o4m3mx
CAP.I
PREZENTAREA GENERALA A TARII
1.1DATE GENERALE
1.1.1Localizare geografica:

Pamanturile Turciei sunt situate in locul in care trei continente alcatuiesc lumea veche. Asia, Africa si Europa sunt mai aproape una de alta si constituie punctul unde se intalnesc Europa si Asia.
Din punct de vedere geografic, tara este situata in jumatatea nordica a emisferei intr-un punct care este la aproximativ jumatatea drumului intre ecuator si polul nord, de la o longitudine de 36 grade N la 42 grade N si la o latitudine de la 26 grade E pana la 45 grade E. Turcia are o forma aproximativ dreptunghiulara si 1,660 km.
Marea majoritate a tarii este acoperita de munti: la nord - masivul Ponti, in centru - regiunea muntoasa Anatolia, la sud - masivul Taurus. In partea de sud a Anatoliei se inalta vulcani inactivi, in a caror roca moale s-au construit cunoscutele si bizarele orase subterane din Cappadocchia. Din Azerbaidjan se intinde la sud marele lac sarat Van si regiunea muntoasa Hakari (4168 m). Frecventele cutremure, gheizerele si activitatea post-vulcanica ne indica faptul ca toata suprafata este activa tectonic. Partea europeana este acoperita de masive muntoase inconjurate de campii roditoare. Cu toate ca Turcia este situata geografic intr-un loc in care conditiile climaterice sunt mai de graba temperate, natura diversa a reliefului, in special muntii care se intind de-a lungul coastelor, duce la diferente semnificative intre conditiile climaterice ale diferitelor regiuni. In vreme ce zonele de coasta se bucura de un climat mai bland, platoul interior al Anatoliei are parte de extreme: veri toride si ierni reci, cu precipitatii scazute. Peisajul este colorat si divers, cu forme variind de la munti acoperiti de zapada, pana la paduri de stejar si pini; de la intinse campii verzi, pana la lacuri mari.

1.1.2Vecinatate:

Frontiera de uscat a Turciei are 2,573 kilometri in total, iar linia de coasta (inclusiv insulele) au alti 8,333 asiatice de-a lungul granitelor sale de uscat.
Comunitatea Statelor Independente (la NE), Iran, Irak (la est) si Siria (SE). Granitele Turciei pe continentul european sunt constituite de o frontiera de 212 kilometri cu Grecia si o frontiera de 269 kilometri cu Bulgaria.
1.1.3Suprafata si regiuni geografice:

Suprafata actuala a Turciei incluzand lacurile este de 814.578 kilometri patrati, din care 790.200 sunt in Asia si 24.378 sunt situati in Europa.
Turcia este in mare impartita in sapte regiuni: regiunea Marii Negre, regiunea Marmara si regiunile Egeeana, Mediteraneana, Anatolia Centrala, Anatolia de Est si Anatolia de Sud-Est. Terenul accidentat din Anatolia de nord situat de-a lungul Marii Negrii seamana cu o centura ingusta si lunga. Pamantul din aceasta regiune este aproximativ 1/6 din suprafata de pamant a Turciei.
Regiunea Marmara cuprinde suprafata care incercuieste Marea Marmara, si include intreaga parte europeana a Turciei, ca si nord-vestul Campiei Anatoliei. In timp ce este cea mai mica dintre regiunile Turciei dupa regiunea Anatoliei de Sud-Est, are cea mai mare densitate a populatiei dintre toate regiunile.
Cel mai important varf in regiune este Uludag (2,543 metri). In partea dinspre Anatolia a regiunii sunt campii fertile mergand de la est la vest.
Regiunea egeeana se intinde de la coasta egeeana la partile dinspre continent ale Anatoliei de vest. Exista diferente semnificative intre zonele de coasta si cele de pe continent, atat in termeni de caracteristici geografice cat si de aspecte economice si sociale.
In general, muntii din regiune cad perpendicular in mare iar campiile se intind de la est la vest.
In regiunea mediteraneeana, localizata in sudul Turciei, Muntii Taurus de vest si centrali se ridica brusc din spatele liniei de coasta.
Regiunea central anatoliana este exact in centrul Turciei si da aparenta ca ar fi mai putin muntoasa comparativ cu alte regiuni.
Regiunea Anatolia de est este cea mai mare si mai inalta regiune a Turciei. Aproximativ trei sferturi din ea se situeaza la o altitudine de 1,500-2,000 metri. Anatolia de est este compusa din munti izolati ca si din lanturi intregi de munti, cu platouri si campii vaste.

1.1.4Liniile de coasta

Turcia este inconjurata de mare pe trei laturi, si anume de Marea Neagra in nord, de Mediterana la sud si de Marea Egee in vest. In partea de nord-vest mai exista de asemenea o importanta mare interioara, Marea Marmara, intre stramtorile Dardanele si Bosfor, importante canale care conecteaza Marea Neagra de restul lumii.
Lungimea coastei Marii Negre in Turcia este de 1,595 kilometri, iar salinitatea apei este de 17%. Coasta mediteraneeana se intinde pe 1,577 kilometri.
Gradul de salinitate al Mediteranei este aproape dublu fata de cel al Marii Negre.
Coasta egeeana este o continuare a celei mediteraneene. Lungimea coastei de la Marea Egee este de peste 2,800 kilometri. In lungul coastei se afla multe insule.

1.1.5 Istoricul tarii

Tinuturile Anatoliei au fost martorele multor civilizatii, ale caror urme se afla peste tot, inca de la inceputurile omenirii. Primele constatari ale vietii omenesti dateaza inca din Paleolitic, cu aproximativ 500.000 de ani in urma, descoperirile fiind facute de catre arheologi in Antalya. Intre anii 8000 - 5000 i.Ch au aparut primele comunitati. Urmeaza epoca de bronz, intre anii 2500 - 2000 i.Ch, in care s-a dezvoltat cultura hatti, apoi hititii, intre anii 1800 - 1200 i.Ch. In decursul acestor doua perioade Anatolia a fost martora a unor sisteme sociale mai evoluate si a constructiei de mari monumente. Cateva secole mai tarziu, in jurul anului 800 i.Ch, s-au infiintat imperiile Carian, Lician, Lidian si Frigian, dar si coloniile grecesti. Urmele culturale ale acestei perioade se mai gasesc inca de-a lungul intregii coaste a Marii Egee. In sec. 3 i.Ch grecii au cucerit statele persiene fondate in sec. 6 i.Ch si Imperiul Elen a pus stapanire pe teritoriu. Din acea perioada au ramas ziduri ale oraselor, gimnazii, teatre si arene.
In anul 230 i.Ch romanii au trecut Marea Egee, indreptandu-se spre Anatolia si, de atunci incolo, acestia au influentat stilul de viata anatolian. In aceasta perioada, in Turcia au avut loc multe schimbari, regiunea Cappadocchia purtand pana in zilele noastre amprenta Romei. Dupa aparitia crestinismului, Imperiul Roman a fost impartit in doua: cel de Apus s-a destramat in cele din urma, iar cel de Rasarit a devenit Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopole (Istanbul), oras cucerit in anul 1204 de invazia latina. In acest timp, islamismul a fost adus in Anatolia odata cu invazia arabilor din anul 654. Ei si-au transmis credinta turcilor selgiuc, care au ocupat majoritatea teritoriului iar Konya a devenit in aceasta perioada capitala selgiuc-ilor. Dupa anul 1243, Anatolia a fost invadata de mongoli si, curand dupa aceea, turcii otomani au fondat Imperiul Otoman (1299). Odata cu cucerirea Constantinopolelui in 1453, Imperiul Otoman si-a largit granitele in Europa, Africa si Orientul Mijlociu. Pana la caderea sa oficiala din 1918, acest imperiu a fost martorul multor perioade de expansiune, micsorare si inflorire, lasandu-si peste tot mostenirea si comorile. In anul 1923, Mustafa Kemal Ataturk, eroul national al Turciei a fondat Turcia republicana. Dupa ce a fost martora unei atat de vaste parade a civilizatiilor pe pamantul sau, Turcia de astazi este o tara moderna, deschisa integrarii in plan mondial. Sub presedintia generalului Evren, tara a devenit preponderent democratica, viitorul sau economic fiind conectat la Comunitatea Europeana.

