p1t18th
OBIECTIVE

1. Etapizarea activitatii comerciale si localizarea comertului cu ridicata in cadrul circuitelor comerciale ale produselor.
2. Explicarea continutului comertului cu ridicata si a rolului economic ce revine acestuia in relatiile dintre producatorii si comerciantii cu amanuntul.
3. Explicarea modului in care functiile comertului cu ridicata, pe de o parte, materializeaza rolul ce revine acestuia in sistemul de relatii ofertant cumparator, iar pe de alta parte, contribuie la modernizarea tehnologiilor utilizate in procesul de comercializare a marfurilor.
4. Prezentarea principalelor tendinte conturate in evolutia comertului cu ridicata pe plan mondial.



3.1. Introducere

Analiza problematicii distributiei marfurilor tratata in primul capitol al prezentei lucrari a scos in evidenta faptul ca produsele, in cadrul fuxului de la producator catre consumator, trec doar in anumite imprejurari, in mod direct, din sfera productiei in veriga comerciala cu amanuntul. O mare parte dintre bunurile destinate consumului final sau intermediar parcurg in prealabil s i o veriga apartinand comertului cu ridicata, careia ii revine un rol important atat in circulatia marfurilor, cat si in realizarea productiei si in satisfacerea nevoilor1.

3.2. Continutul activitatii si rolul economic al comertului cu ridicata

In conceptul de distributie a marfurilor, comertul cu ridicata include toate activitatile implicate in vanzarea de bunuri sau servicii catre cei care le cumpara pentru a le revinde sau pentru a le folosi in scopuri comerciale2.
Comertul cu ridicata are menirea de a oferi servicii si siguranta partenerilor de afaceri, antrenati in circulatia marfurilor si de asigura sistemul de facilitati pentru realizarea unui inalt grad de profitabilitate pentru toti agentii presupusi de un circuit comercial care sa cuprinda producatorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amanuntul si utilizatorul sau consumatorul final.
3.2.1. Continutul activitatii de comert cu ridicata
Comertul cu ridicata reprezinta un stadiu al circulatiei marfurilor, in cadrul caruia au loc operatiuni de vanzare-cumparare a marfurilor in scopul revanzarii ulterioare. In consecinta, continutul activitatii de comert cu ridicata consta in achizitionarea de marfuri in partizi mari si desfacerea acestora in partizi mici, dar asortate, catre comertul cu amanuntul si, in unele cazuri, catre unitati care cumpara diferitele produse in vederea prelucrarii lor ulterioare.
Tinand seama de locul pe care comertul cu ridicata il ocupa in procesul miscarii marfurilor, activitatea ce se desfasoara in cadrul acestei verigi prezinta cateva trasaturi specifice, intre care, mai importante, apar:
• Actele de vanzare-cumparare au loc intre intreprinderi economice, spre deosebire de activitatea ce se desfasoara in cadrul comertului cu amanuntul, unde cumparatorul marfurilor este, nemijlocit, consumatorul sau reprezentantul acestuia, in cadrul activitatii de comert cu ridicata atat cumparatorul, cat s i vanzatorul marfurilor sunt intreprinderi sau diferite organizatii economice, sociale sau din administratia publica;
• In cadrul activitatii de comert cu ridicata, atat cumpararile, cat si vanzarile de marfuri se realizeaza in partizi mari;
• Activitatea de comert cu ridicata nu incheie circuitul economic al marfurilor, ci mijloceste doar legatura dintre productie si veriga comerciala cu amanuntul; marfurile nu se vand deci de catre intreprinderile cu ridicata direct consumatorilor, activitatea traditionala a comerciantilor cu ridicata fiind cea de intermediari intre producatori si comerciantii cu amanuntul3.
Pentru a reda intreaga imagine a activitatii de comert cu ridicata, la cele aratate mai trebuie adaugat faptul ca, interpunandu-se in drumul marfurilor de la productie la consum, veriga comerciala cu ridicata genereaza o serie de imobilizari de fonduri, cheltuieli materiale si banesti necesare intretinerii retelei de depozite, platii personalului etc. De asemenea, subliniem faptul ca, trecand prin veriga comerciala cu ridicata, marfurile raman o perioada de timp mai indelungata in sfera circulatiei, avand astfel o viteza de circulatie mai lenta, ceea ce influenteaza atat relatiile economice din cadrul pietei bunurilor si serviciilor, cat si relatiile financiar bancare de pe piata capitalurilor.
Purtand amprenta activitatii pe care o desfas oara, intreprinderile ce actioneaza in cadrul verigii comertului cu ridicata se caracterizeaza si ele printr-o serie de trasaturi distincte, trasaturi care le situeaza in sfera intereselor agentilor economici din cadrul tuturor celor patru componente ale pietei - piata marfurilor si serviciilor, piata fortei de munca, piata capitalurilor si piata schimburilor monetare.
• O prima caracteristica a intreprinderilor de comert cu ridicata se refera la faptul ca acestea trebuie sa fie firme cu o mare acoperire financiara.
T inand seama ca intregul volum de tranzactii comerciale se refera la partizi mari de marfuri, iar esalonarea comenzilor are in vedere si perioadele afectate de sezonalitate, cand o parte din marfurile ce formeaza obiectul tranzactiilor trebuie stocate un timp mai indelungat, intermediarul cu ridicata trebuie sa dispuna atat de fonduri proprii, cat si de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care sa acopere platile catre productie si multiplele cheltuieli de depozitare si stocare.
• O a doua caracteristica are in vedere specializarea activitat ii de comert cu ridicata pe familii de produse. Specializarea respectiva este generata de natura produselor care formeaza obiectul tranzactiilor realizate de intreprinderi, stiut fiind ca orice familie de produse ridica probleme specifice de stocaj, depozitare si conservare a valorilor de intrebuintare.
• A treia caracteristica este data de faptul ca intreprinderile de comert cu ridicata intervin atat in cadrul fluxului produselor realizate de producatorii indigeni, cat si de cei externi. In conditiile in care producatorul este situat intr-o alta tara, intreprinzatorul cu ridicata poate deveni importator direct, sub aspectul achizitionarii marfurilor necesare aprovizionarii comertului cu amanuntul. Intr-o asemenea ipostaza, el intra in relatii comerciale cu agenti economici de pe piata bunurilor si serviciilor din cadrul tertelor piete externe, cat si cu agentii economici care actioneaza in cadrul pietei schimburilor monetare. Aceasta, intrucat pentru realizarea diferitelor tranzactii comerciale cu parteneri straini, se utilizeaza valuta sau alte instrumente de plata specifice schimburilor respective.
• In sfarsit, o ultima caracteristica se refera la existenta unor servicii comerciale bine puse la punct si incadrate cu personal de inalta calificare. Intr adevar, data fiind importanta comenzilor, grosistii nu-si pot permite sa greseasca asupra cantitatilor, calitatii sau a serviciilor anexe furnizate de catre producatori. Pe de alta parte, produsele de inalta tehnicitate, cum sunt cele electronice, informatice, optice etc., reclama specialisti cu o calificare deosebita. De asemenea, fractionarea partizilor, sortarea si asortarea marfurilor, precum s i aprovizionarea comertului cu amanuntul necesita multa forta de munca calificata in compartimentele de ambalare a marfurilor, de conditionare si de expediere catre detailisti. In plus, se are in vedere ca detailis tii trebuie sa fie prospectati, sensibilizati si convinsi pentru a deveni clientii diferitilor grosisti. Pentru toate acestea, este nevoie ca, in cadrul serviciilor comerciale, sa existe o puternica forta de vanzare s i o anumita retea de reprezentanti, capabile a argumenta la fel de bine pe toate fronturile: tehnic, comercial si financiar.
3.2.2. Rolul economic al comert ului cu ridicata
T inand seama de faptul ca, prin interpunerea sa in drumul marfurilor de la productie la consum, comertul cu ridicata genereaza, asa cum s-a mai aratat, mobilizari de fonduri, cheltuieli suplimentare s i o incetinire a vitezei de circulatie, este recomandabil ca, atunci cand este posibil, sa se procedeze la o trecere a marfurilor de la producator direct in reteaua comerciala cu amanuntul, ocolindu-se astfel veriga cu ridicata. In frecvente cazuri, insa, o astfel de circulatie este fie imposibila, fie irationala din punct de vedere economic. Or, tocmai asemenea situatii, care impun existenta verigii cu ridicata ca intermediar in circulatia marfurilor, scot in evidenta rolul economic al acestui stadiu al activitatii comerciale.
Data fiind complexitatea relatiilor generate de interventia comertului cu ridicata
in fluxul produselor, rolul acestuia trebuie analizat pe ansamblul economiei, vazut atat in raport cu producatorii, cat si cu comertul cu amanuntul.
In raport cu producatorii, sistemul de relatii bazat pe prezenta comertului cu ridicata ofera o serie de avantaje care, pe ansamblul pietei, exercita influente multiple, asigurand continuitatea activitatii comerciale, o mobilitate corespunzatoare
in ceea ce priveste orientarea marfurilor in raport cu cererea, precum si asigurarea unei forte de echilibru, fara oscilatii puternice de la un sezon la altul sau de la o zona la alta.
• Datorita faptului ca lanseaza si plateste comenzi care se refera la partizi mari de marfuri, comertul cu ridicata permite producatorilor, prin alimentarea constanta a fluxurilor financiare, sa-si continue fara intrerupere activitatea, evitandu se astfel orice stagnare a productiei, ce s-ar putea interpune intre momentul realizarii produselor si momentul asigurarii vanzarii acestora.
• Stocand mari cantitati de produse, comertul cu ridicata asigura producatorilor multiple servicii logistice, eliberandu-i astfel de sarcinile depozitarii si conditionarii marfurilor, scutindu-i de cheltuielile materiale, financiare si cu forta de munca generate de procesul de stocare, cat s i de grijile permanente cu privire la asigurarea capacitatilor de stocare.
• Comertul cu ridicata isi esaloneaza comenzile in timp, pornind de la informatiile pe care le obtine prin intermediul unitatilor cu amanuntul, cu privire la evolutia si oscilatiile consumului. O asemenea esalonare a comenzilor, cat si previziunile pe care le elaboreaza cu privire la viitoarele evolutii ale consumului, contribuie, de asemenea, la regularizarea productiei, evitarea rupturilor de stoc sau a unor suprasolicitari brus te ale productiei.

