Imagologia s-a afirmat ca domeniu de cercetare dupa cel de-al doilea razboi mondial, avand ca obiect de studiu, la inceputurile sale, modul cum se "vad" natiunile unele pe altele. Din aceasta cauza, ea a fost considerata fie o ramura a literaturii comparate, fie o ramura a istoriei sau etnologiei. In extensiunea sa maxima, se considera ca "orice reprezentare mentala a realitatii poate fi obiectul studiului imagologic"¹.

Studiile realizate in ultimul timp, in special de psihosociologii francezi, in domeniul reprezentarilor sociale, ne indreptatesc sa plasam aceasta disciplina stiintifica in spatiul psihologiei sociale. Putem, astfel, afirma ca orice actor social individual sau colectiv are o reprezentare sociala, care poate fi obiectul, pe de o parte, al unui studiu psihosociologic, si, pe de alta, al unei strategii de evaluare si interventie cu finalitate preponderent practica. Se poate, deci, vorbi despre reprezentarea si imaginea sociala a unei firme, a unei colectivitati, a institutiilor statului (Presedintia, Guvernul, Parlamentul, Armata etc.) sau a unui personaj politic.

Conditiile aduse de evenimentele din decembrie 1989 in spatiul circulatiei informatiilor publice - pluralitatea surselor de informare, accesul liber la informatie, afirmarea reala a libertatii de expresie in mijloacele de informare in masa - conduc la necesitatea unei abordari stiintifice a imaginii organizatiilor, in general, si a institutiilor publice, in special.

 

 

1. Imaginea sociala a organizatiilor 1.1. Rolul imaginilor sociale ale organizatiilor

Cu cat organizatiile sunt mai mari si desfasoara activitati mai complexe, cu atat situatia lor depinde mai mult de conexiunile pe care le realizeaza, cu atat imaginea despre organizatie conditioneaza mai subtil performantele acesteia.

Se poate aprecia ca imaginea unei organizatii este obiect de patrimoniu², fie ca este mostenita (de exemplu, imaginea unor firme ce a traversat nealterata mai multe decenii, fiind in tot acest timp un puternic factor de promovare a produselor firmelor respective), fie ca este inclusa in totalitatea bunurilor organizatiei (imaginea unor firme este considerata mai valoroasa decat ansamblul mijloacelor fixe ale acestora; spre exemplu: Coca-Cola, Rolls-Royce etc.), fie ca este considerata ca dimensiune nemateriala, subiectiva, dar care poate fi apreciata in bani, intrucat are valoare de piata.

O imagine buna a organizatiei are o influenta majora asupra reusitelor in afaceri, in timp ce o imagine negativa afecteaza, uneori in proportii incredibile, succesul organizatiei. Acest fapt este bine inteles de expertii firmelor de succes din occident si din ce in ce mai bine inteles de oamenii de afaceri din tara noastra.

Studiile de marketing atesta ca, de cele mai multe ori, cei mai fideli cumparatori ai anumitor tipuri de produse sau servicii nu le pot deosebi de produse sau servicii similare. Aceleasi studii au ajuns la concluzia ca, de fapt, consumatorii mananca, beau, se imbraca cu imagini. Aceasta concluzie poate fi considerata pertinenta daca avem in vedere ca la baza alegerii sta o anumita atitudine care se transforma in preferinta.

Oamenii aleg acele produse care exprima cel mai bine rolul si statutul pe care ei le detin in cadrul societatii. In felul acesta, marcile au calitatea de simboluri ale statutului. Mai mult, imaginea de sine a persoanei influenteaza alegerea unui produs cu imagine buna, pentru ca imaginea produsului trebuie sa corespunda cel mai bine parerii cumparatorului despre sine. Daca o persoana se percepe pozitiv, avand deci o imagine buna despre sine, ea nu va cumpara un produs despre care are o imagine negativa, sau un produs realizat de o firma cu imagine negativa.

Continuand ideea exprimata mai sus, constatam ca prestigiul determina pe orice persoana

cu valente sociale normale sa tina foarte mult la imaginea pe care o au cei din jur despre ea insasi. Daca aceasta imagine este pozitiva, individul va actiona in sensul conservarii ei, iar conservarea imaginii pozitive inseamna si modul cum percep cei din jur ce imbraca, ce mananca, ce bea, unde locuieste, cum se deplaseaza individul. Deci, imaginea este direct conexata cu prestigiul si atunci individul va cumpara marci de prestigiu, adica marci cu o imagine puternic pozitiva. Nu este suficient, insa, ca imaginea individului despre un produs sa fie buna. Este necesar ca produsul respectiv sa fie perceput pozitiv in mentalul colectiv, pentru ca individul are nevoie de apreciere, de stima, de apartenenta la grup.

