1) Organizarea sociala si idealul ,,binelui comun’’ in gandirea economica din Antichitate si Evul Mediu

La inceput gandirea economica a fost un reflex sau o componenta a gandirii religioase continuta in texte cu o valoare sacra, ea desprinzandu-se din acest cadru al gandirii moral-religioase si filozofic-politice abia in epoca moderna. o8m1mk
Primele texte in care isi fac aparitia idei economice sunt Upanisadele, Artaastra, Legile lui Manu, Dharmasatra(India), sau Codul lui Hammurabi(Egipt si Babilon), texte care pe langa reguli de baza a conduitei moralei contin si o multime de invataturi cu caracter economic, si nu intamplator s-a afirmat ca istoria doctrinelor economice a inceput cu decalogul lui Moise mentionat in Vechiul Testament.

Organizarea social-economica in Orientul Antic
Datorita vicisitudinilor conditiilor naturale, a necesitatii organizarii unitare a vietii in functie de evolutia factorilor externi, a suprafetelor intinse ce trebuiau administrate si cultivate, a dependentei ritmicitatii vietii economice de unele fenomene climatice cum ar fi revarsarea raurilor Nil, Tigru si Eufrat, precum si datorita nevoilor economice si de aparare, statele Orientului Antic (Egiptul, Asiro-Babilonia sau Palestina) au fost organizate aproape de la inceput in structuri centralizate. S-a produs astfel o centralizare politica, economica si religioasa ce a condus la o centralizare a culturii, care patrunzand adanc in popor, a devenit o putere unificatoare, a dat statului o fizionomie culturala unitara. La randul sau acest lucru a condus de-a lungul timpului la realizarea unor insemnate progrese in numeroase domenii de activitate:
Egiptenii au inventat scrisul si suportul acestuia papirusul, calcularea timpului ce a condus la inventarea Calendarului precum si a Astronomiei, urmand apoi matematica si geometria.
Asirobabilonienii prin dezvoltarea comertului au dat omenirii moneda metalica. Tot ei au introdus si primele acte juridice scrise -; Codul lui Hammurabi.
Fenicienii au introdus primele descoperiri legate de navigatie, scrierea alfabetica si sistemul greutatilor de masura.
Evreii au lasat lumii o noua conceprie religioasa, o noau atitudine despre viata sociala, despre dezvoltarea economiei de marfuri.
Perceptia dominanta in Antichitate despre ordinea naturala si organizarea sociala era una fundamental religioasa.
Pentru perioada de inceput, la toate popoarele Orientului Antic exista o forma de proprietate comuna asupra bunurilor. In mileniul al III-lea i.e.n. incepe sa se dezvolte proprietatea privata si odata cu ea are loc structurarea societatii in clase sociale. Are loc restrangerea economiei naturale si extinderea economiei de marfuri, intensificarea circulatiei banesti, precum si aparitia primelor institutii de credit. Apare si ia amploare schimbul de marfuri in localitati si intre acestea si chiar intre tari.

Spre sfarsitul mileniului I i.e.n. proprietatea privata tinde sa devina dominanta in intreaga Antichitate. Si tot acum asistam la formarea primelor imperii sau sisteme coloniale. Iar in linii generale structura sociala a statelor antice era formata din sclavi si stapani, desi, ea putea varia intr-o oarecare masura in functie de regiune, tara sau de perioada de timp la care ne raportam. Dar cele doua clase se regasesc si sunt dinstincte indiferent de timp sau regiune. De asemenea, indiferent daca era organizata pe baza proprietatii comune sau private, societatea antica a fost diferentiata in intreaga sa existenta.
Una dintre cele mai vechi culegeri de legi din lume Codul lui Hammurabi evidentiaza existenta in Babilonia a unui drept de posesiune si familial, prin care se reglementeaza starea bunurilor, a persoanelor, contractelor, delictelor si pedepselor ce variau dupa starea sociala. Poporul era organizat in stari sociale ca: sclavi, servi, muncitori liberi, meseriasi pe langa preoti, nobili si tarani liberi. Din acest document rezulta o organizare stratificata si sprijjinita pe proprietatea privata si libera initiativa, cu o mare libertate individuala de miscare si cu o interventie statala in sprijinul categoriilor defavorizate.
Vechiul Testament este la randul sau un document extrem de valoros atat din punct de vedere religios, cat si pentru a ne ajuta a intelege modul de organizare si functionare a societatii antice si a economiei. Aici se reglementeaza raporturile economice, morale si sociale ale societatii evreesti anterioare nasterii crestinismului. Toate aspectele vietii economice, mai exact cele legate de mijloacele de existenta, proprietate, schimburi, sclavie erau reglementate de legea mozaica. Aceasta avea garantia autoritatii divine si era adusa poporului evreu prin intermediul lui Moise. Vechiul Testament, prin intregul sau continut, desi este o scriere cu un pronuntat caracter social, cultiva tocmai individualismul economic, spiritul comercial si intreprinzator.

