b9m5mr
Un rol important in economia moderna il ocupa piata cu mecanismele
ei, studierea carora permite nasterea interrelatiilor dintre productie si consum,
strategia dezvoltarii economice, relatiile dintre agenti economici.
Piata a aparut cu multe secole in urma ca punct de legatura intre
productie si consum, atunci cand functiile acestor 2 sfere economice sau
separat in timp si spatiu. In decursul secolelor schimbarile dintre
producatori si consumatori s-au extins si s-au perfectionat. Piata moderna din
tarile avansate economic s-a constituit si s-a consolidat in ultimele secole.
Piata fiind o categorie a economiei de schimb reflecta sistemul de relatii vanzare-cumparare
intre diferiti agenti economici si un mecanism complex ce consta din cerere
si oferta, concurenta, preturi, etc. Piata este locul unde sunt efectuate tranzactiile
dintre cumparator si vanzator. Asemenea tranzactii sunt bursa, iarmarocul,
licitatia, targul etc. Piata include nu numai schimbul, dar si productia,
reparatia si consumul, adica toate fazele de reproductie.
In conditiile pietei cumparatorul, procurand sau ignorand marfa,
"voteaza" cu banii sai "pentru" sau "contra" productia
acestei marfi. Piata verifica, in ultima instanta, concordanta sau neconcordanta
dintre volumul, structura, calitatea productiei (ofertei) si nivelul, structura
si calitatea consumului (cererii). Prin informatiile oferite de piata, agentii
economici pot actiona in sensul realizarii concordantei relative dintre
cerere si oferta.
In linii generale piata exercita urmatoarele functii: a) Intretine relatia permanenta dintre producatorii de bunuri si servicii
si consumatorii acestora, asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor
materiale, umane si funciare, determinand deciziile agentilor economici
cu privire la productie, reparatie, schimb si consum. b) Economia nationala se autoregleaza prin piata, stabileste independent propozitiile
si echilibrul necesar propriei productii. c) Asigura echilibrul dintre cerere si oferta, realizand interesele agentilor
economici cu privire la utilizarea resurselor disponibile.
Trasaturile de baza ale pietei sunt concurenta libera dintre producatorii de marfuri
si proprietarii de resurse, migrarea libera a capitalului intre ramuri economice
si regiuni; realizarea marfurilor la preturile de echilibru, ce reflecta real
corelatia dintre cerere si oferta.
In orice tara economia nationala trebuie sa dea raspuns la 5 intrebari
"fundamentale": 1. In ce limite pot fi folosite resursele disponibile?
2. Ce fel de marfuri si servicii trebuie produse? 3. Cum sa fie produse aceste
marfuri si servicii? 4. Cine sunt destinatarii acestor produse? 5. E capabil oare
actualul sistem economic sa se adapteze la schimbarile de structura a necesitatilor
consumatorului, la modificarile din resursele si tehnologiile de productie? La
aceste probleme fundamentale poate da raspuns numai sistemul de piata care asigura,
in primul rand, o dezvoltare echilibrata, propozitionala a economiei
nationale, contribuie la stabilirea unei corelatii dintre factorii de productie
(munca, acumulare, resursele naturale), intre sferele si ramurile economice,
intre productie si consum, intre veniturile diferitor paturi sociale
ale populatiei.
In al doilea rand, in sistemul de piata cumparatorii si vanzatorii
de marfuri, aflandu-se in interactiunile de concurenta, determina
nivelul de preturi la produsele livrate si gradul de utilizare a resurselor existente.
In al treilea rand, sistemul de piata e capabil sa schimbe operativ
volumul si structura ofertei, adoptand-o la satisfacerea cererii. Aceasta
adaptare se face pe contul schimbarii volumului de productie, precum si schimbarii
nivelului de preturi. In sistemul de piata sunt fabricate numai produsele
in urma vinderii carora se obtine un venit ce acopera in primul rand
cheltuielile de productie, tinandu-se profitul normal. Daca produsele nu
aduc producatorului de marfuri profit normal, ele nu se fabrica.
In al patrulea rand economia de piata presupune o suveranitate a consumatorului.