1.1.6 Populatia
Majoritatea populatiei este turca, etnic si lingvistic, de religie musulmana. Una dintre minoritatile semnificative este reprezentata de kurzi, care se afla in regiunea sud-estica. Desi sunt musulmani, kurzii au propria limba si stranse legaturi tribale si familiale. Ei se lupta pentru independenta statala. Alte minoritati sunt reprezentate de greci, armeni, asirieni si evrei. Comunitatea evreiasca din Turcia este o ramasita a marelui influx care a avut loc in anii 1500, cand evreii din Spania au fost fortati de Inchizitie sa fuga din casele lor. Ei au fost bine primiti in Imperiul Otoman si au adus cu ei cunostinte despre marile descoperiri in domeniul stiintei si economiei din Europa acelor timpuri. Zonele cu populatia cea mai densa sunt cele din partea occindentala si pe malul marii. Majoritatea locuitorilor (60%) se concentreaza in orase. Zonele interioare si uscate sunt mai putin populate. Limba oficiala este turca, dar in zonele turistice si in hoteluri se vorbeste engleza si germana. Peste 90% din populatie este musulmana, restul fiind crestini si evrei.
1.1.7 Economia
Cresterea rapida a industriei este franata in mare parte de lipsa de combustibil. Ponderea cea mai mare in economie o are agricultura, deoarece 45% din populatie este implicata in acest sector. Predominante sunt culturile de cereale si sfecla rosie. Principalele produse exportate sunt: citricele, vinurile, maslinele, bumbacul. In zonele centrale se cresc oi si capre. Turismul a devenit o ramura importanta a economiei. Reteaua de drumuri si terenuri este foarte dezvoltata. Cel mai mare port este Istanbul, alte porturi importante fiind Mersin, Izmit, Izmir, Iskenderun si Samsun, din Marea Neagra. Exista 4 aeroporturi internationale si 20 interne. Obligatiile sociale includ asigurarile medicale si pe cele de pensie. Invatamantul primar si cel mediu este gratuit.
1.1.8 Moneda nationala. Valuta
Moneda oficiala este lira turceasca (LT). Din cauza inflatiei mari, preturile se schimba mereu, iar folosirea banilor marunti este nesemnificativa. Banii se pot schimba la banca si pe aeroport, la plecare. In unele banci, magazine si hoteluri sunt acceptate si cartile de credit sau cecurile de calatorie.
1.1.9 Conditii de intrare in tara. Reprezentanta.
Pentru cetatenii romani nu este nevoie de viza, ci doar de pasaport valabil cel putin 6 luni dupa intoarcere.
Ambasada Republicii Turcia: Calea Dorobantilor nr. 72, Bucuresti, tel: 01-2100279, fax: 01-2100407.
Ambasada Romaniei: Bukres SOK 4 - Cankaya, Ankara, tel: +90 312 4663706, fax: +90 312 4271530.
1.1.10 Transport
In privinta transportului aerian, agentia noastra are avioane charter pe ruta Budapesta - Antalya - Budapesta, sau Budapesta - Dalaman - Budapesta. Transferul aeroport - hotel - aeroport se face cu autocare climatizate. Transportul in comun se efectueaza cu autobuse (biletele sunt ieftine) si taxiuri locale (cca 2 euro/km). La cele mai bune hoteluri si in multe orase se pot inchiria masini, pretul fiind de cca 50 USD/zi, cu asigurarea inclusa. Pretul depinde de marca masinii si de perioada de inchiriere. Conducatorul auto trebuie sa aibe permis de conducere international si o vechime de minim 2 ani.
1.1.11 Reteaua electrica
Tensiunea curentului pe intreg teritoriul Turciei este de 220 V. In majoritatea hotelurilor sunt prize normale insa, la nevoie, se pot procura adaptoare.
1.1.12 Cumparaturi
In Turcia ne intalnim la fiecare colt de strada cu oameni deschisi si prietenosi, care isi manifesta ospitalitatea invitand turistii la o ceasca de ceai. Cumparaturile se pot face fie pe stradutele pietelor, unde preturile sunt mai mici si se poate negocia, fie in centrele comerciale, unde marfurile sunt mai scumpe si de o mai buna calitate. Patronii magazinelor nu se grabesc niciodata si sunt gata sa indeplineasca toate dorintele turistilor. Manufactura are o traditie importanta in Turcia, cele mai cunoscute fiind covoarele tesute manual, a caror durabilitate se datoreaza bunei calitati si care poate ajunge chiar si la 80 de ani. Cele mai frecvente modele de covoare sunt cele islamice - asa-numitul model fara sfarsit; culorile si modelele au simbolurile lor. Fiecare covor in parte este o creatie unica si, conform traditiei, in fiecare camera a casei, se gasesc covoare. Daca doriti sa scoateti din tara covoare, trebuie sa pastrati chitanta de cumparare. Nu in ultimul rand, sunt importante si magazinele aurarilor, unde se confectioneaza bijuterii din aur de 14 carate. Produsele si accesoriile din piele sunt relativ ieftine.
1.1.13 Mancarea si bautura
Bucataria turceasca este considerata a fi una dintre cele mai bune si sanatoase, deoarece este influentata de mai multe culturi si natiuni. Datorita pozitiei geografice si a climei avantajoase, Turcia dispune de piscicultura si fructe proprii. Salatele de legume sunt cele mai gustoase daca se condimenteaza cu ulei de masline, lamaie si iaurt cu usturoi; din gama carnurilor, cea mai caracteristica pentru bucataria turceasca este carnea de oaie, care nu este la fel de grasa ca si cea de la noi, intrucat in Turcia, oile sunt crescute pentru carne, nu pentru lana.
In bucataria turceasca este frecventa carnea macinata. Chiar daca atunci cand spunem Turcia ne gandim la cafea, aici se bea mai frecvent ceaiul. Portia zilnica este de 10 cesti.
Daca sunteti foarte obositi, puteti consuma "ayran". Aceasta bautura usor sarata, revigoranta, se prepara prin combinarea iaurtului alb cu apa. Dintre bauturile alcoolice, cea mai des intalnita este "raki", preparata din struguri asezonati cu anason. Va sfatuim sa il beti rece, combinat cu apa. Mesele servite la hoteluri sunt bufet suedez sau meniu, functie de categoria hotelului sau sezon. In Turcia bufetul suedez inseamna, la hotelurile de categorie mai mare, o varietate mai mare de mancaruri: 2 - 4 feluri principale, garnituri, salate, fructe, legume si deserturi. La hotelurile de categorii mai mici, exista doar 1 - 2 feluri principale, garnitura si salata. Bauturile racoritoare si alcoolice se gasesc la restaurante si in magazine. Din cauza caldurii, este bine sa beti multe lichide.
1.1.14 Imbracaminte
Temperatura medie in timpul iernii este 11°C, iar in timpul verii de 28°C. Este indicat sa purtati imbracaminte din bumbac, iar pentru seara sa aveti o jacheta. Trebuie sa va ganditi si la incaltamintea comoda folosita in timpul excursiilor, sa aveti capul acoperit, ochelari de soare si crema de soare cu factor UV ridicat. In incinta moscheelor, femeile trebuie sa isi acopere umerii si capul. Nu este permisa intrarea in moschee in pantaloni scurti.

1.1.15 CClima
Marea Marmara este situata in intregime intre frontierele nationale si ocupa o suprafata de 11,350 kilometri patrati. Linia de coasta a Marii Marmara are peste 1,000 kilometri lungime; este legata la Marea Neagra prin Bosfor si la Mediterana prin Dardanele.
Desi Turcia este situata intr-o zona geografica unde conditiile climatice sunt destul de temperate, diversitatea naturii peisajului, si existenta in particular a muntilor care merg paralel cu coasta au ca rezultat diferente semnificative in conditiile climaterice de la o regiune la alta. In timp ce zonele de coasta beneficiaza de climate mai blande, platoul anatolian din interior are parte de extreme de temperatura in verile fierbinti si iernile reci cu precipitatii reduse.

