Bancile comerciale care functioneaza in Romania, numite societati bancare au drept baza legala legea 58/1998 privitoare la activitatea bancara. Potrivit ei ,bancile comerciale romanesti sunt considerate banci universale (efectueaza intreaga gama a operatiilor si serviciilor bancare). n9f1fn
Bancile comerciale romanesti sunt organizate ca societati commercials si mai precis ca societati pe actiuni. Legea interzice constituirea unei banci ca S.R.L. Pentru a putea functiona in Romania o societate bancara se constituie dupa o autorizare prealabila primita din partea B.N.R.
Acordarea autorizatiei de functionare e conditionata de indeplinirea de catre banca in cauza a unor norme referitoare la:
-capitalul social minim, care in prezent este de 100 mld lei, echivalentul in lei al sumei de 5 mil EURO. Acest capital social trebuie varsat integral in forma baneasca la constituire ;
-calitatea administratorilor: ei trebuie sa provina din mediul bancar, sa fie persoane morale, sa nu fi suferit condamnari si sa aiba experienta in conducerea operatiunilor bancare;
-actionariat: actionarii unei banci trebuie comunicati B.N. iar in cazul in care ei detin un pachet de actiuni mai mare de 5% din capitalul social ei trebuie sa aiba aprobarea B.N.R. referitoare la aceasta detinere.
Operatiunile efectuate:
-primirea de depozite;
-acordarea de credite;
-plati si viramente in contul clientilor;
-transferul de fonduri atat pe contul propriu cat si pe contul clientilor;
-tranzactii cu instrumente negociabile (certificate de depozit, cambii, cecuri, bilete la ordin);
-tranzactii cu valori mobiliare;
-operatiuni de leasing financiar si factoring;
-custodia hartiilor de valoare (actiuni si obligatiuni) = administrare ;
-inchirierea de casete si seifuri bancare ;
-operatiuni de consultanta economica.
NOTI: Tranzactiile cu valori mobiliare si respectiv operatiunile de leasing financiar pot fi efectuate de banca prin societati distincte controlate de banca si dupa o aprobare prealabila din partea Comisiei Nationale (C.N.) pentru valori mobiliare.
Bancilor comerciale in acelasi timp le sunt interzise urmatoarele operatiuni:
-acordarea de credite conditionate de cumpararea actiunilor bancii;
-initierea unor operatiuni de depozit, atunci cand banca se afla in situatie de insolvabilitate (prefaliment);
-cumpararea actiunilor proprii;
-implicarea in tranzactii cu active mobile si imobile, care nu sunt legate de activitatea bancara.
Bancile comerciale trebuie sa respecte unele norme de prudenta bancare ce se refera la:
-capitalul social minim;
-rata de solvabilitate = raport intre capitalurile propri si celelalte pasive;
-indicatorul de adecvare a capitalului = È Active /capitaluri proprii;
-pozitia valutara - operatiunile valutare ale bancii;
-marimea creditului maxim -; obligate (bancile comerciale ) sa comunica BNR. toate creditele mari peste o valoare;
-plasamentele in valori mobiliare -; sa nu depaseasca o valoare;

Managementul societatilor bancare

1.Conducerea si organizarea societatilor bancare
2.Deschiderea, functionarea si inchiderea conturilor agentilor economici la banci.
1.Organizarea societatilor bancare. Structura teritoriala a unei societati bancare este urmatoarea:
-centrala;
-sucursale;
-agentii;
-puncte de lucru.
Centrale: se organizeaza de regula in capitala, ea fiind responsabila cu conducerea si coordonarea tuturor operatiunilor efectuate de banca. O societate bancara are o singura centrala.
Centrala unei societati bancare se organizeaza pe orizontala (intern), pe directii de specialitate (directia credite,directia plati si viramente, directia operatiuni valutate) si directii functionare (ex: directia contabilitate, directia marketing, directia resurse umane).
Centrala are relatii directe cu B.N, ministerele, alte autoritati publice.
Sucursalele -; se organizeaza de regula in resedintele de judet. Ele raspund (conduc) de intreaga activitate a bancii desfasurata in cadrul unui judet. Pe langa functia de coordonare in judetul respectiv, sucursalele au si activitate operativa (lucreaza in mod direct cu titularii de cont: firme si persoane fizice).
O sucursala se organizeaza intern pe servicii de specialitate (serviciul credite, serviciul de decontari, serviciul de casierie) si servicii functionale (serviciul contabilitate, serviciul resurse umane, serviciul marketing).
Agentiile: au in exclusivitate activitate operativa, tin conturile firmelor si populatiei.In functie de dimensiunea agentiei, ea se poate organiza pe birouri, ce pot fi de specialitate si birouri.
Puncte de lucru: au tot activitate operativa ,dar de dimensiuni mult mai reduse in raport cu a agentiilor. De multe ori pot efectua doar anumite operatiuni (de ex:primiri de depozite sau efectuarea de plati), fiindu-le interzise anumite servicii (ex: acordarile de credit).
Central -; Sucursala -; Agentie -; Punct de lucru (Subagentii).
Bancile straine ce functioneaza in Romania pot opta pentru una din urmatoarele forme de existenta:
-reprezentanta -; nu are activitate operativa si nici personalitate juridica -misiunea ei -; de a observa mediul economic romanesc si de a inlesni operatiunile bancare ale unor agenti economici din tara in care functioneaza banca mama in ceea ce priveste activitatea desfasurata in Romania.
-sucursala: are activitate operativa dar nu are personalitate juridica. Pentru activitatea ei raspunzand banca mama din tara terta. Sucursala unei banci straine trebuie sa indeplineasca unele criterii ale B.N.R. Ea poate fi urmatoarea veriga de desfasurare a activitatii bancii straine ,dupa faza in care a functionat ca reprezentanta.