Imaginea organizatiilor publice cu vocatie nationala este foarte importanta pentru functionarea in cadrul societatii. Cu atat mai mult se impune acest lucru in cazul organizatiilor din sfera sigurantei si apararii nationale, a caror situare in social confera imaginii lor publice un grad inalt de relevanta.

Organizatiile din sfera sigurantei si apararii nationale nu pot functiona eficient in societate decat daca se bucura de o larga sustinere sociala determinata, in primul rand, de increderea populatiei in aceste organizatii; incredere conditionata, la randul ei, de modul cum organizatiile respective sunt percepute in societate. In aceasta situatie, se pot identifica numai doua alternative realiste: organizatiile sunt percepute ca parteneri sociali viabili, de incredere, care gestioneaza eficient resursele societatii si produc siguranta si securitate nationala sau sunt percepute ca parteneri sociali neviabili, care irosesc resursele societatii, fara rezultate substantiale in folosul acesteia. Volumul resurselor bugetare alocate apararii si sigurantei nationale depinde, pe langa dimensiunea bugetului tarii, si de imaginea pe care cetatenii, partidele politice si parlamentarii o au cu privire la utilizarea acestor resurse.

In plan international, imaginea organizatiilor cu vocatie nationala asociata cu imaginea de

tara este deosebit de importanta. Asa cum adesea se invoca o scala a valorilor internationale, pe baza careia sunt ierarhizate statele in ce priveste comportamentul lor democratic, respectarea drepturilor omului etc., tot asa pe plan international se cristalizeaza si se invoca, din ce in ce mai mult, o scala a imaginii sociale a statelor, care determina si impune atitudinea comunitatii internationale fata de ele. Nu de putine ori, in practica internationala, imaginea perceputa a statelor a fost unul din elementele care au determinat fundamentarea deciziilor politice, economice, militaro-strategice etc. fata de ele.

Considerentele invocate mai sus impun ca gestionarea imaginii organizatiilor sa fie conceputa ca o functie a conducerii acestora. Prin gestionarea imaginii de catre managementul organizatiei se asigura functionarea normala a acesteia, reproducerea organizatiei in modalitati care faciliteaza integrarea in mediul social, evitarea disfunctionalitatilor de comunicare din interiorul organizatiei, evitarea disfunctionalitatilor de comunicare intre organizatie si mediul sau extern.

 

1.2 . Conceptul de imagine sociala

Roger Muchielli defineste imaginea ca "reprezentarea sau ideea pe care si-o formeaza

indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului"³ ca urmare a receptarii unor informatii despre un obiect social. Si in cazul imaginii "este vorba despre o opinie sau despre o atitudine ale caror radacini sunt pentru majoritatea irationale"⁴.

Abordarea constructivista (J. Piaget), preocupata de structura si dinamica reprezentarilor, evidentiaza importanta componentelor complexe ale limbajului si gandirii pentru construirea reprezentarilor si imaginilor. Acestea - reprezentarile si imaginile - apar in constiinta ca urmare a unei activitati psihice complexe, cu caracter constructiv, care vizeaza sinteza datelor senzoriale, reactiile si actiunile concrete ale indivizilor asupra realitatii.

Abordarile teoretice intreprinse de Serge Moscovici, J. Abric, W. Doise, situate tot in cadrul conceptiei constructiviste, stipuleaza ca reprezentarile sociale sunt "un aparat evaluativ, o grila de lectura a realitatii, o situare in lumea valorilor si o interpretare proprie data acestei lumi"⁵. Pe baza elementelor principale ale reprezentarii (nucleul sau nodul central si sistemul periferic), ei demonstreaza atat posibilitatea conservarii reprezentarilor, care absorb in nucleu sistemul de valori, cultura si normele sociale, cat si posibilitatea schimbarii acestora datorita flexibilitatii si mobilitatii sistemului periferic, care permite ancorarea in realitatea imediata.

Imaginea este considerata ca parte componenta a reprezentarii sociale, elementul ei stabil (nucleul) ce corespunde sistemului de valori compatibil culturii si normelor sociale date. Importanta imaginii este data de posibilitatea ei de a contribui la formarea conduitelor si la orientarea comunicarilor sociale in modalitati diverse: difuzare, propagare, propaganda.

Psihologia generala abordeaza imaginea in stransa legatura cu componentele actului atitudinal-volitiv: perceptie - evaluare - opinie - convingere - atitudine. Etapele parcurse de la receptarea obiectului social pana la formarea imaginii sunt conditionate de cunoastere, apreciere valorica, confruntarea argumentelor, verdictul valoric initial (opinia), verdictul valoric stabil (convingerea) etc. Imaginea, potrivit acestei conceptii, este rezultatul declansarii unor procese de evaluare in structurile psihice ale individului, indreptate spre obtinerea opiniilor si, ulterior, a convingerilor. Ca urmare, influentarea individului nu se poate face printr-un transfer de opinii sau convingeri, ci numai prin stimularea, declansarea si generarea lor in individ cu ajutorul argumentului⁶.