1.2 DATE ADMINISTRATIVE
Populatie: 62,9 milioane (1997). Un procent de 60 % din populatia Turciei au sub 25 de ani.
Densitatea medie a populatiei Turciei este de 81 persoane/kmp. Densitatea este mai mare in partea de vest a tarii.41 % din populatie traieste in zonele rurale.
Capitala: ANKARA (3,7 milioane locuitori)
Orase principale: Istanbul (9,1 milioane), Izmir (3,1 milioane), Adana (1,7 milioane), Bursa, (1,9 milioane), Konya (1,9 milioane), Antalya (1,5 milioane).
Provincii administrative: Turcia este impartita in 7 regiuni geografice si 80 provincii administrative.
Structura politica si de stat:Statul turc este o republica. Parlamentul - Adunarea Nationala Generala Turca (ANGT) are 550 membrii alesi prin sufragiu universal.

Presedintele republicii: Ahnet Necdet SEZER

Seful guvernului: Bulent ECEVIT
Limba oficiala: turca
Moneda: lira turceasca (TL)

Ora locala:
· GMT + 3 ore (aprilie - septembrie)
· GMT + 2 ore (octombrie - martie)
Sarbatori nationale:
· 1 ianuarie - Anul Nou
· 23 aprilie - Suveranitatea Nationala si Ziua Copiilor
· 19 mai - Comemorarea lui Atatürk si Ziua Tineretului& Sportului
· 30 august- Ziua Victoriei
· 29 octombrie - Ziua Republicii
· Trei zile pentru Ramadan si patru zile pentru sarbatorile Kurban in functie de calendarul musulman.
Unitati de masura si greutate:Este in vigoare sistemul metric.
Religia: 99 % musulmani. 1 % evrei si membri ai diverse biserici crestine.

1.3 INFRASTRUCTURA

Aeroporturi
Terminale nternationale: Terminale interne:

· Istanbul (Atatürk and Sabiha Gökcen) · Ankara (Esenboga) · Izmir (Adnan Menderes) · Adana · Trabzon · Van · Erzurum · Bursa · Samsun· Antalya · Dalaman · Milas-Bodrum · Bursa · Tekirdag - Çorlu · Erzurum · Gaziantep · Kars · Sinop · Mardin · Kayseri · Denizli-Cardak · Van

Transportul maritim: Turcia are 8 430 Km de coasta 15 porturi principale in proprietatea statului.
Porturi principale: Samsun, Haydarpasa (Istanbul), Izmir, Izmit, Trabzon, Mersin, Iskenderun.
Cai ferate: Lungimea totala a cailor ferate este de 10 933 Km din care 2 133 sunt in prezent electrificate
Autostrazi si sosele: Lungimea retelei nationale a drumurilor a atins 62 000 Km din care 1 726 Km sunt autostrazi si 55 000 Km drumuri asfaltate. 95 % din transportul de pasageri si 90 % din transportul de marfuri este realizat prin transportul rutier si pe sosele.

Telecomunicatii:
1. 20,4 milioane de linii de acces instalate din care 18,3 milioane sunt in functiune. (28 linii/100 locuitori)
2. 84,5 % rata de digitalizare
3. 3 operatori GSM (TURKCELL, TELSIM, ARIA)
4. 3 sateliti de telecomunicatii (TURKSAT-1B, TURKSAT-1C, TURKSAT-2A)

CAP. II

IMPACTUL CULTURII ASUPRA MANAGEMENTULUI

2.1. Definitia si caracteristicile culturii. Impactul acesteia asupra managementului.
Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale dobindite de un popor si transmise din generatie in generatie. Ea are urmatoarele caracteristici:
1. Este invatata. Cultura este dobandita prin invatare si experienta.Ea nu este mostenita biologic.
2. Este impartasita. Oamenii apartinand aceluiasi grup, organizatii sau societati impartasesc cultura. Ea nu este specifica unei singure persoane.
3. Este transmisa din generatie in generatie.Cultura este acumulata in timp si transmisa din generatie in generatie.
4. Este simbolica. Cultura se bazeaza pe capacitatea umana de a simboliza sau de a folosi unele lucruri pentru a le reprezenta pe altele.
5. Este adaptiva. Cultura se bazeaza pe capacitatea umana de a se schimba si adapta.
Deoarece in lume exista difernte culturale intelegerea impactului culturii asupra comportamentului este deosebit de importanta .Cultura poate influenta atitudinea manageriala, ideologia manageriala si chear relatia dintre intrepinderi si guvern. Poate ca cel mai important lucru este influenta culturii asupra modului cum gandesc si se comporta oamenii.
In termeni generali, impactul culturii asupra managementului international este reflectat de cerintele si comportamentul oamenilor.
Sensibilitatea la diferentele culturale creaza posibilitatea analizei evenimentelor din perspectiva culturala. Ceea ce la suprafata poate parea similar este posibil sa fie foarte diferit in alte contexte culturale.
Cultura ca nucleu si origine aetnicului si intr-un anume sens,etnocentrismului,se apara incercand sa reziste in fata ofensei globalizate a economicului realizate prin integrarea industriala,comerciala,financiara si aafacerilor in general,dar si la nivel politic si social.Afirmarea unor modele de management sau comportamentale,ca si asumarealor in alte zone,regiuni,tari sau intrepinderi sunt la origine manifestari ale etnocentrismului si abia apoi pot fi recunoscute ca puncte de sprijin sau consecinte ale globalizarii.De fapt etnocentrismul ajunge sa produca o “expansiune” culturala atunci cand apare o constientizare a unei superioritati, admise inconstient de cei spre care aceasta se produce.Prin comercializarea produselor se realizeaza de fapt un export de cultura.
Exista o “irationalitate culturala”(E.T.Hall) sau un “inconstient cultural” (Jung) care se manifesta prin si in fiecare dintre noi, prin aparenta la o anumita cultura si care limiteaza perceptia si viziunea asupra realitatii, aducandu-ne de fiecare data la ceea ce stim, avem dat, dorim sau voim.analiza unei culturi, ca si actiune intr-un anumit mediu cultural depind in proportii importante de ceea ce este prevazut voluntar sau involuntar in noi si determina obtinerea de rezultate mai degraba marcate de acest gen desubiectivism decat de obiectivitatea pe care n e place sa o afisam si ne-ar conveni sa o inducem altora ca imagine despre noi.
Managementul international trebuie sa recunoasca influienta etnocentrismului si sa ofere raspunsuri la problemele ridicate de acestea sub mai multe aspecte.Practic, managementul international trebuie sa propuna solutii adecvate in raport cu opozitia de principiu a etnocentrismului in ceea ce priveste cel putin cateva elemente importante .
Managementul nu poate fi exportat nici ca stil nici ca modalitate de aplicare.El trebuie adoptat la specificitatea culturala a tarii in care se initiaza sau dezvolta afacerea si anume la specificitatea culturala a Turciei.
Mondializarea lumii afacerilor a dus la aparitia fenomenului diversitatii culturale in interiorul organizatiilor (nu numai al firmelor multinationale, ci si acelor nationale in care lucreaza persoane de diferite nationalitati):manageri si salariati apartinand unor culturi diferite interactioneaza in procesul muncii.Are acest lucru un impact asupra organizatiei si daca da , el este pozitiv sau negativ?Multiculturalitatea poate aduce foloase, poate crea probleme sau si una si alta?Cum ar trebui gestionata diversitatea culturala?
Exista doua abordari gresite in ceea ce priveste aceasta diversitate.Prima dintre ele consta in ignorarea diferentelor culturale pornind de la rationamentul ca natura umana este aceeasi, oamenii avand aceleasi nevoi si dorinte.Managerul ii va percepe pe salariati ca simple proiectii ale propriei sale persoane;el va avea ochi doar pentru asemanarile dintre indivizisi nu va observa sau nu va vrea sa observe disimilaritatile.Fiecare angajat este apreciatstrict in functie de calitatile sale personale si profesionale.In consecinta, vor fi utilizate abordari si metode de management considerate universal valabile,fara a se lua in seama comportamentele salariatilor apartinand diferitelor pattern-uri culturale si impactul interactiunilor transculturale asupra intreprinderii.Specialisti in managementul multicultural au aratat faptul ca ignoranta culturala esteatat o chestiune de perceptie cat si una de conceptie.
Ignoranta culturala este sustinuta si incurajata in multe organizatii si multe tari,explicatia fiind teama de a nu cadea in cea de-a adoua greseala legata de abordarea diferentelor culturale si anume judecarea morala sau profesionala a indivizilor numai prin prisma apartenentei la o natiune sau alta , la o cultura sau alta ;apare astfel riscul devierii spre etnocentrism sau rasism.Confuzia dintre simpla acceptare a diferentelor culturale (recunoasterea faptului ca ele exista)si aceasta judecata I-a facut pe multi manageri sa creada si sa afirme ca preocuparile pentru studierea acestor diferente au un caracter ofensator, fiind manifestarea unei gandiri primitive si imorale. Solutia la aceasta situatieeste admiterea deosebirilor culturale acolo unde ele exista, insa fara a porni de la prejudecata ca unele culturi sunt “bune” si altele “rele”.
Problemele legate de interactiunea persoanelor de diverse culturi in cadrul organizatiilor fac obiectul unei categorii aparte de cercetari de management comparat,si anume cercetarile sinergetice .
Scopul acestor studii este de a determina in ce situatii pot fi folosite mijloace si instrumente de management universale, avind in vedere similaritatile dintre diverse culturi, si in ce situatii sunt necesare abordari specifice, adaptate pluralitatii culturale existente in interiorul organizatiei.Studiile sinergetice urmaresc intelegerea manifestarilor care apar la contactul dintre culturi si elaborarea unor metode de actiune care sa permita utilizarea asemanarilor si diferentelor culturale in folosul organizatiei, ca sursa a dezvoltarii acesteia. Managerii care resping recunoasterea diferentelor culturale se lipsesc deci de o serie de instrumente care le-ar permite sa fructifice avantajele de a lucra intr-un mediu multicultural.
Se disting trei tipuri majore de culturi:
· culturi liniar-active, unde se acorda mare atentie planificarii, organizarii, respectarii programului.Acestei culturi ii apartin in primul rind popoarele germanice(Germania, Elvetia, Austria), dar si anglo-saxsonii(Statele Unite, Marea Britanie), scandinavii (exeptind Finlanda) si sud-africanii;
· culturi multiactive, in care indivizii sunt volubili, energici, mobili, activi, facind dese ori mai multe lucruri deodata.Aici se inscriu tarile latine, atit cele europene, cit si sud-americane (dintre tarile latine europene, in special cele sudice: Italia,Spania,Portugalia),precum si tarile arabe;
· culturi reactive.Reprezentantii acestor culturi acorda deosebita consideratie partenerilor de discutie, ascultand cu atentie propunerile lor si luind decizii in consecinta. Sunt caracterizate de acest tip de cultura tarileAsiei de Sud-est si Japonia, precum si Finlanda.
Aparenta unui angajat la un tip de cultura sau alyul va determina caracteristicile acelui angajat in ceea ce priveste disponibilitatea spre comunicare; stilul de lucru, atitudinea fata de ierarhie si birocratie si asa mai departe.