Organizarea sociala in Grecia Antica
Contrar popoarelor din Orient unde conditiile au impus formarea statelor centralizate in Europa diversitatea cadrului natural, eterogenitatea resurselor si formelor de relief , precum si alte conditii sociale au contribuit la mentinerea pentru o perioada mai indelungata al caracterului descentralizat al al activitatii umane. Statele centralizate apar abia la sfarsitul Evului Mediu. Exceptie fac Imperiul Grecesc si cel Roman.
Extinderea populatiei grecesti in insulele din Marea Egee si pe Coasta Asiatica a pus-o in contact permanent cu popoarela Orientului ajunse la un nivel superior de dezvoltare economica, culturala, tehnica si de organizare sociala. Din imbinarea elementelor imprumutate de la alte popoare cu specificitatea proprie grecii au creat o cultura noua, originala, mult superioara celorlalte culturii ale Antichitatii.
La inceput grecii posedau un dezvoltat spirit de independenta si demnitate, societatea greceasca nascandu-se in diviziune, cu accent pe dezvoltarea individualitatii si cu constiinta eului personal. Cetateni liberi, grecii traiau in orase numita polisuri in care eliberati de grijile materiale ale vietii sa poata dezvolta atat afacerile personale cat si cele politice. Polisul grecesc este o comunitate libera formata din cetatenii liberi, care se unesc constient in stat din dorinta cautarii binelui comun si individual. Rolul statului este de a ajuta la formarea de buni cetateni si sa le inlesneasca existenta, optima fiind considerata urmatoarea ierarhie: hrana, meserii, arme, bani, cultul zeilor, jurisdictia. Punctul central al vietii politice este Adunarea Poporului.

Desi structurata in clase sociale: nobili, tarani si sclavi -; primele doua categorii aveau calitatea de cetateni si se bucurau de anumite drepturi: egalitate in justitie, dreptul de a purta arme, in timp ce sclavii erau lipsiti de orice drepturi - societatea greceasca nu a cunoscut inegalitatile intalnite in Orient.
De la natura (in mod natural) oamenii sunt diferiti intre ei, societatea fiind impartita in doua clase: oameni liberi si sclavi. Primii, mai dotati intelectual, pentru a conduce, iar ceilalti, mai slab dotati intelectual, pentru a le fi incredintata munca productiva. Sau cea de-a doua clasa fiind clasa productiva in timp ce prima clasa fiind cea intretinuta.
Caile de obtinere a bunurilor sunt: agricultura, cresterea animalelor, pescuitul, vanatoarea. Comertul fiind considerat o intrepindere nenaturala de obtinere a bunurilor si deci condamnata. Schimbul in sine nu era insa condamnabil, pentrui ca decurge in mod natural din diversivicarea nevoilor si specializarea producatorilor, din diviziunea muncii. Orice lucru putea fi intrebuintat fie direct in functie de calitatile sale particulare fie indirect, ca mijloc de schimb. Schimbul putea fi troc , fara interventia banilor, acestia fiind considerati naturali odata cu introducerea comertului intre tari, bucatile metalice fiind mai usor de transportat. Cu toate acestea banii au permis dezvoltarea comertului, adica a unei activitati ce consta in folosirea banilor pentru a face schimb si maximiza profitul.
Rolul banilor era acela unitate de masura a valorii si ca mijloc de circulatie, elementele si scopul schimbului. Obtinerea banilor se face prin trei metode: comertul exterior, imprumutul cu dobanda, munca salariata sau vanzarea muncii pe bani.
Oricat de bine ar fi fost organizata societatea elena, declinul ei a survenit in urma extinderii teritoriale. Cetatile grecesti erau nerabdatoare sa cucereasca noi teritorii, in scopul de a trimite in ele excesul de populatie. Cetatile devin din ce in ce mai avide lucru care conduce la intensificarea luptelor dintre ele. In acelasi timp in interiorul lor inegalitatea economica dintre cetateni se accentua tot mai mult, inmultindu-se razboaiele civile precum si revoltele publice. Slabite de razboaiele interne cetatile grecesti au fost supuse de regii macedonieni.