Teama de a suporta pierderi sau de a da faliment impune producatorii (firma) si
furnizorii de resurse sa se conduca in activitatea lor numai de cerintele
consumatorului. Totodata, sistemul de piata impune consumatorul sa aleaga cea
mai rationala structura de consum, deoarece el il face pe consumator sa
sesizeze preturile ce reiese din cheltuielile reale.
In al cincilea rand, concurenta in sistemul de piata impune
firmele sa aplice cheltuieli de productie reduse, sa aplice o tehnologie moderna
pentru a obtine o productivitate inalta, sa stimuleze dezvoltarea progresului
tehnico-stiintific.
In al saselea rand sistemul de piata contribuie la distribuirea resurselor
de munca si acelor materiale, concentrandu-se acolo unde e cea mai mare
nevoie de ele.
In al saptelea rand, sistemul de piata, bazat pe concurenta, imbina
interesele personale cu cele publice. Firmele si furnizorii de resurse in
goana dupa profit majoreaza mereu volumul de productie, fapt ce conduce la solicitarea
cerintelor publice (asigurarea populatiei cu marfuri si servicii). Trebuie sa
mentionam ca sistemul de piata nu poate, totusi, rezolva absolut toate probleme
social-economice: somajul, declinul economic, inechitatea economica si sociala
pot fi rezolvate numai prin interventia statului. Pietele sunt de mai multe tipuri
si pot fi analizate prin prisma de elemente componente ale lor, deoarece in
realitate acestea constituie un sistem de piete, dintre care se stabilisc relatii
de interactiune reciproca. Criteriile conform carora se grupeaza pietele sunt
diverse.
Daca obiectul tranzactiei de vanzare-cumparare e prezent, atunci piata e
numita reala; daca acesta lipseste, ea e considerata fictiva.
Piata reala exprima cererea si oferta de bunuri si servicii care pot satisface
imediat o anumita necesitate sociala.
Piata fictiva (bursa) presupune o confruntare dintre cererea si oferta titlurilor
de proprietate asupra unora dintre aceste bunuri, fara ca acestea sa fie prezente
in momentul tranzactiei de vanzare-cumparare.
Conform naturii economice a bunurilor ce fac obiectul tranzactiei comerciale,
piata se imparte in piata bunurilor de consum personal final si piata
factorilor de productie. Piata bunurilor de consum personal final consta din ansamblul
de vanzari si cumparari, piata factorilor de productie vine sa satisfaca
necesitatile personale si cele colective. Piata factorilor de productie include
piata resurselor naturale (inclusiv pamantul), piata capitalului si titlurilor
de valoare, piata monetara, piata ofertei de munca (piata muncii), piata de resurse
informational-stiintifice. Piata bunurilor de productie consta la randul
ei din alte piete, din piete de sector ce corespund bunurilor si serviciilor produse
si cumparate in societate (piata bunurilor de consum, piata mijloacelor
de productie, piata serviciilor, piata de locuinte, piata de automobile etc.).
Piata muncii, de exemplu, consta din tot atatea piete cate domenii
profesionale exista.
CEREREA
Activitatea economica si organizarea productiei in conditiile economiei
de piata in linii mari se regleaza prin oscilatii permanente ale cererii
si ofertei si prin valoarea lor concentrata. Analiza categoriilor de cerere
si oferta, starea de echilibru a pietii si oscilatiile acestea alcatuiesc obiectul
analizei sistemului economic de piata.
Cererea este o categorie economica proprie economiei de piata, care se manifesta
in limitele schimbului de marfuri si a comertului si care exprima necesitatea
sumara in diferite marfuri, adica necesitatea ce consta din multiple cerinte
concrete ale unei mase concrete de consumatori diversi, cerinte ce se afla in
permanenta modificare.
In linii generale, cererea marfurilor de larg consum si de utilizare cotidiana
o formeaza consumatorii individuali si anume paturi si grupuri sociale, iar
cererea marfurilor cu destinatia industriala si de productie o formeaza agentii
economici. In conditiile economiei mixte si in conditiile de dominatie
a intreprinzatorilor privati aceasta clasificare este foarte relativa.