2.2. Influenta limbii

Limba este componenta principala a culturii unui popor intrucat cea mai mare parte a culturii unei societati se regaseste in limbajul vorbit. Ea reflecta natura si valorile culturii.
In managementul international, limba are patru semnificatii distincte. In primul rand, ea aste un mijloc important de culegere si evaluare a informatiilor.Cele mai viabile informatii se obtin atunci cand esti o parte a mediului si nu doar un observator din afara.In al doilea rand , limba permite accesul la societatea locala. Vorbirea unei limbi de circulatie universala nu este suficienta pentru cunoasterea in profunzime a acelei societati. In al treilea rand, limba contribuie intr-o masura semnificativ la cresterea gradului de comunicare cu partenerii locali sau membrii canalelor de distributi. In sfirsit, limba se extinde dincolo de capacitatea de comunicare, dincolo de mecanismul traducerii si interpretarii unui text.
Pentru depasirea baierelor lingvistice, managerii au la dispozitie trei posibilitati: traducerea directa a materialelor scrise, folosirea de interpreti si invatarea limbii straine.
Comunicarea simbolica este la fel de importanta. A fi punctual este o norma de comportament in S.U.A., in schimb in alte culturi a intarzia este o obisnuinta.Strans corelata cu folclorul si religia, comunicarea simbolica este un factor primordial in comunicarea non verbala.Unicitatea unei culturi poate fi usor identificata in simbolurile sale, cu semnificatiile ei distincte.
Alaturi de simboluri, in comunicare un rol deosebit de important il au miscarile corporale, gesturile, modul de a adresa solicitarile, semnificatia numerelor.

2.3.Influenta religiei
Pentru intelegerea deplina a culturii, este necesara si cunoasterea comportamentului mental, interior care da nastere manifestatiilor externe. In general, religia unei culturi este aceea care ne da cea mai buna patrundere psihologica a acestui comportament.Prin urmare, desi firma internationala este interesata in cunoasterea modului cum se comporta oamenii ca muncitori sau consumatori, sarcina conducerii va fi facilitata de intelegerea motivatiei unui anumit comportament.
Religia este unul din elementele cele mai sensibile ale culturii.Religia presupune existentei unei forte supranaturale care ne guerneaza vietile.Ea defineste idealurile de viata, care sunt reflectate la randul lor in atitudinile si valorile societatii si indivizilor.
Religia sta la baza similaritatilor cultuale in tarile care impartasesc aceleasi cerinte si comportamente. Impactulacestor similaritati poate fi evaluat prin studierea religiilor dominante din lume: crestinismul, islamismul, hinduismul, budismul, confucianismul, animismul.
TURCIA are 99% din populatie musulmani, deci sunt islamici. Islamismul este o religie monoteista, fondata de profetul Mahomed si este bazata pe perceptele Coranului -;carte sfanta la musulmani. Un element important al credintei musulmane il constituie faptul ca ceea ce se intimpla, bun sau rau, se datoreaza vointei divine si este dinainte scris.
Musulmanii nu consuma carne de porc si alcool. Este interzisa si camata, insa in practicile moderne de afeceri interdictia aceasta este adeseea ignorata.Citeva implicatii ale islamismului asupra managementului sunt redate in tabelul de mai jos:
Implicatiile islamismului asupra managementului international
Elemente Implicatii asupra managementului
I. Concepte fundamental islamice
1. Unitatea Standardizarea produselor si apromovarii, loialitatea fata de marca
2. Legitimitatea Garantii ale produsului mai putin formale, profit satisfacator,nu maxim
3. Zakat (2,5% taxa obligatorie la reclamele “bogate” ) Publicitate institutionala, folosirea profitului pentru scopuri caritabile
4. Interzicerea luarii de camata Creditul nu se poate folosi ca instrument de marketing, ci doar reducerile de pret in numerar
5. Suprematia vietii umane Alimentele pentru animalele de casa sunt mai putin importante, reclama trebuie sa reflecte inaltele valori umane
6. Comunitatea Dezvoltarea serviciilor comunitare, pachete de alimente “kosher”
7. Abstinenta Produse nutritive si usor digestibile la inceputul si sfirsitul postului, dezvoltarea de bauturi nealcoolice, alimente cu caracter vegetal
8. Environmentalism Acceptarea echipamentelor antipoluante
9. Rugaciunea zilnica Program de lucru, traficul consumatorului, etc

II. Cultura islamica
1. Obligatii familialesi de casa Comunicarea din om in om, utilizarea grupurilor de referinta
2. Obligatia sacra fata de parinti Reliefarea sfatului sau aprobarii parintilor in reclama
3. Obligatia ospialitatii Elaborarea de produse simbol al ospitalitatii
4. Conformarea cerintelir codului de conduita sexuala si interactiune sociala. Imbracarea modesta a femeilor in public b. separarea audientei masculine de cea feminina Magazine speciale pentru femei, cu promovarea mai personala a produselorAccesul la femeile consumator se poate face prin femei vanzatori, cataloage, magazine pentru femei, demonstratii la domiciliu
5. Obligatia respectarii sarbatorilor religioase Oferirea de cadouri
Sursa: dupa Jeannet, P.R,Hennessey, H.D., International Marketing Management, Houghtm, Mifflin Company, Boston, 1998, p. 79-80.