Teoriile fenomenologice situeaza imaginea in sfera experientelor personale si a comportamentului individului. Experienta in desfasurare, imediata, traita de oameni este esentiala pentru formarea imaginilor. Omul, construindu-si modelele reprezentationale asupra lumii, reuseste, pe aceasta baza, sa-i dea acesteia un anumit sens. Se considera ca mecanismele interne implicite, generate in om de experienta proprie, fac posibila formarea si cristalizarea imaginii de sine si a imaginilor despre lumea in care traieste⁷.

Potrivit paradigmei procesual-organice, oamenii dispun de bio-procesori si interpretori⁸. Prin bioprocesori, oamenii apartin bioorganizarii pentru ca bioprocesorii controleaza procesele ce intretin organismul si interfata lui cu existenta inglobanta; interpretorii fac posibila specializarea, transforma individul in om; ei se constituie preluand si procesand informatia furnizata de bioprocesori, apoi se diferentiaza si se autonomizeaza din ce in ce mai mult.

In functie de natura semnelor utilizate in interpretari, se disting trei tipuri de interpretori: interpretori figurativi - cei care utilizeaza ca semne preponderent imagini; interpretori verbali - care utilizeaza ca semne grupuri de sunete articulate; interpretori armonici - cei care utilizeaza ca semne armonii sonore.

Potrivit conceptiei procesual-organice, pentru a procesa informatie interpretorii au nevoie de trei elemente: criterii, reguli si informatie procesata si stocata in memorie folosind diverse semne suport (figurative, verbale sau armonice sonore)⁹. Criteriile si regulile apar in conditii diferite, de aceea, trebuie sa distingem intre criterii si reguli care se formeaza in interpretori si raman neexplicitate (implicite) si criterii si reguli care apar explicit in teorii, doctrine, ideologii etc. Criteriile, regulile si informatia stocata in memorie devin interpretari - cadru implicite sau explicite pentru noile procesari.

Paradigma procesual-organica, afirmand existenta interpretorilor, da alta interpretare reprezentarilor, diferita de cea conturata in psihologii. In aceasta paradigma, reprezentarile sunt interpretari-cadru ce raman implicite in interpretori, acele interpretari-cadru care sunt implicate in directionarea manifestarilor oamenilor si care pot activa sau orienta procesarile ulterioare. In aceasta acceptiune, imaginile oamenilor sunt interpretari-cadru derivate din reprezentari, care exprima sintetic interpretari mai cuprinzatoare.

In raport cu aceste consideratii, conceptia procesual-organica defineste imaginea ca interpretarea-cadru implicita, acea interpretare-cadru care se formeaza de la sine, prin procesari ce raman neconstientizate

si care se exprima sub forma opiniilor, atitudinilor, convingerilor, credintelor, mentalitatilor sau simbolurilor socio-culturale.

Interpretarile-cadru implicite sunt de natura simbolica sau analitica si pot fi produse de interpretori figurativi, verbali si armonici. Ca urmare, imaginile pot fi de natura simbolica sau analitica.

In producerea imaginilor, functionarea interpretorilor conexati cu bioprocesorii este determinata, bioprocesorii putand bloca sau activa criteriile care functioneaza ca imagini.

In raport cu interpretarea data imaginii, ca produs al procesorilor de informatii specifici omului, imaginile sociale pot fi interpretate ca ansambluri de criterii, reguli si interpretari implicite, care se formeaza de-a lungul timpului de la sine, mostenite si transmise prin traditie si cultura, modificate si imbogatite succesiv cu elemente noi, acceptate si asimilate de grup, in functie de context, in modalitati ce nu pot fi transparente pentru oamenii implicati.

Imaginile sociale depind de orizontul informational in care se constituie. Se poate afirma ca nu exista imagine in sine, exista imaginea unui anumit om despre un obiect social anume, formata in raport cu caracteristicile procesorilor sai de informatii. Este plauzibil ca acesti procesori sa fie conditionati de varsta, sex, religie, apartenenta/neapartenenta la organizatii, nivel de cultura, nivel de instructie, dar si de starea procesorilor sai.