-filiala: forma de organizare a unei banci straine ce presupune existenta persoanei juridice si constituirea de catre bancile straine in Romania a unei noi banci, supusa integral reglementarilor bancare romanesti. Noua banca va avea drept actionar exclusiv banca din strainatate.O banca din strainatate se poate implica in Romania si prin preluarea pachetului majoritar al unei banci romanesti ce se privatizeaza, banca romaneasca devenind o subsidiara a bancii din srtainatate.
Conducerea bancilor: se realizeaza potrivit legii societatilor comerciale si este formata din urmatoarele verigi:
-A.G.A;
-Consiliul de administratie;
-Comitetul de directie;
-Presedintele Director General.
Conducerea unei unitati teritoriale, sucursala sau agentie e realizata de comitetul de directie, iar gestiunea curenta a activitatii operative revine directorului sucursalei sau agentiei.
Deschiderea, functionarea si inchiderea conturilor agentilor economici la banci: un agent economic poate sa-si deschida la o banca unul din urmatoarele tipuri de conturi:
-contul de disponibil;
-conturi simple de imprumut;
-conturi curente.
Pentru a-si putea deschide un cont la o banca, agentul economic va trebui sa depuna la unitatea operativa a bancii la serviciul conturi si viramente o documentatie formata din:
-cererea de deschidere a contului;
-certificatul de inmatriculare a societatii la Registrul Comertului;
-copie dupa actul de inregistrare la directia Finantelor Publice si de acordare a codului fiscal;
-statutul societatii;
-actul de inregistrare al societatii la judecatorie;
-o copie dupa actul de numire a administratorilor sau a persoanelor ce au voie sa faca plati in cont;
-o lista cu specimenele de semnaturi ale persoanelor ce ordonanteaza plati din cont si respectiv amprenta stampilei.
Serviciul conturi si viramente va verifica si analiza documentele si daca sunt conforme cu realitatea, propune printr-un referat conducatorilor unitatii operative deschiderea contului. Dupa aprobarea referatului noul titular de cont, va fi inregistrat intr-un Registru de evidenta a titularilor, va fi avizat serviciul contabilitate al bancii pentru deschiderea efectiva a contului si acordarea acestuia a unui simbol.
Contul de disponibil: agentul economic deruleaza prin el in mod normal operatiuni de plati si incasari. Contul de disponibil in contabilitatea agentilor economici este intotdeauna un cont de activ pentru ca el desemneaza acele mijloace ale agentilor economici care sunt pastrate sub forma disponibilitatilor in conturi la o banca.
In contabilitatea bancii acest cont are functie de pasiv pentru ca el semnifica o resursa din care banca se finanteaza sau din punct de vedere juridic obligatia bancii fata de titularul de cont.
In contabilitatea bancii, contul va incepe sa functioneze prin a se debita, creditandu-se cu incasarile si respectiv creditele pe care titularul le primeste (cresterile conturilor).
Contul se va debita cu platile dispuse din cont de agentii economici si respectiv rambursarile de credite. Soldul contului va fi la banca intotdeauna creditor sau contul nu va avea sold.

Conturi simple de imprumut: aceste conturi sunt utilizate de banca pentru a evidentia acordarile si rambursarile de credit. Conturile functioneaza si in contabilitatea agentilor economici unde ele au functie contabila de pasiv(pentru ca ele semnifica sursele straine din care agentii economici se finanteaza sau obligatia agentilor economici fata de banca creditoare).
La banca, conturile simple de imprumut au functie contabila de activ, pentru ca ele semnifica acele mijloace ale bancii utilizate in operatiuni de creditare din punct de vedere economic sau drepturi ale bancii fata de agentul economic din punct de vedere juridic.
Fiind un cont de activ, la banca el va incepe sa functioneze prin a se debita cu acordarile de credite si se va credita cu rambursarile de credite pe care le efectueaza agentii economici. La banca intotdeauna contul va avea sold debitor(S.D.) si S.D. va semnifica intotdeauna credite acordate de banca si nerambursate inca de agentii economici.
Operatiunea de acordare si rambursare de credite: se inregistreaza la banca atat in conturi simple de imprumut cat si in conturile de disponibil. acordare de credite ct. simplu de imprumut = ct. de disponibil ramburs. de credite ct.de disponibil = ct.simplu de imprumut
Conturi curente: sunt o categorie speciala de conturi ce sintetizeaza atat functiunile conturilor de disponibil cat si ale conturilor simple de imprumut. Particularitatea consta in aceea ca titularul de ct. poate sa faca plati de valoare mai mare in raport cu disponibilul existent in cont.
Suma platita peste valoarea disponibilului are sensul de credit acordat de banca,rezulta ca aceste conturi sunt bifunctionale.
Ele pot avea la banca atat sold creditor reprezentand disponibilitatile agentilor economici cat si sold debitor reprezentand creditele acordate de banca.

cont curent plati incasari

SD=credite SC=disponibilitati acordate de banca
Acordarile si rambursarile de credite nu au la baza operatii contabile ci apar ca efect al rulajului.
D Ct.curent C D Ct. de disponibil C
Plati 500 SI 1000 SI 500
Plati 700 SC 500 Plati 700 Cred 200
SD 200 I 500 Plati 200 Dep 500
SC 300 SC 300
Se observa ca, urmare a operatiunilor de acordare de credite ce apar instantaneu in cazul conturilor curente, banca va deschide aceste tipuri de ct. numai acelor agenti economici care au bonitate recunoscuta, o situatie financiara solida si care pot sa ramburseze creditele.
Aceste relatii solide dintre banca si debitor sunt traditionale, clientii noi neputand beneficia de astfel de conturi. Creditele pe care le pot lua agentii economici prin conturi curente ajung pana la o suma maxima numit plafon de creditare la inceputul fiecarui exercitiu sau semestru.

Evolutia sistemului bancar.Premise ale aparitiei bancilor. Revolutia bancara. Interventia statului in sistemul bancar. ( Capitolul 1 pag. 11-20)
Sistemul bancar international:
-F.M.I.
-Grupul Bancii Mondiale;
-Banca Reglementelor Internationale;
-Bancile Regionale si Subregionale.
