Lucrare de diploma

Capitolul I. Definirea investitiilor internationale j2y21ye

1.1. Investitia. Definitie

Ne referim la investitii in legatura cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea obtinerii unor profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert.
Sacrificiul are loc in prezent si e sigur. Recompensa pentru el vine mai tarziu, daca vine, si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elementul care predomina este timpul (exemplu: investitia in bonurile de tezaur guvernamentale), in altele riscul este atributul dominant ( investitia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achizitionarea actiunilor intreprinderilor care se privatizeaza).
Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, in timp ce investitia reprezinta de fapt un consum sacrificat in prezent in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.

1.2. Tipuri de investitii

In economie exista mai multe tipuri de investitii. Unele dintre acestea presupun tranzactii financiare intre agentii economice, altele presupun implicarea in tranzactii si a unor bunuri materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. In primul caz, investitorul intra in posesia unor active specifice: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit sau bouri de tezaur. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa, deoarece cele doua tipuri coexista.
Trebuie de retinut ca in perioadele precapitaliste majoritatea investitiilor reale nu implicau nici un fel de tranzactii financiare.
In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara. De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni etc.

1.3. Tipuri de investitori

Termenul “speculatie” este folosit de multe ori in sens peiorativ. Nu exista vreo diferenta de esenta intre ce le doua concepte: cel de investitor si cel de speculator.
Speculatorul reprezinta un tip aparte de investitor, care se individualizeaza printr-un comportament specific:
- speculatorul are o atitudine diferita fata de risc, in comparatie cu investitorul obisnuit : primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit e mare, cel de-al doilea prefera un risc cat mai scazut;
- decurgand din aceasta atitudine, speculatorul mizeaza pe un profit anormal de mare corespunzator cu riscul pe care si-l asuma, in timp ce investitorul obisnuit conteaza pe un castig normal de mare;
- speculatorul actioneaza mai mult pe termen scurt, in timp ce pentru o investitie obisnuita orizontul de timp este relativ mai mare;
- in timp ce majoritatea agentilor economici considera ca informatiile si semnalele furnizate de piata sunt corect interpretate de catre toti, speculatorul crede ca are un avantaj informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care alti nu o intrevad.
Contrar aparentelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva, un puternic factor de echilibru. Daca nu ar exista agentii economici care sa preia riscul pe care alti il evita, mecanismele economice ar avea tendinta de blocare. Prin speculatie are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.

1.4. Rolul investitiei

Inainte de a defini investitiile internationale, este necesara cunoasterea rolului economic al investitiei la nivelul economiei nationale. Aceasta chestiune de maxima importanta a ocupat un loc central in toate curentele de gandire economica.
Investitiile in model clasic
Economistii clasici si mai tarziu cei neoclasici, au constatat ca “oferta isi creeaza propria-i cerere”. Astfel s-a creat si dezvoltat suportul teoretic al rolului statului in economie. Acestia sustin ca:
- procesele si fenomenele economice se autoregleaza. Pe termen lung, economia isi gaseste mereu pozitia de echilibru. In pozitia e echilibru, oferta isi gaseste intotdeauna propria ei cerere si, in consecinta, folosirea deplina a fortei de munca este asigurata;
- investitiile au forme contrarii la scara intregii economii. Economisirea inseamna retragerea din circulatie a unei puteri de cumparare egala cu sumele economisite. Efectul este resimtit de cererea agregata care se diminueaza. Are loc astfel contractia activitatii la scara intregii economii, fenomen denumit in mod uzual recesiune;
- investitiile joaca un rol economic expansionist. A investii inseamna a cumpara bunuri si servicii, intretinand si extinzand activitatea altor agenti economici, efect reflectat in cresterea outputului economic total, adica a PNB sau PIB;
- deoarece intre momentul efectuarii investitie si momentul in care se fac simtite efectele sale exista un interval mai scurt sau mai lung, are loc aparitia unei cereri suplimentare care nu are inca corespondent in bunuri si servicii;
- deoarece economia revine mereu la starea de echilibru, pe termen lung sumele economisite vor fi perfect compensate de catre sumele investite. Pe termen scurt, pot exista neconcordante. Sumele economisite pot depasi uneori sumele investite si invers.
Cresterea sumelor economisite va duce la cresterea ofertei de depuneri la vedere sau la termen. In consecinta, rata dobanzii se va reduce, incurajand investitiile si descurajand depunerile. In cele din urma echilibrul se va restabili.
Cresterea nivelului activitatilor investitionale peste nivelul economiilor existente va duce la cresterea cererii de capital de imprumut. Nivelul dobanzii va cunoaste o tendinta ascendenta, descurajand investitiile si incurajand depunerile.
Dupa cum se observa, in cadrul modelului clasic elementul primordial care determina nivelul activitatii investitionale dintr-o economie este rata dobanzii.
Multiplicatorul investitiilor
M=
Unde M = multiplicatorul investitiilor; b = inclinatia marginala spre consum (procentul pe care un agent economic il cheltuieste pentru consum).
Chiar daca in prezent interventia statului in economie e din ce in ce mai mult criticata ca principiu, politica in domeniu investitiilor internationale continua sa fie o realitate. Ea nu reprezinta doar apanajul guvernelor ci si al marilor corporatii transnationale.

1.5. Investitia internationala si formele ei

Formele investitiilor internationala reprezinta modalitatile concrete prin care un agent economic realizeaza o investitie internationala, adica ori de cate ori:
- cumpara actiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;
- cumpara obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;
- construieste “pe loc gol” o societate noua sau deschide o filiala in alta tara;
- acorda un credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic strain ce opereaza in propria tara;
- preia (achizitioneaza) o firma straina sau fuzioneaza cu o firma straina;
- participa cu capital investitional la construirea de societati mixte;
- incheie contracte internationale de leasing sau franchising.
Din cele prezentate se poate deduce si definitia termenului de investitie internationala, care este acea investitie care incorporeaza un element de extraneitate.

1.6. Tipologia investitiilor internationale

Investitia internationala presupune existenta a cel putin doi agenti economici: agentul economic emitent si agentul economic receptor al investitie. Ca atare , exista doua tipuri de investitii internationale -; directe si de portofoliu -; care se refera la raportul ce se stabileste intre emitent si receptor.
Atunci cand investitia presupune transferarea catre agentul emitent a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii agentului receptor este vorba despre o investitie directa. In restul cazurilor, cand investitia nu presupune stabilirea unu asemenea raport, este vorba despre o investitie de portofoliu.
Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie pur financiara. Investitia directa imbina insa intr-un mod mult mai complex plasamentul financiar cu investitia reala. Atunci cand agentul emitent ajunge sa controleze agentul receptor, pe langa fluxul financiar initia apar si alte fluxuri, multe dintre ele avand o consistenta reala: fluxul de tehnologie, fluxuri de forta de munca, fluxuri manageriale si chiar fluxuri de bunuri si servicii.
De multe ori, incadrarea unei investitii internationale in unul din cele doua tipuri este foarte dificila. Intre investitia directa si cea de portofoliu exista o zona “gri”, in care cu greu se poate deslusi frontiera. Cel mai bun exemplu in acest sens il constituie achizitionarea de actiuni pe piata financiara internationala. Deoarece pachetul de control al actiunilor nu reprezinta un anumit procent fix in totalul actiunilor, ci variaza de la caz la caz, investitia, la randul ei, se va incadra in unul sau altul din tipurile mentionate.
In mod cu totul conventional, reglementarile si statisticile din SUA cuprind in categoria investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma. In Franta procentul este de 20%, iar in Germania de 25%. In general, marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunea firmei si numarul de actiuni emise de ea.

