7.1. Dezvoltarea agriculturii capitaliste romanesti (1877-1914) i2e16eo
7.2. Aparitia si evolutia agriculturii romanesti cu caracter lucrativ -; comercial in perioada de dupa reformele agrare pana la 1914
7.3. Procesul diferentierii taranimii. Criza agrara de la sfarsitul secolului XIX -; Rascoala de la 1907 si consecintele economice.

7.1. Dezvoltarea agriculturii capitaliste romanesti (1877-1914)

Dezvoltarea relatiilor capitaliste in agricultura tarilor europene nu a avut loc in acelasi timp si peste tot in acelasi mod. In general aparitia si evolutia capitalismului s-a relizat pe doua cai: a. cea revolutionara, in Franta, S.U.A. -; statele nordice b. pe calea reformelor sau pasnica, Germania, Rusia.
O cale asemanatoare a cunoscut-o si agricultura romaneasca. Calea reformelor a avut drept consecinta mentinerea pana tarziu a unor puternice resturi ale relatiilor feudale, capitalismul dezvoltandu-se lent, greoi si chinuitor pentru tarani, iar progresele productiei fiind , de asemenea , lente.
Deci capitalismul in general si cel din agricultura in special a cunoscut o dezvoltare deosebita dupa reformele din Banat, Transilvania si Romania in 1864 -; totusi mentinerea unor puternice ramasite feudale in relatiile agrare a constituit o frana in calea programului economic si social al tarii. Insasi dezvoltarea capitalismului industrial si comercial a intampinat piedici ca urmare a mentinerii resturilor feudale si o insuficienta largire a pietei interne.
Dupa reformele agrare , ca urmare a actiunii legii valorii si a concurentei, dezvoltarea economiei de marfuri a dus la schimbari importante in structura relatiilor social economice din agricultura tarii noastre, schimbari care s-au manifestat in:

-; dezvoltarea caracterului comercial, lucrativ al agriculturii
-; trecerea de la organizarea si exploatarea de tip feudal a proprietatilor funciare bazate pe gospodarirea feudala la gospodaria capitalista

-; adancirea procesului de diferentiere a taranilor

Reformele agrare din 1853,1854 si 1864 din tarile romane prin desfintarea clacii, robotei, au dus la schimbari radicale si structurale in caracterul economiei agricole. Dar aceste schimbari radicale in structura si organizarea gospodariei mosieresti ce constau in esenta in inlocuirea muncii clacasilor cu cea salariata, a uneltelor taranesti cu masini agricole nu se putea realiza dintr-o data , la fel gospodaria de tip capitalist nu putea aparea tot asa dintr-o data. In consecinta singurul sistem economic posibil in aceste conditii era un sistem de trecere care sa imbine trasaturi ale economiei feudale cu trasaturi ale economiei capitaliste.
In practica gospodariei mosieresti acest sistem economic de trecere s-a materializat in folosirea a doua sisteme de munca:

a) sistemul muncii in dijma

b) sistemul capitalist de munca
Sistemul muncii in dijma constituie o ramasita a clacii feudale, o adaptare a acesteia la noul sistem de productie si consta in cultivarea pamantului mosieresc cu inventar taranesc si plata acestuia cu bani, produse, sau cu o bucata de pamant primita in arenda.
Sistemul capitalist de munca consta in angajarea taranilor ca muncitori salariati si care lucrau pamantul cu inventarul mosierului. Este sistemul nou specific muncii agricole capitaliste .
In Romania, deoarece marea majoritate a taranilor nu aveau suficient pamant, iar mosierii nu dispuneau de inventar agricol propriu, sistemul dijmei a fost mult folosit, raspandit.
El se facea in cadrul asa ziselor contracte de invoieli agricole. De fapt contractele erau formale, invoielile fiind impuse de mosier.
Sistemul muncii in dijma prevedea platirea arendei fie in produse oferite mosierului, in munca prin lucrarea de forma a unei bucati de pamant mosieresc cu inventarul sau sau prin rasplata in bani a arendei pentru pamantul muncit de el.
Arendarile in dijma erau mai raspandite la mosiile din Muntenia pe cand arendarile in bani erau mai frecvente in Moldova si Transilvania . Cauza acestui fenomen consta in faptul ca gospodariile mosieresti din Moldova si Transilvania erau mai bine inzestrate cu utilaje decat cele din Muntenia. Formele muncii in dijma erau ramasite ale exploatarii feudale si reprezinta o exploatare mult mai puternica, fiind de regula insotite de clauze inrobitoare si umilitoare. Arenda in bani a facut trecerea catre sistemul capitalist al muncii salariate. Ele erau mai putin inrobitoare decat cele in produse.
Munca salariata, desi mai prost platita decat in industrie, era mai avantajoasa decat dijmele. Aceasta forma de munca capitalista s-a raspandit mult in Transilvania, unde la inceputul sec.XX existau circa un milion de salariati agricoli.
Intre tarani si mosieri, in vechea Romanie, se va intercala o categorie aparte arendasii. Arendasi -; sunt elementele capitaliste in agricultura si care folosesc pamantul mosierilor in