(Capitolul 2 pag. 21-58 )
Internationalizarea bancara. Etape, forme si activitati bancare internationale. Bancile cu capital strain.
Internationalizare bancara in economii emergente.
(Capitolul 2 pag. 58-64)
Operatiuni de creditare:
1.Caracterizarea generala a creditului.
2.Elementele creditului bancar.
3.Decizia de creditare.Creditul pentru activitati curente.
4.Controlul si supravegherea creditului.
5.Particularitati in creditarea investitiilor si a persoanelor fizice.
1.Prin credit se intelege acea operatie contractuala dintre un creditor (banca) si un debitor (persoana fizica sau juridica) prin care prima persoana pune la dispozitia celei de-a doua, o suma de bani contra unei promisiuni viitoare de rambursare si cu plata unei dobanzi care sa-l remunereze pe creditor.
Din definitie rezulta:
1.-Orice relatie de creditare are 2 subiecti: creditorul -; banca, care imprumuta suma de bani si urmeaza sa incaseze o plata pentru suma imprumutata (dobanda). Al doilea subiect, debitorul care poate fi un particular ,o firma sau statul -; este persoana care imprumuta, promite sa ramburseze suma la o anumita data - scadenta si sa-i plateasca creditorului un pret pentru suma imprumutata numit dobanda.
2.-Obiectul relatiei de credit -; suma de bani care se tranzactioneaza intre cei 2 parteneri (in anumite cazuri suma de bani poate fi inlocuita si de o marfa sau un credit comercial.
3-Mobilul(scopul): este diferit pentru cei 2 subiecti astfel: debitorul, cel care se imprumuta urmareste sa-si completeze resursele financiare pe cand creditorul urmareste obtinerea de profit ca dobanda.
Functiile creditului:
-functia de mobilizare: consta in aceea ca institutiile de credit isi colecteaza resursele pe care ulterior le vor utiliza in operatiunile de creditare.
-functia de repartitie: se suprapune peste procesul de acordare a creditului. Bancile dupa ce au colectat resursele le utilizeaza, le repartizeaza diversilor beneficiari de credite.
-functia de control (de management): creditorul verifica, supravegheaza modul in care debitorul utilizeaza sumele imprumutate. Aceasta monitorizare a debitorului poate fi explicata prin faptul ca banca utilizeaza intr-o proportie redusa capitalurii proprii in operatiuni de creditare cea mai mare parte a resurselor utilizate in operatiuni de creditare fiind formata din depozite. Banca controleaza debitorul pentru ca vrea sa previna situatia in care acesta nu utilizeaza sumele in directia solicitata de banca aparand astfel un risc de nerambursare.

Teoria economica clasifica creditul in mai multe categorii:
-credit comercial;
-bancar;
-obligatar;
-ipotecar;
-de consum.
Creditul comercial: relatia de credit comercial apare ca urmare a tranzactiilor marfare dintre agentii economici. Se manifesta atunci cand cumparatorul nu achita marfa imediat dupa cumparare ci dupa un anumit interval de timp. Marfa achizitionata de cumparator poate fi echivalenta cu suma de bani pe care vanzatorul o imprumuta cumparatorului, iar termenul de acordare al creditului e cuprins intre momentul livrarii marfii si momentul platii ei.
De regula, relatiile de credit comercial nu sunt purtatoare de dobanda. Negustorii, comerciantii apeland la ele pentru a stimula cresterea vanzarilor .
Documente: cambie, bilet la ordin.
Relatia de credit bancar: este o relatie de credit intermediata pentru ca intre persoanele din economie ce inregistreaza excedente financiare (bani disponibili) si persoanele ce inregistreaza deficite financiare (au nevoie de bani) se interpune o a-3-a persoana, un intermediar -; banca.
Bancile vor plati un pret pentru banii colectati de la persoanele cu surplus de bani -; acest pret ia forma dobanzii pasive si va primi un pret de la persoanele ce au deficit de bani -; dobanda activa.
Aceasta relatie de credit e mai costisitoare ca altele pentru ca din pretul la credite trebuie sa fie acoperite si cheltuielile bancii ,dar si profitul acesteia.
Creditul obligatar: o relatie de credit directa, debitorul imprumutandu-se direct de pe piata, emitand niste hartii de valoare -; obligatiuni -; denumite de creditul obligatar.
Aceste obligatiuni sunt cumparate de acele persoane din economie ce au excedente banesti. Aceste obligatiuni au atasate niste cupoane care periodic la plata dobanzii sunt decupate din corpul obligatiunii si remise creditorului, aceasta insemnand ca a fost achitata dobanda.
Relatia de credit obligatar presupune o dobanda fixa iar in ultima vreme inovarea financiara in materie da posibilitatea celor ce au cumparat obligatiuni sa le poata converti in actiuni sau sa solicite rascumpararea lor de catre debitori inainte de scadenta.
Credit ipotecar: are in vedere perioade medii si lungi de timp. E acordat de o categorie distincta de institutii financiare numite banci ipotecare. Ele crediteaza, de regula ,lucrarile de constructii si sectorul agricol. Relatia de credit ipotecar consta in aceea ca institutiile creditoare isi procura resursele de pe piata,emitand,vanzand niste titluri de valoare asemanatoare obligatiunilor -; bilete ipotecare. Resursele colectate sunt utilizate de institutia financiara in operatiuni de creditare, garantia creditelor acordate fiind formata, materializandu-se in bunuri imobile, nedeplasabile (terenuri, cladiri, constructii) garantie numita ipoteca.
Relatia de credit de consum -; apare ca urmare a cererii particularilor, persoane fizice de a-si procura bunuri de valori mari si de folosinta indelungata, bunuri care, de regula, nu pot fi achizitionate din veniturile obtinute periodic (salariu).
Astfel particularii vor incheia cu comerciantii un contract de credit din care isi achizitioneaza bunurile de folosinta indelungata si valoare mare ,plata acestora urmand sa se faca in perioada urmatoare, prin plati periodice, relatia de credit de consum e purtatoare de dobanda.