• Comertul cu ridicata, ca mijloc de legatura intre comertul cu amanuntul si producatori, permite acestora din urma sa aiba informatii pretioase asupra modului in care le sunt primite produsele. Or, aceasta reprezinta o cale importanta de a se cunoaste baza motivationala a pietei.
• Avand interesul ca marfurile producatorilor cu care colaboreaza sa se vanda in permanenta, comertul cu ridicata participa activ la schimbarea vanzarilor respective, prospectand detailis tii, stabilind si realizand cataloage, documentatii, punand, daca este cazul, chiar proprii specialis ti sa realizeze cercetari de piata, pentru o mai buna cunoastere a cerintelor pietei, o imbunatatire a sistemelor de vanzare si chiar a unor produse.
• Comertul cu ridicata poate participa, de asemenea, la campaniile de promovare a vanzarilor alaturi de diferitele categorii de revanzatori si, intr-un mod general, la toate formele de actiune capabile sa ajute detailis tii si, deci, de a antrena consumatorul.
Fata de comertul cu amanuntul, rolul economic al comertului cu ridicata este dat de asemenea, de catre o serie de avantaje care prezinta importanta atat pentru intreprinzatorii ce actioneaza in domeniul respectiv, cat si pentru circuitul economic general din cadrul pietei.
• Astfel, comertul cu ridicata joaca un rol foarte important in ceea ce priveste informarea detailistilor. Intr-adevar, in cazul unui comert descentralizat, bazat pe mecanismul pietei, numai comerciantii cu amanuntul din afara marilor aglomeratii sunt slab informati sau total ignorati atat de catre producatorii indigeni, cat, mai ales, de catre cei straini, de pe tertele piete externe. Or, prin cunostintele sale, prin documentatiile realizate si prin diversele cataloage elaborate, grosistii ii informeaza permanent si ii ajuta in obtinerea partizilor de marfuri necesare.
• Grosistii care se aprovizioneaza vagonabil sau cu mijloace auto la intreaga capacitate fractioneaza respectivele partizi de marfuri si livreaza spre comertul cu amanuntul, la unitatile apropiate, cantitatile exacte pe care acestea le pot stoca sau vinde intr-o unitate de timp, corespunzator posibilitatilor financiare; un asemenea procedeu permite o armonizare rapida in caz de nevoie.
• Ca un corolar al capacitatii sale de stocaj, comertul cu ridicata permite, in frecvente cazuri, detailistilor sa beneficieze de preturi mai joase decat daca s-ar aproviziona direct de la producator, ca urmare a sistemelor de remize care nu se acorda decat pentru achizitionarea unor cantitati foarte mari.
• Prin faptul ca se pot adresa unui singur grosist s i nu unei multimi de furnizori, comerciantii cu amanuntul au si avantajul simplificarii si usurarii muncii administrative generate de inlocuirea comenzilor, facturilor, receptiilor, corespondentei diverse etc. Acelasi fenomen genereaza s i o reducere a cheltuielilor precum si o usurare a muncii de asortare si imbogatire a sortimentelor de marfuri comercializate.
Pornind de la asemenea considerente, specialistii evidentiaza faptul potrivit caruia firmele de comert cu ridicata sunt utilizate cand reusesc sa fie mai eficiente in urmatoarele directii:
- vanzarea si promovarea produselor, avandu-se in vedere ca respectivii agenti, prin personalul calificat din sectorul vanzari, ofera producatorilor posibilitati operationale de a intra in relatii comerciale cu un numar mare de mici intreprinzatori cu cheltuieli substantial mai reduse;
- asigurarea sortimentelor necesare comerciantilor cu amanuntul, comerciantii cu ridicata avand capacitatea de a alege diferitele articole si de a realiza, prin alegerea facuta, sortimentele respective, fara alte investitii de efort din partea furnizorilor sau din partea clientilor aprovizionati;
- fragmentarea loturilor mari, atunci cand loturile industriale impun, ca o conditie obligatorie in procesul de comercializare, segmentarea in loturi mai mici si pregatirea unor partizi comerciali pentru firmele aprovizionate;
- depozitarea marfurilor, cand este vorba de fluxuri comerciale care presupun stocari temporare de marfuri, depozitari si conservarea valorilor de
intrebuintare, comerciantilor cu ridicata revenindu-le sarcina de a organiza asemenea procese cu costuri reduse, concomitent cu determinarea riscurilor implicate de depozitare, atat pentru furnizori, cat si pentru clienti;
- finantarea unor tranzactii, specificul activitatii impunand, in unele situatii, ca intreprinzatorii din comertul cu ridicata sa fie capabili a oferi marfurile pe credit clientilor lor, iar, in alte cazuri, de a le comanda furnizorilor anticipat o serie de marfuri, platindu-si concomitent facturile;
- informarea cu privire la conjunctura pietei, comerciantii cu ridicata trebuind sa ofere atat furnizorilor, cat si clientilor informatii referitoare la activitatea concurentilor, la noile produse aparute pe piata, la evolutia preturilor, precum s i cu privire la o serie de alte aspecte din afara pietei, care au totusi un anumit impact asupra mecanismelor de piata;
- servicii si consultanta de management, in aceasta privinta avandu-se in vedere, in special, comerciantii cu amanuntul ce pot beneficia de sprijin in ceea ce priveste pregatirea personalului, amenajarea magazinelor, gestiunea stocurilor, prezentarea marfurilor precum si cu privire la preluarea si utilizarea anumitor tehnologii comerciale4.
In ceea ce priveste evolutiile viitoare, o serie de alti specialisti, avand in vedere cresterea complexitatii fenomenelor cu care se confrunta operatorii economici antrenati in activitati comerciale, considera ca rolul economic al comertului cu ridicata va spori, cunoscand insa o oarecare restructurare a functiilor sale , accentul mutandu-se pe functia fizica si logistica, functia financiara si functia de informare.
Respectivul comert va trebui sa ofere mai multe servicii, mai multa siguranta in derularea activitatii comerciale si oportunitati pentru cres terea gradului de rentabilitate a activitatii partenerilor antrenati in afaceri5.