1.7. Corporatia transnationala -; principalul operator cu investitiile internationale

A. De la comert international la investitiile internationale
Cel mai vechi flux economic international este fara indoiala comertul international. Cunoscut inca din antichitate, acesta a evoluat relativ liniar o lunga perioada de timp.
Capitalismul influenteaza relatiile economice internationale datorita a cel putin doua procese pe care le provoaca:
- dislocarea economiei naturale de autoconsum si inlocuirea ei cu economia de piata;
- aparitia unui nou tip de agent economic ; intreprinderea capitalista.
B. Proprietatea capitalista si functiile actiunilor
Exista investitiile economia de piata doua mari tipuri de proprietate privata: proprietatea privata individuala si proprietatea privata colectiva.
Intreprinderea individuala prezinta urmatoarele caracteristici :
- se constituie relativ rapid si cu cheltuieli minime;
- nu plateste taxa pe venitul corporatiei, veniturile sunt impozitate ca si cand ar fi vorba de veniturile unei persoane fizice;
- transferul proprietatii catre alti investitori se face intr-un mod relativ greoi si foarte complicat;
- raspunderea proprietarului pentru debitele intreprinderii este solidara si nelimitata;
- durata de viata a intreprinderii e limitata de durata de vita a proprietarului acesteia;
- accesul la capitalul de imprumut este relativ limitat.
Ca urmare aceste intreprinderi au dimensiuni relativ reduse si se ocupa de activitati care nu necesita capitaluri mari si tehnologii sofisticate. Desi foarte numeroase ponderea lor in fluxurile internationale ne este mare.
Intreprinderile care au la baza proprietatea privata colectiva sunt reprezentate , in principal, de societatile pe actiuni. Principalele lor trasaturi economice sunt:
- infiintarea intreprinderii este un proces complex si destul de costisitor, necesitand un minim de capital si de personal;
- datorita existentei actiunilor, transferul proprietatii se face rapid si cu cheltuieli minime;
- raspunderea este limitata in raport cu marimea participarii la capital;
- durata de viata a intreprinderii este relativ mare;
- veniturile obtinute a urma desfasurarii activitatii economice sunt taxate dublu; odata ca venituri ale intreprinderii si odata ca venit al actionarilor.

C. Structura organizatorico -; functionala a firmei capitaliste moderne
Structura organizatorico -; functionala a intreprinderilor capitaliste din zilele noastre se constituie din urmatoarele componente de baza:
(1) Actionarii reprezinta proprietarii si pretendentii reziduali (in ultima instanta) ai firmei. Ei au dreptul de revendicare a oricarui castig obtinut de firma dar si obligatia de a suporta riscurile la care se expune firma.
(2) Detinatorii de obligatiuni sunt creditorii firmei. Castigul lor este mai putin riscant decat cel al actionarilor, el reprezentand plata la data fixa a unei sume fixe.
(3) Consiliul de administratie(CA) -; exercita functia de control asupra managementului de varf al firmei. CA actioneaza ca un agent al actionarilor.
(4) Autorii si revizorii contabili neutrii (nu sunt angajati ai firmei). Ei exercita controlul direct asupra managementului de varf al firmei.
(5) Managerii (de varf) ai firmei exercita conducerea executiva in conditiile functionarii corespunzatoare a CA si a revizorilor.

D. Operatorii internationali si operatorii transnationali
Operatorii economici internationali sunt intreprinderile nationale care desfasoara in mod sistematic operatiuni de export -; import , activitati care ocupa o pondere semnificativa in ansamblul activitatilor intreprinderii. Cu toate ca se manifesta in spatiul economic international, operatorii internationali sunt circumscrisi spatiului economic national si continua sa aiba un puternic specific national.
Operatorii multinationali sau transnationali inceteaza de a mai fi circumscrisi unui anumit spatiu national si isi pierd specificitatea nationala. Cel mai semnificativ tip de operator transnational este corporatia transnationala.
Activitatea operatorilor transnationali nu duce la substituirea activitatii operatorilor internationali. Dimpotriva, ca urmare a investitiilor internationale, celelalte fluxuri economice, in primul rand , comertul international dobandeste o dinamica specifica. Fara agenti economici internationali si nationali, corporatiile transnationale nici nu ar putea exista.

D. Definitia corporatiei transnationale (CTN)
Nu exista o definitie a CTN concisa si general acceptata, ci mai multe puncte de vedere cu privire la acestea:
- unele definitii pun accentul pe caracteristicile structurale ale firmelor respective, cum ar fi: numarul de tari in care opereaza firma, nationalitatea actionarilor, compozitia multinationala a managementului de la varful ierarhic;
- altele pun accentul pe caracteristicile de performanta ala firmei, cum ar fi: volumul absolut sau ponderea relativa a veniturilor, vanzarilor, activelor sau angajatilor provenind din/sau implicati in operatiunilor la scara internationala ale firmei respective;
- unele se bazeaza pe caracteristicile comportamentele ale conducerii de varf a firmei, cum ar fi aceea de a gandi a mod global.
Ca atare, prin corporatie transnationala intelegem un manunchi de corporatii controlate de la un sediu central si care isi desfasoara activitatea in mai multe tari.

Capitolul II. Investitiile straine directe de capital

2.1. Definire. Rol

Investitiile straine directe sunt definite ca proprietatea directa sau indirecta a unei entitati straine de a detine cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale unei intreprinderi. O investitie directa straina poate insemna o achizitie, o fuziune, o noua fabrica, extinderea fabricii sau o absorbire. Aceasta definitie este considerata cea mai buna, asa ca va fi folosita cand vom discuta investitiile directe straine.
Sunt cel putin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investitii:
1. Un aspect fundamental al investitiilor directe, ca opuse investitiilor de portofoliu aste ca investitorul cumpara puterea de a exercita controlul asupra managementului investitiei si tocmai de aceea nu implica doar capital. Acest lucru implica abilitati manageriale si tehnice sau cunostinte de marketing. Puterea controlului va varia in functie de distributia actiunilor in firma respectiva. Explicatia acestui fapt este aceea ca daca un investitor detine peste 30% din actiunile unei companii si nici un alt investitor nu detine mai mult de 10% aste foarte posibil sa fie apt de a exercita controlul cu toate ca este minoritate, nedetinand 51% din actiunile unei companii.
2. O alta diferenta fundamentala este tinta finala a investitorului direct ti a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendinta de a se muta in unele sectoare din tari straine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucrul impus este posibil sa se intample cu o investitie directa intr-o industrie in care tara sursa are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei tari straine in folosul acesteia.
3. Vasta majoritate a investitorilor de portofoliu este realizata de persoane fizice sau institutii si nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendinta sa investeasca in persoane fizice si institutii straine prin intermediul mecanismului pietei de capital strain. In cazul investitiilor directe straine este normal sa fie facut de companii. Poate implica cumpararea unei intregi companii sau numai unei parti din aceasta constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate consta in cladirea unei intregi noi fabrici in strainatate intr-o forma pe ?verticala sau orizontala? , cu toate ca acestea, reprezentand inca o extensie geografica a acestei firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat. Rezultatul analizei generale facute la CERT a confirmat acest lucru.

