ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE s6t6ty
FACULTATEA ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

CAI DE CRESTERE A EFICIENTEI ECONOMICE LA SOCIETATE COMERCIALA

 

1. Conceptul de eficienta economica

1.1. DEFINIRE ,MASURARE , IMPORTANTA
Termenii de eficienta si eficacitate nu sunt noi,ei fiind folositi inca din antichitate.Ambele cuvinte provin din latina: eficienta deriva din efficere =a efectua,iar eficacitatea din efficas-efficacis=care are efecte dorite.
In domeniul economic , referiri la eficienta pot fi intalnite la mari ganditori ai secolului trecut,cum sunt Adam Smith sau Karl Marx. Conceptul de eficienta a cunoscut o larga raspandire in secolul nostru. In prezent,el are o aplicabilitate generala la aplicarea deciziilor,in orice tara ,indiferent de oranduirea sa sociala.
Eficienta economica se contureaza deci in urma compararii efectelor unei actiuni (cum ar fi veniturile),cu eforturile necesare producerii ei (cum ar fi cheltuielile).
Se formuleaza si o alta definitie,astfel : categoria economica de eficienta exprima relatia de cauzalitate intre efectele rezultate din desfasurarea unei activitati si efortul ocazionat de acesta.
Profesorul Ivan Romanu apreciaza ca termenul de eficienta poate fi intalnit cu doua sensuri:
• intr-un prim sens el defineste eficienta ca fiind atributul unei actiuni,al unei persoane sau al unui lucru de a produce efecte cat mai favorabile pentru societate;
• al doilea sens este mai restrictiv si compara rezultatele unei actiuni cu resursele pentru realizarea acesteia;
Se spoate spune ca eficienta economica este strans legata de procesul de folosire a resurselor in economie,iar trasatura sa esentiala este raportul de cauzalitate efort/efecte.
In sistemul concurential al pietei libere activitatea agentilor economici asigura performanta in masura in care are o eficienta inalta. Orice activitate umana este ,in acelasi timp, consumatoare de resurse si producatoare de efecte. Dezvoltarea economico-sociala s-a bazat mult timp pe conceptia ca omenirea dispune de un adevarat “corn al abundentei” din punct de vedere al resurselor naturale. Socurile produse de crizele de energie si de materii prime,precum si degradarea tot mai evidenta a mediului natural datorita exploatarii sale nerationale au condus la conturarea unei conceptii tot mai realiste cu privire la disponibilitatile de resurse la nivel mondial,cat si la nivelul fiecarei tari in parte. Protejarea rezervelor de resurse naturale,utilizarea lor cat mai rationala,au devenit coordonate fundamentale ale activitatii in perioada actuala,criterii de eficienta in adoptarea deciziilor economice.
Eficienta economica a activitatii se imparte in eficienta economica a formelor activitatii si eficienta economica a tipurilor de resurse dintr-o activitate. In cadrul primei categorii se pot delimita eficienta economica a productiei,a repartitiei,a circulatiei sau a schimbului ,a consumului. In cea de a doua categorie avem de a face cu eficienta economica a utilizarii resurselor naturale (minerale,vegetale,silvice), eficienta economica a resurselor avansate (investitii,cercetare-dezvoltare,invatamant) ,eficienta economica a resurselor ocupate(utilizarea fortei de munca,utilizarea mijloacelor fixe) si eficenta economica a resurselor consumate(costurile de productie).
In general, cand abordam eficienta economica a resurselor avansate sau alocate, criteriul de eficienta este de economisire a lor. Pentru resursele consumate insa se pune problema gradului lor de valorificare,adica obtinerea unor efecte economice cat mai mari pe unitatea de resursa consumata.
Din punct de vedere al resurselor , analiza eficientei unei activitati umane trebuie sa raspunda la intrebarile: cum se folosesc resursele si cat se consuma din ele? se are in vedere vedere economisirea lor si gradul de valorificare? In acest context este necesar ca resursele sa fie cat mai riguros structurate ca sa raspunda cerintelor de analiza.
Performantele ridicate in productie echivaleaza cu eficienta atunci cand sunt obtinute in conditiile unei utilizari rationale ,intr-un regim economic ,a utilajelor si echipamentelor.Astfel,sporirea productiei este insotita de costuri reduse si profituri mari, in crestere. Daca, dimpotriva,performantele ridicate sunt obtinute prin suprasolicitarea utilajelor si echipamentelor,avand consecinte negative (uzura accelerata si ivirea unor dereglari in functionare) nu avem de-a face cu eficienta. Castigul obtinut sub forma sporului de produse este anihilat prin pierderile uzurii accentuate premature.
Dupa momentul la care se produc putem vorbi de efecte:
- imediate
- posibile,viitoare;de aceea,cand se studiaza eficienta investitiei la diferite momente ale duratei de viata a unui proiect,trebuie sa se tina cont de caracterul sau estimativ,potential sau efectiv.
Dupa natura efectelor eficienta poate fi:
- economica
- tehnica
- ecologica
- sociala
Avand in vedere teza potrivit careia “mai devreme sau mai tarziu orice efect ,indiferent de natura lui se va transforma in efect economic” specialistii recunosc importanta de prim-ordin a eficientei economice.