3.3. Functiile comertului cu ridicata

In general, functia comertului cu ridicata consta in asigurarea legaturilor dintre producatori si comerciantii cu amanuntul, grosistii avand fata de detailisti cam acelasi rol pe care detailistii il au fata de consumatori. Intr-adevar, tinand seama ca, in fapt, clientul detailist este departe de producator, el trebuie ajutat sa-si formuleze comenzile, sa-si stabileasca si sa obtina termenele de livrare cele mai acceptabile, sa obtina sisteme de plata si diverse facilitati care sa-i usureze procesul de vanzare, precum si multe alte actiuni care dau structura activitatii de aprovizionare. Functia respectiva capata adevaratul contur daca se mai tine seama ca departarea dintre producatori si comerciantii cu amanuntul nu se margines te numai la distanta, ci trebuie avute in vedere, concomitent, s i alte aspecte, cum ar fi: imposibilitatea detailistilor de a comanda cantitati mari de marfuri, lipsa posibilitatilor de stocaj, lipsa informatiilor “la zi” cu privire la structura fondului de marfa pus la dispozitie de catre diversi furnizori, slaba cunoastere a complexei structuri a sistemelor de transport utilizate pentru aprovizionarea din diverse zone s i tari.
Tinand seama deci de locul comertului cu ridicata in cadrul circuitelor comerciale, cat si de rolul sau economic tratat anterior, trebuie subliniat ca acestuia ii revin urmatoarele functii specifice:
• cumpararea unor partizi mari de produse si concentrarea unor fonduri de marfuri de la un numar mare s i divers de producatori din cadrul pietei interne dau de pe diverse piete externe, in vederea aprovizionarii fara intrerupere si
in sortiment variat a comertului cu amanuntul precum si a altor categorii de cumparatori;
• stocarea unor cantitati mari de marfuri in vederea asigurarii unei esalonari normale a fluxului de produse catre detailisti si, in continuare, a fluiditatii vanzarilor catre consumatori, prin eliminarea rupturilor intervenite in procesul de aprovizionare ca urmare a sezonalitatii productiei, lipsei informatiilor, diverselor situatii conjuncturale, blocaje financiare in cadrul intreprinderilor producatoare etc. pentru aceasta functie, societatile din cadrul comertului cu ridicata trebuie sa-si imobilizeze mari sume de bani, corespunzator valorilor din stoc; sa asigure depozite de mare volum sau suprafata; sa doteze depozitele cu instalatiile speciale necesare conservarii in bune conditii de temperatura, grad de luminozitate si de umiditate constanta a tuturor produselor stocate; sa asigure energia necesara, cat si procurarea si utilizarea instalatiilor speciale, ce genereaza costuri foarte ridicate, ele trebuind astfel incluse in pretul de vanzare a marfurilor;
• transformarea sortimentului industrial, format din partizi mari de produse de un anumit fel (marime, culoare, model etc.), livrat de fabrici, in sortiment comercial, corespunzator varietatii cererii populatiei;
• revanzarea marfurilor in cantitat i mici catre comerciantii cu amanuntul. concomitent cu transformarea sortimentului industrial in sortiment comercial, grosistii fractioneaza partizile mari de marfuri primite de la producatori sau pe cele stocate in partizi mici pe care le distribuie pe baza de comenzi catre detailisti, indiferent de locul in care acestia is i au resedinta si raza de activitate;
• cercetarea permanenta a pietei si studierea indeosebi a evolutiei cererii de marfuri a populatiei si a utilizatorilor industriali sau asimilatii acestora, in vederea informarii producatorilor, orientarii fluxurilor de marfuri, imbunatatirii structurii distributiei, a mijloacelor de promovare, precum si pentru realizarea unor previziuni care sa stea la baza propriei activitati in perioade viitoare;
In cadrul comertului cu ridicata, o sectiune mai aparte o formeaza comertul industrial.
Functia grosistilor industriali, ca intreprinderi specializate care distribuie industriasilor sau utilizatorilor profesionali (mestesugari, reparatori si instalatori etc.) diverse produse tehnice, furnituri industriale, produse semifinite si, in unele cazuri, chiar materii prime, consta, in primul rand in a asigura circuitul de distributie al produselor respective si, in al doilea rand, in realizarea logisticii comerciale specifice fiecarui produs. Data fiind natura circuitelor comerciale pe care le realizeaza comertul industrial si specificului functiilor ce-i revin, literatura de specialitate a inserat respectiva categorie de grosisti sub denumirea de enclave6.

