Legea 30/’91 si Reg. de organizare si functionare -; un corp de control specializat al statului, militarizat, neincazarmat, care functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor.

Activitatea garzii este coordonarea la nivel central de comandamentul garzii condus de un secretar de stat, iar in judete si in municipiul Bucuresti se desfasoara pe sectii ale G.F. in structura Directiilor Generale ale Finantelor Publice si controlul financiar de stat. (DGFPCFS) n8d23dx
Garda Financiara executa un control operativ si inopinat asupra activitatii economico-financiare curente a agentilor economici, care ulterior pe baza de documente, abaterile produse pot fi determinate cu greu, iar uneori nu pot fi identificate.
Lege -; personalul acestui organism trebuie sa aiba o tinuta morala si pregatire de specialitae inalta. Exista un astfel de organism si in alte tari.
Sarcinile Garzii Financiare:
-executa un control operativ si inopinat, curent si ulterior in legatura cu:
-aplicarea si executarea legilor fiscale, a reglementarilor vamale si a celor privind disciplina contabila si financiara;
-respectarea normelor de comert si a celor privind jocurile de noroc
Ca atributii principale ale Garzii Financiare:
-efectueaza controale operative si inopinate pe teritoriul judetului, sectiei respective;
-efectueaza controlae la locurile unde se produc, depoziteaza si comercializeaza bunuri sau se desfasoara actiuni impozabile;
-intocmesc acte de control si propun aplicarea de sanctiuni contraventionale;
-verifica existenta si realitatea documentelor justificative pe timpul transportului, precum si la locurile de desfasurare a unor activitati;
-verifica respectarea prevederilor legale privind evidenta primara si contabila;
-efectueaza perchezitii cu respectarea codului de procedura penala in locurile publice sau particulare;
-aplica masuri de confiscare potrivit legii, a obiectelor sau produselor sustrase de la plata impozitelor si taxelor datorate statului;
-ridica documentele care pot servi la dovedirea faptelor ce reprezinta infractiunea;
-colaboreaza cu toate structurile Directiei generale a finantelor publice;
-intocmeste acte de control pentru consemnarea deficientelor constatate conform legii;
-solutionarea obiectiunilor solicitate de agentii economici la actele de control;
-verifica sesizarile si reclamatiile inregistrate in limitele competentelor.
Obligatii:
-sa incheie cu obiectivitate si fara partinire acte scrise asupra rezultatelor controlului;
-sa pastreze secretul de serviciu;
-sa nu pretinda sau primeasca nici un fel de bunuri (bani sau in natura) sau sa-si creeze avantaje in legatura cu servicul;
-sa transmita toate cererile si reclamatiile ce intra in specificul activitatii pe care ierarhica;
-sa pastreze in buna stare bunurile din dotare;
-sa respecte cerintele statutului functionarului public
-sa nu faca parte dintr-un partid sau organizatie politica;
-sa nu consume bauturi alcoolice in timpul serviciului.
In exercitarea atributiilor Garzii Financiare, comisarul este obligat sa faca cunoscut in prealabil calitatea si sa prezinte legitimatia de serviciu, sa aiba (este obligat) o conduita demna, politicoasa, civilizata, ferma si intransigenta fata de cei ce incalca legea.
Tot legea prevede ca, constatarile personalului Garzii Financiare care impune continuarea controlului in contabilitatea agentilor economici pe o perioada mai mare de 8 ore se va comunica de indata directorului general al D.G.F.P.C.F.S, care va dispune continuarea verificarilor de Directia de control financiar fiscal.
Personalul G.F. trebuie sa-si desfasoare activitatea in piete, targuri, cai de comunicatii, etc.
Procedura de constatare a faptelor si de contestare a faptelor. G.F. este imputernicita sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni prevazute in acte normative pentru aplicarea carora este autorizata, abilitata. Actele de control intocmite de G.F. sa respecte prevederile Lg. 32/’68.
Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiilor se poate face plangere in termen legal (48 h) care se depune la sectia G.F. din care face parte agentul constatator, insotita de copia procesului verbal de contraventie.
Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se inainteaza de G.F. centrala judecatoriei in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia.

Indicatorii de apreciere a eficientei controlului financiar

Eficienta controlului financiar, ca o componenta a eficientei economice este raportul obtinut prin compararea contributiei acestuia la prevenirea, remedierea abaterilor, deficientelor, pagubelor, etc. concretizate in rezultatele financiare obtinute de agentii economici si cheltuielile ocazionate cu aceasta activitate.
Aceasta eficienta este cu atat mai ridicata cu cat controlul pune accentul pe prevenirea abaterilor, deficientelor si pagubelor, pe sugestii, propuneri si masuri concrete care trebuie sa contribuie la ridicarea calitatii activitatii economico-financiare.
Deci, efectele controlului pot fi directe si indirecte.
Efectele directe si imediate sunt cuantificate, cunoscute, urmarite si insumate de la o perioada la alta.
Efectele indirecte se materializeaza in timp prin masurile propuse pentru imbunatatirea activitatii agentilor economici sau chiar la nivelul economiei nationale.
Propuneri pentru imbunatatirea legislatiei -; nu pot fi cunatificabile.
Calitatea controlului. Controlul trebuie pe de o parte sa fie inteles si acceptat, riguros si profesionist pentru a patrunde in esenta activitatii controlate. Eficienta controlului este si in functie calitatea acestuia, de modul in care se respecta regulile si principiilespecifice. Competenta este criteriul suprem al eficientei controlului financiar, iar prima competenta este cea profesionala.
Controlul financiar sa fie cunoscut, inteles si acceptat de cei carora li se aplica, sa se asigure o colaborare intre cei ce controleaza si cei ce sunt controlati.
Sporirea eficientei activitatii de control presupune ca la baza acestuia sa stea o serie de principii cu caracter general si anume:
-principiul participarii -; presupune participarea tuturor celor interesati la definirea obiectivelor si scopului controlului.
-principiul divizarii informatiilor, care implica o circulatie a informatiei pentru a permite o buna comunicare intre controlori si controlati.
Dar in mod hotarator eficienta controlului financiar depinde de calitatea personalului de control, care trebuie sa indeplineasca conditiile de competenta profesionala si probitate morala.

