z5e10eh
Contabilitatea asigura masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute de o societate comerciala. In acelasi timp, asigura inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru propriile cerinte, cat si pentru utilizatorii externi.
Utilizatorii de situatii financiare sunt :
-; investitorii prezenti si potentiali;
-; angajatii;
-; creditorii financiari;
-; furnizorii si alti creditori comerciali;
-; clientii;
-; Guvernul si institutiile sale;
-; publicul.
Principiile contabile
Principiile contabile sunt urmatoarele: a) principiul continuitatii activitatii; b) principiul permanentei metodelor ; c) principiul prudentei; d) principiul independentei exercitiilor; e) principiul evaluarii separate a elementelor patrimoniale; f) principiul intangibilitatii bilantului; g) principiul necompensarii; h) principiul prevalentei economicului asupra juridicului; i) principiul pragului de semnificatie.
Evaluarea patrimoniului
Evaluarea elementelor patrimoniale se realizeaza la: a) data intrarii in patrimoniu; b) inventar; c) incheierea exercitiului financiar (la bilant); d) iesirea din patrimoniu.
Contabilitatea capitalurilor proprii
Sursele de finantare aflate la dispozitia unei societati o perioada mai mare de un an sunt evidentiate cu ajutorul conturilor din clasa I „Conturi de capitaluri”.
Capitalurile se clasifica in capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datorii pe termen lung.
Capitalurile proprii sunt constituite prin aportul proprietarilor, prin autofinantare sau din diferite surse financiare cu caracter nerambursabil. Ele cuprind capitalul social, primele de capital, rezervele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului si subventiile pentru investitii.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt fondurile constituite pe seama cheltuielilor ce sunt destinate acoperirii pierderilor si cheltuielilor probabile sau exigibile in viitor, certe sau nedeterminate, in ceea ce priveste marimea lor, precum si acoperirii acelor cheltuieli esalonate pe parcursul mai multor exercitii financiare.
Datoriile pe termen lung reprezinta resursele financiare atrase de societate de la terte persoane fizice si/sau juridice si care imbraca forma imprumuturilor obligatare sau creditelor bancare pe termen mediu si lung (pe termen mai mare de un an). Datoriile pe termen mediu sunt cele ce au o durata de finantare cuprinsa intre 1-5 ani, iar datoriile pe termen lung sunt cele ce au o durata de finantare mai mare de 5 ani.
Capitalul social al unei societati are un caracter avansabil, fiind constituit la
infiintarea acesteia pe calea aporturilor.
Evidenta capitalului social subscris si varsat in natura si/sau numerar de actionarii/asociatii societatii se tine cu ajutorul contului sintetic de gradul I „Capital social”, cont structurat in doua conturi sintetice de gradul II, si anume:
1011 -; Capital subscris nevarsat;
1012 -; Capital subscris varsat.
Cu ajutorul conturilor sintetice de gradul II, mentionate anterior, se tine evidenta promisiunii de aport, respectiv, onorarea promisiunii de aport la capitalul social.
Datorita faptului ca actiunile sunt titluri de valoare negociabile, ele se caracterizeaza prin faptul ca valorii nominale (capitalul se evalueaza si inregistreaza
in contabilitate la valoarea nominala) i se pot asocia valoarea de piata, valoarea de rentabilitate sau valoarea patrimoniala.
Contabilitatea analitica a capitalului social se tine pe actionari sau asociati si cuprinde numarul si valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale subscrise sau varsate.
Contul 101 „Capital social” este un cont de pasiv, in creditul acestuia
inregistrandu-se capitalul social subscris in natura si/sau numerar, rezervele, primele de capital, profitul net realizat in exercitiul financiar precedent, profitul net realizat la inchiderea exercitiului financiar anterior, in cazul constituirii sau cresterii capitalului social. Se debiteaza cu valoarea capitalului social retras de actionari sau asociati sau cu pierderile realizate in exercitiul financiar precedent, pierderi acoperite pe seama capitalului social. Soldul contului reprezinta capitalul social subscris varsat/nevarsat.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie, de regula, la finele exercitiului financiar pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este incerta sau pentru acele cheltuieli ce devin exigibile in perioadele urmatoare, cum sunt:
-; litigiile, amenzile, penalitatile, despagubirile si alte datorii incerte;
-; cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor;
-; cheltuielile legate de dezafectarea imobilizarilor corporale si alte actiuni similare legate de acestea;
-; cheltuielile legate de restructurarea personalului;
-; cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii: cheltuielile cu reparatiile capitale esalonate, conform programului realizat de societate, pe mai multe perioade de timp; cheltuielile cu reparatiile curente, reviziile tehnice etc.