4. Investitiile directe straine nu necesita un flux de capital de la o tara la alta. Economisti obisnuiau sa se gandeasca la investitiile directe ca la o miscare internationala a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi actiuni, anumite forme de obligatiuni, vanzari-cumparari ale actiunilor si obligatiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme si instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferenta pe care economisti ar accepta-o a fost aceea ca investitiile directe sunt insotite de grade diferite de control si miscare de management si tehnologie.
Investitiile directe straine pot sa joace un rol crucial in restructurarea si refacerea economica romaneasca pe o crestere sustinuta. Firmele vestice prin introducerea tehnologiei de varf si a modelelor de management modern la filialele lor deschise Romania vor pune sub presiune companiile romanesti care vor fi obligate, la randul lor, sa realizeze astfel de imbunatatiri.
Sunt si alte beneficii pe care o investitie straina le-ar putea aduce, ca de exemplu: - sporirea productie si a calitatii produselor in concordanta cu standardele vestice;
- realizarea cantitatii necesare tuturor pietelor potentiale straine sau interne;
- crearea de noi locuri de munca;
- accesul la noi piete
Firmele multinationale isi pot folosi legaturile lor deja formate pentru a importa si exporta produse din si in Romania sporind astfel greutatea economiei romanesti in economia mondiala.
Pe de alta parte investitiile sunt componenta cea mai volatila a PIB. Cand exportul de bunuri si servicii trece printr-o perioada de recesiune si acest declin este, de obicei, datorat unei scaderi a cheltuielilor pentru investitii. Cu mult mai putin volatile decat investitiile nationale, investitiile straine directe raspund la mult mai multe determinante decat investitiile domestice (nationale).
Sunt factori care afecteaza investitiile straine directe in Romania si acestia trebuie considerati nu numai in interiorul economiei ci si in exteriorul ei, pe piata mondiala.
Investitiile straine directe depind de factori interni dintre care inchiderea in climatul politic este cea mai importanta dar depinde, de asemenea, si de starea de bum sau de recesiune a economiei mondiale. Astfel prevederile investitiilor directe straine sunt inevitabil hazardate. In aceasta lucrare mai multa atentie va fi acordata factorilor interni din Romania. Va fi facuta o mentiune unor factori economici si politici majori cum ar fi stabilirea unui cadru de munca regulator dar si de incredere, increderea in compensare imediata in cazul nationalizarii sau confiscarii de bunuri, cautarea riscurilor legate de rata de schimb, dezvoltarea infrastructurii (fizica si comerciala), s.a.m.d. De aceea aceasta lucrare va pune accentul pe masurile practice care trebuie luate de Guvernul Romaniei si de alte oficialitati pentru a sporii cantitatea de investitii straine directe cu impactul acestora benefic asupra economiei romanesti.

2.2. Investitiile externe -; nevoie reala si obiectiva pentru economiile in tranzitie

Nevoia de capital si de investitii, care se ridica la un nivel mult peste posibilitatile economice actuale, impune ca o conditie obiectiva apelarea la capital strain sub forma atragerii de investitii directe de capital, caracteristica comuna a tuturor statelor ex- comuniste.
In acest sens, exista deja un interes de ambele parti, atat din partea investitorilor si capitalului strain, cat si din partea investitorilor interni.
Iminenta integrare a statelor din estul si centrul Europei alaturi de cele vest -; europene in UE, stimulata de interese strategice de ambele tari, impune atat o extindere a cooperarii internationale cu alte state si mai ales cu cele dezvoltate, cat si o accelerare a tranzitiei la economia de piata, care sa deschida orizonturi reale cooperarii internationale. De altfel, imediat dupa destramarea sistemului socialist, tarile din Europa Centrala si de Est au initiat diverse demersuri pentru anumite actiuni regionale de cooperare cum ar fi intre tarile riverane Marii Negre, crearea de zone economice transfrontaliere etc. De asemenea, acestea au trecut la solicitarea unor intelegeri cu Comunitatea Europeana, cu care au si semnat mai tarziu acorduri de asociere, iar pe de alta parte, acestea au semnat acorduri de liber schimb cu AELS.
Forta necesara accelerarii acestui proces de tranzitie la economia de piata si a aderarii la UE rezida numai in disponibilul de capital. Constiente de aceste realitati, statele vest -; europene, interesate in procesul de atragere a fostelor state socialiste la sistemul economiei de piata, au demarat ele insele o serie de programe de sprijin comunitar al statelor aflate in tranzitie. Au fost incheiate acorduri de asociere cu Comunitatea Europeana de catre toate statele est si central -; europene. Conditia primordiala a acestei asocieri consta tocmai in realizarea unei stabilitati economice si politice ca o garantie a ordinii de drept si a democratiei, precum si la un sistem economic bazat pe economia de piata, care sa creeze conditii de compatibilitate intre economiile nationale asociate si cele ale statelor comunitare.
Pentru a sprijini acest proces, statele vest -; europene si-au declarat disponibilitatea de a acorda statelor asociate o serie de facilitati in relatiile comerciale si de cooperare, precum si anumite ajutoare de capital prin programe comune cum este programul PHARE, care prevede acordarea de consultanta si de tehnologie, de know-how necesare retehnologizarii economiilor de tranzitie.
In acordurile de asociere, U.E. s-a angajat in mod explicit in sprijinirea eforturilor de consolidare a democratiei si a celor de finalizare a tranzitiei la economia de piata si de creare a unei economii competitive in aceste state. Mai mult, in acordurile de asociere s-a stipulat ca “comunitatea v-a examina acordarea in anumite circumstante, a unor fonduri pentru stabilitatea macroeconomica” pe care le-a legat si de sprijinul celorlalte state din grupul celor 24 si al institutiilor financiare internationale. Informatii recente preconizeaza o initiativa americana de genul planului Marshall aplicat in Europa occidentala.
Constiente, la randul lor, ca obstacolul principal pe care il au de infruntat statele in tranzitie, il constituie lipsa de capital si de investitii in domeniul privat, productiv si al serviciilor, tarile vest-europene dezvoltate manifesta real interes in acordarea de ajutoare financiare economiilor in tranzitie.
Tranzitia spre economia de piata este caracterizata in toate statele est si central-europene de o instabilitate a economiilor nationale, de declin economic, de o adevarata criza de capital si o rata periculos de mica a investitiilor, mai ales a celor productive.
Toate economiile nationale aflate in tranzitie sunt marcate de profunde dezechilibre. Rata formarii brute a capitalului a scazut la niveluri de-a dreptul alarmate (in Romania sub 20% din PIB) lucru datorat atat scaderii productivitatii muncii si a timpului efectiv lucrat cat si presiunii sindicale asupra salariilor si scaderii capacitatii manageriale a noii echipe de conducere.
Rata mare a dobanzilor, la care Romania se afla pe primul loc in randul tarilor in tranzitie a constituit o alta cauza a scaderii ratei de acumulare, precum si a inclinatiei spre investitii. In aceste conditii este evidenta incapacitatea fiecarei economii nationale foste comuniste de a face fata singura nevoii absolute de capital pentru a asigura o minima crestere economica.
Nevoia de capital strain rezida deci tocmai din incapacitatea propriilor economii nationale de a satisface nevoia de capital pentru refacerea economica si pentru relansarea investitiilor, care in situatia mentinerii reculului din anii imediat dupa ’90 risca sa arunce aceste economii in totala dependenta de lumea dezvoltata, cu grave consecinte pe termen mediu si lung.
Pe de alta parte, aceasta nevoie de capital strain este amplificata si de nivelul tehnologic mult ramas in urma al dotarilor si productiei industriale din tarile aflate in tranzitie. Retehnologizarea intreprinderilor din aceste tari este pusa in prim planul strategiilor de dezvoltare pe termen scurt de catre toate statele est-central-europene, retehnologizare fara de care competitivitatea produselor acestor economii devine deosebit de precara.

