8.1.Formarea si consolidarea pietei nationale

8.2. Evolutia comertului interior si exterior romanesc in perioada (1877-1914)

8.3. Circulatia baneasca. Formarea sistemului monetar national

8.1.Formarea si consolidarea pietei nationale

Una din conditiile importante in formarea si afirmarea economiei capitaliste a constituit-o crearea pietei nationale si apoi consolidarea ei. i1u23ui
Procesul formarii pietei nationale este un proces istoric, de lunga durata, el realizandu-se in mod treptat si fiind rezultat al puternicilor legaturi economice si politice dintre tarile romane, al caracterului complementar si interdependent al economiei lor. Elemente si manifestari ale pietei nationale romanesti s-au infaptuit inaintea realizarii unitatii teritoriale. Stransele legaturi si schimburi dintre negustori si producatorii din cele trei tari romane, privilegiile comerciale acordate de unii domni si voievozi romani ca Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vasile Lupu, Motu Basarab, Gheorghe Racotzy si Mawi au ales actul unirii infaptuit de Mihai Viteazul, au creat inca din perioada feudala premisele infaptuirii pietei nationale. Odata cu afirmarea economiei de tip capitalist -; formarea pietei nationale a constituit o cerinta obiectiva, o conditie a insasi modului de productie capitalist.
Un prim pas in cadrul acestui proces l-a constituit abolirea la 1 ianuarie 1848 a barierelor vamale dintre Tara Romaneasca si Moldova. Prin acest act s-a largit sfera circulatiei marfurilor trecandu-se de la stadiul pietei de tip provincial la cel national. Odata cu formarea statului national (1859), piata nationala ia dimensiuni noi si intra intr-o noua etapa. In aceste noi conditii piata economica se bazeaza, se sprijina pe unitatea teritoriala, dar unirea din 1851 nu a rezolvat in totalitate aspectele structurale, organizatorice si functionale ale pietei nationale. Lipsa idependentei politice facea ca marile puteri europene sa considere Principatele Romane ca parte integranta a sferei economice a imperiului otoman, sa nu le considere entitati distincte economice si politice.
Pentru a contracara aceasta situatie peste capul Imperiului Otoman si chiar a marilor puteri statul roman si domnitorul sau A.I.Cuza au luat masuri hotarate menite sa consolideze si sa afirme identitatea economica si politica a tarii -; independenta ei.

In cadrul acestor masuri se inscriu:

- desfiintarea barierelor vamale la export;
- ingradirea si interzicerea practicarii de catre straini a comertului fara aprobarea domnitorului;

- adoptarea in iunie 1874 a legii vamilor;

- incheierea unor conventii comerciale cu unele state europene fara asentimentul Portii;
- unificarea administrativa din 1862, reforma agrara din 1864, legea din 1867 pentru infiintarea sistemului monetar national si monedelor romanesti, infiintarea camerelor de comert si industrie in 1864- au constituit masuri prin care s-a afirmat si consolidat piata nationala pana la dobandirea deplinei independente politice din 1877.
Cucerirea independentei de stat in 1877 a marcat inceputul unei noi etape in afirmarea si consolidarea pietei economice, a noilor relatii de productie. In noile conditii politice s-a putut adopta o politica economica protectionista in corespondenta cu interesele nationale ale tarii; politica ce va largi si consolida piata nationala. Cu toate acestea au existat si factori ce au format dezvoltarea pietei nationale atat interne cat si externe cum ar fi:
- mentinerea in continuare in afara tarii a unor importante provincii romanesti , Transilvania, Banat, Basarabia, Bucovina;
- transformarea acestor provincii romanesti de catre puterile detinatoare in surse de materii prime si piete de desfacere pentru propriile lor interese, fapt ce a impiedicat crearea complexului economic national;
- patrunderea capitalului strain in economia romaneasca si transferul peste granita a unor importante resurse financiare si materiale;
- impunerea de catre marile puteri europene a unor conventii comerciale dezavantajoase Romaniei (conventia cu Unguri, cu Anglia, Franta etc.)

