Rolul pozitiv indeplinit, in general, de biserica crestina, in
tot decursul evului mediu (cu exceptia ravagiilor facute de inchizitie) s-a manifestat
din plin si in domeniul gindirii economice a acelui timp. Avind
ca punct de plecare explicarea Bibliei si a canoanelor (legile bisericesti) izvorite
din ea, teologii cu o vasta cultura, care erau uneori si profesori (scolastici)
in universitatile medievale (de exemplu: celebra Sorbona infiintata
in anul 1267), s-au referit si la unele probleme social -; economice
din acel timp. Ei au promovat principiul dreptatii comutative potrivit caruia
orice drept implica, pentru persoana care-l revendica, si o datorie, o obligatie
fata de societate. Astfel, admitind proprietatea privata, canonistii sau
scolasticii considerau ca aceasta nu era absoluta, ci implica anumite obligatiuni
pentru detinatorul ei, printre care mila crestineasca fata de semenii lui saraci.
Condamnarea avutiei si a inegalitatii de avere. y1v22vm
In linii generale Biblia -; cartea sfinta a crestinilor -;
ii apara pe cei saraci. Ea dezaproba zgircenia, cupiditatea, furturile,
setea de pricopsire, sustinind ca “dragostea de bani este radacina
tuturor relelor”. Biblia cere credinciosilor sa fie drepti in relatiile
economice cu semenii lor. Camata , considerata a fi temelia imbogatirii
unora si saracirii altora este blamata in cei mai aspri termeni. In
incercarea lor de a impune principiile justitiei sociale in viata
de toate zilele, profetii biblici condamna bogatia si inegalitatea de avere
cu atita vehementa incit unii autori sustin ca s-ar putea
vorbi chiar de un socialism al profetilor.
Proprietatea .
Ideile apararii celor saraci si a condamnarii bogatiei sint pe larg animate
si in Noul Testament (Evanghelie), in care se descrie viata si invatatura
lui Isus Hristos. Proprietatea privata este considerata a fi o piedica in
calea desavirsirii spirituale. In Evanghelie este pe larg descris
modul de trai al primelor comunitati crestine, in care proprietatea era
colectiva: “Toti cei ce credeau, erau impreuna la un loc, si aveau
toate de obste. Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau
intre toti, dupa nevoile fiecaruia ” (Faptele apost. 2.44-45). In
alt loc se precizeaza ca “…nu era nici unul printre ei care sa duca
lipsa; toti cei ce aveau ogoare si case, le vindeau, aduceau pretul lucrurilor
vindute. Si-l punea la picioarele apostolilor; apoi se impartea
fiecaruia dupa cum avea nevoie ” (Faptele; 4. 34-35).
Dar renuntarea la proprietate nu este obligatorie. Ea e valabila numai pentru
cei mai buni, care au atins deja un anumit nivel al constiintei si doresc sa
porneasca pe calea perfectionari spirituale, a cunoasterii lui Dumnezeu.
Munca -; o datorie.
In pofida faptului ca Noul Testament sustine primatul Contemplatiei asupra
Actiunii, cit si superioritatea Spiritualului in raport cu Materialul,
munca este considerata ca datorie sfinta. Mai mult, Biblia lanseaza unul
din principiile ce se va afla mai apoi prezent in mai toate scolile socialiste
si expus de apostolul Pavel in urmatoarele cuvinte: “Cel ce nu vrea
sa lucreze - sa nu manince”. Tot la munca credinciosii sint
indemnati si de Isus Hristos: “Iesi-va omul la locul sau si la lucrarea
sa pina seara”.
Treptat ideile economice s-au implimentat tot mai adinc in constiinta
societatii.
