Contabilitatea definita pentru prima data de italianul Luca Paceol ca fiind
“un ansamblu de principii si reguli privind inregistrarea in
partida dubla a averii ce apartine unui negustor, precum si toate afacerile
acestuia in ordinea in care a avut loc”, a agonisit de-a lungul
secolelor o zestre importanta de teze, idei, concepte, teorii, principii cu
privire la continutul si vocatia contabilitatii. n3v3vf
Evolutia contabilitatii a fost insotita in plan teoretic de controverse
privitoare la utilitatea sa in cadrul mecanismului de cunoastere si gestiune
a starii la un momentdat si a circuitului resurselor economice ale societatii.
Semnificative sunt in acest sens 2 conceptii: prima care trateaza contabilitatea
ca teorie stiintifica, iar cea de-a doua ca tehnica de culegere, prelucrare,
stocare si transmitere a informatiilor.
Ca orice disciplina stiintifica, contabilitatea reprezinta simultan o teorie
si o metoda. In calitatea sa de teorie stiintifica, contabilitatea reprezinta
un sistem de principii si cunostinte, care explica si informeaza, iar ca metoda
sau tehnica, un ansamblu coerent de procedee si instrumente prin care se observa
si se inregistreaza resursele economice ale societatii, separate in
entitati patrimoniale.
Obiectul de baza al contabilitatii il reprezinta patrimoniul.
PATRIMONIUL CA OBIECT AL CONTABILITATII
Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica
apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la care
acestea se refera.
Literatura de specialitate cunoaste 3 conceptii in definirea si analiza
patrimoniului ca obiect al contabilitatii: -juridica;
-economica;
-economico-juridica.
In conceptia juridica se apreciaza ca patrimoniul reprezinta toate drepturile
si obligatiile cu continut economic ale unui subiect de drept.
Potrivit conceptiei economice, patrimoniul este considerat ca totalitatea bunurilor
economice exprimabile in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce
apartin unei persoane fizice sau juridice.
Prin asocierea celor 2 conceptii s-a ajuns la definirea economico-juridica a patrimoniului, deci patrimoniul se poate defini ca totalitatea drepturilor si
obligatiilor pe care le are subiectul de patrimoniu si bunurile la care acesta
se refera.
Sistemul de contabilitate reprezinta ansamblul de norme, reguli si instrumente
care stau la baza functionarii contabilitatii.
Actualul sistem de contabilitate din tara noastra fiinteaza din 1994 si este
adaptat cerintelor economice de piata, fiind elaborat in concordanta cu
prevederile Directivei a IV-a a C.E.E. si cu standardele internationale.
Normativele care stau la baza sunt:
-Legea contabilitatii numarul 52;
-Regulamentul de aplicare a legii contabilitatii;
-Planul de conturi general si normele de utilizare aprobate de guvern in
’93.
In proiectarea si definitivarea noului sistem contabil a fost preluat
si prelucrat modelul francez dupa ce acesta a fost adaptat la economia noastra
si tinandu-se seama de directivele cuprinse in Directiva a IV-a
a C.E.E.
METODA CONTABILITATII
Este reprezentata de o teorie care pune in functiune principii generale
de studii a obiectului contabilitatii. Aceasta teorie este cunoscuta sub denumirea
de teoria partidei duble.
Teoria partidei duble are la baza urmatoarele principii: a.Principiul gestionar; b.Principiul periodicitatii si continuitatii; c.Principiul dublei reprezentari; d.Principiul inregistrarii cronologice si sistematice; e.Principiul inregistrarii sintetice si analitice. a.Are in vedere faptul ca totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor
formeaza o entitate gestionara in cadrul unitatii economice. b.Are in vedere faptul ca activitatea desfasurata in unitatea economica
poate fi decupata pe perioade denumite exercitii financiare, perioade urmarite
distinct in contabilitate. c.Are la baza reprezentarea fiecarui element patrimodial din 2 puncte de vedere:
-din punct de vedere al continutului economic;
-din punct de vedere al sursei de acoperire sau finantare. d.Inregistrarea cronologica are in vedere inregistrarea fenomenelor
si proceselor economice in ordinea stricta de desfasurare.