Intr-o abordare sistemica, eficienta economica constituie doar una din formele generale ale eficientei. Eficienta economica nu este si nu poate constitui prin nivelul scontat un deziderat in sine. Ea poate constitui insa o veriga importanta in cadrul formelor generale ale eficientei, care cuprinde: eficienta tehnica, eficienta economica si eficienta sociala .Eficienta tehnica exprima calitatea factorilor tehnici de a produce efecte utile. Cazul tipic al reflectarii eficientei tehnice il constituie randamentul masinii in procesul folosirii ei. Eficienta economica reflecta calitatea proceselor economice de a produce efecte economice si desigur financiare favorabile, cu efort minim. Eficienta economica constituie nu numai o calitate a proceselor economice, ci o categorie complexa care pune intr-un raport cauzal efortul economic implicat cu efectele corespunzatoare.
Eficienta sociala reflecta calitatea oricarei actiuni de a asigura satisfacerea unor trebuinte social-umane, cu caracter material, cultural, spiritual, educational. In modul general, eficienta reprezinta maximum de efecte cu minimum de eforturi. Conceptul de eficienta economica exprima raportul dintre efectul util (rezultatul obtinut) si efortul depus pentru obtinerea rezultatului. Aceasta acceptiune data eficientei economice ii confera in acelasi timp varietate in forma, in exprimare, in functie de natura si parametrii efortului si efectelor unui process economic.
Compararea efectelor (rezultatelor) cu eforturile facute poate avea urmatoarele estimari:
1) efectul util se va aprecia material, valoric si social;
2) consumul celor trei factori de productie (munca, resurse naturale, capital) se va reflecta ca un consum de resurse sub forma alocarii lor intru-n sector de activitate.
Acceptiunea notiunii de eficienta economica poate fi intalnita in literatura in doua aspecte:
1) performante ale unei activitati;
2) efecte maxime ale unei activitati in raport cu resursele alocate.
Primul aspect al definirii eficientei economice a fost abordat in perioada interbelica. O activitate era considerata eficienta atunci cand se finalizeaza prin obtinerea de profit si ineficienta atunci cand genera pierderi. Dupa unii economisti acest aspect defineste nu altceva decat efectul obtinut indiferent de consumurile efectuate.
Dupa parerea multor savanti economisti primul aspect reflecta doar o parte a eficientei economice -; rezultatul, fara a lua in considerare consumul de resurse. Insa nu intotdeauna un rezultat sporit asigura o eficienta inalta. Putem totusi aprecia ca, al doilea aspect, adica raportul dintre rezultatul obtinut si resursele alocate exprima eficienta economica dat fiind faptul, ca valoarea efectelor trebuie sa acopere eforturile depuse si sa asigure un surplus. Eficienta economica trebuie sa se impuna ca tendinta dominanta a oricarui consum de resurse, a realizarii oricarei activitati, intrucat lipsa acesteia stagneaza dezvoltarea si cresterea economica.
In literatura de specialitate este abordata deosebirea dintre notiunile de eficienta economica si eficacitate. Astfel, economistii Toba A., Malai A., Toba D., considera ca prin eficienta economica se intelege raportul dintre efort si efect, iar prin eficacitate masura in care efectul realizat se apropie de cel dorit, scontat, anticipat.
Intr-o activitate practica bazata pe principii rationale, pe masura ce cresc eforturile - cresc si efectele. Dar nu intotdeauna un efort economic sporit poate aduce efecte maxime si invers (figura 1).
Figura 1. - Evolutia eficientei economice in functie de nivelul efortului si al efectului economic
Din figura 1 rezulta, ca acelasi nivel al efortului “e” genereaza efecte diferite E1; E2; E3, de asemenea si la un nivel constant al efectului “E” sa pot obtine trei variante de eforturi diferite e1; e2;e3. In ambele cazuri cea mai eficienta este varianta 1.
Facand o totalizare a opiniilor de tratare conceptuala a eficientei economice putem conchide, ca eficienta economica este o categorie economica complexa care exprima in modul cel mai cuprinzator rezultatele ce se obtin intr-o activitate.
Pentru a caracteriza eficienta in toata complexitatea sa ,este necesar sa se foloseasca un sistem de indicatori care sa puna in evidenta toate corelatiile posibile intre eforturi si efecte. De un real folos este in aceasta munca , matricea efect/efort. Sunt 4 posibile tipuri de indicatori: a) indicatori de tip efort/efort ,cum ar fi :costul unui loc de munca , grad de inzestrare tehnica a muncii b) indicatori de tip efect/efort ,cum ar fi productie la un milion mijloace fixe c) indicatori de tip efort/efect ,cum ar fi investitia specifica ,cheltuieli la 1000 lei venituri d) indicatori de efect/efect ,cum ar fi :profit la 1000 lei incasari ,curs de revenire
Sensul eficientei activitatii productive ,a utilizarii resurselor difera dupa nivelurile organizatorice ale economiei ,interesele care se urmaresc ,locul unde se desfasoara actiunea. La scara unei firme se exprima prin nivelul productivitatii muncii ,rentabilitatii ,al costurilor unitare de productie. O eficienta ridicata se obtine in conditiile unei tehnologii moderne ,care valorifica la maximum materiile prime si energia ,asigura produse de calitate superioara la un cost redus.

