I.Caracterizarea generala a proceselor inflationiste m5g15ge
II.Cauzele fenomenelor inflationiste
III.Efectele inflatiei
IV.Politici antiinflationiste
Prin echilibrul economic se intelege situatia de stabilitate a ansamblului economic. Echilibrul trebuie inteles in termeni dinamici, in sensul ca economiei ca orice sistem este proprie miscarea, deci echilibrul ar insemna trecrea de la o situatie economica la alta, dar fara modificari bruste care sa perturbe activitatea economica. Echilibrul poate fi impartit in echilibru monetar, echilibrul al pietelor bunurilor de consum, echilibrul fortei de munca, etc.
Daca ne referim la echilibrul monetar, atunci starea de dezechilibru a acestuia capata forma inflatiei.
I. Prin inflatie se intelege cresterea generalizata a tuturor preturilor din economie, situatie manifestata pe perioade medii si lungi de timp.
Initial s-a considerat ca principala cauza a proceselor inflationiste este data de factorii monetari, altfel spus cresterea masei monetare intr-o dinamica superioara cresterii productiei de bunuri si servicii determina si determina o crestere a preturilor. Aceasta constatare se poate demonstra si matematic, pornind de la ecuatia schimburilor formulate la sfarsitul secolului trecut de Irving Fischer:
M x V = P x T
M -; masa monetara in circulatie
V -; viteza de circulatie a monedei
P -; nivelul general al preturilor
T -; tranzactiile (bunurile si serviciile considderate fizic)
In relatia anterioara factorii V si T au tendinta de a ramane stabili pe termen scurt, ei modificandu-se doar la intervalle mari de timp. Ex : T nu poate creste pe termen scurt pentru ca pentru a produce noi bunuri si servicii,sunt necesare noi capacitati de productie.
Viteza de rotatie (V) se modifica la intervalle mari de timp pentru ca comportamentul consumatorilor sufera schimbari atunci cand apar noi produse sau atunci cand se modifica conditiile economice. Rezulta ca singurii factori care se pot modifica pe termen scurt sunt M si P, altfel spus orice crestere a masei monetare se va repercuta aproape automat asupra nivelului general al preturilor.
Cu timpul, teoriile economice au vazut inflatia si prin intermediul altor determinanti, astfel inflatia a fost considerata ca fiind determinata de cererea sau de costuri, iar in ultimii ani s-a perindat tot mai mult ideea ca inflatia este datorata structurii economiei.
Inflatia prin cerere. Se considera ca excesul de cerere peste oferta agregata de bunuri si servicii va determina mobilitatea preturilor in sensul cresterii lor. Cererea poate creste intr-un ritm superior ofertei, atunci cand apar deficite bugetare sau excedente ale balantelor comerciale sau cresteri ale veniturilor peste nivelul productivitatii muncii.
Inflatia prin costuri. Se cunoaste ca preturile de vanzare a produselor au la baza costurile de productie. Daca dintr-un motiv sau altul costurile de productie a majoritatii bunurilor vor creste este evident ca si preturile acestora se vor majora corespunzator, astfel in economie aparand o situatie inflationista datorita costurilor mai mari. Aceasta teorie este utilizata atunci cand cererile de cresteri salariale devin restante pentru autoritati, ele explicand ca acestea (salariile inalte), fiind element de cost, va determina cresteri de preturi si deci inflatie, dar costurile pot sa creasca, de exemplu, si ca urmare a deprecierii monedei nationale, atunci cand se utilizeaza materii prime, energie din import (inflatie importata).
Inflatia structurala. Aceasta considera ca nivelul general al preturilor din economie este dat de structura acestuia. Se cunoaste ca structurile monopoliste sau preturile de oligopol dominate de o singura intreprindere sau de cateva intreprinderi importante, pot sa-si impuna pe piata pe care actioneaza preturile. Aceste cresteri de preturi sunt produse nu neaparat din motive de calitate ci si pentru a ascunde deficiente organizatorice interne sau pentru a-si majora profitul si astfel prin cresterile de preturi care le impun, ele pot determina inflatie (mai ales cand este vorba de bunuri nesubstituibile).