2.3. I.S.D. -; Factor exogen stimulator

Potrivit estimarilor, nevoia de transferuri pentru tarile Europei centrale si de est ar reprezenta 50 miliarde ECU anual fata de care Europa poate asigura cca. 22 miliarde ECU anual, UE detinand la nivelul anilor 1991-1993 cca. 46,5 % din investitiile straine directe in aceste tari. Ar reveni deci cel mult 2 miliarde de dolari pentru o tara aflata in tranzitie sau chiar sub 1,5 miliarde de dolari daca ne referim la toate cele 18 state foste socialiste. Este evident ca un asemenea aport nu poate fi considerat determinant ci doar ajutator. Acest aport ar putea avea rol mai mare in masura in care acesta s-ar concretiza in tehnologie de varf care combinat cu posibilitatile de investitii materiale autohtone ar da noilor societati potential competitiv international.
Internationalizarea si globalizarea problemelor economice ale productiei industriale ale miscarii capitalurilor financiare, fac ca activitatea de investitii sa devina un de natura globala, cu implicatii asupra tuturor economiilor nationale si asupra intregii economii mondiale.
In plan general, un raport UNCTAD din anul 1995 reliefeaza faptul ca volumul investitiilor straine a influentat in mod determinant economia mondiala prin nivelul foarte ridicat atins care in perioada 1981-1993 s-a cifrat la 2080 miliarde dolari, ritmul de crestere al ISD fiind superior ritmului de crestere a PIB la nivel mondial. Peste 30% din aceste investitii provin din UE si peste 21 % din SUA. Orientarea ireversibila a economiilor este-central-europene spre economia de piata au trezit din partea investitorilor occidentali europeni un real interes fata de piata investitiilor in aceasta zona a Europei.
Un interes al investitorilor straini este bazat in principal pe dorinta de penetrare pe pietele acestor state, pe extinderea segmentelor de piata si pe posibilitatea obtinerii unor produse mai ieftine datorita nivelului scazut al costurilor cu manopera. Mai multe studii efectuate in randul investitorilor vest-europeni au ajuns la concluzii deosebit de apropiate privind motivatia acestor investitori de a investi in tarile fost comuniste.
Accesul la piata este esential pentru investitorii straini, chiar si pentru cei strategici, care vizeaza obiective pe termen lung privind expansiunea pietei produselor si serviciilor oferite de acesta. Ei urmaresc constructia unor retele de distributie cu efecte sinergice clare.
Desigur ca avantajele costurilor reduse in zona statelor primitoare de investitii straine nu sunt deloc omise. Chiar o serie de investitori vad in aceasta zona de interese o componenta esentiala a propriilor strategii. Costul redus al fortei de munca ca si cel al resurselor materiale este deosebit de atractiv. Nu trebuie omis faptul ca majoritatea firmelor straine investitoare sunt orientate pe export si numai in mica masura pe satisfacerea unor piete interne ale statelor primitoare, care nu au perspective de crestere considerabila a cererii interne de marfuri si servicii.
Concluzii similare se regasesc si in cadrul unui studiu al OECD sintetizat in tabelul urmator:
TABEL 1.
Motivele prioritare ale atractivitatii investitorilor occidentali in Europa de est
Tara . Motivatia Austria Franta Germania Japonia Anglia SUA TOTAL
Acces la piata 12 14 7 2 16 20 71
Extindere piata 9 6 3 3 7 14 42
Cost mic de productie 2 3 2 1 5 2 15
Sursa materii prime 2 1 3 1 1 1 11
Alte motivatii 8 2 3 - - 3 16
Total intervievati 34 34 20 7 26 41 162
Sursa: OECD 1994

2.4. Investitiile straine -; divergente si convergente de interese

Investitiile straine directe constituie prin forma si continut economic o forma a relatiilor economice si de cooperare internationala. In conditiile unui avant al schimburilor economice internationale, ce au avut loc sub impactul dezvoltarii economice si sub impactul politicilor protectioniste ce si-au facut loc dupa politicile de liber schimb, intreprinderile ce cunoscusera deja o dezvoltare considerabila si devenisera mari corporatii se vad deodata stingherite de noile politici protectioniste ale unor state nationale noi aparute si dornice sa-si dezvolte propriile industrii, trec la contracararea acestora prin inlocuirea unor actiuni de schimb de marfuri clasice cu actiuni de investitii in interiorul acestor state. Apar astfel primele corporatii internationale. Cele mai renumite exemple sunt constituite din nume ca: Shell, Standard Oil, British Petroleum, Siemens, Krupp, Ericson, Ciba etc. care au marcat o prima perioada a practicii investitiilor directe in strainatate, in special in anii 1975-1995.
In zona statelor nesocialiste, politicile investitiilor straine au continuat si s-au amplificat. Cea mai evidenta crestere a ISD in tarile occidentale a avut loc in anii de dupa 1965, cand aceasta crestere a fost de peste 20 de ori numai pana la finele anului 1989.
Abolirea sistemelor totalitare in tarile din Europa centrala si de est nu le-a gasit pe acestea in necunoasterea practicilor privind investitiile straine in propriile economii nationale, astfel incat au putu demara in scurt timp anumite politici de atragere de capital strain sub forma ISD. In legislatia acestora existau deja reglementari care s-au constituit in baze de informatii pentru perfectionarea legislatiei in materie si care au eliminat anumite piedici in cale ISD.
Piata statelor din Europa centrala si de est a prezentat si prezinta si azi un real interes din partea capitalului strain, atat datorita calitatii fortei de munca de o calificare deosebita la nivel profesional sau la nivel de cultura generala, cat si datorita conditiilor de realizare la costuri mult mai reduse a unor produse de buna calitate. Pe baza unor astfel de considerente speranta in profituri ridicate ale capitalului strain a fost destul de mare. Orice investitor urmareste prin investitia pe care o face sa obtina un profit cat mai mare.

