In majoritatea tarilor lumii, cotabilitatea este supusa procesului de normalizare. m3j17jz
Normalizarea este activitatea prin care se armonizeaza prezentarea situatiilor financiare, metodele contabile si terminologia contabila.
Rezultatele normalizarii se concretizeaza in definirea de orme si de principii contabile.
Baza juridica a normalizarii o constituie sursele de drept contabil.
Procesul de normalizare in diferite tari a condus la 3 tipuri de N contabile :
1. N de tip statal (publica) in care ansamblul de norme contabile este definit si pus in aplicare de un organism de stat. In Rom, Ministerul Finantelor Publice prin directia Reglementari Contabile.
2. N de tip ragmatic. In acest tip N este infaptuita si pusa in aplicare de asociatii ale profesiunii contabile libere (cazul M. Britanii).
3. N de tip mixt, in care normele sunt elaborate de asociatii profesionale contabile, dar sunt puse in aplicare prin interventia publica, a statului (SUA).
Normalizarea are in plan spatial anumite dimensiuni, cea principala fiind la nivel national.
Procesul de dezvoltare economic a condus la fenomenul de regionalizare, iar in plan contabil a aparut Normalizarea la nivel regional (Comunitatile Uniunii Europene).
Fenomenele de mondializare au condus la internationalizarea N contabile prin intermediul Comitetului International al Standardelor Contabile (sunt recomandari, nu sunt obligatorii).


Planul contabil general

Este cadrul si instrumentul N contabile la nivel national, de unde si denumirea de plan contabil national. El constituie o teorie (o doctrina) care ghideaza practica contabila la nivelul unei natiuni.
Ca instrument al N contabile, planul contabil general poate fi recomandat sau impus celor vizati. Pentru a raspunde obiectivelor sale, planul contabil general trebuie sa aiba un continut adecvat dat de urmatoarele componente :
1. un ansamblu de principii si de reguli contabile
2. o lista de conturi si recomandari privind utilizarea lor
3. un vocabular contabil (terminologie contabila)
4. metode si proceduri pentru organizarea contabilitatii.
Planul contabil general nu se confunda cu planul de conturi general, acesta din urma cuprinzand doar lista de conturi si normele de utilizare. Relatia dintre ele sete de la intreg la parte.
In Rom nu avem in prezent un plan contabil general asa cum este conceput in tarile occidentale.
Componentele acestui plan, intr-o forma mai sintetizata, se regasesc in Regulamentul de aplicare al legii contabile.

Cadrul contabil conceptual

Este un sistem coerent de obiiective si de principii fundamentale, legate intre ele, susceptibile sa conduca la formularea de norme si sa indice natura, rolul si limitele contabilitatii financiare si ale situatiilor financiare.
In standardele internationale de contabilitate si in reglementarile contabile armonizate (ordinul 94\2001), Cadrul conceptual este denumit cadrul general de intocmire si de prezentare a situatiilor financiare.
In continut, cadrul general trateaza :
1. obiectivele situatiilor financiare(s.f.)
2. elementele care compun s.f.
3. recunoasterea (constatarea) elementelor s.f.
4. evaluarea elementelor s.f.
5. conceptele de capital si de mentinere de capital

Obiectivele s.f. sunt 2:
• sa furnizeze o informatie privind s.f. a intreprinderii, performantele si evolutia situatiei financiare (la finele anului, fata de in cursul anului)
• sa fie utile pentru o gama larga de utilizatori potentiali in vederea luarii deciziei economice

Pentru a raspunde acestor obiective, cadrul general face urmatoarele precizari :
1. Intocmirea s.f. presupune 2 ipoteze:
• aplicarea unei contabilitati de angajament
• afirmarea starii de continuitate a activitatii intreprinderii
2. Innformarea s.f. trebuie sa prezinte anumite caracteristici:
• Sa fie inteligibile (sa fie intelese usor de catre utilizatori cu conditia ca ei sa cunoasca activitatea desfasurata de intreprindere si as posede cunostinte de contabilitate). Nu trebuie eliminate informatii care releva situatii complexe.
• Sa fie pertinente sau relevante. Aceasta calitate o au informatiile atunci cand influenteaza deciziile economice ale utolizatorilor.Influenta se realizeaza in principal prin marimea semnificativa a informatiilor si prin importanta acestora.Marimea semnificativa a informatiilor se exprima valoric si difera in functie de natura informatorilor (utilizatorilor)
• Sa fie credibile sau fiabile. Aceasta o au informatiile atunci cand sunt de calitate. Informatiile incomplete sau « aranjate » conduc la decizii eronate din partea utilizatorilor.
• Sa fie comparabile in timp (la aceeasi intreprindere) si in spatiu (intre intreprinderi similare)