CAP. III.

COMUNICAREA SI MANAGEMENTUL

3.1. Procesul general de comunicare

Comunicarea reprezinta procesol de transmitere a unui mesaj de catre emitator, printr-un canal de comunicatii, unui receptor de informatii.
Elementele procesului de comunicare sunt: emitatorul, mesajul, canalul de comunicatie, receptorul si reactia. (fig.3.1.)

Fig. 3.1. Modelul comunicarii

Emitatorul. Expedierea unui mesaj se poate face pe cale scrisa sau orala. Pentru aceasta se aleg simboluri -; de regula cuvinte sau imagini -; care trebuie sa exprime in mod corect mesajul, in asa fel incat receptorul sa il inteleaga si sa reactioneze la acesta . Codificarea si expedierea mesajului sunt influentate atat de stimulii externi cat si de cei interni.
Stimulii externi (o tranzitie de afaceri, o intilnire, un interviu, o facturare intirziata etc.) determina expedierea unui mesaj. In timp ce se cauta o modalitate de formulare a mesajului, emitatorul rectioneaza si la diferite conditii ale mediului extern -; zgomot, disconfort, obiceiuri culturale.
Stimulii interni au si ei o influenta complexa asupra modului de transformare a ideii in mesaj. In codificare, alegerea simbolurilor este afectata de experienta personala - mentala, fizica, psihologica, semantica.Modul de transmitere a ideilor poate fi influentat si de atitudini, opinii, educatie, statut social, abilitati de comunicare. De o deosebita importanta sunt si perceperea de catre emitator a punctului de vedere, a nevoilor, deprinderilor, statutului, abilitatii mentale si experientei receptorului. Pe scurt, emitatorul decide care sunt cele mai potrivite simboluri pentru transmiterea mesajului si ce mecanism de expediere este mai corespunzator -; cel scris sau oral.
Mesajul. Mesajul este format din simboluri verbale (scrise sau nescrise) si nonverbale folosite pentru transmiterea ideilor de la emitator la receptor.
In conceperea mesajului trebuie luat in considerare continutul lui, modul de interpretare a acestuia de catre receptor si modul in care va afecta relatia emitatorului cu receptorul.
Canalul. Canalul reprezinta mijlocul prin care mesajul este transmis de la emitator la receptor. Se poate folosi astfel un canal scris -; prin cuvinte sau simboluri grafice transpuse pe hartie -; sau printr-un canal oral -; cuvinte transmise oral.
Ca si continutul mesajului, alegerea canalului este influentata de relatia dintre emitator si receptor.Caracterul mesajului -; simplu sau complex si locul unde se afla receptorul -; in interiorul sau exteriorul organizatiei -; sunt alti factori care influenteaza alegerea canalului.
Receptorul. Receptorul este cititorul sau ascultatorul, adica decodorul mesajului. Ca si emitatorii, receptorii sunt influentati de mediul extern si de stimulii interni. Ei primesc mesajele prin ochi sau urechi si uneori prin atingeri si le decodeaza -; interpreteaza -; prin prisma propriei lor experiente. Nu toti oamenii au aceleasi experiente. Atitudinile, abilitatile, opiniile, deprinderile de comunicare si obiceiurile culturale variaza si de aceea interpretarile vor fi diferite sau gresite in raport de ceea ce a dorit emitatorul.
Reactia.Receptorul reactioneaza in cele din urma printr-un raspuns corect datorita interpretarii corecte a mesajului sau printr-un mesaj incorect cauzat de interpretarea eronata a acestuia. Succesul sau esecul comunicarii este reflectat de reactia obtinuta la mesaj.

3.2. Comunicarea internationala

Comunicarea are o importanta deosebita in managementul international datorita dificultatilor in transmiterea semnificatiilor dintre emitatorii si receptorii din diferite tari.
Asa cum se observa din fig. 3.1.. atat emitatorul cat si receptorul sunt influentata atat de
Stimuli externi si interni. In comunicarea internationala acesti stimuli sunt influentati de diferentele nationale caat si de cele individuale dintre tari. In fig. 3.2. sunt prezentate barierele si variabilele de comunicare cu carese confrunta emitatorii si receptorii mesajelor pe arena internationala.

Fig. 3.2. Variabilele care influenteaza comunicarea internationala

3.3 Variabile nationale
Variabilele nationale care influenteaza comunicarea: mediul economic, mediul cultural, mediul politic si mediul legal.
3.3.1.Mediul economic . Comunicarea este influentata de urmatorii factori: protectionism, liberalism, infrastructura, alte caracteristici ale economiei.
A. Protectionismul.
Comertul, prin natura sa, presupune un schimb voluntar de bunuri intre doua tari. Lipsind elementul coercitiv, schimbul trebuie realizat in avantajul ambelor parteneri. Ca orice activitate competitiva, comertul are avantajele si dezavantajele sale. Prin cresterea concurentei, preturile produselor importate se vor micsora si va creste cererea la export de produse autohtone mai eficiente. In ambele cazuri vinzarile cresc, profiturile se maresc, si pretul actiunilor va urca. Consumatorii de produse importate si realizatorii de produse pentru export vor beneficia de aceste noi conditii.
Este o realitate faptul ca exista beneficiari si victime in comertul liber, asa cum exista, virtual, in orice schimb. Tocmai in aceasta realitate rezida principalul motiv al legislatiei protectioniste. Victimele comertului liber sunt foarte vizibile, iar pierderile lor cuantificabile. Guvernele folosesc protectionismul ca pe un mijloc de a diminua pierderile din activitatile de comert.
Desigur, exista o multitudine de motive care determina aceste masuri protectioniste.Ele pot fi grupate astfel:
· Protejarea pietii interne
· Protejarea ramurilor tinere
· Necesitatea pastrarii banilor in tara
· Incurajarea acumularii capitalului
· Mentinere standardului de viata si a salariilor reale
· conservarea resurselor naturale
· industrializarea natiunilor cu salarii mici
· mentinerea ocuparii si reducerea somajului
· apararea nationala
· cresterea marimii afacerilor
· represalii si tranzactii avantajoase
Un exemplu concludent este acela de creare a zonelor libere.