In conditiile trecerii la economia de piata, in tarile est-comuniste renaste proprietatea privata iar principalii investitori incep a fi persoanele sau firmele private. La randul lor si acestea urmaresc cu prioritate realizarea unui cat mai mare profit. Acest lucru face ca intre investitorul strain si cel autohton sa existe o anumita convergenta de interese.
Aceasta convergenta de interese la nivel microeconomic se transforma adesea in divergenta cu interesele macroeconomice. Pentru investitorul privat conteaza mai putin unde si in ce domeniu se va inscrie proiectul sau de investitie, ci doar daca acesta va aduce profituri sigure si mari, pe cand interesul macroeconomic cere o anumita orientare a noilor investitii spre domenii de interes national.
Practica indelungata in domeniul investitiilor straine a dovedit ca investitorii straini au actionat de fiecare data cu prioritate in interesul propriu, chiar cu completa desconsiderare a intereselor nationale ale statelor beneficiare de investitii straine. Investitiile straine au slujit intereselor propriilor lor state si economiilor nationale ale acestora, ceea ce a condus la dezvoltarea dezechilibrata a zonelor in care s-a investit. Ar fi o grava eroarea daca acest adevar ar fi trecut cu vederea si nu ar fi luat serios in consideratie. Rezulta ca la nivelul strategiilor de stat, al macroeconomicului apar serioase delimitari de interese in politicile de investitii straine.
In conditiile adancirii proceselor de globalizare a problemelor economice si de intensificare a tendintelor integrationiste pe toate continentele mai ales pe cel european, tarile aflate in tranzitie au o serie de interese convergente cu cele ale statelor dezvoltate printre care ar fi de retinut:
- armonizarea nivelului de dezvoltare economica si cresterea unor posibilitati sporite de revitalizare economica a acestui grup de state;
- crearea conditiilor de folosire mai intensa a resurselor umane la locul de resedinta al acestora si prevenirea emigrarii acestora spre tarile dezvoltate industrial;
- adancirea diviziunii internationale a muncii in care tot mai multe state sa devina dezvoltate si sa poata detina si ele un rol de furnizoare de tehnologie si stiinta in schimbul importurilor, atat de alte cunostinte tehnico -; stiintifice, cat si de produse finite mai ieftine si performante;
- utilizarea, cu mai mare eficienta, a resurselor minerale si in conditii ecologice superioare, care sa permita o mai lunga perioada de timp acoperita cu aceste resurse;
- consolidarea democratiei in tarile de tranzitie si eliminarea oricaror pericole de renastere a comunismului;
- crearea conditiilor necesare procesului de integrare economica si politica la nivelul intregului continent european si realizarea mult doritei Europe Unite.
Iata de ce statele vest europene sunt unanim de acord ca trebuie sa actioneze si sa sprijine efortul statelor in tranzitie pentru a-si relansa economiile cat mai repede si a se putea integra in structurile europene si atlantice.
Tocmai de aceea Occidentul si mai ales UE, precum si statele membre ale acestei organizatii au reactionat indata dupa abolirea sistemului de dictatura din statele din estul Europei, schitand o serie de masuri de sprijinire a acestora in drumul de tranzit de la economia de comanda la cea de piata. In anul 1990-1993 grupul celor 24 a pus la dispozitie, in cadrul programelor de intrajutorare peste 70 miliarde de dolari SUA, suma ce cuprinde 37,8 miliarde de dolari acordate direct de catre acest grup de state si cca. 20 miliarde de dolari prin organismele financiare internationale. Aceste ajutoare sunt distincte de cele acordate de acest grup statelor din fosta URSS carora de asemenea li s-au acordat in acelasi interval de timp peste 90 miliarde dolari.
Toate ajutoarele acordate de Occident au avut si mai au ca scop principal promovarea si consolidarea democratiei in aceste tari, accelerarea redresarii si dezvoltarii economiei acestora, pentru ca acestea sa devina apte pentru aderarea la Comunitatea Europeana, scop caruia i se subordoneaza si promovarea acordurilor de asociere la UE semnate de aceasta organizatie cu statele din Europa centrala si de est.
Toate acestea sunt actiuni menite sa sprijine procesul economic in sine, insa rolul determinant in procesul de redresare si de tranzitie a economiilor acestor state spre economia de piata trebuie sa fie rezultatul propriilor eforturi.
Pe de alta parte apar evidente interese particulare ale statelor dezvoltate, care nu se suprapun cu cele ale economiilor nationale primitoare, cum ar fi:
- asigurarea unor plasamente rentabile ale surplusului de capital acumulat pe piata capitalului si in bancile occidentale care nu-si gaseste fructificare convenabila in propriile economii nationale;
- dorinta de a crea noi piete de desfacere pentru produsele proprii de inalt nivel tehnologic si care, fara o dezvoltare a nivelului tehnologic al celorlalte economii, nu se poate realiza pe piata acestora,
- interesul in extinderea prezentei capitalurilor si a controlului asupra altor economii nationale, pentru a trage foloasele posibile din acestea;
- tendinta de preluare a controlului asupra unor unitati economice sau sectoare de importanta majora pe calea asa-ziselor investitii strategice, care adeseori vizeaza si investitiile de portofoliu.
Toate aceste interese fac din economiile de tranzitie obiective certe ale capitalului international, incercandu-se prin diverse canale sa se supuna propriului control, care adesea se realizeaza prin intermediul unor forte si institutii specializate cum ar fi: FMI, BIRD, BERD, Banca Mondiala.
De asemenea, apar anumite divergente de interese chiar in planul intern al economiilor nationale ale statelor dezvoltate exportatoare de ISD, intre orientarile spre exterior ale investitorilor potentiali si interesele generale ale guvernelor nationale ale statelor de origine ale acestora, care considera exporturile de ISD, ca fiind cauzatoare de efecte negative asupra gradului de ocupare a fortei de munca proprii din aceste economii nationale. Exportul de ISD este considerat adesea drept export de locuri de munca de catre aceste state. Anumite cercetari empirice asupra impacturilor exporturilor de ISD bazate pe observatii de lunga durata au reliefat o serie de temeri ca prin ISD se creeaza blocari ale blocurilor de munca in propria economie nationala.
A rezultat ca in urma investitiilor efectuate in diverse state au aparut cca. 30 000 de noi locuri de munca in statele primitoare si o scadere cu numai 6500 a locurilor de munca in aceasta tara. Locurile de munca aparute pe aceste piete in urma acestor exporturi de ISD sunt insa numai in mica masura concurente, avand cu prioritate un rol complementar economiilor statelor exportatoare de ISD. O anumita influenta exista si tocmai aceasta face ca politicile statelor dezvoltate fata de exportul de ISD, mai ales in statele de tranzitie, sa fie urmarite cu atentie si interes, corelat cu interesul national de protejare a propriilor locuri de munca.