Pentru a avea consecinte practice (metode), definitia imaginii trebuie operationalizata. In acest sens, imaginea este definita ca un complex informational generat de emiterea a doua tipuri de mesaje: a) mesaje rezultate din functionarea organizatiei si b) mesaje emise deliberat de catre structurile specializate. Se pune, astfel, problema posibilitatii studierii si evaluarii mesajelor emise de organizatie ca urmare a functionalitatii ei si a mesajelor pe care le emite deliberat. Credem ca primul pas care trebuie facut in acest demers este sa identificam continutul fiecarui tip de mesaj si apoi sa stabilim relevanta acestor mesaje pentru cristalizarea imaginii sociale a organizatiei.

2. Imaginea de marca a organizatiilor

Dupa cum am aratat deja, imaginea publica a organizatiei este considerata obiect de

patrimoniu. Ca urmare, imaginea de marca a unei companii este inregistrata la institutii specializate

si constituie proprietate a acesteia. De multe ori, ea este considerata la fel de valoroasa ca mijloacele productive pe care compania le are la dispozitie, imaginea de marca fiind un element esential in individualizarea organizatiei si a produselor acesteia in raport cu alte organizatii sau produse concurente.

Imaginea de marca caracterizeaza in special organizatiile cu scop economic si reprezinta o concretizare sintetica a imaginii firmei. Ea individualizeaza o companie, un produs sau un serviciu, permitand cumparatorului sa le distinga de altele asemanatoare, sa le individualizeze prin memorarea atributelor caracteristice, sa le confere semnificatie in plan psihologic si sa stabileasca cu ele relatii afective in propriile orizonturi de asteptare.

Marca este un nume, un simbol, un desen, un termen sau o combinatie a lor, destinata sa ajute la identificarea bunurilor si serviciilor unei firme producatoare si la diferentierea lor de cele ale concurentilor.¹⁰ Ea garanteaza calitatea produsului si a serviciului prin simbolistica complexa si printr-o serie de semnificatii relevante: caracteristicile produsului (orice marca reflecta caracteristici demne de a fi evidentiate); avantajele oferite de produs (caracteristicile produsului trebuie transformate in avantaje functionale si in satisfactii emotionale); valorile (marca sugereaza valorile apreciate si agreate de catre producator); conceptia (o marca reprezinta o conceptie de viata, de

eficienta, de organizare, de calitate, de aspiratii etc.); personalitatea (marca contureaza o anumita personalitate, obiectivandu-se simbolic intr-o persoana, un obiect, un animal etc.); utilizatorul (marca, in functie de caracteristicile sale, ne sugereaza categoria – statusul - consumatorilor sau utilizatorilor).

Toate cele sase dimensiuni ale marcii sunt importante, insa semnificatiile cele mai inalte sunt date de valori, conceptie si personalitate. Prin ceea ce sugereaza ele, este definita, de fapt, esenta marcii.

3. Elementele de identitate ale unei organizatii

Imaginea organizatiei depinde, in mare parte, de modul de manifestare a elementelor ei de

identitate. Principalele elemente de identitate ale organizatiei sunt: scopul organizatiei, obiectivele organizatiei, structura organizatiei, personalului organizatiei, cultura organizationala.

Scopul organizational reprezinta insasi ratiunea constituirii si existentei organizatiilor. Simpla existenta a scopului, extrem de necesara, nu este si suficienta. Afirmarea scopului, enuntarea sa, constructia unui scop, chiar realizabil, constituie doar un prim moment. Pentru realizarea unei imagini clare si distincte este importanta procedura de realizare a scopului. Transformarea scopului general in rezultate practice finale presupune: compatibilitatea intre scopul general si scopurile individuale, intre interesele si aspiratiile indivizilor care alcatuiesc organizatia; participarea membrilor organizatiei la remodelarea si redefinirea scopului organizational in raport cu schimbarea organizationala si dinamica scopurilor individuale; corespondenta intre scopul general si scopurile specifice (obiectivele organizatiei).

Obiectivele organizatiei trebuie sa asigure traducerea in practica a scopului general, operationalizarea lui pe domenii de activitate, care sa faca posibila atat asumarea responsabila de catre membrii organizatiei a scopului general, cat si actiunea convergenta a acestora pentru indeplinirea fiecarui obiectiv in parte.

Structura organizationala influenteaza decisiv natura interactiunii umane si modul de perceptie a organizatiei. Marimea organizatiei, numarul nivelurilor ierarhice (diferentierea pe verticala a organizatiei), numarul departamentelor, al substructurilor functionale (diferentierea pe orizontala), complexitatea activitatii (diviziunea muncii, specializarea) isi pun amprenta asupra intregii activitati organizationale, determinand continutul si semnificatia mesajelor rezultate din comportamentul organizational. Structura reprezinta elementul de identitate cu consecinte directe asupra tuturor componentelor organizationale. Ea confera distinctie si specific imaginii organizatiei.