Cererea constituie cantitatea de marfuri sau servicii ce pot fi cumparate intr-o
unitate de timp la pretul curent. Trebuie mentionat faptul ca pretul in
aceste conditii este un factor primordial ce conditioneaza cererea. Insa
cererea nu este un factor de moment. Constand dintr-un sir de combinatii
de preturi si cantitati, ea se defineste ca o relatie dintre pret si cantitate.
Din aceasta cauza cantitatea cererii prevede o anumita cantitate de marfuri
si servicii, pe care consumatorii le vor cumpara la un pret anumit intr-un
anumit interval de timp. Un factor important in aceasta ordine de idei
este utilitatea marfii sau serviciului, ce creste odata cu sporirea cantitatii
de marfuri si servicii, in timp ce fiecare unitate suplimentara de marfa
sau serviciu isi diminueaza utilitatea.
Consumatorul, realizindu-si veniturile, tinde spre obtinerea unui avantaj asupra
tuturor marfurilor si serviciilor achizitionate. Daca avantajul din achizitionarea
unei oarecare marfi se schimba in urma schimbarii pretului, consumul acestei
marfi se schimba si el in detrimentul sau in favoarea altor marfuri.
Aici trebuie sa mentionam ca vehicularea pretului la marfa (serviciu) genereaza
efectul de substituire, sau efectul de venit. Primul are loc, de regula, atunci
cind preturile la anumite marfuri se majoreaza (mai rar cind scade), consumatorul
preferind sa se lipseasca de unele marfuri in favoarea altora (mai ieftine sau
mai calitative).
Consumatorul obtine efect de venit (cistig) in cazul cind pretul la marfuri
si servicii traditionale (m majoritatea cazurilor acestea sint marfuri de larg
consum si de consum cotidian) se micsoreaza.
Pot fi distinse urmatoarele tipuri de cereri:
1) Cerere negativa - in situatia cand majoritatea marfurilor de
pe piata nu se intreaba de consumatori si acestia din urma cauta sa le
ocoleasca, se dezic de a le cumpara. Necesitatea pentru aceste marfuri, insa,
ramane, adica piata nu este saturata. In calitate de exemplu poate
fi mentionata asistenta medicala din tara noastra.
2) Lipsa totala a cererii exista atunci, cand consumatorii nu au nici
un interes pentru o anumita marfa sau sunt indiferenti fata de ea. De exemplu,
fermierii nu totdeauna aplica metodele agrochimice noi, chiar daca acestea sunt
efective.
3) Cerere camuflata - atunci cand consumatorii au dorinta de a achizitiona
o marfa ce lipseste pe piata. Exista si situatii cand marfurile de un
anumit fel exista pe piata, dar ele nu satisfac cerintele sporite ale consumatorilor,
mentionandu-se astfel cererea camuflata. Un exemplu de acest fel este
prezenta pe piata a vehiculelor cu motor cu ardere interna, alimentat cu benzina
sau cu motorina, mentionandu-se in acelasi timp cererea camuflata
pentru automobilele cu motor "curat" din punct de vedere ecologic.
Acelasi lucru se intampla pe piata cu tigari, vinuri etc.
4) Cererea in scadere - cand se reduce permanent interesul consumatorului
pentru un anumit fel de marfuri sau pentru o marfa anumita.
5) Cerere neuniforma - exprima oscilatia cererii in dependenta de timp
sau anotimp.
6) Cerere de deplina valoare - cand circulatia comerciala la intreprinderile
ce satisfac piata este normala. De regula, cererea de deplina valoare prevede
responsabilitatea intreprinderii pentru calitatea productiei fabricate,
nivelul tehnologic si de organizare a muncii la intreprinderea data.
7) Cererea exagerata - atunci cand sunt produse cantitati insuficiente
de marfuri si nu e satisfacuta cererea pietei. Daca o intreprindere nu
poate sau nu vrea sa indestuleze cererea pietei, ea combate cererea prin
diverse metode: prin majorarea pretului, restrangerea retelei de exploatare,
limitarea producerii de piese si ansambluri de rezerva.
8) Cererea e considerata nerationala atunci cand marfurile produse influenteaza
sanatatea, deteriorand situatia ecologica. In aceste cazuri se elaboreaza
un sistem de masuri si actiuni pentru a combate cresterea cererii irationale.