2.5. Strategii de atragere a investitiilor straine

2.5.1. Crearea cadrului legislativ favorabil ISD
In conditiile lipsei de capital autohton, corelate cu existenta unor disponibilitati considerabile de capital in tarile dezvoltate, solutia investitiilor externe in tarile ex -; comuniste devine nu numai necesara, dar chiar absolut indispensabila pentru economiile nationale. Avand in vedere principiul economiei de piata, cererea de astfel de investitii fiind foarte mare iar oferta bine controlata, pretul investitiilor straine nu poate fi decat mai mare si greu de suportat. Succesul acestuia in planul intereselor nationale ale statelor in tranzitie depinde in mare masura de orientarea strategica a acestor factori in corelare si compatibilitate cu factori interni si cu capacitatea de acumulare interna de capital autohton.
Pentru strategiile de tranzitie devine o componenta esentiala tocmai atragerea si buna orientare a noilor investitii private spre telurile majore: relansarea economica, crearea economiei de piata si asigurarea bunei functionalitati a acesteia, crearea unor conditii reale de atractivitate a investitiilor straine pe calea consolidarii acumularii de capital autohton, impulsionarea procesului de creare de noi intreprinderi private, mai ales in domeniul productiei de bunuri necesare pietei deja conturate, externe si interne precum si mentinerea deplinului control asupra evolutiei pe termen mediu si lung asupra economiei nationale, in scopul asigurarii independentei economice si politice, elemente ce vor constitui, multa vreme, coordonate esentiale ale existentei socio-economice a popoarelor.
O atentie deosebita este acordata de investitorii straini infrastructurii din statele central si est-europene, care este apreciata pozitiv in Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia si nesatisfacatoare in Bulgaria si Romania.
Impozitarea societatilor cu capital strain in totalitate sau chiar partial se face diferit de la o tara la alta, fluctuand intre 30 si 50%. Se aplica politicii de discriminare a investitorilor autohtoni, lucru ce nu poate fi gasit in practicile statelor dezvoltate.
Multe state in cauza aplica investitorilor straini tratamente complet egale cu cele ale investitorilor autohtoni. Chiar daca la inceput s-au prevazut anumite stimulente pentru acestia, majoritatea statelor central si est europene au renuntat la asemenea facilitati si discriminari ale propriilor cetateni in favoarea strainilor. Anumite facilitati sunt acordate doar unor proiecte deosebite la care, in actualele conditii, investitorilor particulari autohtoni nu ar avea posibilitati financiare de acces.
In toate statele respective exista anumite restrictii care insa sunt similare celor practicate de statele OECD, iar statele dezvoltate si investitorii din aceste state nu la considera ca obstacole si masuri deranjante.
Cercetari de specialitate efectuate la Institutul Est-European din München releva ca toti investitorii potentiali occidentali intervievati considera ca factor determinant al evolutiei investitiile straine directe in tarile de tranzitie regimul juridic din aceste tari cu privire la investitiile straine.

2.5.2. Accelerarea procesului de privatizare
O componenta esentiala a strategiei de atragere de investitii straine consta tocmai in accelerarea procesului de privatizare, expresia cea mai elocventa a tranzitiei spre economia de piata, in cadrul careia un rol deosebit de important si de convingator revine crearii si stimularii investitiilor private autohtone si formarii unui sector puternic de intreprinderi mici si mijlocii.
In Romania, in urma ajutoarelor primite de la Comisia Comunitatii Europene pentru dezvoltarea sectorului de intreprinderi mici si mijlocii, guvernul a alocat in primii ani de tranzitie 3 miliarde de lei pentru actiuni de sprijinire a acestui sector, prin care s-a infiintat o fundatie numita Centrul Roman pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, care a primit spre gestionare un fond milioane ECU den partea Comunitatii Europene.
Ca urmare au fost infiintate mai multe centre de dezvoltare in diverse zone ale tarii. In aprilie 1995 existau deja 27 de asa numite centre de dezvoltare, create cu sprijin international.
Prin intermediul acestor centre s-au derulat diverse programe de sprijin, precum programul PHARE de asistenta financiara gratuita pentru achizitio nare de echipamente.

2.5.3. Diminuarea si eliminarea riscului de tara

Aceasta constituie o alta componenta strategica in politica de atragere de investitii straine. Riscul de tara care vizeaza posibilitatea unor pierderi financiare ale investitorilor straini, urmare a unor probleme survenite in tara primitoare de investitii in legatura cu anumite probleme politice si macroeconomice, este coordonata esentiala a investitorilor straini in luarea deciziilor de a investii intr-o tara sau alta.
Elementele componente ale acestui risc de tara: politica macroeconomica, strategia comerciala, prioritatile de investitii, politica si stabilitatea financiara, stabilitatea monetara sunt elemente carora investitorii straini le acorda o deosebita atentie.

2.5.4. Integrarea europeana si euroatlantica

Participarea la procesul de integrare europeana poate fi, de asemenea, o componenta esentiala a strategiei de atragere a investitiilor straine. Asa cum se precizeaza in Acordul de Asociere a Romaniei cu UE, partile semnatare sunt… “convinse ca prezentul acord va crea un nou climat pentru relatiile lor economice si in special pentru dezvoltarea comertului si a investitiilor, instrumente indispensabile pentru restructurarea economica si modernizarea tehnologica.”

Capitolul III. INVESTITIILE STRAINE DIRECTE IN ROMANIA

3.1. Politica investitionala a Romaniei in tranzitie

In cadrul unor studii se arata ca investitiile asigura cresterea capitalului fix si circulant, ca o miscare a capitalurilor a caror zona de deplasare nu se mai opreste la granitele nationale, devenind o activitate internationala. Procesul de adancire a interdependentelor economice si tehnologice dintre economiile nationale transforma investitiile intr-o activitate comuna transnationala.
Daca luam in considerare realizarile economice exprimate prin PIB inregistrat in ultimii ani de catre economiile in tranzitie, in general, si de catre economia Romaniei, in special, si proiectand trendul rezultat pentru urmatorii cativa ani se desprinde clar concluzia ca sectorul privat este inca alarmant de inferior nevoilor nationale, iar relansarea economica si sustinerea ei nu se poate realiza fara acest sector in plin proces de generalizare. Tranzitia spre economia de piata este insotita de o periculoasa instabilitate si incertitudine manageriala mai ales in intreprinderile cu capital total sau partial de stat.
Starea de uzura fizica si morala a mijloacelor fixe este destul de avansata in aceste intreprinderi, in mai multe dintre acestea lucrandu-se inca cu utilaje din generatia anilor ’70, ceea ce scoate in evidenta o acuta nevoie de retehnologizare, nevoia unor grabnice proiecte si actiuni de investitii care sa asigure inlocuirea vechilor dotari cu altele de nivel mondial si de perspectiva.
In Romania, indicele PIB a evoluat pe tot parcursul acestor ani sub nivelul anului 1989. Astfel, acest indice cu baza 1989 = 100 a coborat pana la 75% in 1993 si 84,7% in 1995. Principala cauza a acestui declin se regaseste in scaderea productiei industriale care in 1994 se afla la un nivel de 69% fata de anul 1990, aceasta participand cu 34,6% la crearea PNB. Pe de alta parte agricultura, cu rezultatele cunoscute, destul de precare, revenindu-i cca. 20% din PNB, este de asemenea, un factor cu impact negativ asupra ritmului evolutiei economiei. Nivelul PIB, de 38,2 mild. $ din 1990, nu poate fi nicicum atins si depasit fara refacerea si reinnoirea stocului de mijloace fixe in functiune. Cu o rata a investitiilor de max. 21,9% in 1995, dupa ce coborase la 14,4% in 1991, nu se poate prognoza nici o crestere economica, cel putin in anii imediat urmatori, care sa asigure evitarea declinului si sa garanteze o anumita relansare. Nevoia de investitie a Romaniei ar fi de 8-10-12 mild. $ anual, calculat la o rata a acumularii de minim 30% din PIB al tarii. Necesarul de investitie pentru o dinamica cel putin moderata a economiei nationale se situeaza la o distanta alarmanta fata de realizarile ultimilor ani....