Elementele s.f. le constituie bilantul contabil, conturi de profit si de pierdere, notele la s.f. si situatia fluxurilor de numerar.
+evaluarea elementelor vezi cap. “Situatii financiare”2,3,4

Conceptele de capital si de mentinere de capital
Sunt cunoscute 2 conceote :
1. capitalul financiar
2. capitalul fizic
Capitalul financiar este sinonim cu activul net (sau cu capitalurile proprii ale intreprinderii).
Capitalul fizic este capacitatea productiva a intreprinderii bazata pe productia zilnica.
Alegrea unuia dintre cele 2 concepte trebuie sa se bazeze pe necesitatile utilizatorilor de situatii financiare (in practica predomina conceptul de capital financiar).
Corespunzator acestor concepte se cunosc 2 concepte de mentinere de capital :
• conceptul de mentinere a capitalului finanaciar -; profitul este obtinut numai atunci cand valoarea financiara a activelor nete la sfarsitul perioadei este mai mare decat cea dela inceputul perioadei (dupa eliminarea contributiilor proprietarilor la cresterea de capital si a oricaror distribuiri de capital acestora).
• Conceptul de mentinere de capital fizic -; profitul este obtinut numai atunci cand fondurile necesare pentru a realiza o capacitate de productie la sfarsitul perioadei sunt mai mari decat cele de la inceputul perioadei (Dupa eliminarea ……).

Fata de capitalul social care se fundamenteaza pe capitalul propriu, capitalul fizic se fundamenteaza pe capitalul permanent.
La modul general, o intreprindere a mentinut capitalul sau daca la sfdarsitul perioadei poseda tot atat capital cat avea la inceputul perioadei ; orice plus de capital = profit ; orice minus = pierdere.

Principiile contabile general admise

Reglementarile din ansamblul principiilor contabile prezentate in doctrina contabila, reglementarile contabile armonizate au retinut urmatoarele 9 pricipii:
1. p. prudentei
2. p. permanentei metodelor
3. p. continuitatii activitatii
4. p.independentei exercitiului
5. p.intangibilitatii
6. p. necompensarii
7. p. pragului de semnificatie
8. p. prevalentei economicului asupra juridicului
9. p. evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv

Principiul prudentei

Nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a CH, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de activitatea exercitiului curent sau anterior.
Prudenta consta in contabilizarea oricaror pierderi probabile si necontabilizarea profiturilor sperate, chiar daca ele sunt foarte probabile.
Principiul prudentei este legat de evaluarea patrimoniului si opereaza la finele fiecarui exercitiu, cand pentru fiecare element patrimonial se compara valoarea contabila cu valoarea de inventar. Diferenta rezultata are semnificatii diferite pentru elementele de activ si de pasiv.
In cazul activelor
Cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar (valoarea actuala sau de piata), diferenta reprezinta un minus de valoare care exprima depreciere si care se contabilizeaza in functie de caracterul ei. Daca deprecierea este ireversibila (definitiva) ea se contabilizeaza ca amortizare. Daca este temporara (reversibila) se contabilizeaza ca provizion.
Plusurile de valoare pentru elementele de activ nu se contabilizeaza.

In cazul pasivelor
Cand valoarea contabila este mai mica decat valoarea de inventar, diferenta este plus de valoare, care daca are caracter ireversibil se contabilizeaza ca o datorie ca atare, iar daca are caracter reversibil se contabilizeaza ca un provizion.
Minusul de valoare, pentru elementele de pasiv nu se contabilizeaza.

Principiul permanentei metodelor

Consta in continuitatea aplicarii ragulilor si normelor privindevaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea situatiei patrimoniale si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiei contabile.
Neaplicarea in cursul unui exercitiu a acelorasi norme si reguli, conduce in final la rezultate financiare diferite.
Permanenta metodelor nu trebuie inteleasa rigid, schimbarea de metode fiind posibila de la un exercitiu la altul cand apar modificari in norme si in legislatie cu conditia ca aceste modificari sa faca obiectul unei informari in notele la situatia financiara sau cand situatia obiectiva impune.

Principiul independentei exercitiului

Presupune delimitarea in timp a veniturilor si CH aferente intreprinderii pe masura angajari acestora si trecerea lor la rezultatele exercitiului la care se refera.

Consecintele aplicarii

1. Practicarea unei contabilitati de angajamente care implica inregistrarea veniturilor in momentul vanzarii bunurilor si a CH in momentul primirii lor, indiferent de data incasarii sau a platilor ;
2. Utilizarea conturilor de regularizare : CH si veniturile in avans (conturile 471, 472) ; CH de platit si veniturile de primit (conturile 408, 418, etc);
3. Necesitatea calcularii amortizarii si provizioanelor la finele fiecarui an ;
4. Necesitatea mentionarii in notele la situatia financiara a drepturilor si a veniturilor privind exercitiile anterioare.