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli se tine cu ajutorul contului 151 „Provizioane pentru riscuri si cheltuieli”, cont structurat in mai multe conturi sintetice de gradul II, care asigura tinerea acestora pe feluri, in functie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. Contul „Provizioane pentru riscuri si cheltuieli” are functie contabila de pasiv. Se crediteaza cu valoarea provizioanelor constituite sau suplimentate si se debiteaza cu sumele ce reprezinta diminuarea sau anularea lor.
La finele oricarui exercitiu financiar, provizioanele constituite se analizeaza si regularizeaza, dupa cum urmeaza:
-; prin debitul contului de cheltuieli, in cazul majorarii provizioanelor;
-; prin creditul contului de venituri, atunci cand provizionul trebuie diminuat sau anulat, deoarece devine partial sau total fara obiect;
-; prin creditul contului de venituri, atunci cand se realizeaza riscul sau se efectueaza cheltuielile, acestea fiind inregistrate in mod corespunzator.
Contabilitatea imprumuturilor si datoriilor asimilate
Contabilitatea imprumuturilor si datoriilor asimilate asigura evidenta datoriilor societatii pe termen mediu si lung fata de terte persoane, datorii ce
imbraca forma imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni, creditelor bancare, altor datorii si imprumuturi.
Conturile de evidenta a imprumuturilor si datoriilor asimilate mentionate mai sus sunt 161,162,166 si 167.
Evidenta dobanzilor datorate, aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate, se tine cu ajutorul contului 168 „Dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate” ce are functie contabila de pasiv, iar evidenta primelor de rambursare, care reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea de rambursare, se tine cu ajutorul contului de activ 169 „Prime privind rambursarea obligatiunilor”.
Cu exceptia contului 167 si 169, toate celelalte conturi sunt structurate in mai multe conturi sintetice de gradul II, conturi ce asigura gruparea datoriilor contractate si a dobanzilor aferente pe feluri de datorii, respectiv dobanzi.
CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR
Contabilitatea imobilizarilor necorporale
Imobilizarile necorporale sunt reprezentate de activele identificabile nonmonetare, fara forma materiala concreta, detinute in vederea utilizarii, in scopul inchirierii acestora tertilor etc. Intr-o alta exprimare, imobilizarile necorporale sunt acele valori economice de investitii, fara forma materiala concreta, inregistrate ca atare, dupa indeplinirea celor trei conditii impuse pentru recunoasterea lor, si anume:
-; identificabilitatea;
-; controlul;
-; beneficiile economice viitoare.
Intrarea in patrimoniul unei societati a imobilizarilor necorporale se realizeaza prin urmatoarele cai:
-; achizitii separate de active necorporale;
-; achizitii in combinari de intreprinderi;
-; achizitii prin intermediul subventiilor bugetare;
-; schimburi de imobilizari necorporale;
-; imobilizari necorporale produse in cadrul societatii prin resurse proprii.
Imobilizarile necorporale sunt supuse amortizarii. Prin amortizare se intelege alocarea sistematica a costului unui activ (sau alta suma substituita costului) de-a lungul perioadei de timp de utilizare a imobilizarii necorporale, mai putin valoarea sa reziduala
(suma neta pe care societatea se asteapta s-o obtina la sfarsitul perioadei de viata utile a imobilizarii necorporale, dupa deducerea cheltuielilor pentru vanzarea acesteia).
Evidenta contabila a amortizarii imobilizarilor necorporale se tine cu ajutorul conturilor de pasiv din grupa 28 „Amortizari privind imobilizarile”, cont sintetic de gradul I, 280 „Amortizari privind imobilizarile necorporale”. Acest din urma cont este structurat in mai multe conturi sintetice de gradul II. Conturile de evidenta a amortizarii imobilizarilor necorporale se crediteaza cu valoarea amortizarii imobilizarilor necorporale si se debiteaza cu amortizarea aferenta imobilizarilor vandute sau scoase din activ.
Contabilitatea imobilizarilor corporale
Imobilizarile corporale sunt bunurile si valorile economice detinute de o societate pentru a fi utilizate in activitatile productive, pentru a fi inchiriate tertilor si care pot fi folosibile pe parcursul a mai multor exercitii financiare.