schimbul arendei pe care o platesc.
Arendasia este o dovada clara a patrunderii capitalismului in agricultura si care-l separa pe mosier tot mai mult de pamant, transformand-ul in rentier.

La randul sau arendasul exploata mosia arendata prin sistemul dijmei, astfel ca in arendasie se impleteste sistemul feudal-dijmic cu cel capitalist, arenda platita mosierului.
Arendasia a amplificat exploatarea taranului …......arendasul urmarea sa abtina pe langa arenda platita mosierului si propriul lui beneficiu. Ea va constitui alaturi de dijma cauza a unor framantari sociale, in deosebi in 1907.
In Transilvania -; spre deosebire de celelalte parti ale tarii -; arendasia a fost slab dezvoltata in majoritatea cazurilor proprietarii isi lucrau pamantul in gospodarii proprii .
Pauperizarea taranimii concretizata in lipsa de inventar agricol a facut imposibila folosirea sistemului de dijma iar raspandirea masinilor agricole inclusiv cele cu aburi a determinat cresterea sistemului muncii salariate.
La inceputul secolului XX, in agricultura Romaniei preponderent era sistemul muncii capitaliste, fata de sistemul muncii in dijma. Dar preponderenta relatiilor de productie capitalista aveau loc nu prin dominarea noii proprietati pur capitaliste, ci in cadrul impletirii relatiilor de productie semifeudale, inca puternice, cu cele capitaliste .

7.2. Aparitia si evolutia agriculturii romanesti cu caracter lucrativ -; comercial in

perioada de dupa reformele agrare pana la 1914

Un alt aspect important al dezvoltarii capitalismului in agricultura l-a constituit schimbarile in caracterul productiei agricole ca urmare a orientarii ei tot mai mult spre piata atat interna, dar mai ales externa.
I. Schimbarile produse in productia agricola au fost in legatura directa cu: II. Inlocuirea treptata a relatiilor feudale cu cele capitaliste

III. Modificarile intervenite in structura interna a proprietatii, a muncii
Cererii crescanda de materii prime pentru industrie, de produse agricole pentru consumul intern si de cererile tot mai mari venite de pe piata de export.

Agricultura noastra de dupa reforma, sub aspectul productiei, trece de la o economie naturala

la una de marfuri, adica la o economie comerciala .

Deci a continuat sa fie o agricultura dezvoltata pe baza extensiva si cerealiera; apar fenomene

si procese noi cu manifestari ce pun in evidenta caracterul comercial-capitalist astfel:

1.- Cresterea suprafetelor cultivate cu cereale
Suprafata de grau si porumb a crescut in Romania veche intre 1896-1900, de peste doua ori, iar cele cu ovaz de patru ori. Aceasta crestere a suprafetelor cultivate s-a facut prin desecari, dar mai ales defrisari si reducerea terenurilor de pamant. Totusi productivitatea muncii a crescut foarte putin -; raportata la suprafata agricola.
Daca suprafata cultivata cu grau a crescut in periada 1896-1900 cu 223%, productia de grau a crescut in aceeasi perioada cu 203%, aceasta fiind o dovada certa a slabei productivitati a muncii in agricultura. In general suprafata agricola a crescut in perioada 1860-1906 cu 219%, cresterea facandu-se pe seama fanetelor si pasunilor.