- mentinerea in special in agricultura a unor puternice feudale (dijma, uneltele agricole;
- slaba putere de cumparare a maselor Marea Unire din 1918 va desavarsi formarea statului national roman si cu aceasta si piata nationala inlaturand totodata multi dintre factorii franotori ai pietei nationale, ai dezvoltarii economice.

8.2. Evolutia comertului interior si exterior romanesc in perioada (1877-1914)

Un important factor in afirmarea economiei romanesti dar si in probarea capacitatii si a gradului sau de dezvoltare l-a constituit comertul. Comertul constituie barometrul economiei nationale, un factor de realizare al acesteia, de stimulare a dezvoltarii sale. Nivelul comertului reflecta in mare masura gradul dezvoltarii economiei nationale, competitivitatea acesteia. Caracterul de marfa al economiei romanesti a determinat adaptarea comertului la cerintele capitalismului din aceasta perioada.

O prima modificare in cadrul comertului romanesc l-a constituit accentuarea procesului de scindare a lui in comert cu ridicata si comert cu amanuntul.
Comertul cu ridicata era un comert specializat cu produse industriale si agricole care se facea in cantitati mari si care avea loc intre producatorii mari si negustori, comercianti mari. Formele sale mai vechi, care erau si forme ale comertului cu amanuntul, balciurile, iarmaroacele, periodice si-au dovedit valabilitatea si in noile conditii si au continuat sa-si desfasoare activitatea. Alaturi de aceste forme mai vechi catre sfarsitul secolului XIX apar si forme noi -; comertul pe baza de monstre in comertul de bursa. Prima forma -; comertul pe baza de monstre s-a dezvoltat mai ales in legatura cu comertul exterior. Comertul de bursa s-a dezvoltat mai tarziu la noi decat in tarile europene apusene -; si s-a organizat prin legea din iunie 1881. Obiectul comertului de bursa l-a constituit in special comertul cu cereale. Bursele comerciale s-au constituit in principalele orase porturi Giurgiu, Braila, Constanta -; porturi unde se depozita si desfaceau cea mai mare parte a cerealelor romanesti. In vederea facilitarii si stimularii comertului de bursa s-au legiferat si introdus instrumente moderne de circulatie specifice capitalismului: , cecul, mandatul. In acelasi sens a actionat si introducerea sistemului zecimal de masuri si greutati, organizarea unor institutii de catre stat prntru controlul instrumentelor de masura, greutati, lungime precum si organizarea expozitiilor comerciale si inceputul folosirii reclamei comerciale. Explozitiei nationale si judetene de produse agricole si industriale au fost organizate inca din timpul lui A.I.Cuza 1865 -; cand la Iasi s-a deschis o explozitie nationala.
Reclama comerciala a luat o amploare mare catre sfarsitul secolului XIX- fiind folosita de producatorii si comerciantii romani si straini in ziare si reviste specializate in publicitate „Publicitatea Romana”, „Anoncitatorul central”.

Un aspect nou ce apare in comertul romanesc catre sfarsitul secolului si care probeaza

evolutia sa, l-a constituit infiintarea societatilor anonime comerciale. Prima societate s-a format in

