate sau neasigurate:
» Clienti care ramburseaza" credite slab performante in mod neasteptat;
» Cererea de a imprumuta bani, avand ca garantie active tinute de o institutie financiara sau o terta persoana1, unde originea activelor este necunoscuta sau activele sunt incompatibile cu bonitatea clientului;
» Cererea unui client catre o institutie financiara pentru a procura sau aranja o finantare, unde sursa contributiei financiare a clientului la afacere este neclara, in mod special unde este implicata o proprietate.
Tranzactii suspecte specifice altor domenii decat cel bancar
1. Domeniul pietei de capital
» Utilizarea numerarului pentru achizitionarea de valori mobiliare sau pentru plata celor vandute, in locul decontarilor fara numerar (virament), mai ales cand se vehiculeaza sume importante. Aceasta, deoarece actorii pietei de capital nu sunt simpli cetateni, care isi efectueaza platile in numerar, ci investitori care detin importante capitaluri;
» Valorificarea actiunilor la o valoare in neconcordanta cu valoarea de piata ori cu valoarea nominala. Au existat cazuri cand tranzactionarea unor actiuni s-a facut la un pret de peste 1000 de ori fata de pretul nominal sau chiar de pe piata;
» Achizitionarea unor valori mobiliare de catre entitati situate in paradisuri fiscale, urmata imediat de vanzarea pachetului achizitionat unei alte firme offshore, de multe ori revanzarea facandu-se in pierdere;
» Vanzarea actiunilor unei persoane la pret foarte ridicat (de cateva zeci de ori) in raport cu pretul pietei, unei persoane juridice la care asociat unic sau majoritar este chiar persoana fizica vanzatoare. Scopul il reprezinta diminuarea impozitului pe profit si pe dividende in cazul persoanei juridice;
» Folosirea aceluiasi pachet de actiuni, prin vanzare repetata, in vederea justificarii sumelor compensatorii acordate de la buget persoanelor disponibilizate colectiv. In felul acesta s-au incasat de la buget zeci de miliarde de lei, in timp ce infuzia de capital pe piata a fost numai de zeci de milioane de lei.
2. Domeniul pietei imobiliare:
» Utilizarea numerarului in tranzactiile imobiliare in locul instrumentelor de decontare bancara (conturi bancare);
» Achizitionarea unor terenuri sau cladiri la preturi mici, urmata de vanzarea lor imediata, dar la preturi cu mult mai mari. Diferenta este utilizata pentru spalarea unor bani murdari;
» Achizitionarea unor imobile care se afla intr-o situatie precara si punerea lor la punct, folosind sume ilicite, urmata de revanzarea la un pret superior. Diferenta se justifica ca fiind pretul manoperei proprii si al unor materiale refolosibile ori achizitionate in timp (la preturi mici);
» Elementele de suspiciune specifice pietei imobiliare pot fi avute in vedere si in cazul tranzactiilor cu bunuri mobile de valoare mare, precum: autoturisme, iahturi, tablouri, colectii artistice si numismatice, antichitati etc.
3. Domeniul jocurilor de noroc (cazinouri):
» Utilizarea unei mari sume in numerar pentru achizitionarea de jetoane pentru joc, dupa care se returneaza jetoanele si se solicita plata acestora utilizand alta modalitate decat numerarul, precum: cecuri de casa, cecuri de calatorie, mandate de plata, ordine de plata, transferuri electronice etc.;
» Depozitarea numerarului la casa cazinoului, dupa care se solicita restituirea sumei prin alte instrumente de plata;
» Solicitarea unor chitante pentru a justifica sumele castigate;
» Achizitionarea unor bilete nenominale iesite castigatoare la diferite sisteme de joc de noroc sau case de pariuri.
4. Domeniul asigurarilor:
» Achizitionarea de polite de asigurare de viata de mare valoare, utilizand numerarul, si nu platile prin virament;
» Folosirea unor polite de asigurare de mare valoare ca garantie sau colateral pentru obtinerea unui imprumut;
» Achizitionarea unei polite de asigurare de mare valoare cu ajutorul numerarului, urmata de rascumpararea acesteia, solicitandu-se alte instrumente de plata;
» Plata unor sume cu titlu de asigurari catre societati de asigurari captive (care apartin asiguratului) situate in tari considerate paradisuri fiscale;
» Provocarea unor accidente asupra unor bunuri asigurate la o valoare ridicata, urmata de incasarea contravalorii despagubirilor aferente.