2. -; Cresterea productiei de marfuri
Aceasta crestere este legata, fara indoiala, de sporirea suprafetelor agricole, dar factorul important al acestei cresteri tine de cererile tot mai mari ale pietei interne si externe.
Piata interna pentru marfurile agricole s-a dezvoltat datorita cresterii numarului oraselor, a populatiei orasenesti si mai ales a constituirii unor centre industriale, fapt ce va schimba raportul dintre numarul muncitorilor populatiei urbane si cel al taranilor. Deasemenea cresterea productiei interne este determinata de sporirea necesitatilor de materie prima pentru industrie, in special in industria textila, prelucrarea pieilor, alimentara, a alcoolului. La aceasta se adauga dezvoltarea retelei de transport, in special feroviara, fapt ce a facilitat circulatia marfurilor agricole.
Un indiciu al cresterii productiei de marfuri cerealiere il constituie constructia de silozuri. Silozurile au o mare importanta pentru dezvoltarea productiei de cereale-marfa deoarece simplificau procesul de depozitare, selectionare si de vanzare a cerealelor, reducand cheltuielile cu aceste operatii. Silozuri cu o capacitate de peste 50.000 t s-au construit la Braila, Galati si mai tarziu Constanta. Ele au favorizat marea productie capitalista si defavorizau pe micii producatori prin impunerea unor anumite norme calitative.

3.- Cresterea exportului de cereale

In vechea Romanie, in perioada 1896-1900, exportul de grau a crescut fata de perioada 1862 1866 cu 189%, iar exportul de porumb cu 283%. Din volumul marfurilor exportate, cerealele au constituit aproape 79%. In legatura cu exportul de porumb trebuie mentionat ca Romania a ocupat, inainte de primul razboi mondial, unul din primele locuri in lume.

4.- Cresterea culturii plantelor tehnice
Plantele tehnice (in, canepa, floarea-soarelui, tutun, sfecla de zahar) cresterea suprafetelor cultivate s-a facut in legatura cu dezvoltarea industriei, intrucat ele constituie principala materie prima; suprafata cultivata cu plante tehnice s-a dublat.
5.- In stransa legatura cu dezvoltarea culturii plantelor tehnice s-a aflat industrializarea produselor agricole.
In anul 1901 existau in tara noastra 7 fabrici de zahar, 3 fabrici de ulei mari si 80 mici, 43 distilerii de spirt. Industrializarea produselor agricole, pe langa faptul ca impun cresterea cantitativa a productiei plantelor tehice - impun si cresterea calitatii acestora.
6.- Una din manifestarile caracteristice agriculturii cu caracter comercial a fost specializarea diferitelor regiuni in anumite culturi.
Astfel, in susul Dunarii existau regiuni cerealiere, in nordul Moldovei culturi de cartofi, in judetele Roman, Putna, Botosani, Dorohoi, culturi de sfecla de zahar, sesul Munteniei culturi de tutun, in judeul Ilfov, Prahova, Constanta si in interiorul marilor orase, legume si zarzavaturi.

Aceasta specializare nu este absoluta; specializarea trebuie inteleasa in sensul ca in zona respectiva culturile respective erau mai raspandite, aveau o greutate specifica mai mare decat in celelalte regiuni ale tarii.

In Transilvania specializarea a fost mai pronuntata.

Specializarea regiunilor in producerea unor anumite culturi a avut ca rezultat o intensificare a schimbului, o largire a pietei interne, o stimulare a progresului tehnic concretizata intr-o mai mare masura a masinilor, indeosebi in cultivarea plantelor tehnice. Deasemenea, in zonele specializate au aparut numeroase fabrici pentru prelucrarea materiilor prime.
Transformarea agriculturii intr-o agricultura cu caracter comercial a dus la adancirea diviziunii sociale a muncii, a diferentierii taranimii intrucat ea presupunea folosirea unor unelte specializate pe care taranii, micii producatori nu le detineau.