De regula, comerciantii neavand resurse financiare suficiente pentru a finanta aceste credite de consum, vor apela la o banca, care-i refinanteaza aceste credite acordate.
2.Analiza detaliata a creditului bancar scoate in evidenta urmatoarele trasaturi proprii, caracteristice. Ele se refera la:
-promisiunea de rambursare;
-garantia creditului;
-termenul de acordare;
-rambursarea creditului ;
-costul creditului ;
-consemnarea creditului.
Promisiunea de rambursare este elementul fundamental al oricarei relatii de credit. Creditul nu e un transfer financiar definitiv, debitorul urmand sa ramburseze dupa o perioada de timp creditorului intreaga suma imprumutata.
Existenta promisiunii de rambursare face ca relatia de credit sa evite aparitia a 2 riscuri:
-riscul de imobilizare;
-riscul de nerambursare.
Riscul de imobilizare consta in aceea ca, daca debitorul nu va rambursa suma imprumutata, banca nu va putea derula in continuare noi operatiuni de creditare, suma imprumutata a fost blocata, imobilizata.
Riscul de nerambursare:are ca efect pentru banca incapacitatea ei de a face fata eventualelor cereri de retrageri de depozite si imposibilitatea de a-si constitui un profit normal.
Pentru a evita aparitia acestor riscuri bancile solicita de la beneficiarii de credite, garantii.
Garantarea creditului: creditele sunt intotdeauna insotite de garantii. Ele au rolul -; atunci cand debitorul nu ramburseaza suma imprumutata sa fie utilizate de banca, valorificate, vandute si astfel banca sa-si poata recupera prejudiciul datorat nerambursarii creditului.
Bancile vor solicita garantii acoperitoare atat pentru creditul acordat cat si pentru dobanzile aferente acestuia.
Garantia creditului poate fi de 2 feluri:
-garantii personale;
-garantii reale sau materiale.
Garantii personale nu au la baza un corp material (nu sunt materializate). Ele se bazeaza pe incredere, pe procesul de cunoastere care au loc intre banca si debitor, banca cunoscand situatia financiara foarte buna a debitorului si de regula aceasta forma de garantie e utilizata de banca in relatiile cu clientii vechi, traditionali.
Garantii reale: au la baza o substanta materiala care poate fi valorificata de banca cand debitorul nu-si achita obligatiile. In functie de natura bunurilor cu care se garanteaza creditele, garantiile reale pot fi:
-gajul;
-ipoteca.
Gajul are in vedere bunurile mobile deplasabile si el poate fi de 2 feluri:
-gaj cu deposedare;
-gaj fara deposedare.
Gajul cu deposedare presupune ca bunurile cu care se garanteaza creditul intra in custodia, depozitul bancii pe intreaga perioada de acordare a creditului. Se preteaza la aceasta forma urmatoarele bunuri:
-depozitele in lei si valuta ale debitorului;
-titlurile de valoare: actiuni si obligatiuni;
-metalele pretioase.
Gajul fara deposedare presupune ca bunurile cu care se garanteaza creditul sa ramana in gestiunea debitorului, dar ele nu trebuie sa-si modifice forma pe durata acordarii creditului ( nu pot fi vandute si transformate prin procese de productie).
Bunurile ce intra aici trebuiesc delimitate de celelalte bunuri din patrimoniul debitorului, trebuie sa fie in stare de functionare, pastrate si gestionate in mod corect, trebuie inregistrate intr-un registru de gajuri existent la notariat pentru a preveni instrainarea lor, trebuiesc asigurate la o firma de asigurari si trebuie cesionat dreptul de despagubire in favoarea bancii.
Concret pot servi sau pot fi gajate fara deposedare urmatoarele bunuri:
-stocurile de marfuri sau materii prime aflate in patrimoniul debitorului sau achizitionate din credite si mijloace fixe deplasabile aflate in gestiunea creditorului sau care pot fi cumparate din credite.
Ipoteca -; priveste bunurile imobile nedeplasabile ca:terenuri, cladiri, constructii, mijloace fixe nedeplasabile. Ipoteca poate fi de 3 feluri:
-legala (prevazuta de un act normativ);
-contractuala -prevazuta de contractul de credite;
-judecatoreasca-prevazuta de o hotarare judecatoreasca.
Si in cazul bunurilor ipotecate, bancile trebuie sa se ingrijeasca ca acele bunuri sa fie in stare de functionare, sa nu fie uzate, sa fie corect intretinute, sa nu fie grevate de creante anterioare, trebuie inregistrate intr-un registru de inscriptionare a ipotecilor, existent la judecatorie. Trebuie asigurat si cesionat dreptul de despagubire in favoarea bancii.
Garantii:
-scrisoarea de garantie bancara;
-cesiunea de creanta;
-stocurile de marfuri aflate in gestiunea debitorului destinate vanzarii sau productiei.

Termenul de acordare: Creditele bancare pot fi acordate pe termene: scurte -; pana la 1 an, caz in care ele finanteaza activitati curente de productie si cele de desfaceri a marfurilor; pe termen mediu -; 1-5 ani ele vor finanta fie activitati de productie la intreprinderi cu ciclu lung de exploatare, de ex: productia santierelor navale, precum si activitati de investitii de mici dimensiuni.
Modernizarea mijloacelor fixe in functiune, finantarea reparatiilor capitale sau procurarea de noi mijloace fixe.
Pe termen lung -; peste 5 ani, caz in care creditele sunt destinate finantarii investitiilor: realizarea de constructii, realizarea unor noi capacitati de productie sau a altor obiective industriale.
In ultima vreme se vorbeste si de credite acordate pe termene foarte scurte:1 zi si o saptamana si mai rar o luna. Aceste tipuri apar in relatiile interbanci pentru a finanta deficitele acelor banci care inregistreaza in cursul unei zile un volum al platilor mai mare fata de incasarile zilnice.