Personalul organizatiei este definitoriu pentru identitatea si imaginea acesteia. Esentiale pentru organizatie sunt, simultan, relatiile oamenilor (interactiunea umana) si relatiile fiecarui om cu structura de ansamblu a organizatiei. Calitatea oamenilor determina calitatea organizatiei si, de aceea, se impune o preocupare majora pentru realizarea socializarii si profesionalizarii fiecarui om in parte.

Cultura organizationala cuprinde: miturile si credintele; simbolurile, ceremonialurile si ritualurile; limbajul specific; sistemul de valori si norme care orienteaza comportamentul.

Miturile si credintele cuprind istoricul faptelor care au determinat un comportament sau altul, succesele din trecut, oamenii de baza ai organizatiei, acei vizionari care au transformat organizatia, imprimandu-i o alta directie.

Simbolurile, ceremonialurile si ritualurile scot in evidenta ce este important sa fie respectat in organizatie. Steagurile, sigla si firma companiei releva importanta si locul pe care il ocupa anumite idei (idei-forta), evenimente si simboluri in viata si activitatea acesteia.

Ceremonialurile si simbolurile confera valente simbolice si emotionale unor actiuni cu semnificatie in relatiile organizatiei cu mediul social in care functioneaza si cu proprii membrii: ceremonialuri de investire in functii, ceremonialuri de primire a oaspetilor importanti, ceremonialuri de initiere, ceremonialuri de iesire din activitate a oamenilor etc.

Limbajul specific organizatiei cuprinde limbajul specializat si codurile de limbaj. Insusirea limbajului specific se realizeaza prin socializarea organizationala si este esentiala pentru integrarea individului si pentru posibilitatea lui de a comunica eficient in interiorul si exteriorul structurilor functionale si ierarhice.

Valorile si normele sunt reflectate in structura, in reguli si proceduri care stabilesc ce este si ce nu este permis membrilor organizatiei. Ele sunt cuprinse in comunicarea organizationala, definesc statusurile si rolurile atribuite si asumate, comportamentul organizational dezirabil si limitele competentelor si atributiilor membrilor cuprinsi in structuri si ierarhii.

4. Influenta mentalitatilor colective si a orizontului de interpretare asupra formarii imaginilor sociale ale organizatiilor

Imaginile sociale corespund sistemului de valori compatibil culturii, traditiei, sistemului de credinte colective, normelor sociale date si contribuie la formarea conduitelor si orientarea comunicarilor sociale. Imaginile sociale se elaboreaza prin si in raporturile sociale de comunicare si, de aceea, se considera ca dinamica comunicarii si dinamica imaginilor sociale se intersecteaza cu elementele mentalului colectiv, dintre care mentalitatile si orizontul de interpretare al oamenilor si grupurilor sociale joaca roluri fundamentale.

Mentalitatea - ansamblu de opinii, prejudecati si credinte - influenteaza imaginile indivizilor, grupurilor umane si popoarelor, in primul rand, prin credintele si prejudecatile cu ajutorul carora filtreaza informatia sociala si orienteaza opinia oamenilor. Gustav Le Bon afirma ca opiniile sunt bazate, in principal, pe elemente afective si mistice, adica pe credinte si prejudecati, de aceea depind exclusiv de reactiile individuale pe care le modifica fara incetare mediul, caracterul, educatia, interesul etc.¹¹

Mecanismul de influentare a imaginilor sociale de catre mentalitatile oamenilor si grupurilor sociale se bazeaza pe faptul ca, desi receptionarea credintei este un fapt de constiinta, in majoritatea cazurilor ea se realizeaza prin mimetism social sustinut de transmiterea din generatie in generatie de catre familie, biserica, institutiile traditionale etc.

Acest lucru este posibil deoarece credintele actioneaza restrictiv si normativ asupra imaginilor si comportamentelor individuale si de grup. Se creeaza aproape o simbioza intre interdictiile impuse de credinte, imaginile si atitudinile comportamentale ale oamenilor, directionate de prejudecati. Mai mult, aceasta simbioza rezista in timp datorita faptului ca prejudecatile sunt rezultatul receptarii afective a realitatii, iar mimetismul social se bazeaza pe relatii de incredere, de prestigiu, de afinitate, simpatetice, pe relatii afective.

Concluzia care se impune aici este ca notiunea de imagine sociala implica o legatura directa cu atitudinea si comportamentul indivizilor ghidat de credinte si prejudecati. Grupurile umane care actioneaza intr-un anumit context social manifesta un comportament "asteptat" in situatiile cu care se confrunta in functie de permisivitatile si interdictiile impuse de credintele, prejudecatile si opiniile cele mai raspandite la un moment dat in societate.