ZONELE LIBERE
Stimulente in zonele libere
Zonele libere sunt considerate zone speciale in care interventia statului in economie este minimizata. Companiile care activeaza in zonele libere sunt scutite de la taxe vamale, impozite pe venit si corporatiste, TVA si alte impozite, plati si taxe.
Aceasta sectiune este bazata pe publicatiile Subsecretariatului
Zonele Libere sunt suprafete speciale in care reglementarile referitoare la comert, economie si sistemul financiar nu sunt aplicabile sau sunt aplicabile partial. Zonele libere sunt de asemenea suprafete unde sunt in vigoare stimulente suplimentare si unde este oferit un climat mai favorabil pentru afaceri, pentru a promova activitatile industriale si comerciale.
Dupa ce legislatia respectiva a intrat in vigoare in 1985, au fost stabilite 17 zone libere cu obiectivul de a promova investitiile orientate spre export si productie in Turcia, acelerand intrarea de capital strain si tehnologie, si crescand utlizarea finantarii externe si a posibilitatilor de comert.
Mersin (1987) Antalya (1987)
Aegean (1990) Aeroportul Istanbul Atatürk (1990)
Trabzon (1992) Istanbul-Leather (1995)
Eastern Anatolia (1995) Mardin (1995)
Bursa de valori ISE (1997) Izmir Menemen-Leather (1998)
Rize (1998) Samsun (1998)
Istanbul Thrace (1998) Kayseri (1998)
Europa (1999) Gaziantep (1999)
Adana-Yumurtalik (1999)
Productia, depozitarea, ambalarea, comertul in general, serviciile bancare, de leasing si asigurari sunt cateva din activitatile care pot fi desfasurate in zonele speciale. Investitorii sunt liberi sa-si construiasca propriile sedii, in timp ce autoritatile din zona ofera spatii pentru birouri, ateliere, sau depozite pe baza de inchiriere in conditii atractive. Toate activitatile care sunt deschise sectorului privat turc sunt deschise de asemenea si pentru joint-ventures ale companiilor straine.
Localizarea geografica a Turciei furnizeaza avantaje semnificative pentru Zonele Libere turce. In general, acestea sunt adiacente porturilor majore de la marile Mediterana, Egee si Marea Neagra. In plus, sunt situate in aria de acces facil de la aeroporturile si autostrazile internationale. Nu exista reglementari privind pretul, standardele, cantitatea sau calitatea bunurilor produse sau privind folosirea monedei straine.
Volumul de comert din zonele libere a atins 7,7 miliarde USD la sfarsitul anului 1998 si 7.8 miliarde USD la sfarsitul anului 1999.

STIMULENTE OFERITE
· Zonele Libere sunt zone unde nu se aplica impozite. Veniturile si incasarile generate in Zonele Libere sunt scutate de la impozitare, inclusiv de impozitele pe venit, impozitul total aplicat intreprinderii si taxa pe valoarea adaugata.
· Perioada de valabilitate a unei licente de operare este de maxim 10 ani pentru utilizatorii care inchiriaza terenul, si de 20 de ani pentru cei care isi construiesc propriile birouri in Zona. Daca licenta de operare este pentru productie, aceste termene se ridica la 15 si 30 de ani pentru cei care inchiriaza si respectiv pentru investitori. Perioada licentei de operare poate fi extinsa in urma cererii la 99 de ani, potrivit tipului de investitie.
· Castigurile si veniturile pot fi transferate in orice tara, inclusiv Turcia, in mod liber fara nici o permisiune prealabila si nu sunt supuse nici unui fel de taxe, impozite sau alte impuneri.
· Nu exista o limitare a proportiei participarii cu capital strain la investitie.
· Spre deosebire de cele mai multe Zone Libere din alte parti, in Zonele Libere turce sunt premise vanzari pe piata interna. (Vanzarile pe piata interna sunt supuse unei taxe de 0.5 % din valoarea tranzactiei.) Monedele utilizate in zona sunt valute straine convertibile acceptate de Banca Centrala a Turciei.
· Infrastructura Zonelor Libere Turce este comparabila cu standardele internationale.
· Demersurile preliminare si birocratia au fost minimizate in timpul fazelor de aplicare si operationale, prin autorizarea unei singure agentii care sa se ocupe de aceste proceduri.
· Pentru o perioada de 10 ani care a urmat inceperii operatiunilor in Zonele Libere, grevele si incetarea lucrului nu sunt admise. Totusi, orice dispute care apar in timpul negocierii colective in perioada mentionata vor fi reglementate de Consiliul Superior de Arbitraj.
· Legea Municipalitatii, Legea Pasapoartelor, Legea Investitiilor Straine, Legea de Incurajare a Investitiilor Straine si alte prevederi ale legilor contrare Legii Zonelor Libere nu vor fi aplicabile.
Pentru a se angaja in operatiuni in Zonele Libere, trebuie obtinuta o licenta de operare de la Directoratul General al Zonelor Libere din Subsecretariatul pentru Comert Exterior.

VOLUMUL ANUAL DE COMERT DIN ZONELE LIBERE(1000 US $)
ZONES 1997 1998 % 98/97 1999 % 99/98
MERSIN 1.792.600 1.697.068 -5,3 1.504.442 -11,4
ANTALYA 180.592 168.084 -6,9 176.153 4,8
AEGEAN 1.429.659 1.446.380 1,2 1.188.896 -17,8
IST-ATATURK AIRPORT 866.232 1.778.062 105,3 2.196.891 23,6
TRABZON 96.196 57.482 -40,2 26.662 -53,6
IST-LEATHER 1.127.785 2.354.483 108,8 2.486.357 5,6
EAST ANATOLIAN 1.001 476 -52,5 614 28,9
MARDIN 13.808 13.698 -0,8 5.270 -61,5
MENEMEN 178.578 180.678 1,2
SAMSUN 1.958 4.384 123,9
RIZE 1.726 11.987 594,6
IST.THRACE 19.769 72.784 268,2
AVRUPA 12.834
GAZIANTEP 15.750
KAYSERI 656
ADANA-YUMURTALIK 2.202
TOTAL 5.507.874 7.717.764 40,1 7.886.560 2,2
Sursa: Directoratul General al Zonelor Libere din Subsecretariatul pentru Comert Exterior.

Pentru incurajarea dezoltarii ramurilor autohtone si protejarea ramurilor existente, guvernele pot stabiliunele bariere in calea comertului, cum sunt:Tarifele vamale,contingentarile, restrictiile voluntare la export, boicotul, barierele monetare, standardele, barierele de oiata.
Tarifele vamale.
Tariful vamal reprezinta o taxa impusa de guvern asupra produselor importate din alte tari.
Zonele libere sunt considerate zone speciale in care interventia statului in economie este minimizata. Companiile care activeaza in zonele libere sunt scutite de la taxe vamale, impozite pe venit si corporatiste, TVA si alte impozite, plati si taxe.

3.4. Stiluri de management
Stilul de management poate fi definit ca procesul de influentare a oamenilor pentru realizarea anumitor obiective. In managementul international cunoasterea stilurilor de conducere este foarte importanta.
In abordarea stilurilor de management in arena internationala trebuie analizate doua stiluri comparative:
1. Modul cum ii vad managerii pe subordonati;
2. Abordarea stilurilor de conducere prin caracteristicile de comportament autocrat-participative ale managerilor
1. Modul cum ii vad managerii pe subordonati
La baza stilurilor de management stau opiniile managerilor privind modul de comportament al salariatilor. Intr-un mod vor conduce managerii care considera salariatii lenesi, lucacrand doar pentru bani si in altul cei care considera ca subordonatii isi asuma initative si responsabilitati. Din acest punct de vedere are o deoseobita relevanta teoria X si Y.
Managerul adept al teoriei X crede ca oamenii sunt in esenta lenesi si pentru ai pune la lucru trebuie amenintati sau impinsi din urma. Caracteristicile teoriei X sunt sintetizate astfel:
· Oamenilor, prin natura, nu le place sa munceasca si vor evita munca ori de cate ori este posibil;
· Muncitorii au ambitii mici, incearca sa evite responsabilitatile si prefera sa fie indrumati;
· Nevoia principala m salariatilor reprezinta siguranta muncii
· Pentru m face oamenii sa-si indeplineasca obiectivele sunt necesare controlul, corectia, amenintarile si pedepsile.
Managerul adept al teoriei Y crede ca in conditii normale, oamenii nu numai muncesc din greu, dar cauta sa-si asume responsabilitati, sa fie creativi. Caracteristicile acestei teorii sunt sintetizate astfel:
· Realizarea efortului fizic si mental la serviciu este tot atat de naturala ca si odihna sau jocul;
· Controlul si pedepsele nu sunt singurele modalitati de convingere m salariatlior sa-si atinga obiectivele. Daca oamenii sunt orientati spre obiective, se vor controla si dirija singuri;
· Angajarea in realizarea anumitor obiective este determinata de rasplata pentru munca lor
· In conditii normale de lucru fiinta umana medie nu numai ca accepta responsabilitatile, dar le si asuma.
· Capacitatia de imaginatie, originalitate si creativitate in solutionarea problemelor este uniform distribuita printre salariati;
· In viata industriala modrena potentialul intelectual modern al fiintei umane medii este doar partial exploatata.