Inregistrarea sistematica presupune reflectarea tuturor operatiunilor
(miscarilor) in pozitii distincte, separate patrimonial. e.Inregistrarea analitica presupune inregistrarea operatiunilor
la nivelul felurilor, sortimentelor, pozitiilor individuale ale elementelor
patrimoniale.
Inregistrarea sintetica are in vedere componentele centralizatoare
in cadrul patrimoniului si in documentele financiar-contabile.
PROCEDEELE METODEI CONTABILITATII
Sunt:
1.Documentele sunt acte justificative care atesta operatiunile economice derulate
in cursul unei perioade de timp. Ele reprezinta de fapt suportul primar
al informatiei financiar-contabile.
2.Evaluarea este procedeul metodei contabile potrivit caruia sunt comensurate
in etalon monetar fenomenele si procesele economice.
3.Calculatia este procedeul metodei contabile care comensureaza cheltuielile
si veniturile ocazionate de activitatile desfasurate, precum si rezultatele
obtinute.
4.Contul este un instrument utilizat in contabilitate prin care se inregistreaza
cronologic si sistematic operatiuni care reflecta existenta si miscarea valorilor
economice. Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate in scopul
realizarii obiectului sau formeaza sistemul conturilor.
Contabilitatea dispune de un sistem de conturi in care reflectarea tuturor
operatiunilor rezultate din miscarea si transformarea elementelor patrimoniale
are la baza dubla inregistrare. Aceasta trasatura a contabilitatii face
posibila cuprinderea cu ajutorul sistemului de conturi a intregului sau
obiect de studiu si mentinerea unui echilibru permanent, necesar pentru verificarea
exactitatii datelor inregistrate in conturi.
Contul furnizeaza informatii necesare pentru caracterizarea fiecarui bun economic,
proces economic, sursa de finantare, rezultat final, etc.
5.Balanta de verificare este instrumentul utilitar de contabilitate pentru a
controla respectarea dublei inregistrari a elementelor patrimoniale din
cadrul unitatilor economice si sociale, creand prin aceasta garantia exactitatii
inregistrarilor efectuate in conturi.
Deasemenea, cu ajutorul balantei de verificare se centralizeaza intreaga
activitate economica a unitatii patrimoniale reflectata distinct in conturi
pe parcursul intregii perioade de gestiune.
Cu ajutorul balantei de verificare se ofera conducerii fiecarei unitati posibilitatea
de a cunoaste volumul modificarilor survenite in structura patrimoniului,
atat pentru perioada curenta, cat si cumulat din perioadele precedente
de gestiune, in vederea adoptarii deciziilor ce se impun pentru conducerea
activitatii unitatii pe perioade viitoare.
6.Bilantul este procedeul metodei contabile prin care se infaptuieste
dubla reprezentare a situatiei patrimoniului unitatii si a rezultatelor obtinute.
Cu ajutorul bilantului se prezinta la un momentdat in expresie valorica
patrimoniul unitatii sub dublu aspect si anume:
-sub aspectul destinatiei economice pentru care contabilitatea utilizeaza notiunea
de activ patrimonial;
-sub aspectul surselor de provenienta pentru care contabilitatea utilizeaza
notiunea de pasiv patrimonial.
In acelasi timp, prin bilant se prezinta si rezultatele finale ale unitatii
sub forma de profit sau pierdere.
Deoarece bilantul cuprinde situatia patrimoniului unitatii la un momentdat,
el exprima in acelasi timp rezultatul utilizarii si valorificarii acestui
patrimoniu in perioada data, deci furnizeaza informatii generale privitoare
la situatia economica si financiara a societatii si relatiile ei cu alte unitati.