Inflatia se poate vizualiza prin cresterile de pret si deci poate fi masurata prin indicii de pret, asa ca rata inflatiei Ri = Ip -; 100 (Ip -; indicele de pret)
In functie de dimensiunea ratei inflatiei se poate vorbi de :
-inflatie ascunsa (taratoare) - cand nu depaseste 5%
-inflatie rapida cand este 5 -;10 %
-inflatie galopanta 10 -; 100 %
-hiperinflatie peste 100 %
II. Principalele cauze ale fenomenelor inflationiste sunt: a) Cresterea masei monetare. Autoritatea monetara (banca centrala) din diverse motive poate sa aiba drept obiectiv o politica monetara larga. Aceasta va insemna o crestere rapida a monedei in circulatie, care daca nu va fi acoperita de cresterea productiei de bunuri si servicii, ea poate sa determine inflatie. La felse intampla cand sistemul bancar extinde politica de creditare, aceasta pentru ca creditul se cunoaste ca este contrapartida de activ a emisiunii monetare. b) Deficitele bugetare. Bugetele publice redistribuie o parte din PIB. De cele mai multe ori partea redistribuita din PIB ramane in urma chetuielilor pe care le fac bugetele. Altfel spus se creeaza prin aceste deficite o cerere suplimentara de bunuri si servicii care va presa asupra ofertei si in final va determina inflatie. c) Deprecierea cursului de schimb, deficitul balantei comerciale si a celei de plati.
Deprecierea cursului de schimb afecteaza importurile unui stat pentru ca le scumpeste. In cazul in care importurile sunt incluse, pentru produsele nationale devine evident faptul ca importurile mai scumpe vor determina cresteri de preturi si pentru produsele nationale si astfel inflatie.
Deficitele balantei comerciale si de plati contribuie la inflatie pentru ca ele vor determina deprecierea monedei nationale. d) Cresterile de venituri intr-un ritm superior creterii productivitatii muncii. Productia inseamna venit intotdeauna. Deci pentru a creste venitul este necesar sa creasca productia. Atunci cand cresterea veniturilor nu se bazeaza pe cresterea productiei, pentru restabilirea echilibrului trebuie crescute preturile produselor realizate.
III. Acestea se localizeaza la nivelul ansamblului economic, la nivel monetar si financiar, precum si la nivel social si politic. a) Efecte economice. Deformeaza cresterea economica, transformand-o in crestere negativa. Initial si atunci cand este modesta ca amplitudine, inflatia favorizeaza expansiunea economica. Atunci cand amplitudinea ei creste si se manifesta pe perioade mari de timp, inflatia dezorganizeaza economia pentru ca viitorul economiei devine greu de prevazut, incertitudinile si riscul isi pun amprenta asupra activitatii economice, investitiile din aceste motive se reduc, iar agentii economici se orienteaza spre consum, singurul mod de a-si proteja valoarea si astfel ritmurile pozitive de crestere economica se transforma in crestere negativa.
Cresterea somajului. Reducandu-se activitatea economica este evident ca multe intreprinderi incep sa-si reduca activitatea sau chiar sa-si inchida portile si astfel un alt efect al inflatiei este cresterea somajului, care tinde sa se generalizeze, devenind o problema pentru economie prin prisma costurilor pe care le presupune. b) Efectele monetare si financiare. Reducerea puterii de cumparare a monedeiu. Se cunoaste ca puterea de cumparare a monedei este data de pretul bunurilor si serviciilor achizitionate cu ajutorul ei. Daca preturile acestor bunuri si servicii cresc de la o perioada la alta rezulta ca cu o unitate monetara vom cumpara din ce in ce mai putine bunuri si servicii, sau altfel spus asistam la reducerea puterii de cumparare a monedei.