2. Abordarea stilurilor de management
Stilurile de management pot fi rezumate in trei categorii: autoritar, paternalistic si participativ
Stilul autoritar este specific managerilor care nu accepta sugestii din partea subalternilor. Acesti manageri sunt adeptii teoriei X. Ei sunt preocupati de realizarea atributiilor si controlul realizarii sarcinilor. Stilul este eficient in conditii de criza, dar este folosit de unii manageri indifirent de situatie. Acest stil micsoreaza interesul subordonatilor, iar in absenta managerului randamentul subordonatilor scade simtitor.

Stilul paternalistic combina concentrarea asupra muncii cu cea a protectiei subordonatilor. Ea poate fi sintetizata in expresia: “munceste din greu si firma va avea grija de tine”. Managerii cu acest stil sunt adeptii teoriei X “indulcite” deoarece se bazeaza pe un control strict, combinat cu preocuparea pentru bunastare. Acest stil este specific managerilor japonezi.
Stilul participativ este orientat atat spre realizarea sarcinilor de munca cat si asupra oamenilor. acesti manageri incurajeaza subordonatii sa asume autoriatea si controlul muncii. managerii cu acest stil sunt adeptii teoriei Y.
Cercetarea atitudinilor managerilor europeni fata de stilurile de conducere s-a axat pe procesul de luare a deciziilor, asumarea riscurilor, planificarea strategica si proiectarea organizarii. cei francezi si germani prefera stilul mai autoritar. Managerii scandinavi au un stil mai participativ. In general, managerii europeni tind sa aiba un stil mai participativ
Managerii din Turcia au o mare capacitate de conducere si intiativa. Totusi, participarea si controlul intern sunt mai reduse decat in alte tari. Unele diferenta dintre managerii sunt redate in tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. - Diferenta intre managerii din Turcia si cei din Occident
Dimensiune Manageri din Turcia Manageri din Occident
Stil de conducere Foarte autoritar. Prea multe directive. Mai mic accent pe personalitatea managerului si mai mult pe stilul si performanta acestuia.
Structura organizatorica Foarte birocratica, supercentralizata. Relatii vagi. Mediu imprevizibil si ambiguu. Mai putin birocratica, mai multa delegare. Structura relativ centralizata.
Luarea deciziilor Planificare ad-hoc. Deciziile se iau la nivel superior. Evitarea riscurilor mari. Tehnici sofisticate de planificare. Instrumente moderne de luare a deciziilor.
Evaluarea si controlul performantelor Mecanism de control informal, rutina. Lipsa sistemelor puternice de evaluare a performantelor. Sistem de control modern, cu accent pe reducerea costurilor si eficienta organizatiei.
Politici de personal Accent mare pe persoanele si angajarea persoanelor de “origine sociala sanatoase”. Politici solide de personal. Pregatirea salariatilor este de regula criteriul esential in selectie.
Comunicare Tonul depinde de pozitia sociala, putere si influenta familiei. Lantul de comanda trebuie respectat strict. Prieteniile sunt puternice. Accent pe egalitate si reducerea diferentelor. Prietenia nu este atat de puternica

CAP. IV.

DATE DESPRE RISCURILE IN AFACERILE ECONOMICE

4.1. Economia pe scurt
DATE CHEIE
Populatia 62.8 milioane(1999)
Rata de crestere a populatiei 1.58 % (1990-97)
Orase principale · Ankara (Capitala - 3.6 milioane) · Istanbul (9.1 milioane) · Izmir (3.1 milioane) · Bursa (1.9 milioane) · Adana (1.7 milioane)
Moneda Lira Turceasca

PRINCIPALI INDICATORI ECONOMICI
1999 2000 2001 2002
PNB (mld. USD) 184.6 194.1 205.8 187.3
PNB pe cap de locuitor (USD) 2,928 3,079 3,213 2,878
Cresterea PNB (%) 7.1 8.3 3.9 -6.4
Exporturi (FOB) (mld. USD) 23.2 26.2 26.9 26.5
Importuri (CIF) (mld. USD) 43.6 48.5 45.9 40.6
Balanta comertului exterior -20.4 -22.4 -19.0 -14.1
Balanta de conturi actuala (mil. USD) -2,437 -2,638 1,984 -1,364
Datoria externa importanta (mld. USD) 83.9 91.0 106 111
Datoria externa importanta / PNB (%) 54.9 47.0 51.3 60.1
Deficit bugetar / PNB (%) 8.3 7.6 7.0 11.8
Inflatia in preturi cu ridicata 75.9 81.8 71.8 53.1
Sursa: Organizatia de Planificare a Statului
Economia turca a fost re-modelata si a devenit mai deschisa spre exterior odata cu programul de ajustare structurala lanasat in anii '80. Infiintarea pietelor monetare si de capital, liberalizarea schimburilor si ratele dobanzilor si alte tipuri de preturi au intensificat eficienta politicilor monetare, fiscale si de venituri. Regimul de import liberalizat, noile investitii straine si politicile de promovare a exporturilor au permis Turciei sa-si ocupe locul sau in economia globala. In acest context, cresterea economica constanta a fost insotita de o schimbare semnificativa in structura PNB; cota industriei, si in special a serviciilor, au marcat cresteri importante.

De cand a inceput sa aplice principiile economiei de piata in anii '80, rata de crestere anuala a PNB-ului Turciei a fost in medie de 5% facand ca tara sa fie una dintre cele mai mari economii din regiune.
Totusi, recesiunea economica din Asia de Sud-Est urmata de criza din Rusia din august 1998 au afectat economia Turciei in mod nefavorabil in anul 1999. Dificultatile s-au inrautatit din cauza cutremurelor devastatoare din august si noiembrie. Pierderile economice cauzate de aceste dezastre naturale s-au ridicat la aproximativ 5% din PNB-ul Turciei. Drept rezultat, a existat o scadere de 6.4% a PNB-ului in 1999.
Spre sfarsitul anului 1999, guvernul a lansat un program de stabilizare economica pentru a realiza o crestere economica stabila prin reducerea deficitului bugetar si a ratei inflatiei. Programul consta in politici monetare si fiscale stricte, sprijinite de reforme structurale.
Principalele puncte ale Programului de Stabilitate si Sistematizare sunt;
· Reforme constitutionale structurale permitand arbitrarea internationala
· Reforme sociale structurale pentru a reduce deficitul de asigurari sociale
· Reforme in agricultura
· Politici financiare si de management pentru a reduce deficitul bugetar
· Accelerarea procesului de privatizare
· Restructurarea sectorului bancar prin control si supraveghere stricta
· Adoptarea de noi regimuri de schimb care sa corespunda ratei inflatiei
Ca urmare a acestor schimbari promitatoare si a angajamentelor guvernului, FMI a fost de acord sa semneze un acord stand-by pe trei ani in valoare de 4 miliarde dolari. Guvernul a obtinut de asemenea un imprumut de 3 miliarde dolari de la Banca Mondiala ca sprijin pentru implementarea reformelor structurale.
Dovada candidaturii Turciei ca membru deplin al Uniunii Europene la summit-ul de la Helsinki din decembrie 1999 a fost un alt eveniment important al anului.
Turcia este:
* membru al :
· Natiunilor Unite
· Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC)
· Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE)
· Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca Mondiala- BIRD)
· Fondului Monetar International (FMI)
· Agentiei de Garantare Multilaterala a Investitiilor (AGMI)
· Bancii Islamice de Dezvoltare
· Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD)
· Bancii Asiatice de Dezvoltare
· Cooperarii Economice a Marii Negre (CEMN)
(Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Greece, Moldova, Romania, Russian Federation, Turkey and Ukraine)
· Organizatiei de Cooperare Economica (OCE)
(Afghanistan, Azerbaijan, Iran, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Pakistan, Tajikistan, Turkey, Turkmenistan and Uzbekistan)
· Celor 8 tari in Dezvoltare (D-8)
(Bangladesh, Egypt, Indonasia, Iran, Malaysia, Nigeria, Pakistan and Turkey)

4.2.Comertul exterior
Exporturile Turciei constau din 89,4% produse prelucrate, 9% produse agricole si 1,4% materii prime minerale. Importurile Turciei constau in mare din produse prelucrate, cu 85,3%, urmate de produse agricole cu 10,5% si materii prime minerale cu 4,1%. Potrivit clasificarii BEC, bunurile de consum au o pondere de 52,2% in exporturile totale ale Turciei; in timp ce bunurile intermediare au 40,8% iar bunurile de capital au o pondere de 6,8%. In contextul BEC, importurile Turciei constau din 65,3% bunuri intermediare, 21,5% bunuri de capital si 12,4% bunuri de consum.