Rambursarea creditelor: fiind un transfer financiar rambursabil, un alt element al creditului este rambursarea. In practica pot fi stabilite mai multe scheme de rambursare a creditelor si plata a dobanzilor. Un prim model de rambursare, atat creditul cat si dobanzile efective sa fie platite de debitor bancii la sfarsitul termenului de rambursare. Al doilea model are in vedere faptul ca dobanzile aferente creditului acordat se platesc esalonat de-a lungul perioadei de creditare, iar creditul va fi platit o singura data, la scadenta.
Al treilea model -; atat dobanzile cat si creditul se ramburseaza esalonat de-a lungul perioadei de creditare. Al patrulea model -; are la baza principiul scontului si presupune ca dobanda sa fie acordata bancii la acordarea creditului, iar creditul va fi rambursat fie o data la scadenta, fie esalonat de-a lungul perioadei de creditare.
Costul creditului: Creditul implica o serie de cheltuieli. Acestea se materializeaza in:dobanda platita de debitor numita dobanda perceputa de banca sau activa. Comisioanele aferente acordarii si utilizarii creditului si zilele valoare.
Dobanda: este elementul cel mai important al costului creditului, ea avand si ponderea cea mai mare in totalul acestui cost. Teoretic dobanda perceputa de banca la creditele acordate se formeaza astfel: la costul resurselor din care banca acorda credite (adica la dobanda bonificata de banca la depozite sau la dobanda platita la imprumutul din care se finanteaza) se adauga o marja acoperitoare pentru cheltuielile de administrare ale bancii, precum si o marja considerata drept profit bancar.
Se obtine astfel dobanda minima perceputa de banca la credite si care va fi rezervata celor mai buni clienti ai bancii care sunt clienti traditionali. Pentru clientii noi sau cei ocazionali dobanda la credite poate sa creasca la nivele cu mult superioare fata de minimul anterior mentionat.
Dintre factorii care determina practicarea unei dobanzi superioare nivelului minim anterior mentionat citam:
-riscul afacerii creditate -; daca afacerea creditata e una noua, care are un potential novator sau acea afacere va fi derulata intr-un mediu economic ostil, nefavorabil, dobanda va creste pentru ca riscul la care este supusa este mult mai mare.
Costul resurselor de la B.N.R. sau alte banci comerciale: Este posibil ca ulterior acordarii creditului economic instabil ,dobanda pe piata sa se modifice, sa creasca, sau sa scada. Avand in vedere ca imprumuturile de la B.N.R. si alte banci sunt o resursa de finantare, aceste modificari ale dobanzii vor avea un impact si asupra dobanzii creditelor deja acordate de banca. De aceea bancile inscriu in contractele economice ca dobanda sa fie variabila, sa se modifice in functie de nivelul pietei.
Dobanda la credite: se calculeaza in functie de termenul de acordare. La credite pe termen scurt se va calcula dupa relatia:
D= C* T * rd
360 * 100
D = dobanda calculata C = creditul acordat sau soldul creditului utilizat
T = termenul de acordare in zile rd = rata procentuala a dobanzii
360 = nr. zile din an
In practica relatia de calcul a dobanzii se modifica ca model. Astfel elementele din relatia precedenta sunt impartite in doua categorii: pe de o parte termenii variabili care au potentialul de a se modifica de la o zi la alta (creditul -; variabil, termenul la fel) .
A doua categorie sunt cei ficsi, constanti. Acestia fie nu se modifica de loc de-a lungul duratei, fie probabilitatea e destul de redusa (ex:360, procentul 100, rata dobanzii ).
D = C * T = N = È N
360*100 Df Df rd
C * T s.n. numere
360 *100 s.n. divizor fix rd
È N -; pentru ca dobanzile calculate se stabilesc (nu zilnic si la sfarsitul fiecarei luni sau fiecarei subperioade din an) atunci cand se totalizeaza toate numerele aferente lunii (subperioadei) respective. Pentru creditele acordate pe termene medii si lungi, dobanda se calculeaza asupra soldului creditului, in cazul acestor credite exista posibilitatea capitalizarii dobanzii, atunci cand dobanda va fi platita nu anual ci la sfarsitul perioadei de creditare.
K=suma totala de platit la scadenta n =numarul de ani
K=C(1+i) la puterea n
C =creditul acordat initial i =rata dobanzii calculata neprocentual rd
100
D = K -; C
Comisioanele aferente creditului -; sunt formate din comisioanele de acordare a creditului, care sunt incasate de banca la acordarea sumei (inregistrarea ei) in contul curent sau de disponibil al clientului (debitorului).
Comisioanele de neutilizare: se percepe asupra acelei parti a creditului ce nu a fost trasa, utilizata de un debitor.
Comisioane pentru platile din credite -; pentru ca debitorii utilizeaza sumele imprumutate pentru diverse plati, iar fiecare plata utilizata presupune si plata unui comision pentru serviciul pe care banca il efectueaza.
Zilele valoare: apar din ratiuni de tehnica bancara. Ele sunt in practica cuprinse intre 1-5 zile si se explica prin aceea ca odata semnat contractul de creditare nu inseamna automat ca debitorul poate utiliza suma imprumutata de la banca. De la semnarea conventiei de creditare si pana la momentul cand debitorul poate utiliza suma imprumutata se scurge un anumit numar de zile. De aceea potentialii debitori trebuie sa aiba in vedere momentul in care e semnat contractul pentru a se evita timpul care se scurge de la semnare si pana la momentul la care el poate beneficia de sumele imprumutate.
Consemnarea creditului -; inseamna ca orice credit pe care banca il acorda se materializeaza in contracte sau conventii de credit in care sunt prevazute drepturile si obligatiile bancii si debitorului si care protejeaza pe cei doi participanti de riscurile inerente ale acestui proces (riscul de imobilizare si nerambursare pentru banca si riscul unor practici discriminatorii din partea bancii pentru debitor).