Orice comunicare se realizeaza intr-un anumit orizont informational si de interpretare. Discursul medical este un orizont de interpretare, discursurile ideologic, politic, tehnico-stiintific etc. sunt tot atatea orizonturi de interpretare sau de procesare a informatiilor. Constatam, deci, ca in spatiul social coexista mai multe orizonturi de interpretare. Este plauzibil sa afirmam ca toate domeniile activitatii umane cu simboluri si limbaj propriu se constituie in orizonturi de interpretare in care informatia

este procesata in mod specific. De aceea, se impune sa distingem intre aceste orizonturi de interpretare si sa analizam modul in care se proceseaza informatia in fiecare. Demersul se impune cu necesitate in spatiul de interferenta si influentare dintre orizonturile de interpretare si imaginile sociale ale indivizilor si organizarilor sociale.

In interiorul fiecarui orizont de interpretare a informatiei sociale se produc modificari, inclusiv discontinuitati (modificari radicale). Fiecare orizont de interpretare contine (mentine) in el pe langa modalitatile corecte de interpretare a informatiei sociale si modalitati eronate sau simplificatoare de procesare. Crizele care apar in domeniul economic, politic, ideologic demonstreaza acest lucru.

Deformarile si erorile ce survin din modul de procesare a informatiei in interiorul orizonturilor de interpretare sunt cauzele principale ale deformarilor de imagine, determinand in unele situatii chiar rasturnari de imagine. Acest lucru este posibil datorita faptului ca imaginile sociale sunt o rezultanta a modului cum se receptioneaza si proceseaza informatia in spatiile sociale in care se construiesc imaginile. In aceste spatii, formarea imaginilor implica elemente necontrolabile (valori, orizontul de interpretare, modele culturale, traditii, obiceiuri, mentalitati, credinte etc.), dar si elemente controlabile (interese, decizii ale unor centre de putere etc.) care dau o anumita orientare proceselor de formare a imaginilor sociale. Problemele sunt mult mai acute in situatia cand anumite orizonturi de interpretare servesc drept mijloace de legitimare pentru agresarea imaginilor sociale ale oamenilor, organizatiilor, natiunilor care se situeaza in alte orizonturi de interpretare.

Elementul esential al orizontului de interpretare este sistemul de referinta al persoanei sau grupului, direct implicat in perceptia obiectelor si proceselor sociale. Sociologul Abraham Moles afirma ca fiecare om are un sistem de referinta format din toate conceptele de baza rezultate din prelucrarea cunostintelor acumulate in decursul vietii si stocate in memorie, din opinii pastrate, din prejudecatile asimilate de mentalul individual de-a lungul timpului. Sistemul de referinta care ne determina sa avem o anumita imagine despre obiect poate fi asemuit cu un "ecran" pe care se reflecta - direct sau mediat - fenomenele exterioare, informatiile sau deciziile cu care suntem confruntati. "Ecranul" este mai mult sau mai putin dens, mai ordonat sau mai putin ordonat, mai bogat sau mai sarac, in functie de cunostintele acumulate, de nivelul intelectual, de gradul de cultura si experienta persoanei respective.

In momentul in care suntem confruntati cu o "informatie-stimul", aceasta se reflecta in sistemul propriu de referinta, iar in urma procesarii rezulta o opinie, o imagine, in general o atitudine care determina o actiune.

Sistemul de referinta este caracteristic si pentru grupurile sociale. El reuneste elementele specifice grupului: credinte, atitudini, opinii, gesturi, norme, principii, valori, stereotipii etc.

5. Imaginile cu grad ridicat de relevanta

Nu toate imaginile au acelasi grad de relevanta pentru organizatie. Gradul de relevanta este

dobandit, in primul rand, de imaginile acelor procesori de informatii (cetateni, organizatii, institutii) care au un anumit efect asupra existentei, dezvoltarii si performantei organizatiei si a caror influeunta in timp este posibila si probabila. Este plauzibil ca acesti procesori sa obtina informatii mai multe, mai curate (neafectate de medieri) si mai prompt ca alti procesori. Interesul acestor procesori pentru corecta intelegere a situatiei organizatiei este, de asemenea, mai mare.

Asadar, in sensul deja exprimat, pot fi relevante urmatoarele imagini sociale: a) imaginile organizatiilor si ale categoriilor de cetateni care se afla in raporturi functionale cu organizatia; b) imaginile organizatiilor si categoriilor de cetateni care pot fi afectate de organizatia careia ii evalueaza imaginea; c) imaginea organizatiilor si cetatenilor care pot avea interese in raport cu organizatia pe care o testam; d) imaginile despre organizatie care functioneaza in interiorul acesteia si apartin subsistemelor ei vitale (oameni, grupuri, lideri).