3.4. Tipologia activitatii comerciale cu ridicata

Structurarea activitatii comerciale cu ridicata este greu de realizat datorita aspectelor eterogene ce caracterizeaza domeniul respectiv: varietatea produselor care se tranzactioneaza, pietele pe care sunt vandute marfurile precum si metodele de operare foarte diferite. In analiza, specialistii americani, de exemplu, pornesc de la faptul ca in cadrul procesului de distributie comerciantii cu ridicata dezvolta relatii atat cu producatorii cat si cu detailistii s i is i adapteaza activitatile diferitelor nevoi ale acestora. Aceasta face ca agentii din comertul cu ridicata sa fie clasificati dupa mai multe criterii referitoare la influentele pe care le exercita asupra lor producatorii, la transferul titlului de proprietate asupra marfurilor, gama serviciilor furnizate, lungimea si profunzimea liniei lor de produse etc. In functie de aceste criterii se delimiteaza trei categorii de intermediari cu ridicata: comerciantii cu ridicata clasici, agentii mijlocitori ai tranzactiilor cu ridicata s i auxiliari ai producatorilor7. Cele trei categorii de intermediari cu ridicata sunt prezentate in figura 3-1.
Comerciant ii cu ridicata clasici sunt firme independente care detin dreptul de proprietate asupra marfurilor. Ei se impart, la randul lor, in trei categorii:
• Comerciant ii care ofera servicii complete. Acestia sunt intermediari care asigura cea mai larga gama de activitati ce dau continutul functiei comertului cu ridicata. Ei asigura clientilor lor disponibilitatea produselor, sortimente corespunzatoare, asistenta financiara, sfaturi tehnice si service. Acest tip de comercianti cu ridicata furnizeaza numeroase servicii de marketing in interesul clientilor. De exemplu, astfel de comercianti cu produse de bacanie ajuta detailistii in probleme de amplasare si de design al magazinelor, de selectie si instruire a personalului, acorda asistenta financiara, de merchandising, publicitate si promovare a vanzarilor. Cu toate ca angrosistii care ofera servicii complete castiga adesea mai mult decat celelalte tipuri de comercianti cu ridicata, cheltuielile lor de functionare sunt totusi foarte mari deoarece realizeaza o gama mai mare de activitati costisitoare.
Comercianti cu ridicata clasici, incluzand:
• Comercianti care ofera servicii complete
• Comercianti care ofera servicii limitate
• Comercianti care aprovizioneaza rafturile detailistilor
Agenti mijlocitori, incluzand:
Intermediari
• Agenti ai producatorului
• Brokeri cu ridicata
• Comisionari
Auxiliari ai producatorilor, incluzand:
• Filiale
• Birouri
Fig. 3-1. Tipuri de intermediari in comertul cu ridicata
• Comerciant ii cu ridicata care ofera servicii limitate. Aces tia sunt specializati pe cateva activitati si ofera doar unele servicii de marketing. Activitatile ramase sunt realizate de producatori, de clienti ori de alti mijlocitori din cadrul distributiei. Acest tip de comercianti cu ridicata detin titlul de proprietate asupra marfurilor, dar, in multe cazuri, ei nu fac livrari, nu acorda credite si nu furnizeaza informatii de marketing. Deoarece ofera numai servicii limitate, acesti angrosisti castiga mai putin decat comerciantii care ofera servicii complete. Cu toate ca sunt putini la numar, ei sunt importanti in distributia unor produse precum specialitati culinare, articole perisabile, materiale de constructii s i combustibili.
Categoria comerciantilor cu ridicata care ofera servicii complete se structureaza, la randul sau, in patru tipuri de angrosis ti8: a) Comerciant ii de tip “cash & carry” sunt mijlocitori ai caror clienti - de obicei mici detailis ti sau mici firme industriale - vor plati cu bani gheata si vor asigura transportul marfurilor. In unele cazuri, comerciantii cu ridicata care ofera servicii complete organizeaza departamente “cash & carry”, deoarece altfel nu pot aproviziona in mod profitabil micii detailisti. Acest tip de comercianti se ocupa de regula de o linie redusa de produse, cu un randament ridicat, de exemplu produse de bacanie, materiale de constructii etc. b) Comerciant ii camionagii, “truck jobber”, sunt mijlocitori care comercializeaza un sortiment redus de produse pe care le transporta direct la sediul clientilor. Acesti angrosis ti sunt deseori mici operatori care dispun de propriile lor camioane. Camionagii joaca un rol important in aprovizionarea cu produse perisabile, cum ar fi fructele si legumele, pe care le vand contra numerar micilor bacanii, supermarket-urilor, fast food-urilor, hotelurilor, spitalelor etc. care se afla pe traseul parcurs de ei. Cu toate ca acest tip de comercianti realizeaza functii de vanzare, promovare si transport ei sunt inclusi in categoria angrosistilor care ofera servicii limitate deoarece nu acorda credite. Ca urmare a volumului scazut de vanzari si a gamei largi de servicii oferite clientilor, costurile lor de operare sunt ridicate. c) Agent ii de expedit ie , cunoscuti si sub numele de “desk jobbers”, sunt intermediari care negociaza cu furnizorii s i cumpara marfurile, dar niciodata nu manipuleaza fizic produsele. Ei trimit producatorilor ordine ale detailistilor, cumparatorilor industriali sau ale altor angrosis ti si apoi aranjeaza ca marfurile comandate sa ajunga direct de la producator catre clienti. De asemenea, ei isi asuma toate riscurile privind marfurile incepand din momentul acceptarii comenzii si pana la livrarea catre client. Agentii de expeditie efectueaza tranzactii numai cu cateva categorii de produse care se vand in mod obis nuit in cantitati foarte mari, cum ar fi carbune cherestea, materiale de constructii. d) Comerciant ii cu ridicata care lucreaza pe baza de comenzi trimise prin posta “mail-order” folosesc cataloage in locul fortelor de vanzare pentru a vinde produsele detailistilor, producatorilor sau cumparatorilor institutionali. Comanda prin posta reprezinta o metoda convenabila si eficienta de vanzare a articolelor mici clientilor din zone indepartate. Acest tip de comercianti se ocupa in general cu vanzarea produselor cosmetice, a specialitatilor alimentare, articolelor sportive, a bijuteriilor etc. Plata se face cu bani gheata sau cu cartea de credit si se acorda reduceri pentru comenzi mari. Angrosis tii postali detin marfurile in stoc si ofera unele servicii de planificare, insa rareori acorda asistenta in eforturile promotionale.
