In conditiile contemporane, pretul pietei reprezinta o cantitate de moneda pe
care cumparatorul este dispus si poate sa o ofere producatorului in shimbul bunului
pe care acesta poate sa il ofere pe piata si exprima, in cea mai mare masura sub
aspect calitativ si structural, un ansamblu de informatii furnizate reciproc de
catre participantii la schimb, in functie de raportul dintre cerere si oferta,
pe de o parte, si in cadru legislativ, pe de alta parte, avand caracter dinamic,
divers si reglementat. s8h22hd
Pretul este un instrument al pietei si un indicator al realitatii. In virtutea
functiei de corelare a cererii cu oferta el capata un caracter complex ce este
amplificat in contextul actualului dinamism economico- social, atat de caracteristicile
pietei pe care le manifesta, cat si de cadrul legislativ care reglementeaza formarea
preturilor, el insusi perfectibil.
Pretul unui bun sau al unei resurse este un element care arata la ce trebuie sa
renunte pentru a se obtine respectivul bun sau resursa.
O definitie a pretului, unanim acceptata este cea formulata inca din antichitate
de catre Aristotel si Xenofon care reprezinta pretul ca o cantitate de moneda
pe care cumparatorul este dispus si o poate oferii producatorului (vanzatorului)
in schimbul bunuluipe care acestail prezinta pe piata. Acesta este pretul absolut.
De obicei pretul este exprimat in termeni banesti (pret absolut), dar poate fi
exprimat in termenii cantitatii din alt bun la care trebuie sa renunte pentru
procurarea produsului necesar (pretul relativ). Rezulta ca daca toate preturile
cresc in aceeasi proportie, preturile absolute cresc, dar relativ raman neschimbate.
Un alfel de pret este pretul etalon care reprezinta pretul unui bun asupra caruia
se convine; de cele mai multe ori acesta se fixeaza asupra salariului nominal
sau asupra unor bunuri reprezentative pentru aprecierea nivelui de trai.
Indiferent de optica sub care este privit, pretul masoara ceva. La intrebarea
“ce masoara pretul” principalele scoli economice au dat explicatii
diferite cunoscute ca teorii ale pretului.
Teoriile pretului
· teoria clasica a pretului
In teoria clasica a pretului are suport (substanta) in valoare economica a bunurilor
supuse tranzactiilor, valoare determinata de consumul de factori de productie
si de remumeratiile revendicate de catre posesorii acestora.
· Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului dupa care
acesta este determinat de utilitatea marginala si raritatea respectivelui bun,
de cantitatea in care bunul se afla comparativ cu trebuintele si cererea solvabila.
Valoarea economica si pretul unui bun sunt cu atat mai mari cu cat el are o
unitate marginala mai mare si este mai rar.
· Teoria mixta sau teoria contemporana a valorii economice si pretului
a fost elaborata in prima treime a secolului si apartine in principal Scolii
de la Cambrige. Se pleaca de la premisa ca cele doua teorii anterioare nu sunt
opuse (desi ele asa au aparut), ci doar explicatii incomplete si solutii partiale
privin valoarea economica si pretul. In acest sens pretul este determinat atat
de consumul de factori de productie, cat si de utilitatea marginala si raritatea
bunului.
Dupa modul in care se formeaza preturile pot fi:
1. preturi libere, care se formeaza pe baza conditiei pietei; se gasesc in modelul
pietei pura si perfecta.
2. preturi administrate care sunt rezultatul deciziilor statului si a altor
centre de forta economica (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc)
3. preturi mixte sunt cele care functioneaza efectiv in statele cu economie
de piata si rezulta din intersectarea mecanismului pietei, avand elemente ale
“mainii invizibile”.
Functiile pretului in economia concurentiala
1. Functia de calcul, de evaluare si masurare a cheltuielilor, rezultatelor,
veniturilor, fluxurilor si circuitului de ansamblu care se deruleaza la toate
nivelurile si toti subiectii actiunii economice.
2. Pretul informeaza agentii economici asupra starii de tensiune dintre resurse
si nevoi. Cresterile preturilor absolute si relative semnifica cresterea tensiunii
si invers, cu cat pretul este mai ridicat cu atat respectivul bun este potential
mai insuficient in raport cu nevoile.
3. Pretul are o puternica incarcatura informationala pentru elaborarea deciziilor
privind alegerea producatorilor si cumparatorilor.
4. Pentru producatori, prtul este principalul element prin care isi recupereaza
cheltuielile, asigura profitul si creaza premisele pentru continuitatea activitatii
economice.
5. In anumite conditii, in special cand se practica preturi administrate, pretul
este un factor de rodistribuire a veniturilor si parimoniului intre diferite
categorii de agenti, ramuri si sectoare de activitate.
Formare preturilor pe tipul de piata
Importanta preturilor a crescut in ultimul timp atat la nivel microeconomic
cat si macroeconomic:
· pretul apare in toate tranzactiile de piata
· dereglementarea din unele industrii a condus la dezvoltarea concurentei
prin pret
· agentii economici si cumparatorii au devenit mai constienti de existenta
si rolul pietei
· modificare valorii monetare intensifica concurenta prin produs
Pretul de pe piata perfecta se formeazain functie de raportul dintre cererea
agreata si oferta agreata la nivel impus de cantitatea determinata dintre venitul
marginal si costul marginal, adica la care agentii economici inregistreaza profit
maxim.
Pretul de monopol. Monopolul poate caracterizat ca fiind situatia in care un
produs unic al unui bun omogen este in prezenta unei infinitati de cumparatori.
Pretul de monopol se formeaza in functie de raportul de cerere totala si oferta
firmei monopoliste la nivel impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre
venitul marginal, adica la care agentii economici inregistreaza profit maxim.
Pretul practicat de firmele oligopolistice, care alcatuiesc un caretel in scopul
maximizarii produsului si care isi desfasoara activitatea in conditiile unor
structuri ale costurilor diferite care se formeaza la acel nivel al productiei
totale la care venitul marginal corespunde costului marginal pe ansamblul industriei,
nivelului de productie care se reaalizeaza in cote diferiteinre agntii economici
rspectivi.