5. Domeniul financiar:
» Creditarea firmei proprii de catre asociati sau actionari cu sume importante in numerar, care se introduc fie in contul bancar, fie in casa societatii comerciale. Acest procedeu este repetat, in conditiile in care firma functioneaza constant in pierdere. Urmeaza apoi restituirea creditului, uneori insotit de dobanzi;
» Solicitarea restituirii unor impozite si taxe de la buget (accize si TVA cel mai adesea) pentru operatiuni de export care nu s-au efectuat ori exportul a fost supraevaluat in mod fictiv. La fel se solicita rambursarea de la buget a taxei pe valoarea adaugata in cazul in care produsele achizitionate se vand in mod constant in pierdere;
» Solicitarea de scutiri sau reesalonari la bugetul de stat, in conditii in care se solicita certificate fiscale pentru a putea participa la licitatii organizate in vederea cumpararii de active sau actiuni, in cadrul procesului de privatizare;
» Desi o societate comerciala achizitioneaza in mod constant documente cu regim special, ea nu depune bilanturi si declaratii privind obligatiile fiscale (lunare sau trimestriale);
» Depunerea unor declaratii fiscale nereale sau false, in discordanta cu activitatea anterioara a agentului economic sau care rezulta din alte informatii, ca de exemplu, cele de natura vamala.
6. Domeniul vamal:
» Utilizarea unor facturi de export subevaluate pentru a repatria o parte din pret, diferenta depunandu-se in conturi offshore, sau supraevaluate pentru a se putea introduce in tara bani iliciti din strainatate;
» Utilizarea unor facturi de import subevaluate pentru a se plati taxe vamale cat mai mici sau supraevaluate pentru a se transfera in strainatate sumele ilicite produse in Romania.
7. Domeniul valutar:
» Folosirea cu precadere a platilor in avans, in mod repetat, fara ca acestea sa mai fie justificate prin import sau prin restituire;
» Platile in avans sunt preferate acreditivului, modalitate mai sigura si mai eficienta pentru garantarea realizarii importurilor;
» Plata unor facturi reprezentand contravaloarea unor servicii de valoare mare si fara prezentarea certificatului fiscal eliberat de autoritatea fiscala din tara beneficiarului platii;
» Inchiderea unor DIV-uri (declaratii de incasare valutara) cu sume in numerar, platite de diverse persoane, in locul inchiderii acestora prin transferuri bancare din strainatate.

Capitolul IV. Masuri de protectie impotriva fenomenului de spalare a banilor
1. Masuri luate la nivel international:
Cea mai eficienta solutie in problema spalarii banilor pe plan international este in primul rand cooperarea internationala si sisteme de control si reglementari unitare in cadrul fiecarei tari. Spalarea internationala a banilor se bazeaza pe exploatarea, prin operatori financiari subtili, a diferentelor dintre reglementarile financiare si bancare ale tarilor de pe intreg globul.
Spalarea internationala a banilor are efecte nocive considerabile asupra economiei mondiale prin: deteriorarea operatiunilor eficiente ale economiilor nationale, coruperea lenta a pietei financiare si reducerea increderii publice in sistemul financiar international, marind riscurile si stabilitatea sistemului, ce duc toate, in final, la reducerea ritmului de crestere economica mondiala.
Pentru contracararea fenomenului, s-au luat mai multe masuri:
» Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, adoptata la 20 decembrie 1988 la Viena. Aceasta stipuleaza: confiscarea bunurilor obtinute in urma unor infractiuni, extradarea autorilor infractiunilor legate de traficul de stupefiante, asistenta juridica acordata reciproc de catre tarile implicate, intensificarea formelor de cooperare intre state;
» Conventia Consiliului Europei cu privire la spalarea, urmarirea, retinerea si confiscarea produselor provenite din infractiuni, deschisa spre semnare la 8 noiembrie 1990, la Strasbourg;
» Directiva Consiliului Comunitatii Europene cu privire la folosirea sistemului financiar in scopul spalarii banilor nr. 91/308/EEC, adoptata la Luxemburg la 10 iunie 1991; aceasta directiva reprezinta sursa de inspiratie pentru legile de combatere a spalarii banilor, care au fost adoptate de aproape toate statele, indiferent ca sunt membre ale Comunitatii Europene sau se afla in proceduri de aderare;
» Grupul de actiune financiara in domeniul spalarii banilor (GAFI) este un organism interguvernamental ce dezvolta si promoveaza politici de combatere a spalarii banilor; in mod curent este alcatuit din 26 tari (tari insemnate din punct de vedere financiar din Europa, America de Nord si Asia) si 2 organisme internationale;
» Grupul EGMOND (prima intalnire a grupului in anul 1955 in palatul EGMOND -; Aremberg din Bruxelles la care au participat 24 de state si 8 organizatii internationale); in prezent grupul numara 48 membri iar scopul sau este cooperarea internationala intre agentiile nationale specializate in lupta internationala impotriva spalarii banilor (intre membrii grupului au loc schimb de informatii financiare legate de spalarea banilor, in baza unor memorandum-uri de intelegere (bi sau multilaterale).