O optiune asupra prioritatii intre investitiile straine directe si investitiile autohtone nu poate fi decat in favoarea prioritatii absolute a investitiilor autohtone. Orice economist trebuie sa fie, de la bun inceput convins ca doar factorul endogen — acumularea de capital autohton si incurajarea investitorului autohton — poate da economiei nationale continut si viitor in conditii de independenta, suveranitate si egalitate pe planul relatiilor economice mondiale. Aceasta strategie este strans legata de politica fiscala si de conceptul national de strategie macroeconomica. Ea este in acelasi timp un atribut al puterii si o componenta a tranzitiei spre o piata cu potente de integrare in structurile economice si politice europene si euroatlantice.
Pe de alta parte, capitalurile varsate sunt localizate mai ales in domenii nestrategice, (comert, banci, servicii, turism si hoteluri), in timp ce in domeniul productiei si mai ales al industriilor de baza, capitalul varsat nu este deloc in concordanta cu cel subscris. Nevarsarea acestui capital este expresia, fie a nesigurantei din conceptia investitorului strain, fie in calitatea discutabila a unor investitori acceptati cu usurinta de catre partenerii romani, fie din lipsa de informatii asupra lor si de posibilitati de a se informa, fie chiar din necunoasterea unor reguli de baza, ale relatiilor externe economice si de cooperare. Toate acestea reliefeaza, in fond, domenii in care structurile abilitate din Romania ar trebui sa se implice si sa-l sprijine efectiv si competent pe investitorul roman.
Tabel 2. Caracteristici principale ale statelor est si central -; europene
Tara PopulatiaNr. loc. Suprafatamil. ha. PNBmld. ECU PNB/locmil ECU2
Polonia 38,5 31,3 73,4 1906
Ungaria 10,3 9,3 32,5 3155
Cehia 10,3 7,9 26,7 2592
ROMANIA 22,7 23,8 21,8 960
Slovacia 5,3 4,9 8,7 1641
Slovenia 1,9 2,0 9,8 5158
Bulgaria 8,5 11,1 9,4 1105
Lituania 3,8 6,5 2,3 605
Letonia 2,6 6,5 2,2 846
Estonia 1,6 4,5 6,0 3750
Total10 state e.c.e. 105,5 107,5 188,3 1785
U.E. 15 state 369,7 323,4 5905,1 15972
Sursa: ECONOMISTUL nr. 812/1996,dupa Institutul pentru Studii Economice Comparative

Rezulta, din datele de mai sus ca, Romania are serioase ramaneri in urma fata de statele din jur, cu o situatie politica si sistem economic anterior similar, dar cu atat mai mult fata de statele dezvoltate ale U.E. Ori, este lesne e inteles ca o alaturare fata de cei puternici presupune si impune o pregatire care sa dea dreptul parteneriat veritabil. Nici pentru statele nedezvoltate si nici pentru U.E. o integrare fara o ameliorare a marilor decalaje, cel putin tehnologice, structurale si legislative, nu poate fi acceptata.
De altfel, chiar anumite cercuri de cercetatori acorda Romaniei o serie de depunctari in analiza sanselor de integrare raportate la situatia actuala. In studii ale Societatii sud -; est europene de pe langa Universitatea din München, institutie de referinta pentru cercuri politice si economice vest -; europene, se fac la adresa Romaniei aprecieri din cele mai dezavantajoase, cum ar fi descrierea situatiei economice a Romaniei ca “un tablou dezolant...abia in stare sa-si hraneasca populatia”.
Romania, ca de altfel toate statele din centrul si estul Europei, are la randul sau o serie de motivatii obiective si subiective ce stau la baza interesului fata de investitiile straine directe dintre care putem retine, mai ales, urmatoarele: a. Nevoia de capital in vederea retehnologizarii, a refacerii economice in urma restructurarii impuse de tranzitia la un alt sistem economic, cel al economiei de piata, constituie o prima mare motivare a interesului de atragere de capital strain. Trecerea la economia de piata presupune cateva mutatii de esenta in structurile economice. Implementarea proprietatii private ca forma preponderenta in economie devine o cerere, de prim ordin, a tranzitiei
Fara o rapida aliniere la cerintele moderne ale economiei mondiale, economiile fostelor state comuniste risca sa intre intr-un periculos regres. b. Transferul de tehnologie si de know-how este de asemenea, una din marile motivatii ale interesului fata de capitalul strain. Este pentru oricine destul de clar ca progresul tehnic atins de lumea dezvoltata trebuie atras in favoarea economiilor in tranzitie. Ori, una din caile de prima aplicabilitate in realizarea acestui deziderat poate consta tocmai in asocierea cu parteneri straini din tarile dezvoltate si prin atragerea de capital sa se faciliteze accesul la aceasta tehnologie. Prin aceasta, producatorii din tarile in tranzitie vor putea fi pusi in situatia de competitivitate pe piata mondiala si vor putea avea acces la piata externa cu propriile produse.. c. Preluarea si aplicarea noilor metode de conducere constituie o componenta a restructurarilor necesare reusitei tranzitiei. Printre factorii sinergici cu efecte determinante in cresterea si dezvoltarea economica, managementul tanar inovativ si cu rol pozitiv, este considerat de Centrul de Cercetari Economice din Japonia ca deosebit de important. De asemenea, fostul cancelar german Helmut Schmit, economist recunoscut, declara cu ani in urma ca la baza rapidului progres al economiei germane postbelice a stat buna organizare a activitatii economice si de productie, alaturi de disciplina specifica acestui popor. d. Accesul la piata occidentala cu pretentiile sale ridicate, constituie, de asemenea, o motivatie serioasa a atragerii de investitii straine directe. Produsele obtinute in cadrul unor participari straine la fabricatie au acces mult usurat pe pietele externe, mai ales daca si cand acestea se alatura propriilor realizari ale investitorului strain in tara de origine. In multe cazuri rezultatul unor astfel de cooperari, ce au ca obiect realizarea de investitii si produse in comun, se pot bucura chiar de anumite facilitati la intrarea pe pietele statelor dezvoltate, facilitati ce pot viza diferite autorizari, omologari, asimilari, etc., precum si facilitati de ordin vamal, fiscal sau de alta natura.

3.2. Strategii de atragere a ISD in Romania

3.2.1. Constituirea cadrului juridic favorabil afluxului de ISD

Principala masura de facilitare a patrunderii investitiilor straine directe in economia romaneasca a constituit-o Legea nr. 35 din 1991 privind regimul investitiilor straine in Romania.
Aparitia Legii nr. 58/1991 privind privatizarea s-a constituit intr-un nou impuls al atragerii de investitii straine directe, existand, de acum, baza unor adevarate parteneriate economico - industriale intre firmele romanesti si firmele din alte tari. In baza legislatiei existente in Romania, capitalul strain intr-o societate nu mai este limitat, ca proportie, fiind permise chiar societati cu capital strain 100%, iar societatile comerciale cu capital total sau partial strain au acelasi regim juridic ca orice alt agent economic autohton.