Decelarea imaginii organizatiilor dupa gradul de relevanta are o importanta deosebita pentru orientarea investigarii spre ceea ce este semnificativ in sfera de manifestare a imaginilor sociale. Imaginile relevante formeaza un domeniu pe care organizatia trebuie sa-l cunoasca, sa-l interpreteze si sa-l evalueze corect. De acest lucru depinde, in mare masura, adaptarea ei la mediul social, modelarea mediului in care functioneaza, perspectivele organizatiei.

5.1. Relevanta imaginii sociale a organizatiilor si categoriilor de cetateni care se afla in raporturi functionale cu o organizatie este data de importanta, uneori determinanta, pe care o au imaginile acestora in materializarea relatiilor cu organizatia. Aceste relatii pot fi: relatii de dependenta si relatii de control (cu organizatiile care stabilesc sarcinile si resursele organizatiei); relatii de control neoficiale (cu mass-media); relatii de cooperare (cu organizatiile si institutiile care concura la realizarea scopului si obiectivelor organizatiilor); relatii de colaborare (cu organizatii si cetateni pe diferite domenii).

Datorita importantei imaginii acestui tip de organizatii si cetateni, organizatia trebuie sa emita continuu mesaje adresate lor. Mesajele generate de functionalitatea organizatiei trebuie sa fie de calitate, sa indice competenta si responsabilitate, iar mesajele emise deliberat trebuie sa fie deosebit de elaborate: sa aiba continut si forma specifice pentru fiecare tip de organizatie si de cetateni, sa fie transmise pe toate canalele accesibile lor si sa urmareasca obiective precise.

Deoarece mesajele generate de functionalitatea organizatiei sunt receptate in mod direct de

catre organizatiile si cetatenii cu care se afla in raporturi functionale, sunt utile evaluari atente ale reprezentarilor ce tind sa se fixeze si actiuni sistematice pentru a corecta situatiile din organizatie ce induc reprezentari negative si pentru a largi gama de informatii receptate, incat imaginile ce se constituie la parteneri sa nu fie eronate. Conform tehnicilor de relatii publice, astfel de mesaje pot fi: mesaje de raspuns, de informare, de documentare, de clarificare, de intretinere a colaborarii, de orientare etc.

Este vital pentru organizatie ca mesajele emise catre organizatiile si cetatenii cu care intretine relatii functionale sa se faca pe canale care pot fi controlate de structurile specializate ale acestei organizatii. Canalele oferite de mass-media sunt mai putin adecvate in acest caz si, de aceea, trebuie folosite in mai mica masura si cu discernamant.

5.2. Imaginile sociale despre organizatie ale cetatenilor si organizatiilor, care sunt sau pot fi afectate de catre aceasta prin restrangerea dreptului de acces in unele zone, prin degradarea solului sau aerului, prin limitarea accesului la informare sau informatii, prin actiuni specifice organizatiei, prin actiuni de asistenta sociala sau umanitara etc., capata relevanta prin insesi consecintele pe care le au asupra celor implicati si prin atitudinea celor care beneficiaza sau suporta privatiuni de pe urma acestor implicari.

Imaginile pozitive sau negative pe care le au aceste organizatii sau cetatenii implicati sunt asociate cu tipul de efecte (pozitive sau negative) cu care se confrunta, de aceea fiecare caz in parte trebuie analizat in mod profesional si sustinut prin actiuni care sa potenteze efectele pozitive, sa diminueze sau sa elimine efectele negative, sa ofere mesaje deliberate de informare, explicare, documentare, potentare. Desigur, mesajele se cer adecvate in raport cu tipul de organizatii si categoria de cetateni. O atentie deosebita trebuie acordata mesajelor care sa explice necesitatea unor actiuni cu efecte poluante, distructive, cu consumuri mari de resurse, incat sa se conserve imaginile pozitive ale organizatiei. Ele vor fi urmate de popularizarea unor actiuni umanitare si preocupari ale organizatiei pentru rationalizarea consumului de resurse, eficientizarea activitatilor de baza ale organizatiei, ecologizarea unor zone, sponsorizarea unor actiuni in folosul comunitatii etc. Astfel de scopuri pot fi realizate prin evenimente de presa, ele fiind intens exploatate de mass- media.

5.3. Imaginile sociale ale organizatiilor si cetatenilor care au sau pot avea interese in raport cu organizatia se diferentiaza in raport cu natura intereselor si cu locul si rolul lor social, cu orientarea lor ca purtatori de imagini. Am in vedere, de pilda, organizatii politice sau apolitice in perioada campaniei electorale, organizatii economice si cetateni in legatura cu terenuri sau bunuri detinute de organizatie, grupuri de interese din tara si din strainatate care adopta o anumita atitudine si desfasoara actiuni in functie de interese etc.