2. Legislatia romaneasca referitoare la spalarea banilor
Trecerea dupa anul 1990 la economia de piata in Romania si la multiplicarea relatiilor economice cu strainatatea a condus inerent la “importul” acestor noi tipuri de infractiuni din lumea occidentala, situatie in care, fiind descoperiti din punct de vedere legislative nu a existat o riposta din partea organelor de aplicare a legii. Astfel, prin sistemul financiar-bancar au avut loc activitati de spalare a banilor, avand o provenienta atat surse interne cat si externe. Abia in anul 1999 s-a adoptat de catre Parlament Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, lege ce se aplica incepand din 21 aprilie 1999.
Legea romaneasca respecta reglementarile in materie stabilite de organismele internationale iar in unele privinte este chiar mai extinsa (ca in cazul includerii printre entitatile raportoare si a avocatilor, respectiv a persoanelor fizice).
Pentru punerea in aplicare a legii s-a infiintat un organism specializat numit „Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor”, organ cu personalitate juridica, in subordinea guvernului; in practica internationala acest organism este subordonat la nivel ministerial (Ministerului Finantelor, Bancii Nationale, Ministerului de Interne sau Ministerului de Justitie), astfel incat acest tip de subordonare este mai putin obisnuit; o alta caracteristica este structura sa, fiind alcatuit din cate un reprezentant al Ministerului Finantelor, Bancii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului de Justitie, Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Asociatiei Romane a Bancilor si Curtii de Conturi, numiti in functii pe o perioada de 5 ani; o asemenea structura si subordonare subliniaza importanta pe care legiuitorul a acordat-o activitatii Oficiului si posibilitatii de cooperare intre organismele pe care le reprezinta membrii Oficiului.
In exercitarea atributiilor sale, Oficiul adopta decizii cu majoritate de voturi, ceea ce atesta caracterul democratic al institutiei, eliminand posibilitatea oricaror ingerinte de ordin politic.
Legile din Romania cu privire la infractiunea de spalare a banilor:
1. Traficul de stupefiante -; art. 312 C.P. -; Producerea, obtinerea sau orice operatiune privind circulatia produselor ori substantelor stupefiante sau toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau a substantelor toxice; Prescrierea de catre medic, fara a fi necesar, a produselor sau substantelor stupefiante;
2. Nerespectarea regimului armelor si munitiilor in forma agravanta -; art. 279 C.P;
3. Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materiale radioactive -; art. 279 C.P.;
4. Nerespectarea regimului materiilor explozive -; art. 280 C.P.;
5. Falsificarea de monede sau alte valori -; art. 282 C.P.
6. Proxenetismul -; art. 239 C.P.
7. Contrabanda -; art. 175 si 176 Cod Vamal;
8. Santajul -; art. 194 C.P.
9. Lipsirea de libertate in mod ilegal -; art. 189 C.P.
10. Inselaciunea in domeniul bancar, financiar sau de asigurari -; art. 215 C.P.
11. Bancruta frauduloasa -; art. 276 -; Legea nr. 31/1990;
12. Furtul si tainuirea de autovehicule -; art. 208-209, 221 C.P.
13. Traficul de animale ocrotite in tarile lor ;
14. Comertul cu tesuturi si organe umane -; art. 17, Legea nr. 2/1998;
15. Infractiunile savarsite prin intermediul calculatoarelor (sistemul SWIFT);
16. Infractiuni savarsite cu cartile de credit -; art. 282 C.P.
17. Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si de reziduuri -; art. 302 C.P.
18. Nerespectarea dispozitiilor privind jocurile de noroc -;art. 330 C.P.

In loc de concluzii:
Ciclul economic al lumii clandestine este un ciclu continuu si dinamic, cu generatii de profituri care pot fi investite in activitati ilegale, precum si in activitati legale.
Studierea si cunoasterea aprofundata a marii diversitati a metodelor infractionale, scoate la lumina, pentru a contracara prin actiune legala, infractionalitatea atat la nivelul unei tari, cat si la nivel mondial, fiind extrem de utila in eradicarea spalarii banilor murdari si a procedurilor economiei subterane.