Imobilizarile corporale cuprind terenurile si amenajarile de terenuri, pe de o parte, si mijloacele fixe, pe de alta parte.
Terenurile si mijloacele fixe sunt recunoscute ca imobilizari corporale, daca este posibila generarea catre societate de beneficii economice viitoare aferente lor si daca costul acestora poate fi evaluat in mod credibil.
In situatia in care o societate achizitioneaza terenuri si mijloace fixe in scopul de a spori gradul de protectie a mediului, ele pot fi inregistrate ca imobilizari corporale, chiar daca nu se obtin in mod direct beneficii economice viitoare.
Aceasta, intrucat se considera ca imobilizarile corporale respective contribuie direct la obtinerea beneficiilor economice viitoare de catre alte active.
In categoria mijloacelor fixe se includ constructiile, instalatiile tehnice, mijloacele de transport, animalele, plantatiile, mobilierul, aparatura birotica, echipamentele de protectie a valorilor umane si materiale etc.
Evidenta contabila a terenurilor si amenajarilor acestora se tine cu ajutorul contului de activ 211 „Terenuri si amenajari de terenuri”, de catre doua conturi de gradul II, conturi ce reflecta separat terenurile, respectiv amenajarile de terenuri.
Contul „Terenuri si amenajari de terenuri” se debiteaza cu valoarea terenurilor achizitionate, a celor reprezentand aport la capital sau rezultate din schimb de active, cu valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit, precum si cu valoare la cost de productie a amenajarilor de terenuri realizate de societate. Se crediteaza cu valoarea terenurilor cedate amortizate, cu valoarea terenurilor aportate, retrase etc.
Metode de amortizare
Metodele de amortizare care se utilizeaza in tara noastra sunt urmatoarele: a) metoda amortizarii lineare; b) metoda amortizarii degresive; c) metoda amortizarii accelerate. a) Metoda amortizarii lineare presupune includerea uniforma a valorii amortizabile (costului imobilizarii necorporale) in cheltuielile de exploatare, sumele fiind stabilite proportional cu durata de viata utila a imobilizarii necorporale. b) Metoda amortizarii degresive presupune includerea in cursul primelor exercitii financiare de utilizare a imobilizarilor corporale a unei amortizari marite, urmand ca, de la un anumit moment, amortizarea sa se determine prin utilizarea metodei de amortizare lineare.
Amortizarea degresiva consta in multiplicarea cotei de amortizare cu unul din urmatorii coeficienti:
1,5 -; daca durata de viata utila a imobilizarii necorporale este cuprinsa intre 2 si 5 ani inclusiv;
2,0 -; daca durata de viata utila a imobilizarii necorporale este cuprinsa intre 5 si 10 ani inclusiv;
2,5 -; daca durata de viata utila a imobilizarii necorporale este mai mare de 10 ani. c) Metoda amortizarii accelerate presupune includerea pe cheltuieli cu amortizarea, in primul an de viata utila a unei imobilizari necorporale a unei amortizari de pana la 50%, inclusiv din valoarea de intrare. Ulterior, se va aplica metoda amortizarii lineare. Folosirea acestei metode presupune acceptul organelor fiscale.
Contabilitatea stocurilor si a productiei in curs de executie
Contabilitatea stocurilor si productiei in curs de executie asigura evidenta acelor active detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, evidenta activelor in curs de productie ce urmeaza a fi vandute, precum si evidenta activelor sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul productiv al unei societati.
Evidenta contabila a bunurilor de natura stocurilor si productiei in curs de executie se tine cu ajutorul conturilor din clasa 3 „Conturi de stocuri si productie in curs de executie”, conturi de activ. Se debiteaza cu valoarea stocurilor intrate in gestiunea societatii prin achizitionare de la furnizori, aportate de catre actionari sau asociati, realizate din productie proprie etc. si se crediteaza cu valoarea stocurilor iesite din gestiunea societatii prin consum sau prin orice alta modalitate.
La intrarea in patrimoniu, stocurile sunt evaluate si inregistrate in contabilitate la valoarea contabila (valoarea de intrare) care este reprezentata de:
-; costul de achizitie, pentru bunurile achizitionate cu titlu oneros;
-; costul de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie;
-; valoarea de aport, pentru bunurile ce reprezinta aport la capitalul social.