Autonomia locala este conceputa in context european ca un element component al “principiilor democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei”, care prin reglementarea ei legala si aplicarea ei concreta, face posibila descentralizarea puterii. f3f10fr
Conceptul de autonomie locala a fost definit prin intermediul Cartei europene pentru autonomie locala, semnata in 1985 la Strasbourg si redactata din initiativa Conferintei permanente a puterilor locale si regionale din Europa.
Art.3 al Cartei defineste in felul urmator conceptul de autonomie locala:
1. Prin autonomie locala intelegem dreptul si capacitatea efectiva pentru colectivitatile locale sa reglementeze si sa administreze, in cadrul legii, pe propria lor raspundere si in profitul populatiei respective, o parte importanta a treburilor publice.
2. Acest drept este exercitat de consilii sau adunari compuse din membri alesi prin sufragiu liber, secret, egal, direct si universal, care pot dispune de organe executive responsabile fata de ei. Aceasta dispozitie nu prejudiciaza recurgerea adunarilor cetatenesti la referendum sau la orice alta forma de participare directa a cetatenilor, acolo unde ea este permisa de lege.
Abordarea contextului european al definirii conceptului de autonomie locala, are in vedere faptul ca legiuitorul constituant roman din 1991 a folosit ca sursa de inpiratie documentul de mai sus, iar pe cale de consecinta Legea 69/1991 fundamenteaza, alaturi de Constitutie, sistemul organizarii si functionarii administratiei publice locale, pe acest principiu.

Consacrarea legala a conceptului de autonomie locala implica o serie de consecinte care se detaseaza prin importanta lor.
Consecintele cele mai importante sunt: necesitatea ca atributiile de baza ale colectivitatilor locale sa fie reglementate la nivel constitutional sau legal; consfintirea legala a plenitudinii de competenta a colectivitatilor locale in probleme de interes local, asigurarea caracterului deplin al exercitiului atriibutiilor ce revin colectivitatilor locale, prin interventia altor organe sau autoritati in procesul decizional; posibilitatea colectivitatilor locale ca, in cazul exercitarii prin delegare a atributiilor ce apartin autoritatii centrale, de a le adapta conditiilor locale si consultarea colectivitatilor locale in probleme de planificare si decizie ce le privesc direct.