Decizia de creditare: Creditul pentru activitati curente. Atunci cand un debitor solicita un credit de la banca el trebuie sa depuna o documentatie formata din urmatoarele elemente: cererea prin care solicita creditul semnata de persoanele ce au imputernicirea sa reprezinte firma, bilanturile contabile pe ultimii 3 ani, contul de profit si pierdere din aceeasi perioada,bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul in curs,lista cu stocurile sau cheltuielile pentru care se solicita finantarea, o lista cu bunurile ce se pot constitui ca garantii materiale, studiul de fezabilitate e solicitat de banci doar pentru creditele de investitii ,alte documente solicitate de banca ce particularizeaza documentatia de creditare (ex: o balanta de verificare).
Pentru activitatile curente bancile comerciale romanesti pun la dispozitia debitorilor o varietate de produse de tip credit ce pot fi grupate in 6 categorii:
-credite pentru capital de lucru;
-credite pentru stocuri si cheltuieli constituite temporar;
-credite pentru activitati cu caracter sezonier;
-credite pe documente remise spre incasare;
-credite pentru productie exportata si export de marfuri;
-avansuri in cont.
Creditele pentru capitalul de lucru -; se acorda pentru o perioada de 90 de zile, un trimestru si sunt acordate prin contul curent. Acest tip de credite este destinat sa finanteze acele active circulante ale firmei neacoperite din obligatiile pe termen scurt contractate de aceasta. Acest decalaj dintre activele circulante pe de o parte si obligatiile pe de alta poarta numele de capital de lucru sau fond de rulment. Documentul in baza caruia se calculeaza necesarul de credite pentru capitalul de lucru poarta numele de plan de trezorerie. Este elaborat (acesta) de firma solicitanta a creditului si e verificat de solicitantul bancar. Documentul se completeaza pe baza bilantului contabil si a bugetului de venituri si cheltuieli.
Din document rezulta 2 indicatori:
-deficitul de trezorerie;
-excedentul de trezorerie.
Deficitul de trezorerie este chiar suma de bani pe care debitorul o solicita de la o banca, drept credit.
Excedentul de trezorerie reprezinta suplimentul de resurse financiare a debitorului si poate fi utilizat atunci cand debitorul deja are credite in utilizare, la rambursarea acestora.
Credite pentru stocuri si cheltuieli: constituite temporar se acorda prin conturi separate de imprumut si pentru o perioada de 12 luni. Solicitantul unui astfel de credit trebuie sa anexeze la documentul de creditare si o motivatie din care sa rezulte cauzele care au dus la formarea stocurilor sau pentru care au aparut acele cheltuieli suplimentare. Aceste cauze trebuie sa fie obiective(sa nu se datoreze unui management defectuos al solicitantului de credit.
Credite pentru activitati cu caracter sezonier: o serie de activitati din economie au un ciclu de exploatare cu caracter temporar(ele produc numai intr-o anumita parte a anului,urmand ca veniturile sa nu se distribuie pe intreg anul si ele sa apara numai in anumite perioade. Aici se includ activitati din agricultura sau unele procese de productie din industria alimentara. Pentru aceste activitati firmele pot contracta credite pentru activitati sezoniere, care se acorda prin conturi separate de imprumut si pentru o perioada de maxim 1 an de zile. Rambursarea lor urmand a se face numai dupa ce firma incepe sa obtina venituri.
Credite pe documente remise spre incasare: pentru a stimula vanzarile, firmele nu incaseaza marfa livrata imediat dupa vanzare ci dupa o anumita perioada de timp -; vand marfa pe credit comercial, proces materializat pe documente financiare si materiale ca:facturi, cecuri, cambii, bilete la ordin. Aceste credite comerciale pot fi transferate in credite bancare ,aceasta pentru ca debitorii nu-si permit sa dezvolte prea mult creditele comerciale in totalul bilantului. Transformarea are loc prin solicitarea unui credit pe documente remise spre incasare, credit ce se acorda prin conturi separate de imprumut intr-o perioada de maxim 45 zile. Astfel aceste credite le permit debitorilor sa-si continue activitatea prin punerea la dispozitie a unor fonduri pana vor incasa contravaloarea marfii livrate.
Credite pentru productie exportata si export de marfuri: sunt destinate fie finantarii productiei ce are ca destinatie exportul, fie sunt destinate finantarii activitatilor comerciale legate de desfacerea marfurilor in alte tari. Bancile acorda acest tip de credite prin conturi separate de imprumut pentru o perioada de maxim 1 an.Acordarea unui astfel de credit e conditionat de banca, de faptul ca solicitantul trebuie sa-si pastreze contul de disponibilitati in valuta la banca ce acorda creditul.
Avansurile in cont: numite si facilitati de casa. Se acorda prin conturile curente pe o perioada de maxim 50 zile. Aceste credite au valori mari si sunt destinate sa acopere deficitele de trezorerie cu caracter pasager. Intrucat ele sunt negarantate, accesul la acest tip de credit este deschis doar clientilor traditionali ai bancii si care in acelasi timp trebuie sa fie agenti economici mari.
Decizia de creditare
In baza documentelor depuse de solicitant la serviciul credite al unitatii operative, ofiterul de credit al bancii efectueaza o analiza a solicitarii, se ia decizia de creditare.
Analiza solicitarii de credit presupune parcurgerea a 4 subetape:
-analiza managementului solicitantului
-analiza situatiei economico-financiare
-analiza capacitatii de rambursare a creditului
-selectarea garantiei materiale.
Analiza managementului solicitantului -; functionarul bancar va cerceta aspecte privitoare la:
-modul de organizare al firmei solicitante de credit
-managementul firmei solicitante, inclusiv calitatile managerilor, perspectivele de dezvoltare ale firmei, relatiile dintre salariati pe de o parte si administratorii firmei (gradul de conflictualitate, numarul de greve si de participanti).