1894 iar pana la primul razboi mondial s-au mai infiintat 60 de asemenea societati anonime comerciale.
Comertul cu amanuntul a continuat sa se dezvolate mijlocind legatura intre comertul cu ridicata si consumatori, sau intre micii producatori si consumatori. Vechile sale forme -; balciurile, oboarele saptamanale ce concentrau o parte insemnata a comertului local si regional cu produse agricole, mestesugaresti, ale industriei carnice- continua sa se practice. Dezvoltarea mijloacelor de transport in special a cailor ferate, ieftinirea generala a transportului va diminua importanta comertului cu amanuntul periodic in favoarea celui permanent concentrat in magazinele orasenesti si pravaliile satesti.
In modul urban -; se raspandeste si se adanceste specializarea magazinelor, aparand magazine pe grupe de produse- alimentare, textile, obiecte mestesugaresti, de uz casnic, pielarie. Acest proces va fi mai avansat in Transilvania . In sate, magazinele negustoresti cu amanuntul au de regula un caracter universal, prin ele desfacandu-se o gama variata de produse. Paralel cu comertul cu amanuntul -; periodic si cel stabil permanent -; se practica si comertul ambulant de catre micii negustori, tarani sau mestesugari care cutreiera satele si orasele desfacand o diversitate de marfuri.
Ca un element nou al comertului cu amanuntul se includ magazinele care apar pe langa intreprinderile industriale care desfac propriile produse si aprovizioneaza si cu alte marfuri proprii, personal.
Comertul exterior reflecta si el structura economiei nationale si gradul dezvoltarii sale. In perioada analizata comertul exterior romanesc se caracterizeaza in mare prin:
- o crestere continua a volumului sau cu exceptia perioadei 1897-1907 -; adica a crizei agrare cand a avut loc o restangere a sa.
- sporirea intr-un ritm mai scazut a importului fata de export. Aceasta s-a datorat conventiilor comerciale incheiate pe baza liberului schimb care a stimulat importul fiind exportul;
- evolutia contradictorie a balantei comerciale: intre 1862-1876 -;balanta comerciala a fost excedentara, 1877-1899 -; deficitara, iar din 1900 cu exceptia anilor 1904 si 1909 cand s-au inregistrat deficite -; excedentara. In general excedentele s-au datorat exportului de cereale iar dupa
1900 -; de petrol si lemn. Deficitele s-au dezvoltat in special aplicarii conventiei comerciale cu As- Unguri si crizei agrare;
- comertul practicat (exterior) sub aspectul preturilor a fost neechivalent, marfurile romanesti se vindeau cu un pret sub cel mondial, iar pretul produselor importate era mult mai mare decat cel al celor exportate.
- diferenta intre sumele incasate la export si cele platite la import pe langa preturile sub valoare practicate se datoreaza si structurii comertului romanesc
- exportator de materii prime si rar prefabricate si importator indeosebi de produse finite industriale, instalatii, echipamente tehnologice etc.
Excedentul balantei comerciale datora nu valori ci cantitati mari de produse exportate si mult reduse importate.
-Sub aspectul structurii pe tari, pana la 1877 Turcia ocupa primul loc, apoi pe parcursul concurentei comerciale cu As.-Ungara locul intim a fost ocupat de aceasta tara, urmata de Anglia, Franta. Dupa 1886 -; Germania va trece pe primul loc urmata de As.-Ungara. Dupa 1900- aria relatiilor comerciale va include si tari noi Belgia, Olanda, Italia, Finlanda alaturi de mai vechile Franta, Anglia. In preajma primului razboi mondial in comertul cu Romania apar Sua, Italia.

8.3. Circulatia baneasca. Formarea sistemului monetar national

Pana in deceniu al saptea al sec.XIX in tarile romane, circulau circa 75 de feluri de monede de cea mai variata provenienta si la cursuri diferite. Incercarea lui Cuza de a creea o moneda nationala romanatul s-a lovit de puternica opozitie a imperiului otoman. Aceasta problema avea sa se solutioneze abia in 1867 -; prin adoptarea „Legi pentru influentarea sistemului monetar national si pentru fabricarea monedelor nationale”. Prin aceasta lege s-a adoptat sistemul monetar zecimal si metric -; al Uniunii Monetare latine. Unitatea monetara adoptata era leul divizat in 100 de bani. Denumirea de „leu” provine de la Lowenthaler - leu moneda batuta in Tarile de Jos in secolul al XVI- lea si care se raspandeste in acelasi timp in tarile romane. Sistemul monetar romanesc era bimetalist
-; aur si argint. Acest sistem a pus capat haosului monetar, a usurat tranzactiile, a implusionat comertul si legaturile cu alte state, a constituit un element de inceput al independentei economice. In

1877 in timpul razboiului s-au emis si bani de hartie sub forma biletelor ipotecare.