Dezorganizarea creditului si relatiilor monetare. Inflatia favorizeaza debitorul in dauna creditorului, pentru ca dobanda nu poate sa tina pasul cu inflatia si astfel sa-i protejeze capitalul creditorului. Dimpotriva, debitorul este favorizat pentru ca el trebuie sa-si plateasca datoria intr-o moneda depreciata, cu o putere de cumparare din ce in ce mai scazuta. De aici rezulta ca in conditii de inflatie din ce in ce mai putini creditori vor accepta sa-si imprumute capitalurile. Astfel, desi creditul cu valoare absoluta poate creste, in valoare relativa sau ca pondere in PIB scade. Acest lucru are un efect nefavorabil asupra economiei pentru ca pune probleme agentilor economici din punct de vedere al finantarii.
Cresterea blocajului financiar si a arieratelor. In cazul in care accesul la creditul bancar este din ce in ce mai greu, agentii economici trebuie sa gaseasca surse alternative de finantare la costuri cat mai reduse. Aceste resurse sunt creditele comerciale pe care si le acorda reciproc agentii economici (in economie apar arieratele de plati), adica un agent economic se finanteaza din obligatii pe termen scurt (ex : datorii catre salariati, bugete, furnizori) si in acelasi timp devine creditor pentru alte intreprinderi, fata de buget, etc. acest proces este cunoscut ca blocaj financiar. c) Efecte sociale si politice. Diminueaza veniturile fixe ale diverselor categorii ale populatiei. Diminuarea veniturilor poate determina o serie de miscari sociale (greve) care perturba mecanismul economic, iar atunci cand inflatia cunoaste valori inalte, iar eroziunea veniturilor este inalta putem asista la miscari politice. Reducerea veniturilor ca urmare a inflatiei a determinat autoritatea sa ia o serie de masuri in sprijinul categoriilor sociale defavorizate, astfel recurgandu-se la indexari si compensari ale veniturilor. Indexarile nu acopera integral eroziunea veniturilor acestor categorii de persoane, iar pe de alta parte datorita nivelului lor global si faptul ca ele sunt element de cost determina noi miscari ale preturilor, adica aparitia unor cercuri vicioase.
IV. Deflatia este procesul invers inflatiei (daca inflatia inseamna crestere de pret, deflatia -; scadere de pret). Desi la o prima vedere deflatia ar fi o politica acceptabila, totusi are nenumarate neajunsuri pentru ca ea vizeaza scaderea tuturor preturilor, inclusiv a pretului fortei de munca. Ca urmare acestui lucru masurile deflationiste nu s-au bucurat de sprijin popular. La fel ca si inflatia, deflatia este favorabila debitorului si nefavorabila pentru creditor.
Stabilizarea presupune oprirea la n momentdat a cursului procesului inflationist, dar si a eroziunii monedei. Stabilizarea se practica de regula in regimurile in care moneda avea acoperire in aur si inseamna legalizarea unui nou raport, adica a unei valori paritare stabilite de piata. Initierea unei politici de stabilizare presupune o serie de conditii economice (rezerve suficiente, perspective de crestere economica, balante echilibrate).
Reforma monetara presupune repudierea (nulificarea) vechilor insemne monetare si inlocuirea lor cu altele noi. Din pacate reforma nu este decat o tehnica, ea nu conduce in mod automat la eliminarea procesului inflationist daca nu va fi sprijinita de masuri economice concrete (dezinflatie).
Dezinflatia este politica prin care se incearca reducerea amplorii fenomenului inflationist. Este singura politica antiinflationista practicata in prezent si se sprijina pe cresterea masei monetare intr-un ritm apropiat sau egal cu cresterea PIB; rigoare bugetara - reducerea deficitelor sau chiar echilibrarea acestora, disciplinare financiara a agentilor economici (cresteri de dobanzi, inclusiv la un nivel real pozitiv, masuri coercitive pentru intreprinderi de plata a datoriilor).