3.2.2 Integrarea europeana a Romaniei -; componenta a strategiei de dezvoltare economica pe termen lung
In Europa, unde Romania isi realizeaza mai mult de jumatate din exportul si importul sau, este usor de imaginat ce ar insemna o anumita izolare. Integrarea Romaniei in structurile economice si politice europene si euroatlantice nu este numai o chestiune de optiune tactica, ci, in primul rand, o problema strategica unanim acceptata.
Constiente de importanta acestei aderari si integrari a Romaniei in concertul economic european, in Romania s-a ajuns la un consens al tuturor fortelor politice importante, care, semnand in comun Declaratia de la Snagov, au legitimat strategia aderarii si au dovedit deplina credibilitate de care Romania trebuie sa se bucure pe plan european si mondial in procesul de tranzitie ireversibila, spre economia de piata...
In relatiile sale economice, Romania s-a indreptat cu consecventa spre amplificarea legaturilor comerciale si de cooperare cu zona occidentala a continentului.
Interesele economice si politice ale Romaniei se impletesc cu cele ale intregii Europe, prin pozitia sa geopolitica, prin importanta sa economica prezenta si de perspectiva, aflandu-se la intretaierea celor mai importante cai comerciale. Cand peste 50% din comertul sau exterior se desfasoara in relatia cu statele Europei occidentale, Romania are nevoie de piata europeana, iar aceasta are nevoie de Romania.

3.2.3. Definitivarea procesului de tranzitie
Marea majoritate a investitorilor straini vor sa evite contactele cu proprietatea de stat, indiferent sub ce forma se prezinta aceasta, oferind in schimb varianta achizitionarii. Achizitionarea de societati comerciale, ca forma de investitie directa de capital in strainatate, presupune prin definitie o preluare cvasitotala sau chiar in totalitate a unei firme straine, fie ca se realizeaza prin negociere directa, fie ca se face prin cumpararea de actiuni, este subordonata din start strategiilor expansioniste ale marilor concerne de natura transnationala, cu mare putere economica, detinatoare de multiple canale de informare si influentare a pietei, inclusiv a politicilor nationale ale statelor primitoare de astfel de investitii.
Pe de alta parte, nici conducerile unor societati in care statul detine pachetul de control nu este pe deplin liber sa actioneze, fiind, de fiecare data, conditionat de o serie de reprezentanti ai puterii, cu mai putina capacitate de a intelege si cunoaste concret nevoile firmei, dar cu mare influenta in luarea deciziilor.
Aparitia de noi intreprinderi private, chiar daca acestea sunt de mai mica putere economica si financiara, este, de asemenea, de natura a atrage noi investitori straini, cunoscut fiind faptul ca, la randul lor, investitorii straini ce doresc a se extinde pe alte piete sunt adesea intreprinderi mici si mijlocii. Intr-un studiu, s-a aratat ca in primul rand firmele interesate in noi investitii, pentru prima data in Est, sunt intreprinderile cu mai putin de 200 de lucratori. Asemenea intreprinderi care vor, pentru prima data, sa investeasca in tarile este -; europene reprezinta, potrivit aceluiasi studiu cca. 20% din totalul potentialilor investitori, in timp ce 80% sunt din randul celor ce au mai investit deja in aceasta arie geografica.
Ceea ce este esential consta in faptul ca sectorul privat, chiar incluzand firme cooperatiste sau de alta natura asociativa, se manifesta ca un factor important si cu impact determinant in evolutia macroeconomica a Romaniei (a se vedea tabelul 16).
Tabel 3. Ponderea sectorului privat in principalii indicatori macroeconomici in %
Nr. Indicator 1992 1993 1994 1995 1996 1997
1 P.I.B. 16,4 23,6 26,4 32,0 35,0
2 Prod. Industriala ... 1,3 3,2 6,2 12,9 14,0
3 Investitii 4,3 8,1 15,6 26,0 36,8 25,2*
4 Comert cu amanuntul 0,8 21,7 45,8 65,0 71,1 70,3
5 Servicii catre populatie 4,3 29,8 45,6 36,7 44,8 43,3
6 Export 0,2 15,9 27,5 27,9 40,3 40,9
7 Import 0,4 16,1 32,8 27,2 39,2 45,2
Sursa: extras din Raport la Forumul National al Intreprinderilor Mici si Mijlocii, 1998,

3.3. Evolutia ISD in Romania in perioada de tranzitie
In perioada 1992 -; 1997volumul investitiilor straine in Romania a crescut, desi cu mici reculuri in anii 1995 si 1997, stocul acestora ajungand de la 87,3 mil. dolari in 1990 la 1594,8 mil. dolari la finele anului 1997, perioada in care numarul de societati cu participare de capital strain a crescut de la 1427 la 42464. (vezi tabelul 17)

Tabel 4. Dinamica investitiilor straine in Romania in perioada 1992 -; 1997
Anul Capital subscris mil. dol. Nr. Societati infiintate Nr. Tari
Anual Cumulat Anual cumulat Cumulat
1992 87,3 -- 14,27 -- 68
1993 129,2 216,5 5897 7324 82
1994 275,0 491,5 11897 19221 104
1995 129,8 621,3 8432 27623 102
1996 650,5 1271,8 10703 38356 116
1997 323,0 1594,8 4108 42464 - 1998** 608,4 2203,2 -- 45146 - Sursa: Raportul anual al BNR privind balanta de plati si pozitia investitionala internationala a Romaniei -; 1995; ** Tribuna Economica, 4/23 ian. 1997 date al 27.12.96
Analiza datelor de mai sus reliefeaza, totodata, o crestere a volumului mediu de capital extern pe firma -; investitie de la 61.177 dolari la 78.627 dolari in aceeasi perioada, cu toate ca in anii 1991 acest nivel a fost de numai 21.909 dolari pe firma, iar 1993 chiar de 15.393 dolari, cresterile mari inregistrandu-se in 1994 si 1995, la care modificarea Legii nr. 35 privind investitiile straine prin cresterea plafoanelor capitalului extern a avut o influenta decisiva.
Volumul mediu, relativ mic, de capital strain pe firma, este in concordanta cu orientarea acestor investitii, in cea mai mare parte, indreptate spre sectoare cu sanse sporite de recuperare rapida cum ar fi comertul, turismul, investitii si servicii, industria alimentara si usoara, sectoare care nu necesita investitii de mare anvergura.
Investitiile straine in Romania provin, in cea mai mare parte, din zona Uniunii Europene (peste 59% ca valoare si peste 39% ca numar de investitori). Ponderea mai mare in structura valorica decat cea fizica atesta faptul ca acesti investitori au alocat volume specifice mai mari pe fiecare investitie, demonstrand astfel seriozitatea si garantia de perspectiva a acestor parteneri. Asemenea concluzii se degaja si din analiza investitiilor provenite din America de Nord cu o pondere de 10% in volumul investitiilor si de 6% in numarul total de investitori, in timp ce investitiile straine provenite din Asia si mai ales din Orient denota investitii specifice mici, dispersate intr-un mare numar de societati.
Tabel 5. Structura I.S.D. in Romania la nivelul anului 1995
Provenienta Pondere in ISD Pondere in total investitori
TOTAL 100,0 100,0
Europa occidentala 59,0 39,0
Asia 16,0 15,0
America de Nord 10,0 6,0
Orientul Mijlociu 7,0 30,0
Altele, incl. Europa de est 8,0 10,