Esenta dezvoltarii cererii ca o categorie a economiei de piata si ca sistem
complex de studii in economie a condus la formularea in teoria economica
a legii despre cerere, micsorarea preturilor cauzeaza majorarea cantitatilor
de marfuri solicitate ce pot fi achizitionate de consumator si, invers, majorarea
preturilor conduce la reducerea cererii. Astfel intre pret si cerere exista
o relatie invers proportionala. Preturile majorate micsoreaza cererea, insa
nu si cantitatea de marfuri solicitate de consumatori, preturile ridicate nu-l
determina pe consumator sa solicite o cantitate mai mica de bunuri materiale
sau spirituale.
Informatia cu privire la cerere poate fi reprezentata prin intermediul unei
curbe a cererii.
In tabelul cererii sint prezentate cantitatile de marfa pe care le solicita
consumatorii la preturi diverse si intr-un interval anumit de timp.
Curba cererii reprezinta grafic tabelul cererii. Daca pe axa verticala marcam
preturile posibile ale marfurilor, iar pe axa orizontala - marimile corespunzatoare
ale cererii acestor marfuri, obtinem curba cererii, cu inclinare de sus in jos
si de la stinga la dreapta si care reprezinta regula generala, deja cunoscuta,
ca cu cit pretul e mai mare, cu atit e mai mica cererea, si invers.
Deci, ca si tabelul cererii, curba reprezinta relatiile dintre pret si cantitatea
cererii, adica totalitatea de relatii dmtre preturi si cantitati. Panta curbei
reprezinta gradul acestei dependente si se numeste flexibilitate a cererii in
raport cu pretul.
Cu cit e mai mare panta curbei, cu atit este mai mare si flexibilitatea cererii.
Forma si panta curbei pot fi diverse si depind de caracterul necesitatilor consumatorilor:
daca cererea marfurilor de prima necesitate (produse alimentare de baza, chibrituri,
sare, detergenti, etc.) este de obicei stabilita, atunci si curba cererii pentru
aceste marfuri are o panta mica, flexibilitatea cererii acestor marfuri fiind
mica si, din contra, cererea pentru marfurile de lux se modifica imediat la
once schimbare a preturilor. Panta curbei, deci si flexibilitatea cererii pentru
aceste marfuri, este mare. Marfurile care nu pot fi clasate mci in pnma si nici
in a doua categorie (ele ocupa o pozitie intermediara) au un spectru de diverse
curbe ale cererii.
Astfel, flexibilitatea este gradul de sensibilitate ale cererii fata de modificarile
marfurilor si cheltuielilor banesti ale consumatorilor. Prin urmare, poate fi
alcatuita flexibilitatea functie-preturi si flexibilitatea functie-venituri.
Coeficientul flexibilitatii functie preturi se calculeaza in felul urmator:
Daca, de exemplu, majorarea pretului cu un procent (1%) conduce la micsorarea
cererii cu peste 1%, atunci cererea se considera se considera flexibila (CFP<1);
daca majorarea pretului cu 1% nu modifica cererea, atunci se considera ca cererea
lipseste (CFP=1).
In mod analogic se examineaza si flexibilitatea cererii functie venituri ale
consumatorilor, care se calculeaza in felul urmator:
Flexibilitatea incrucisata caracterizeaza dependenta cererii pentru o marfa
de cererea fata de alta marfa si se calculeaza in felul urmator:
Daca coeficientul flexibilitatii incrucisate este egal cu zero (CFI=0), atunci
marfurile A si B sunt independente.
Cum se modifica cererea si cantitatea cererii? Pentru a raspunde la aceasta
intrebare, sint necesare citeva explicatii.
Pentru analiza cererii se aplica principiul "conditii inghetate",
cind toti factorii ce determina cantitatea cererii, in afara de pret, se considera
ca ramin constanti in perioada de timp examinata.
Orice modificare a factorilor ce n-au legatura directa de cerere. Cresterea
cererii deplaseaza curba spre dreapta; scaderea ei deplaseaza curba spre stinga.