-managementul resurselor umane
-politica de promovare a firmei
Analiza situatiei economico-financiare = analiza bonitatii -; ofiterul de credite va calcula o serie de indicatori ce dau posibilitatea sa stabileasca sanatatea financiara a firmei solicitante, desi nu exista o norma unitara in privinta indicatorilor calculati de bancile romanesti, totusi cele mai multe calculeaza indicatori precum: lichiditatea (acest indicator implica capacitatea intreprinderii de a-si achita din activele pe TS (circulante), care pot fi transformate rapid in disponibilitati obligatiile scadente din cursul exercitiului numite obligatiuni pe TS.
Din punct de vedere metodologic lichiditatea poate fi calculata in 3 forme: a.Ca lichiditate in valoare absoluta
L = Apts -; Ppts > 0
Apts = activele circulante (grupa 2 din activul bilantului)
Ppts = obligatiile pe TS (pasive) acestea se iau din a treia grupa a pasivului bilantier; pentru a fi considerat favorabil trebuie sa fie mai mare decat 0 b.Lichiditate in valoare relativ c.Lichiditate la o anumita data
D = disponibil in conturi si casierie la momentul calcului (se iau din bilant)
I = incasari previzionate a se realiza in perioada de calcul, se iau din bugetul de venituri si cheltuieli
C = credite ce pot fi apelate in perioada de calcul (din bugetul de venituri si cheltuieli)
PE = plati exigibile (de facut) in perioada de calcul (din bugetul de venituri si cheltuieli).
Solvabilitatea -; capacitatea intreprinderii de a-si acoperi din capitaluri proprii obligatiile
Cp = capitaluri proprii (prima grupa din pasivul bilantului)
P = total pasiv
Pentru a fi favorabil trebuie sa fie mai mare de 33%, dar bancile il iau in considerare daca este mai mare sau egal cu 50%.
Rentabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a crea profit. Poate fi calculat ca:
-rentabilitate comerciala
CA = cifra de afaceri
-rentabilitate a resurselor consumate (costurilor)
-rentabilitate economica
Bancile vor lua in considerare indicatorii de rentabilitate daca sunt pozitivi, adica numai in cazul in care firma nu inregistreaza pierderi.
Indicatorul de echilibru (gradul de indatorare) -; masoara dimensiunea indatorarii firmei, adica apelul la obligatii.
O = total obligatii pe TS si TL (grupa 3 din pasiv bilant)
Indicatorul trebuie teoretic sa fie mai mic decat 67%, dar bancile il iau in considerare daca este mai mic de 50%.
Acesti indicatori sunt calculati intr-o dinamica de 3 ani si sunt luati in considerare in continuare, solicitarea de credit este luata in consideratie cu valori optime.
Analiza capacitatii de rambursare -; ofiterul de credite ar trebui sa se deplaseze pe teren pentru a urmari aspecte precum:
-imaginea firmei in randul clientelei, calitatea produselor realizate de firma si daca au derere asigurata
-relatia intreprinderii cu furnizorii si clientii, daca clientii sunt buni platnici, situatia costurilor si veniturilor
-nivelul preturilor la produsele realizate de firma solicitanta in raport cu preturile firmelor concurente.
Un raspuns favorabil la aceste aspecte indica, ca firma solicitanta va inregistra si in viitor venituri care sa-i permita sa-si achite pe langa alte obligatii, ratele creditului si dobanzile aferente lui.
Selectarea garantiei materiale -; o banca va selecta garantiile materiale la creditul acordat dupa o serie de criterii precum: marimea capitalului social si al patrimoniului firmei solicitante, dimensiunea ei, natura relatiilor dintre banca si firma solicitanta (client nou sau traditional).
Bancile si firmele solicitante pot opta pentru oricare din formele de garantare cunoscute (gaj, ipoteca, alte colaterale). Cand banca selecteaza garantiile din lista depusa, va trebui sa aiba in vedere aspecte precum: garantiile (activele) sa fie in stare de functionare, pastrate corect, asigurate si cesionat bancii dreptul de despagubire, sa fie acoperitoare atat pentru creditul acordat, cat si pentru dobanzile de platit, sa fie corect evaluate, adica bunurile sa fie evaluate, valorizate la preturi de piata.
Din aceasta valoare sa se scada uzura precum si o marja care sa previna banca de riscul deprecierii valorilor respective. Bancile vor admite la creditare doar acele dosare pentru care raspunsurile la investigatiile bancii sunt favorabile in cazul tuturor celor 4 subetape.
Observatiile pe care le face ofiterul de credite se inscriu intr-un referat prin care se propune aprobarea sau respingerea cererii. Referatul se inainteaza conducerii unitatii operative a bancii care va proceda la aprobarea acestora.
Aprobarea creditelor se face in functie de valoarea acestora. Cele de valoare mica si mijlocie sunt aprobate de conducerea unitatii operative (sucursala). Cele de marime mare si foarte mare sunt aprobate de centrala bancii, de directia credite din centrala si respectiv de comitetul de credite al bancii pentru cele foarte mari.
Dupa aprobarea creditului se trece la intocmirea contractului de credit -; in 4 exemplare, 2 banca si 2 debitor. Contractul de credit incepe sa curga numai dupa ce juristul bancii certifica indeplinirea formalitatilor legate de garantii, inregistrarea acestora in registrele de gajuri si ipoteci existente la Primarie si Judecatorie.
Asigurarea garantiilor si cesionarea despagubirilor in favoarea bancii. Contractul de credit este remis sila serviciul contabilitate pentru deschiderea contului analitic din care se fac plati in contul creditului. Evidenta creditelor acordate se face prin trecerea acestora intr-un registru tinut de orice sucursala ce are dreptul sa acorde credite.
Contractul de credit contine urmatoarele elemente:
-subiecti -; banca, debitor cu date care sa-i localizeze in timp si spatiu
-destinatia creditului acordat, marimea lui si perioada de acordare
-modalitatea tehnica de acordare a creditului prin cont curent sau conturi separate de imprumuturi,modalitatea de efectuare a platilor din credit -; in numerar sau prin virament; documente in baza carora se va face utilizarea ordinului de plata, cec, etc.
-dobanda la credit, modul de calcul al ei, valoarea totala, platile periodice de dobanda si termenele cand se efectueaza.