7.3. Procesul diferentierii taranimii. Criza agrara de la sfarsitul secolului XIX -;

Rascoala de la 1907 si consecintele economice.

Procesul de diferentiere a taranimii inseamna scindarea acesteia, descompunerea ei dintr-o clasa omogena in paturi diferite cu interese diferite. Acest proces este rezultatul actiunii legii valorii in conditiile productiei de marfuri capitaliste. Procesul de diferentiere a taranimii a inceput inca din feudalism, dar el se va accentua si aprofunda in capitalism. Acest proces a avut la baza pamantul, pierderea completa sau partiala a acestuia, el fiind de regula insotit si de pierderea inventarului agricol.
1. Insasi reforma din 1864, prin repartizarea pamantului in functie de numarul vitelor de munca, a generat diferentierea taranilor.
2. Politica de credit si fiscala au inrautatit situatia taranilor accentuand diferentierea. Acest proces a fost mai intens in Transilvania, el avand ca rezultat crearea satelor.
3. La acest proces asa cum am mai precizat a contribuit tsransformarea agriculturii cu caracter comercial, specializarea, introducerea progresului tehnic.
Din punct de vedere social insa diferentierea taranimii era un proces progresist, deoarece crea conditii favorabile dezvoltarii capitalismului.
- eliberarea fortei de munca din agricultura si orientarea acesteia spre industrie a dezvoltat piata fortei de munca.
- dezvoltarea fortei de productie in agricultura prin necesitatea introducerii progresului tehnic care sa suplineasca lipsa fortei de munca plecate.
- accentuarea sensibilitatii sociale prin ruperea vechilor randuieli patriarhale si iesirea din imobilismul vietii rurale feudale.

Catre sfarsitul secolului XIX piata europeana occidentala a fost lovita de o puternica criza agrara ca urmare a aruncarii pe piata din S.U.A., Rusia, India, a unei mari cantitati de cereale la preturi foarte ieftine.

Aceasta cauza a avut unele efecte complexe si contradictorii asupra economiei romanesti:

- a determinat mari pierderi financiare la exportul de cereale

- a stimulat insa industrializarea productiei agricole ca urmare a scaderii exportului

- a stimulat specializarea si introducerea progresului tehnic pentru scaderea pretului

- a inrautatit situatia taranilor datorita tendintei de obtinere de catre arendasi si mosieri a unui pret

scazut al productiei agricole.
Nedreapta impartire a pamantului, pauperizarea taranimii, invoielile agricole neechitabile au generat marea rascoala din 1907.

Dupa 1907 s-a adoptat o noua legislatie agricola:
- s-a interzis practicarea “ dijmei la tarla”, arendarea putandu-se face numai in bani sau in numai in produse dar nu si in bani si produse.

- legea invoielilor din decembrie 1907 a impus un pret minim pentru muncile agricole efectuate de

taranime si un pret maxim pentru arendarea pamantului si a pasunilor.

Pentru aceasta se formau comisii judetene in care intrau tarani si mosieri ce stabileau aceste

preturi.

In aprilie 1908 s-a adoptat o lege prin care se interzicea crearea trusturilor arendasesti,

stabilindu-se suprafata maxima de arendare de 4.000 ha.
In iulie 1908 s-a creat Casa rurala - societate pe actiuni ce avea ca scop cumpararea pamantului de la mosieri si vinderea lui in loturi de 5 ha taranilor.
Deasemenea ea acorda taranilor credite pentru luarea in arenda a pamantului de la mosieri sau stat, desi legiuirile agrare dintre 1907-1912 nu au rezolvat deplin situatia taranilor, ele au inlaturat unele relatii semifeudale ca: interzicerea dijmei la tarla, a invoielilor agricole, a impus niste preturi minime si maxime. Abia in 1921, odata cu reforma agrara, se va produce o cotitura radicala in situatia taranilor.