1.2 FORMELE EFICIENTEI ECONOMICE

Rentabilitatea exprima capacitatea agentului economic de a produce profit ,si se calculeaza ca rata ,prin raportarea profitului la costuri totale ,sau la alt indicator. Calculat ca rata este un indicator cu o mare putere de exprimare deoarece se refera la finalitatea actiunii intreprinzatorului.
Productivitatea muncii este un indicator important al eficientei economice si arata cum este cheltuita munca umana. Se poate raporta volumul productiei la numarul de ore lucrate aferente ,dar si invers. Ea apare sub urmatoarele forme : a) productivitatea partiala :a folosirii fiecarui factor b) productivitatea globala: a folosirii tuturor factorilor de productie c) productivitatea medie : a folosirii timpului total de munca d) productivitatea marginala :sporul obtinut la cresterea cu o unitate dintr-un factor ,ceilalti raminind constanti
Asupra nivelului si dinamicii productivitatii muncii inflenteaza factori sociali ,economici ,psihologici ,tehnici si educationali si (nu in toate cazurile) factorii naturali. Caile de sporire a productivitatii muncii sunt urmatoarele:
- promovarea tehnologiilor moderne
- buna organizare si conducere
- climatul social adecvat muncii
- competenta profesionala a factorului uman
- realizarea motivatiei economice a participantilor la productie