• Comerciant i care aprovizioneaza rafturile detailistilor, asa-zisii “rack jobbers” sunt agenti cu ridicata specializati care detin propriile lor rafturi sau alte spatii in supermagazine si drugstore. Ei aprovizioneaza rafturile comerciantilor cu amanuntul cu marfuri nealimentare pe care acestia evita sa le aiba in stoc datorita riscului ridicat al vanzarii lor. Produsele cosmetice si cele de ingrijire a sanatatii, jucarii, carti, reviste, produse pentru dotarea si intretinerea locuintei sunt marfuri tipice comercializate de rack-jobbers. Acest tip de comerciant opereaza de regula in sistemul consignatiei: detine proprietatea marfurilor si solicita efectuarea platilor numai pentru produsele vandute, iar pe cele care nu se vand le retrage din raft.
Agent ii si brokerii negociaza cumpararea s i vanzarea marfurilor, dar nu detin titlul de proprietate asupra produselor. Ei sunt mijlocitori functionali, intermediari care realizeaza un numar limitat de activitati de marketing in schimbul unui comision care, in general, se bazeaza pe pretul de vanzare al produselor.
• Agent ii sunt mijlocitori care reprezinta in mod permanent anumiti cumparatori sau vanzatori. Si aceasta categorie de intermediari se structureaza pe trei tipuri de agenti9: a) Agent ii sau reprezentantii producatorilor, “manufacturers’ agents” sunt mijlocitori independenti care vand produsele unuia sau mai multor producatori
intr-o anumita zona geografica . Marfurile care formeaza obiectul tranzactiilor nu se concureaza reciproc si teritoriul pe care se efectueaza operatiunile comerciale le revine in exclusivitate. Acest tip de agenti nu sunt angajati ai producatorilor, insa ei nu detin controlul asupra preturilor sau conditiilor de vanzare, care sunt stabilite de fiecare producator in parte. Agentii producatorilor sunt folositi in vanzarea accesoriilor, masinilor, echipamentelor, otelului, mobilei, articolelor electronice etc. b) Agent ii de vanzari, “selling agents” realizeaza toate activitatile de comert cu ridicata, doar ca nu detin titlul de proprietate asupra marfurilor. In general, ei nu au limite teritoriale si pot decide asupra pretului, distributiei si promovarii produselor. Agentii de vanzari joaca un rol cheie in politica celui pe care il reprezinta cu privire la publicitate, cercetari de piata si credite. Pot fi intalniti in domenii cum ar fi: textile, utilaje si masini industriale, metalurgie etc. c) Comisionarii, “commission merchants” sunt agenti care primesc marfurile in consignatie de la vanzatorii locali si negociaza vanzarea lor pe pietele centrale. Cel mai adesea actioneaza pe pietele agricole, unde preiau mari cantitati de produse le stocheaza s i le transporta la pietele de gros unde sunt vandute. Dupa ce a vandut cantitatea respectiva de marfuri, agentul respectiv retine un comision plus costurile generate de vanzare si trimite restul producatorului.
• Brokerii sunt mijlocitori pe care atat cumparatorii cat si vanzatorii ii angajeaza temporar pentru realizarea unei tranzactii. Ei cauta cumparatori sau vanzatori si ii ajuta sa negocieze schimburile. Cu alte cuvinte, scopul lor principal este sa-i puna in contact pe vanzatori si pe cumparatori si, in consecinta, realizeaza mai putine functii decat alti intermediari. Brokerii nu sunt implicati in posesia fizica sau financiara, nu au nici o autoritate in stabilirea pretului si nu isi asuma aproape nici un risc. In schimb, ei ofera clientilor cunos tinte specializate pe anumite grupe de marfuri s i o retea de contacte bine stabilite. Brokerii sunt folositori, in special, celor care vand doar ocazional anumite produse. De exemplu, vanzatorii de mas ini uzate, de produse alimentare de sezon, de titluri financiare, de terenuri si cladiri nu-si pot cunoaste potentialii cumparatori. Un broker le poate insa furniza aceasta informatie.
Partea care angajeaza brokerul, in mod obis nuit vanzatorul, plateste acestuia un comision la incheierea tranzactiei.
Cu toate ca agentii si brokerii realizeaza mai putine functii decat angrosistii cu servicii limitate, ei sunt specializati pe anumite de produse sau pe tipuri de clienti, cunosc bine piata si pot furniza analize de vanzari valoroase. Agentii si brokerii permit producatorilor sa-si extinda vanzarile atunci cand resursele sunt limitate, eliminand costurile fortei de vanzare. In ciuda avantajelor pe care le ofera, aceste categorii de comercianti sunt puternic concurate de angrosistii clasici s i filialele si birourile producatorilor.
Auxiliarii producatorului reprezinta al treilea tip de intermediari cu ridicata. Ei se pot imparti in doua categorii10:
• Filialele de vanzari, “sales branches” sunt mijlocitori care apartin producatorului. Ele vand produse si asigura sprijinul fortei de vanzare a producatorului in zonele unde sunt concentrati clientii si unde cererea este mare.
Filialele detin marfuri in stoc, ofera credite, livreaza marfuri, acorda asistenta promotionala precum s i alte servicii.
• Birourile de vanzari, “sales offices”, ca si filialele apartin producatorului si sunt localizate departe de fabricile acestuia. Spre deosebire de filiale, birourile comerciale nu detin stocuri de marfuri.