Aceste organizatii si grupuri de interese pot actiona pentru a-si impune imaginea lor structurilor de putere din Romania, organismelor internationale, opiniei publice din tara si strainatate prin intermediul actiunilor de lobby, prin mass-media, prin dezbateri publice (seminarii, conferinte etc.), prin actiuni ale unor firme specializate in domeniul imaginii si relatiilor publice, prin actiuni de audiente, petitionare, demonstratii publice, greve etc.

Organizatia, prin structurile specializate, trebuie sa identifice organizatiile si cetatenii cu interese fata de activitatea ei, sa studieze imaginea pe care o promoveaza acestea si sa actioneze in functie de imaginea generata de aceste interese.

5.4. Imaginile despre organizatie care se constituie si functioneaza in interiorul ei capata semnificatii deosebite pentru imaginea globala a organizatiei in societate. Imaginea de sine a organizatiei este rezultatul a numeroase perceptii realizate de catre personalul propriu. Ea are caracter stratificat si se cristalizeaza in functie de: statusul si rolul diferitelor categorii de personal in structurile organizatiei; nivelurile organizationale ierarhice in care functioneaza purtatorii de imagine; apropierea sau indepartarea purtatorilor de imagine de structurile de decizie; locul si rolul pe care il au in cadrul fluxurilor de informare; respectul si loialitatea fata de organizatie; cunoasterea, acceptarea si interiorizarea normelor, valorilor si culturii organizatiei, concordanta intre aspiratii, asteptari si posibilitatile de satisfacere a lor; perceptia protectiei sociale in interiorul organizatiei; climatul organizational; influenta potentialului educativ al organizatiei asupra membrilor sai etc.

Imaginea de sine a membrilor organizatiei si structurilor acesteia exprima gradul de discernamant al receptorilor (oameni si structuri) si starea de fapt a organizatiei, functionalitatea si disfunctiile acesteia.

Autoimaginile sunt conditionate de caracteristicile interpretorilor si, de cele mai multe ori, ele sunt produse ale evaluarii unor realitati particulare, in functie de pozitia angajatilor sau grupurilor profesionale in cadrul organizatiei.

Relevanta autoimaginilor reiese din: performantele personalului motivat de imagini pozitive; influenta autoimaginilor asupra cristalizarii imaginilor despre organizatie la cetatenii si grupurile sociale din afara acesteia; autoimaginile pot deveni imagini-reper daca sunt validate si sustinute de realitatea obiectiva; autoimaginile penetreaza in social insotite de autoritatea si prestigiul personalitatilor de marca ale organizatiei care le exprima.

 

 

Intrebari si probleme:

1. Care sunt elementele definitorii ale imaginii sociale ale unei organizatii? Ce relevanta au aceste

elemente pentru succesul organizatiei?

2. Care sunt asemanarile si deosebirile intre imaginea sociala si imaginea de marca/produs/servicii

sau imaginea liderului organizatiei?

3. In calitate de lider al unei organizatii (dintr-un domeniu pe care vi-l alegeti), definiti si

ierarhizati elementele componente ale unei imagini dezirabile. Formulati “mesajul-forta” pentru fiecare element.

Activitate practica:

Alegeti o organizatie si prezentati, in scris, elementele de identitate ale acesteia. Argumentati rolul identitatii in promovarea imaginii organizatiei.

Bibliografie selectiva

BOORSTIN, Daniel I. The image – A Guide to Pseudo-Events in America. Atheneum, New York, 1985

BUZARNESCU, Stefan, Introducere in sociologia organizationala si a conducerii. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995

CHICIUDEAN, Ion, Gestionarea imaginii in procesul comunicarii. Editura Licorna, Bucuresti, 2000

CULDA, Lucian, Procesualitatea sociala. Editura Licorna, Bucuresti, 1996

LITTLEJOHN, Stephen W., Theories of Human Communication. Woodsworth Publishing Company, Belmont, California, 1992

MOSCOVICI, Serge, Psihologia sociala sau masina de fabricat zei. Editura Universitatii “Al.I.Cuza”, Iasi, 1994

 NECULAI, Adrian (coordonator), Psihologia campului social: Reprezentarile sociale. Societatea Stiinta si Tehnica S.A., 1995

SOWELL, Thomas, A Conflict of Visions. New York, Basic Books, 1987

TUDORESCU, I. Florea, M., POPA, C., Structurile organizationale si eficienta actiunii. Editura Academiei, Bucuresti,1978

VLASCEANU, M., Psihosociologia organizatiei si a conducerii. Editura Paideia, 1993 ZLATE, Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1998