Cind pretul la un produs scade, cererea pentru acest produs creste. Schimbarea
unui singur factor genereaza noua manifestare a cererii, dar nu si a cantitatii
ei.
Cind cererea sporeste, cumparatorii vor dori sa achizitioneze mai mult la orice
pret sau vor fi gata sa plateasca mai mult pentru o cantitate de marfuri
cumparata.
Daca cumparatorii procura mai multa marfa numai pentru ca pretul la ea e scazut,
inseamna ca s-a majorat cantitatea cererii manifestare; daca cumparatorii cumpara
mai multa marfa, indiferent de pret, inseamna ca a crescut cererea.
In continuare vom evidentia factorii determinanti ce influenteaza cererea
si, daca se modifica macar unul dintre acestia, atunci se modifica si cererea,
creand un nou raport intre pret si cantitatea cererii. Acesti factori
sunt:
1) Gustul si preferintele individului. Asupra gustului si preferintelor acestora
influenteaza calitatea marfurilor, reclama reusita si succesele actiunilor de
marketing, precum si oferta de marfuri noi.
Cand preferintele pentru anumite marfuri cresc, cererea pentru aceste
marfuri sporeste si ea, iar reducerea preferintelor conduce la micsorarea cererii.
2) Venitul. Consumatorii trebuie sa fie in stare sa plateasca pentru a-si
satisface cererea la anumite marfuri, venitul constituind astfel unul din factorii
determinanti ai cererii. Modificarile veniturilor contribuite in consideratie
si la analiza situatiei din comertul extern. Modificarea venitului impune cumparatorului
modificarea felului si calitatii marfii procurate. Se evidentiaza doua feluri
de marfuri de acest fel: marfuri normale, cererea pentru care creste odata cu
cresterea de venituri si invers; marfuri inferioare, cererea pentru care creste
numai in cazul cand se micsoreaza venitul. Marfurile complementare
sunt utile in mod egal, si daca se majoreaza pretul la una din ele, atunci
se micsoreaza cererea pentru marfa a doua.
3) Marfurile ce se substituie reciproc si cele complementare. Efectuand
o alegere rationala, cumparatorii inteleg ca unele marfuri au calitati
asemanatoare si, prin urmare, pot fi substituite. Alte marfuri se exploateaza
concomitent, si cumparatorii, cumparand una dintre acestea, vor cumpara-o
neaparat si pe a doua, adica pe cea complementara. Din aceasta cauza schimbarea
pretului la una din marfuri influenteaza cererea si pentru marfa care o substituie
pe prima, deci daca pretul la o marfa din aceasta categorie se majoreaza, atunci
se mareste si cererea pentru marfa care o substituie.
4) Asteptarile consumatorului. Asupra consumatorilor influenteaza si factorul
de asteptare a unor eventuale modificari ale veniturilor sau ale preturilor.
In acest sens asteptarea unei majorari sigure a venitului are efectul
unei majorari realizate a venitului: se mareste cererea pentru marfurile normale
si scade cererea pentru marfurile inferioare, si din contra, asteptarea unei
scaderi a venitului determina consumatorii sa evita efectuarea cumparaturilor
ce ar putea fi amanate.
5) Numarul de consumatori. Ultimul factor ce influenteaza asupra nivelului de
cerere este numarul de consumatori. Cererea pietei reprezinta o suma de cereri
ale unui oarecare numar de indivizi, marirea numarului de consumatori genereaza
o tendinta de crestere a cererii, si invers, micsorarea numarului de consumatori
face sa scada si cererea.
Cele cinci determinante ale cererii trebuie sa fie examinate tinandu-se
cont de "conditiile inghetate". Orice modificare a curbei cererii
e determinata de toti factorii, cu exceptia pretului, si raman constanti
pentru perioada data de timp, examinandu-se numai influenta pretului asupra
cantitatii cererii. Cand se schimba unul din factori, apare o noua relatie
dintre cerere si pret, ceea ce se ilustreaza prin deplasarea curbei cererii
spre stanga sau spre dreapta.
OFERTA
Teoria ofertei nu este definita, in esenta sa, de teoria cererii. In consecinta,
oferta poate fi cercetata prin caracteristici simetrice celor ale cererii.