3.5. Tendinte in evolutia comertului cu ridicata pe plan mondial

Antrenat intr-un proces de distribuire care, in mod progresiv, asa cum s-a mai aratat, a devenit un sector economic foarte dinamic, comertul cu ridicata a cunoscut si va cunoas te in continuare multiple transformari, aparand astfel o serie de trasaturi bine conturate cu privire la viitoarea sa evolutie. Respectivele tendinte pot fi impartite
in trei mari categorii: o prima grupa cuprinde diferite aspecte prin care se incearca consolidarea actualelor pozitii de intermediar ale comertul cu ridicata; o a doua categorie are in vedere preocuparile pentru cautarea unor noi solutii cu privire la perfectionarea circulatiei marfurilor cu ridicata si asigurarea unei fluiditati rationale a fluxului de produse de la producator catre consumator; o a treia tendinta se refera la crearea unor mari intreprinderi de comertul cu ridicata, capabile a prelua fluxul de marfuri generat de amplele modificari ce vor interveni in economia mondiala.
In ceea ce priveste prima categorie de aspecte, referitoare la evolutia comertul cu ridicata, ele se materializeaza intr-o tendinta de mentinere a ciclului clasic al circuitelor lungi de distributie, in cadrul carora intervin ca intermediari atat comertul cu ridicata cat si comertul cu amanuntul, respectiv:
Producator Comerciant cu ridicata Comerciant cu amanuntul Consumator.
In legatura cu aceasta tendinta, se impun totusi doua observatii generale, potrivit carora respectiva tendinta va deosebi evolutiile viitoare ale comertul cu ridicata fata de cele anterioare.
• In primul rand, se are in vedere ca agentii economici antrenati in activitatea de intermediere, militand pentru mentinerea circuitului clasic de distributie, sunt preocupati, in acelasi timp, de gasirea unor solutii care sa duca la cresterea generala a capacitatii de adaptare a acestuia la o serie de situatii ce apar in diferitele localitati, zone sau tari ale lumii. Au aparut, in principal, noile forme de actiune, legaturi de integrare sau de asociere, fluxuri de marfuri si informatii etc.
• In al doilea rand, este vorba de preluarea, sub aspect juridic, a comertului cu ridicata fie de catre producatori, fie de catre comertul cu amanuntul, activitatea in sine ramanand insa in continuare. In ambele cazuri, apar fie noi societati comerciale integrate, care raspund unor activitati paralele (productie - comertul cu ridicata; comertul cu ridicata - comert cu amanuntul), fie mari lanturi comerciale de magazine care au integrate si activitati de comert cu ridicata. Fenomenul, sub ambele forme de materializare, este intalnit in majoritatea tarilor lumii dezvoltate din punct de vedere economic. Amintim dintre acestea experienta firmelor din Canada, SUA, Japonia,
Anglia, Belgia, Franta, Olanda, Suedia etc.
Referitor la cea de-a doua grupa de tendinte ce se contureaza in evolutia comertului cu ridicata in diferitele zone ale lumii, trebuie subliniat ca fenomenele sunt mai complexe, evidentiind o serie de probleme care prezinta un interes deosebit pentru tarile in curs de tranzitie la economia de piata, fiind vorba de solut ii care privesc atat perfectionarea circulat iei marfurilor, cat si o modernizare si o fluidizare a procesului de aprovizionare. Cele mai interesante probleme din acest domeniu sunt legate, in principal, de sistemele de functionare a activitatii, probleme care au stranse legaturi cu aspectele tratate mai sus referitoare la elasticizarea sistemelor de organizare.
• Sub aspectul organizarii, intreprinzatorii din cadrul comertului cu ridicata simt nevoia sa se grupeze in diverse asociatii. Aceasta in scopul obtinerii celor mai bune conditii de vanzare din partea furnizorilor interesati in livrari mai importante si, daca este cazul, pentru promovarea unei politici de grup, care sa vizeze
imbunatatirea vanzarilor printr-o modernizare a structurilor de distributie, a modalitatilor de gestionare a marfurilor, o mai buna participare la promovarea produselor etc. Asemenea grupari asociate nu privesc decat comercializarea produselor nealimentare destinate aprovizionarii marelui public, altul decat cel al utilizatorilor industriali si asimilatii acestora.
• Alte solutii interesante sunt legate de crearea unor mari societati comerciale care organizeaza fie magazine ce se ocupa cu vanzari de gros in lant, fie lanturi de unitati cu sucursale multiple, in cadrul carora comerciantul cu ridicata se uneste cu mici comercianti cu amanuntul independenti. Caracteristic pentru aceste lanturi cu sucursale multiple apare faptul ca incearca sa imite trasaturile caracteristice ale supermagazinelor in lant, mentinand in acelasi timp avantajele comerciantilor cu amanuntul independenti, precum si pe cele traditionale ale comertul cu ridicata.
• Deosebit de interesanta apare si experienta din unele tari cu privire la organizarea unor forme specializate in crearea de magazine - depozite cu ridicata - care isi desfasoara activitatea in sistemul de autoservire. Este vorba de aparitia asa zisului “comert de gros cu autoservire”. Acest tip de comert opereaza pe baza sistemului “cash and carry” avand urmatoarele trasaturi: marfurile cumparate de catre comerciantii cu amanuntul se platesc in numerar; nu se asigura transportul marfurilor la magazinele cu amanuntul; desfasurarea procesului de comercializare a marfurilor nu necesita contracte sau comenzi prealabile, comerciantii cu amanuntul independenti intrand in aceste depozite dupa bunul lor plac, indicand marfurile necesare, comandand si platind. Sistemul este larg practicat in SUA, Anglia, Franta,
Germania etc.
• O alta solutie privind perfectionarea comertului cu ridicata are in vedere crearea unor firme de comert cu ridicata, prin organizarea comerciantilor cu amanuntul independenti sub forma unor cooperative. Un exemplu in acest sens il poate constitui firma “Certified Grocess” din California, SUA, care a devenit una din cele mai puternice societati comerciale din lume ce realizeaza comert cu ridicata.