Controlul fiscal

Sistemul fiscal este rezultatul aparitiei si inmultirii treburilor publice a comunitatii umane, fiscalizandu-se in acelasI timp cu aparitiile fiscale.
Finantele unui stat, ca si sistemul sau fiscal sunt in stransa legatura cu situatia politica, sociala si economica. Intre regimul politic si finante existand o puternica interdependenta.
La romani, in literatura de specialitate rezulta ca finantele statului sunt analizate avand in vedere 6 perioade:
1.sistemul fiscal de la inceputuri pana la Regulamentele Organice (1831);
2.sistemul fiscal de la regulamentele organice pana la Conventia de la Paris (august 1858);
3.sistemul fiscal de la Cuza pana la primul razboi mondial;
4.sistemul fiscal intre cele 2 razboaie mondiale;
5.sistemul fiscal in perioada comunista ’48 -; ’89;
6.reforma sistemului fiscal dupa ’90.
Finantele publice. Activitatea privind finantele publice include urmatoarele componente:
I.-bugetul adm. Centrale de stat;
-bugetul adm. Locale;
-bugetele asigurarilor sociale.
Acestea sunt elaborate si impreuna formeaza bugetul public national.
II. Stabilirea si perceperea impozitelor, taxelor si a altor venituri ale statului.
III.Utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecatoresti si executive.
IV.Controlul asupra modului de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand regiilor autonome, institutiilor publice si asuptra capitalului social al statului.
La art. 1 Lg. 72/’96 legea finantelor publice se prevede ca in institutiile publice se cuprind:
-senatul, camera deputatilor
-presedintia Romaniei, guvernul
-ministerele si organele de specialitate ale administratiei publice centrale
-consiliile comunale, orasenesti, municipale, judetene
-institutiile de subordonare centrala si locala.
Autoritatea publica - statul -; poate influenta activitatea economica prin politica fiscala si monetara, prin finantarea unor obiective si actiuni, prin subventii, credite, curs de schimb, etc.
Sistemul fiscal reprezinta unul din instrumentel cele mai importante pe care statul le foloseste in conducerea activitatii economice si sociale in vederea indeplinirii functiilor sale.
Orice stat are nevoie de un sistem fiscal prin care sa poata obliga membri sai sa-si dea contributia lor in mod pasnic in scopuri de utilitate publica.
Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabilesca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului.
Sistemul fiscal indeplineste urmatoarele functii principale: a.De asigurare a resurselor financiare necesare statului pentru indeplinirea functiilor sale; b.Functia economica de stimulare a bunei desfasurari a activitatii agentilor economici; c.O functie sociala - in scopul favorizarii categoriilor de agenti economici ce-si desfasoara activitatea in conditii mai dezavantajoase decat cele normale; d.Functia de control
Controlul financiar are posibilitatea sa penetreze in componentele activitatii agentilor economici si sa realizeze o radiografie completa a realitatii si eficientei economice si sociala a acestora.
Sursele de venituri (resurse) bugetare = impozitele si taxele.
Impozitul este o categorie economica care a aparut odata cu statul. Impozitul este o plata baneasca obligatorie, generala si definitiva efectuata de p.f. si p.j. la bugetul statului in cuantumul si la termenele prevazute de lege, fara obligatie din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat necesar pentru satisfacerea cerintelor sociale. Impozitul constituie o forma de prelevare a unei parti sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor sale.
In practica financiara se intalnesc o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai de fond, dar si de continut.
I.Dupa trasaturile de fond si forma:
-impozite directe;
-impozite indirecte.
II.Dupa obiectul impunerii:
-impozite pe venit;
-impozite pe avere;
-impozite pe consum.
In functie de scopul urmarit:
-impozite financiare;
-impozite de ordine.
Dupa frecventa realizarii lor:
-impozite permanente;
-impozite accidentale.
Dupa institutia care le administreaza:
-impozite ale administratiei centrale de stat;
-impozite ale administratiilor de stat locale.
Taxele -; este plata efectuata de p.f. si p.j. de regula pentru serviciile prestate acestora de catre institutiile publice.
Intre impozite si taxe deosebim:
-impozite -; statul nu este obligat sa presteze un echivalent direct ? pentru taxa se pretinde un serviciu efectuat de catre stat
-cuantumul impozitului se determina in functie de natura si venitul impozabil, marimea taxei depinde de felul si costul serviciului prestat.
-la impozite termenele de plata se stabilesc in prealabil, in timp ce la taxe, aceasta se fixeaza de regula in momentul solicitarii sau prestarii serviciilor respective.
Instituirea lor este de competenta exclusiva a statului (parlament si guvern).