Din aceasta perspectiva oferta poate fi definita drept cantitate maxima dintr-un
anumit bun pe care agentii economici producatorii sau comerciantii sint dispusi
sa o vinda, intr-o perioada determinata de timp pentru diverse niveluri de pret.
Intre cantitatea dintr-un anumit bun disponibil pentru vinzare, si pretul sau
se stabileste o relatie directa redata prin curba ofertei.
Oferta este adesea identificata cu productia, toti factorii care influenteaza
nivelul, structura si calitatea acesteia au impact de asupra nivelului, structurii
si calitatii ofertei. De asemenea este necesar sa intelegem ca oferta reprezinta
conceptul ce leaga cantitatile oferite, in vederea vinderii, de costurile producatorilor
care sint de fapt "costuri ale sanselor". Sub aspectul costurilor
obtiunile lor se vor situa, in mod sigur, pe ramura crescatoare a curbei costurilor
marginale, incepind de la punctul minim al costului mediu unitar. Un cost anticipat
mai ridicat pentru obtinerea unui bun va reduce cantitatea oferita din acel
produs atunci curba ofertei se va deplasa spre stinga si invers.
Pretul unitar (lei) Cantitatea oferita initiala - Qo (unitati/saptamina) Cantitatea
marita-Qi (unitati/saptamina) Cantitatea redusa-Q2(unitati/saptamina)
1000 1800 1900 1700
900 1600 1700 1500
800 1400 1500 1300
700 1200 1300 1100
600 1000 1100 900
500 800 900 700
Modificarea cantitatii oferite la acelasi nivel al pretului este determinata
de o serie de factori: costul productiei, pretul altor bunuri, numarul firmelor
care produc acelasi bun: evenimentele social-politice si naturale.
1. Costul productiei
Decizia de oferta a anumitor bunuri trebuie sa ia in considerare un element
obiectiv, costul de productie. Reducerea costului productiei genereaza sporirea
cantitativa oferite, iar cresterea costului - scaderea ofertei. Costul de productie
constituie factorul esential ce determina modificarea ofertei face ca decizia
de oferta sa fie sensibila la schimbarile tehnologice de fabricatie si mai putin
sensibila la transformarile mediului social-economic.
2. Pretul altor bunuri
Un anumit volum de resurse economice poate fi utilizat, in aceleasi conditii
de eficienta, pentru obtinerea a doua bunuri. Daca pretul bunului se diminueaza,
o parte mai mare din cantitatea de resurse (chiar totala) va fi folosita pentru
producerea bunului al carui pret nu s-a schimbat. In acelasi timp din productia
unor bunuri principale rezulta unele produse secundare, care prin vinzarea lor
contribuie la cresterea veniturilor totale incasate.
Daca pretul bunului principal creste, celelalte conditii raminind constante,
oferta de pe piata bunului secundar se va mari si invers daca pretul se va reduce
atunci oferta de pe piata bunurilor va scadea.
3. Numarul firmelor care produc acelasi bun
Intr-o anumita ramura economica isi pot desfasura activitatea mai multe intreprinderi.
Daca intr-o perioada de timp productia acestei unitati nu se modifica si apar
noi firme in ramura respectiva oferta va creste, dar daca unele intreprinderi
vor da faliment, oferta va scadea.
4. Evenimentele social-politice si naturale
Productia oricarui bun presupune existenta unor conditii social-politice si
naturale. In cazul unor conditii favorabile oferta creste, iar inrautatirea
a unor sau altora din aceste conditii va genera reducerea ofertei.
CORELATIILE DINTRE OFERTA SI PRET
Raportul dintre pretul de piata si cantitatea de marfuri pe care producatorii
doresc s-o ofereze pe piata se numeste curba ofertei ori graficul ofertei. Prin
curba ofertei constatam, ca cu cit pretul de piata este mai mare cu atit producatoml
doreste sa produca, sa aduca la piata si un pret mai scazut, curba se va deplasa
spre dreapta. In ceea ce priveste cererea, aceasta si oferta se afla intr-un
proces de interactiune, de ajustare reciproca si de coordonare. Oferta totala
pentru un bun reprezinta suma tuturor cantitatilor oferite de toti producatorii
individuali ai acesteia.