In 1980 s-a infiintat Banca Nationala care va emite sistematic bilete de banca. Incepand din
1892 s-a renuntat la sistemul bimetalist, adoptandu-se cel monetar prin retragerea monedelor de argint in circulatie ramanand hartiile monede si leul de aur ca moneda folosita si in tranzactiile bancare 1 leu= 322 mgr.aur.
Pana la unirea din 1918, Transilvania nu a dispus de un sistem monetar propriu, pe teritoriul ei au circulat monede austriece si maghiare.
Creditul. Dezvoltarea capitalismului trebuia si de crearea unui sistem de credit ieftin si sigur. Pana la crearea sistemului de credit national, creditul era asigurat de camatari si zarafi care percepeau insa o mare dobanda 30-40% pe termen scurt -; fapt ce frana dezvoltarea economica si facilita patrunderea capitalului strain interesat in obtinerea unor mari profituri. In 1864 s-a infiintat CEC-ul iar din 1870 cooperative de credit la orase -; denumite „Economia”. Tot din 1870 incepe infiintarea societatii de asigurare „Dacia”, „Romania”.

Creditele financiare urbane si rurale
Creditul se bazeaza pe ipotecarea unor valori materiale (mosii, case, stabilament industrial etc., la o valoare mai mare decat creditul acordat. Pentru asigurarea creditelor pentru agricultura incepand din 1881 in fiecare judet au fost infiintate case de credite agricole cu capital de stat si particular. Ele acordau imprumuturi de pana la 1000 lei pe un termen de 9 luni cu 10% dobanda fapt ce a contribuit la crearea de fonduri necesare modernizarii inventarului agricol, la dezvoltarea agriculturii, dar si la stratificarea sociala a taranimii pana in 1914 -; numarul societatilor bancare a ajuns la 214 de 30 in 1901. In formarea sistemului bancar de credit un rol important la jucat Banca Nationala. Dar in preajma primului razboi mondial din intreg capitalul bancar -; 60 % era detinut de capitalul strain.
In Transilvania -; sistemul bancar si de credit era dominat de capitalul austriac si maghiar -; bancile de aici erau sucursale ale celor din Viena si Budapesta. Burghezia romana in general romanii erau exclusi de la sistemul de credit si in consecinta au creeat propriile lor banci Albina, Ardeleana din Fagras un rol important l-a avut banca Albina care prelua si fiinanta si operatiunile comerciale dintre Romania si Transilvania. Cu toate piedicile puse- romanii care formau majoritatea populatiei din Transilvania au vrut pana in 1914 sa-si creeze 214 banci dar in comparatie cu numarul populatiei ele erau putine -; ungurii dispuneau de 463.

Finantele publice. Modernizarea finantelor publice a inceput odata cu Regulamentele

Organice continuate cu Conventia de la Paris 1858 si unificarea fiscala din 1862. Deci legislatia adoptata asigura o sporire a veniturilor bugetare ele nu reuseau sa acopere cheltuielile mari ale statului -; generate de asezarea pe o baza mare a mecanismului economiei si formarea suprastructurii capitaliste. La aceasta s-a adaugat marele efort financiar facut in razboiul de independenta din 1877. In consecinta cu exercitiile bugetare pana la 1900 au fost deficitare. Dupa
1900 s-au adoptat noi masuri prin care intentia de impozit s-a egalizat fiind impusa si si alte categorii privilegiate fapt ce va determina ca bugetele sa fie excedentare. La aceasta a contribuit in mare masura datoriile publice facute de stat atat pe piata interna cat si externa. Primul imprumut extern a fost facut in 1864 la o banca engleza. Dupa venirea regelui Carol imprumuturile au fost orientate spre Germania . Aceste imprumuturi au fost foarte grele pe langa marea dobanda platita, ele erau insotite de concesionarea in special de terenuri petroliere si minere, servicii de navigatie fluviala si maritima. Cea mai mare parte a datoriei publice a Romaniei era externa 88%. Desi datoria publica a Romaniei pana in 1914 a crescut, ea a fost mai mica ca a Frantei, As.Ungariei, Germaniei intrecand-o pe cea a Bulgariei, Serbiei, Rusiei.In ajunul primului razboi mondial datoria publica a Romaniei a ajuns la 1,866 miliarde lei aceasta fiind accelerata de cheltuielile militare datorita profilarii conflictului mondial.