• Tot in ceea ce priveste perfectionarea sistemelor de functionare a comertul cu ridicata, o alta tendinta, conturata in ultimele decenii si care s-a dovedit deosebit de utila, se refera la crearea unor firme specializate in organizarea unor depozite cu mica ridicata ce isi desfasoara activitatea pe baza a trei sisteme: cu autoservire, pe baza de mostre si combinat. In cadrul unor asemenea depozite, reprezentantii comertului cu amanuntul sau micii detailisti isi cumpara marfurile necesare in limita numerarului disponibil si a mijloacelor de transport pe care le pot folosi. Sub aspectul sortimentului, asemenea unitati comercializeaza atat marfuri alimentare - in jur de 10
000 de articole - cat si marfuri nealimentare - pana la 25 000 de articole. Un exemplu
in acest sens il constituie firma olandeza “Marco”, care are organizate 42 de depozite-magazin s i “Dinko”, care dispune de 18 magazine depozit ce comercializeaza in medie peste 3 000 de articole fiecare11.
• O solutie aparuta in cadrul comertului japonez, care se contureaza si ea ca tendinta, oferind diverse avantaje in fluidizarea fluxului de marfuri, se refera la crearea unor mari intreprinderi comerciale strict specializate, organizate in cascada
(in trepte), preocupandu-se de comercializarea anumitor produse sau de produsele anumitor producatori. In cadrul acestui sistem de organizare, intreprinderile comerciale cu ridicata au un dublu rol: de reprezentante ale diferitilor producatori sau grupuri de producatori si de veriga intermediara in cadrul circuitelor de distributie, asigurand aprovizionarea comertului cu amanuntul. Potrivit acestui sistem, in cadrul verigii comertului cu ridicata se disting doua tipuri de intreprinderi:
- intreprinderi comerciale cu ridicata principale, care se aprovizioneaza de la producatori si vand numai catre mari firme din comertul cu amanuntul;
- intreprinderi comerciale secundare, care se aprovizioneaza de la cele principale, deci nu direct de la producatori, si vand catre micile firme din comertul cu amanuntul;
Intre cele doua verigi ale comertului cu ridicata japonez exista, pe langa relatiile de subordonare, si o stransa colaborare, reusind sa asigure prezenta simultana a articolelor comercializate in cadrul intregii retele comerciale cu amanuntul si un sistem de apropiere deosebit de ridicat fata de consumator. Aceasta deoarece marile unitati, in virtutea principiilor gravitatiei comerciale, atrag mari mase de vizitatori, iar micile unitati, prin supletea posibilitatilor de amplasare, sunt prezente
in imediata apropiere a consumatorilor. De asemenea, acelas i sistem de organizare
in cascada asigura o buna gestionare a stocurilor de marfuri si o valorificare profitabila a fiecarui produs ce face parte din sortimentul comercializat.
• O importanta tendinta care se contureaza in actuala perioada, consta in aparitia unor intreprinderi comerciale cu ridicata a caror activitate se bazeaza pe depozite complet automatizate. Principalele probleme pe care le ridica organizarea unor astfel de intreprinderi se refera la automatizarea gestiunii stocurilor, schematizarea s i reglementarea fluxului miscarii marfurilor, automatizarea pregatirii comenzilor, imbunatatirea secventiala a circulatiei marfurilor cu amanuntul, structurarea, schematizarea si automatizarea sistemului de service propriu proceselor de aprovizionare cu marfuri in general si comertului cu ridicata in special.
Cea de-a treia tendinta, asa cum s-a mai aratat, are in vedere antrenarea comertului cu ridicata in marile prefaceri ce vor avea loc in economia europeana. Evolutia evenimentelor contemporane lasa sa se intrevada faptul ca in
Europa se vor produce doua tipuri de modificari, respectiv: miscari intraeuropene, acceptate de catre instantele europene de control, si expansiuni extraeuropene, catre alte continente, in prelungirea orientarilor adoptate. De asemenea, sunt as teptate evenimente noi pe teritoriul fostului Commonwealth britanic. In contextul unor asemenea modificari, in domeniul distributiei marfurilor vor aparea noi tipuri de firme comerciale cu o mare putere de acoperire financiara. Este vorba, in primul rand, de asa-zisele ” intreprinderi de calibru mare”, definite ca firme cu o activitate semnificativa pe propria piata, dar nu cu statut de lider, trebuind astfel sa opteze intre a fi credibile sau a fi inghitite, intrucat structura lor de capital nu le pune la adapost.
In al doilea rand, de as a-zisele ” intreprinderi de calibru gigant”, definite ca lider pe propria piata nationala, frecvent prezente peste hotare, avand obisnuinta s i mare capacitate “digestiva”12. Asemenea firme - din ambele categorii prezentate - pot
imbraca forma unor intreprinderi integrate, desfasurand atat comert cu ridicata, cat si comert cu amanuntul. Parerea noastra este ca cele mai multe vor fi insa de tipul unor mari intreprinderi de comert cu ridicata, intrucat numai asemenea firme vor putea face fata solicitarilor noului context in care urmeaza a se desfasura distributia marfurilor. Argumentatia are in vedere elemente deja cunoscute si amintite in prima parte a acestui capitol. Avem in vedere ca volumul tranzactiilor comerciale se refera la partizi mari de marfuri, iar esalonarea comenzilor cuprinde si perioade afectate de sezonalitate, cand o parte din marfurile ce formeaza obiectul tranzactiilor comerciale trebuie stocate un timp mai indelungat, intermediarul trebuind sa dispuna atat de fonduri proprii, cat si de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care sa acopere platile catre productie si multiplele cheltuieli de stocare. La aceasta se adauga faptul ca marile firme de comert cu ridicata isi aleg mai facil modalitatile de colaborare cele mai adecvate, usor adaptabile, stabilind, de asemenea, operativ caile de comunicare lingvistica si culturala13 necesare in orientarea comportamentului de cumparare al diversilor operatori de piata ce actioneaza in diversele zone ale lumii.