-modul de rambursare al creditului -; rate scadente, data la cre se achita
-garantiile creditului, nominalizarea lor, modul de evaluare si valoarea lor totala.
-tehnicile prin care banca supravegheaza debitorul in perioada de utilizare a creditului
-conditiile in care intervine supravegherea platilor debitorului in caz de nerambursare a creditului la scadenta
-riscurile pe care banca nu si le asigura
-obligatiile debitorului
-alte clauze ce particularizeaza contractul de credit incheiat
Este posibil ca in perioada de utilizare a creditului,debitorul sa solicite suplimentarea creditului. Banca va acorda suplimentul, dar daca nu au intervenit nerambursari la scadenta.
Garantiile initiale acopera atat creditul cat si suplimentul, capacitatea de rambursare a debitorului este suficienta pentru a se achita atat creditul initial cat si suplimentul. Din punct de vedere juridic intocmirea unui act aditional la contractul de credit.
Controlul si supravegherea creditului
In perioada in care debitorul utilizeaza creditul acordat de banca aceasta efectueaza un control asupra activitatii debitorului pentru a vedea daca acesta utilizeaza imprumutul conform destinatiei pentru care banca l-a acordat si pe de alta parte pentru a vedea daca situatia financiara a debitorului si capacitatea lui de rambursare nu cumva s-a deteriorat in perioada scursa de la acordarea creditului la modul general inspectorul de credite al bancii (administratorul de credite) va trebui sa analizeze aspecte precum
-modul in care debitorul inregistreaza in contabilitate creditul.
-modul in care debitorul elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli (daca debitorul a prevazut surse din care sa se ramburseze creditele si dobanzile
-daca au fost reinnoite contractele de asigurare, daca acestea au expirat.
In afara acestor aspecte banca mai executa o serie de proceduri specifice:
-evaluarea riscului la credite
-analiza serviciului datoriei
-verificarea garantiei materiale
Evaluarea riscului la credite -; se executa de banci de 2 ori pe an la sfarsitul fiecarui semestru, ea consta dintr-o analiza atat a intregului portofoliu de credite acordate de banca, cat si asupra fiecarui credit in parte.
Concret, in cazul fiecarui credit acordat banca va recalcula indicatorii de bonitate pe baza ultimelor situatii financiare ale debitorului, iar in urma acestor calcule fiecare credit acordat de banca va fi incadrat in una din urmatoarele grupe:
-credite standard -; cele acordate debitorilor ce au in prezent o situatie financiara foarte buna si aceasta se va mentine la acelasi nivel si in viitor;
-credite in observatie -; creditele acordate debitorilor ce in prezent au o situatie foarte buna, dar in viitor se estimeaza o deteriorare a ei;
-credite sub standard -; acordate agentilor economici a caror situatie financiara se afla pe o panta regresiva, in cadere;
-credite indoielnice -; acordate firmelor a caror situatie financiara este ciclica (exercitiile incheiate cu profit alterneaza cu cele incheiate cu pierderi);
-credite pierdere -; acordate agentilor economici a caror situatie financiara se finalizeaza cu pierdere fiind imposibila rambursarea creditului si plata dobanzilor.
Dupa incadrarea creditelor in cele 5 categorii, bancile vor trece la constituirea de provizioane deductibile fiscal al caror nivel este de 5% pentru credite de dobanzi si 100% la credite pierdere.
Analiza serviciului datoriei -; se executa asupra fiecarui credit in parte si consta in calculul a 3 indicatori: a.Acoperirea dobanzii
Dp = dobanda platita
Dd = dobanda datorata
Indicatorul este favorabil daca este in crestere in ultimii 3 ani, adica profitul firmei este suficient pentru a acoperi dobanzile la credit. b.Credite restante -; se calculeaza in valoare absoluta, dar si ca pondere in totalul creditelor utilizate de agentii economici. Favorabila situatia in care creditele restante se afla in scadere. c.Plati restante -; se calculeaza atat in valoare absoluta cat si ca pondere a platilor restante in totalul platilor agentilor economici. Favorabila cand sunt in scadere in dinamica.
In functie de cei trei indicatori banca va clasifica serviciul datoriei debitorilor in una din urmatoarele 3 grupe:
-serviciul datoriei bun -; debitorul plateste in termene ratele scadente si dobanzile sau cu intarziere de cel mult 3 zile, iar creditele restante nu depasesc 20%.
-serviciul datoriei slab -; caz in care intarzierile de la plata nu depasesc 30 zile, iar creditele restante mai mari de 20%;
-serviciul datoriei necorespunzator -; intarzierile de la plata depasesc 30 zile.
Daca serviciul datoriei a fost clasificat slab sau necorespunzator, banca incheie acte bilaterale cu debitorii in care se prevad masuri de remediere a situatiei. Acesti debitori sunt pusi sub interdictie in ceea ce priveste acordarea de noi credite.
Verificarea grantiei materiale -; proceduri traditionale si are 2 laturi o latura faptica ce consta in deplasarea administratorului de credite la sediul debitorului unde prin operatii de numarare, cantarire, masurare, observa daca garantiile constituite la acordarea creditului se mentin in aceeasi stare si volum si o latura scriptica ce are la baza situatia financiara a debitorului: balanta de verificare, bilantul, urmarindu-se inregistrarea creditelor, evaluarea garantiilor si daca creditele acordate sunt integral acoperite cu garantii materiale.
In urma verificarii garantiei, debitorii se afla in una din urmatoarele situatii:
-inregistreaza plus de garantiei (garantie > credit) -; debitorul poate solicita daca are nevoie suplimentarea creditului acordat initial.
-inregistreaza minus de garantie -; creditul nefiind acoperit integral de garantii. Pentru partea neacoperita, banca va considera acea parte drept credit nerambursabil la scadenta, ii va impune debitorului ca in maxim 48 de ore sa reconstituie garantia. In caz contrar ei va impune dobanzi penalizatoare si poate ajunge la executia silita.