Organizarea social-economica in Roma Antica
La inceputul secolului V i.e.n. Roma era o cetate republicana organizata pe de o parte pe baza distinctiei intre nobili(patricieni) si nenobili(plebei), si pe de alta parte pe baza impartirii societatii in clase, in functie de avere. Toti cetatenii apartineau centuriilor, de la care emana Adunarea centuriana. Dar in realitate puterea apartinea celor bogati, marilor proletari. Acestia nu s-au multumit cu resursele de care dispuneau din proprietatea funciara si au incercat sa se imbogateasca si prin comert.
Cuceririle militare au dus la tulburari interne ce au dus la imbogatirea unorasi saracirea celor mai multi. Pe masura extinderii granitelor s-a extins si sclavagismul. Dupa rascoala lui Spartacus republica a lasat loc imperiului. Pe viitor toate libertatile politice au fost abolite, puterea fiind exercitata doar de o singura persoana, imparatul.

Impartirea sociala in clase s-a mentinut, pe primul loc fiind senatorii ce puteau fi numiti guvernatori de provincii, ii urmeaza cavalerii ce puteau obtine in exclusivitate ranguri de ofiteri superiori, plebea, strainii, ce erau tratati in functie de rangul ocupat, si in sfarsit sclavii care era supusi la un regim extrem de dur.

La inceputul secolului III e.n. arisrocratia se revolta impotriva puterii imperiale, dar este imfranta, ceea ce duce la modificarea sistemului municipal. Pe viitor clasa dominanta devenind colectorii de taxe, perceptorii, a caror autoritate se transmite ereditar. La mijlocul secolului, sistemul administrativ s-a transformat, imparatii incercand sa rezolve problemele printr-un interventionism accentuat. Pentru a usura incasarea impozitelor, statul i-a legat pe tarani de pamant, transformandu-i astfel in coloni.
Proprietatile se concentreaza din ce in ce mai mult iar micile proprietati incep sa dispara fiind acaparate de cele mari, fapt ce a dus un regres al productivitatii, care a atras dupa sine o neglijenta din partea muncitorilor. Datorita absolutismului imperial spiritul civic a fost distrus, dificultatile economice s-au accentuat, astfel Imperiul Roman a slabit, dezintegrandu-se mai intai cel Apus in secolul V, iar apoi cel de Rasarit in secolul XV.

Organizarea sociala in Evul Mediu
In perioada feudala ideile economice erau raspandite in carti cu caracter religios, filozofic, sau in scrierile parintilor bisericii crestine. Gandirea economica era subordonata teologiei, supusa unor norme juridice si psihologice de origine religioasa. Biserica crestina urmarea o evolutie de ordin moral, dar razbat si idei de natura economica cum ar fi: condamnarea comertului mare, camatariei, a luxului si profitului exagerat, castigul trebuia sa rezulte din munca si nu din manevrarea banilor, insa odata cu dezvoltarea economica este acceptata si ideea de credit banesc, care implica un mivel destul de ridicat al dobanzilor. Banii sunt priviti ca si instrumente ale circulatiei marfurilor, iar valoarea lor nu depinde de valoare metalelor nobile incorporate, ci stabilita arbitrar de catre capeteniile statelor, de puterea politica. In ceea ce priveste proprietatea feudala, ea este considerata de origine divina, corespunzand legilor naturale, deriva din posesiune si se justifica prin faptul ca stimuleaza munca. Se face deosebirea dintre munca intelectuala, avand un caracter nobil, si munca fizica, asezandu-se aceasta distinctie la baza impartirii societatii in clase, stari.
Conceptia dominanta despre Evul Mediu a fost aceea de ,,epoca intunecata’’ in care gandirea economica a progresat foarte putin, dar se face remarcata prin aparitia scolasticii care a avut un rol pozitiv prin educatia pe care a facut-o poporului in spiritul muncii, al solidaritatii dintre membrii diferitelor corporati, ceea ce a facilitat dezvoltarea mestesugurilor, a umanizat relatiile sociale, atenuand tensiunile dintre grupuri. Marii ganditori economici medievali au pus bazele stiintei economice moderne, anticipand idei ce v-or fi dezvoltate de economistii secolelor urmatoare.