Oferta totala exprima relatii privind:
1. Cantitatea maxima dintr-un anumit bun pe care, la un pret dat, vinzatorii
doresc sa o vinda.
2. Pretul unitar minim acceptat de vinzatori pentru o cantitate dintr-un anumit
bun pe care ei doresc sa-1 vinda.
Structura ofertei este deosebit de complexa datorita, in primul rind, diversitatii
nevoilor de consum pe care producatorii isi propun sa le satisfaca.
In arhitectura ofertei distingem urmatoarele: oferta de bunuri de consum si
oferta de bunuri de productie, oferta de bunuri industriale, agricole s.a. Oferta
de produse "marca" si de produse "anonime". Raporturile
de cauzalitate dintre modificarea pretului si cantitatea oferita reprezinta
continutul legii generale a ofertei.
FACTORII DETERMINANTI AI OFERTEI
Oferta poate creste sau sa se reduca, in functie de evolutia factorilor care
o determma, considerind ca intr-o perioada data de timp, diferitele niveluri
de preturi nu se modifica, fenomenul de crestere sau de reducere a ofertei poate
fi pus in evidenta cu ajutorul unor date importante si sa vinda la preturile
stabilite la moment o cantitate mai mare.
Raportul direct dintre pret si oferta economistii numesc legea ofertei.
Corespunzator acestei legi:
1. Cresterea pretului determina crearea cantitatii oferite.
2. Reducerea pretului determina reducerea cantitatii oferite. In afara de pret,
ca factorul principal al ofertei, asupra ei influenteaza si o modifica o serie
de alti determinanti, cum sint:
- pretul resurselor;
- tehnologia productiei;
- impozitele si dotatiile;
- asteptarile cumparatorilor;
- numarul vinzatorilor pe piata.
Modificarea acestor determinanti schimba oferta si curba ofertei sau spre dreapta
sau spre stinga.
Pretul resurselor le putem analiza in felul urmator. Daca preturile la seminte
si la ingrasammte minerale se vor micsora, se poate de asteptat marirea ofertei
la pommb si invers. Tehnologia productiei - perfectionarea tehnologiei aduce
la micsorarea cheltuielilor de resurse pe unitatea de produs, ceea ce mareste
oferta.
Impozitele si datoriile - primele maresc cheltuielile de productie si micsoreaza
oferta, iar dotatiile se socot cu un impozit invers, micsorind cheltuielile,
majorind oferta.
Asteptarea cumparatorului - va reduce oferta de produse pe piata.
Numarul vmzatorilor - cu citi mai multi furnizori de produse, cu atit mai mare
este oferta.
Asupra ofertei influenteaza si evenimentele social-politice si naturale. In
unele domenii de activitate importante sint si conditiile naturale, care vor
determina volumul ofertei.
ELASTICITATEA OFERTEI
Oferta precum si cererea este elastica si luam elasticitatea ofertei, dupa ce
scriem corelatiile dintre oferta si pret.
Elasticitatea ofertei exprima dimensiunile sau gradul modificarii ofertei in
functie de schimbarea pretului sau a oricaruia din factorii acesteia.
Astfel spus elasticitatea ofertei reprezinta reactia cantitatii oferite la o
mica modificare a factorilor de influenta. Intensitatea acestei reactii
poate fi evidentiata prin coeficientul elasticitatii ofertei. In functie de
nivel coeficientul elasticitatii ofertei la pret, formele ofertei se prezinta
astfel: a) oferta elastica atunci cind unui proces de modificare a pretulm u corespunde
o schimbare mai mare a ofertei. b) oferta cu elasticitate unitara atunci cind unui proces in modificarea pretului
ii corespunde unul similar in transformarea ofertei. c) oferta inelastica apare atunci cind unei modificari a pretului ii corespunde
o schimbare mai mica a ofertei.
d) oferta perfect elastica presupunem ca la pret dat oferta sa creasca la infinit.
e) Oferta perfect rigida este atunci cind oferta este fixa, indiferent de nivelul
preturilor.