REZUMAT
• Referindu-se la continutul activitatii de comert cu ridicata, acest capitol subliniaza faptul ca respectivul comert reprezinta un stadiu al circulatiei marfurilor, in cadrul caruia au loc operatiuni de vanzare-cumparare a marfurilor in scopul revanzarii ulterioare.
• Activitatea ce se desfasoara in cadrul comertului cu ridicata prezinta cateva trasaturi specifice. Intre acestea, mai importante, apar: actele de vanzare-cumparare au loc intre intreprinderi economice; in cadrul activitatii de comert cu ridicata, atat cumpararile, cat si vanzarile de marfuri se realizeaza in partizi mari; activitatea de comert cu ridicata nu incheie circuitul economic al marfurilor, ci mijloceste doar legatura dintre productie si veriga comerciala cu amanuntul.
• Intreprinderile ce actioneaza in cadrul verigii comertului cu ridicata se caracterizeaza si ele printr-o serie de trasaturi distincte. Intre acestea atrag atentia urmatoarele: firmele respective trebuie sa fie firme cu o mare acoperire financiara; activitatea firmelor de comert cu ridicata este specializata pe familii de produse;
intreprinderile de comert cu ridicata intervin atat in cadrul fluxului produselor realizate de producatorii indigeni, cat si de cei externi; existenta unor servicii comerciale bine puse la punct s i incadrate cu personal de inalta calificare.
• Rolul economic al comertului cu ridicata trebuie analizat pe ansamblul economiei, vazut atat in raport cu producatorii, cat si cu comertul cu amanuntul. In raport cu producatorii, prezenta comertului cu ridicata ofera o serie de avantaje care, pe ansamblul pietei, exercita influente multiple, asigurand continuitatea activitatii comerciale, o mobilitate corespunzatoare in ceea ce priveste orientarea marfurilor in raport cu cererea, precum si asigurarea unei forte de echilibru, fara oscilatii puternice de la un sezon la altul sau de la o zona la alta. Fata de comertul cu amanuntul, rolul economic al comertul cu ridicata este dat de asemenea, de catre o serie de avantaje care se refera la informarea detailistilor; asigurarea sortimentelor necesare, fragmentarea loturilor mari, finantarea unor tranzactii, servicii si consultanta de management.
• Functiile comertului cu ridicata se refera la: cumpararea si concentrarea unor fonduri de marfuri in vederea aprovizionarii comertului cu amanuntul; stocarea unor cantitati mari de marfuri in vederea asigurarii unei esalonari normale a fluxului de produse; transformarea sortimentului industrial in sortiment comercial; revanzarea marfurilor in cantitati mici catre comerciantii cu amanuntul; cercetarea permanenta a pietei.
• In cadrul activitatilor de comert cu ridicata se delimiteaza trei categorii de intermediari: comerciantii cu ridicata clasici, agentii mijlocitori ai tranzactiilor cu ridicata si auxiliari ai producatorilor.
• Principalele tendinte conturate in evolutia comertului cu ridicata pe plan mondial pot fi impartite in trei mari categorii: o prima grupa cuprinde diferite aspecte prin care se incearca consolidarea actualelor pozitii de intermediar ale comertul cu ridicata; o a doua categorie are in vedere preocuparile pentru cautarea unor noi solutii cu privire la perfectionarea circulatiei marfurilor cu ridicata si asigurarea unei fluiditati rationale a fluxului de produse de la producator catre consumator; o a treia tendinta se refera la crearea unor mari intreprinderi de comert cu ridicata, capabile a prelua fluxul de marfuri generat de amplele modificari ce vor interveni in economia mondiala.
INTREBARI RECAPITULATIVE
1. In ce consta activitatea de comert cu ridicata ?
2. Care sunt principalele motive care determina atat comerciantii cu amanuntul, cat si producatorii sa apeleze la serviciile comerciantilor cu ridicata ?
3. Prezentati, explicati si exemplificati principalele functii ale comertului cu ridicata.
4. Sa se determine specificul functiilor comertului cu ridicata pe sectoare de marfuri folosind drept criterii natura produselor, destinatia acestora, complexitatea sortimentala, sezonalitatea productiei si sezonalitatea consumului.
5. Care sunt principalele tipuri de intermediari care actioneaza in comertul cu ridicata ?
6. Conturati si explicati principalele tendinte in evolutia comertului cu ridicata pe plan mondial.
7. In ce consta sistemul de organizare in cascada sau in trepte a comertului cu ridicata practicat in Japonia ?

BIBLIOGRAFIE

2. Florescu, C. (coordonator): Marketing, Ed. Expert, Bucuresti, 1992
3. Jones, R.P.; Hobday, I.L: Commerce, Pan Books, London & Sydney, 1980
4. Kotler, Ph.: Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucuresti, 1997
5. Patriche, D.: Tratat de economia comertului, Ed. Eficient, Bucuresti, 1998
6. Pride, W.M.; Ferrell, O.C.: Marketing Concepts and Strategies, Houghton
Mifflin Company, Boston, 1991
7. Stanton, W.J.; Etzel, M.J.; Walker, B.J.: Fundamentals of Marketing,
MacGraw Hill, International Edition, 1991