COMERTUL EXTERIOR PE REGIUNI
1999 2002
Export Import Export Import
Tarile OCDE 16.979 33.472 18.039 28.326
Tarile UE 13.498 24.075 14.333 21.419
Germania 5.460 7.316 5.470 5.881
UK 1.740 2.683 1.830 2.190
Italia 1.557 4.222 1.685 3.192
Franta 1.305 3.034 1.570 3.128
Olanda 889 1.446 932 1.316
Spania 513 1.276 751 1.262
SUA 2.233 4.054 2.437 3.081
Japonia 113 2.046 122 1.393
Tarile AELS 357 1.169 362 926
Alte tari OCDE 3.125 8.228 3.345 5.981
Tari non OCDE 9.164 12.032 7.768 11.858
Europa 3.980 4.673 2.749 4.670
Federatia Rusa 1.348 2.155 587 2.372
Africa 1.819 1.758 1.659 1.690
America 234 725 243 495
Orientul Mijlociu 2.191 1.943 2.205 1.988
Alte tari asiatice 636 2.626 696 2.392
Alte tari 304 307 216 624
Cooperarea Marii Negre* 3.238 4.331,6 2.169,6 4.295
Tarile CSI* 2.667 3.724 1.531 3.732
Total 26.974 45.921 26.588 40.692
*Grupe de tari selectate
Sursa: SIS
Cel mai mare partener comercial al Turciei este Germania, urmata de SUA, UK, Italia, Franta si Rusia. Primele opt tari au totalizat 57,5 % din total exporturi si 55,5 din total importuri in 1999.

4.3. Facilitati de creditare
Ca urmare a angajamentului Turciei de a elimina subventiile la export in concordanta cu prevederile Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) si eliminarea in consecinta a subventiilor directe la export, creditele pentru export impreuna cu programele de asigurare/garantare extinse prin Banca Eximbank a Turciei au jucat un rol crucial in asigurarea cresterii stabile a exporturilor. Ca sa poata garanta, finanta si in acelasi timp asigura proiectele de investitii ca si exporturile companiilor turce, Banca Eximbank a Turciei a semnat Acorduri de Cooperare sau Asigurare Multilaterala cu partenerii sai din Franta (COFACE), Belgia (OND-DUCROIRE), SUA (US Eximbank), Germania (HERMES), Israel (IFTRIC), Canada (EDC), Japonia (EID/MITI), China (Eximbank China), Malaezia (Eximbank Malaezia) si Egipt (ECGE).
In indeplinirea acestor obligatii, Eximbank Turcia mai coopereaza cu institutii financiare internationale ca BERD, Banca Asiei de Dezvoltare si AGMI pentru acoperirea garantiilor bunurilor si serviciilor din tarile lumii a treia in Turcia ca si exporturile si proiectele de investitii ale firmelor turcesti in aceste tari. Printre programele oferite de Eximbank Turcia sunt: Creditele de Export pentru Pre-expediere, Credite de Cumparare, scheme de Asigurari pe termen scurt si Asigurari pentru credite la export.


4.4. Investitia straina directa
Liberalizarea si cresterea rapida a economiei in ultimii ani au facut din Turcia o piata atractiva pentru investitorii straini. A investi in Turcia inseamna de asemenea a se baza pe legi care sa protejeze capitalul strain, a lucra intr-un mediu total liberalizat, a avea posibilitatea de a recruta forta de munca calificata, si a beneficia de o moneda turceasca convertibila ca si de repatrierea libera a profitului a capitalului.

10 MOTIVE BUNE PENTRU A INVESTI IN TURCIA:
1. Localizare geografica unica - Turcia beneficiaza de o asezare foarte speciala la intersectia Occidentului cu Orientul, acoperind Asia si Europa din punct de vedere geografic. Apropierea de noile piete emergente din Orientul Mijlociu si Asia Centrala creeaza oportunitati de afaceri unice.
2. Un puternic istoric de investitii internationale -Experienta a mai mult de 4000 investitii cu capital strain, incluzand 104 din Top Fortune 500 al companiilor, confirma Turcia ca o localizare predominanta a investitiilor.
3. O economie in rapida dezvoltare - Rata medie de crestere de 6,8 % pentru ultimii trei ani inainte de 1999, care se situeaza bine asupra ratei multor tari OCDE, presupune o economie dinamica si in crestere. Rapoartele OMC declara de asemenea ca Turcia este printre cele mai dinamice 20 de tari din comertul mondial.
4. O piata interna uriasa - Cu o populatie de 63 milioane si o putere de cumparare a consumatorului in crestere, Turcia ofera o piata interna uriasa si dinamica pentru investitori.
5. Forta de munca competitiva, inalt calificata - Forta de munca turca este binecunoscuta pentru aptitudinile sale si capacitatea sa de a invata, iar ratele competitive ale fortei de munca ofera avantaje de varf pentru ramurile industriale.
6. Inalte standarde de calitate - Noua generatie orientata spre calitate atat in sectoarele de productie cat si de servicii asigura nivele inalte ale calitatii. Companiile turce si-au dovedit standardele inalte de calitate prin castigarea Premiului European al Calitatii consecutiv 1996 si 1997 ca si prin castigarea Premiului European al Calitatii pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii..
7. Poarta de intrare pentru resursele de energie - Turcia este situata la poarta de intrare a Orientului Mijlociu la petrolul Caspic si la gazele naturale din Asia Centrala, vare sunt considerate ca viitoarele rezerve de energie ale lumii.
8. O retea de telecomunicatii bine dezvoltata - Turcia are o retea de telecomunicatii relativ "tanara" cu ultima tehnologie, care poate usor concura cu tarile dezvoltate.
9. Stabilitate politica si economica - Turcia este identificata cu regimul sau parlamentar democratic si cu o economie stabila in crestere in regiunea sa.
10. Legaturi puternice cu Caucazia si Asia Centrala - Turcia este investitorul majoritar in republicile Caucaziene si din Asia Centrala. Datorita legaturilor sale culturale si istorice puternice, Turcia furnizeaza un acces privilegiat si o baza perfecta pentru dezvoltarea de afaceri in aceste tari.

4.4.1. Investitiile straine in TURCIA(milioane USD)
Anul Nr. de firme(cumulat) Total investitie actuala Total investitiecumulata Autorizatii Capital Strain
1994 1172 488 1,583 821
1995 1525 855 2,438 1,512
1996 1856 1,005 3,443 1,861
1997 2123 1,041 4,484 1,967
1998 2330 1,242 5,726 1,820
1999 2554 1,016 6,742 2,125
2000 2830 830 7,572 1,485
2001 3161 1,127 8,699 2,938
2002 3582 964 9,663

4.4.2 Stimulente investitionale
Sistemul stimulentelor poate fi clasificat in trei mari parti:
· Regimul general al stimulentelor,
· Stimulentele acordate intreprinderilor mici si mijlocii (IMM),
· Stimulente acordate regiunilor mai putin dezvoltate.
In principiu, companiile cu capital strain pot beneficia de toate stimulentele si toate reducerile acordate companiilor locale. Acest tratament egal este