I Obiectul de studiu al merciologiei

Merciologia este o disciplina cu caracter economic al carei obiect il constituie studierea proprietatilor marfurilor, in stransa legatura cu calitatea, determinata de acestea. Etimologic, denumirea de merciologie provine din latinescul mercis, „marfa” si grecescul logos, „stiinta” formandu-se cuvantul compus „merciologie” i6x15xf
Cresterea productiei de bunuri de larg consum a determinat, din vremuri indepartate, aparitia unei activitati de comert a carei organizare si desfasurare a justificat necesitatea crearii de scoli comerciale capabile sa pregateasca elevii in probleme legate de „studiul marfurilor”, asa cum a fost denumita aceasta disciplina in trecut .
Marfa, ca produs al muncii si obiect al activitatii de comert, reprezinta unitatea a doi factori, valoarea de intrebuintare si valoarea.
Merciologia studiaza numai valoarea de intrebuintare a marfurilor, adica gradul sau nivelul in care o marfa satisface nevoile de consum. Ea studiaza astfel, atat factorii care influenteaza aceasta valoare cat si posibilitatile de crestere a nivelului calitativ al acestora .

II Notiuni generale despre marfa.
Clasificarea marfurilor

Marfa, ca produs al muncii, are o anumita valoare a carei marime este determinata de valoarea materiilor prime si auxiliare introduse in fabricare, de uzura aparatelor si a instalatiilor tehnologice folosite, de timpul de munca necesar pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite etc. Toate acestea, insumate, determina valoarea marfii si se exprima prin pret.
Marimea valorii exprimata prin pret este insa stabilita si in functie de modul cum marfa satisface o anumita necesitate a omului, adica in functie de valoarea de intrebuintare.
Marfurile sunt grupate dupa anumite criterii:
- dupa felul materialelor utilizate, pot fi naturale si sintetice;
- dupa stadiul de prelucrare si folosire, pot fi: materii prime, produse semifabricate si produse finite;
- dupa destinatie pot fi: imbracaminte, materiale sportive, de uz casnic, etc.
Clasificarea marfurilor cuprinde:
- sectorul -; alcatuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul „produse alimentare”)
- grupa -; o parte din sector (de exemplu, grupa „carne si produse din carne”)
- subgrupa -; o parte din grupa (de exemplu, subgrupa „produselor din carne” o formeaza „preparatele din carne”).

III Calitatea marfurilor si factorii care o influenteaza

Calitatea produselor este definita prin totalitatea insusirilor concrete ti a caracteristicilor care determina utilizarea lor in raport cu scopul pentru care au fost create, precum si eficienta lor economica. De pilda, insusirile concrete care definesc calitatea unui produs alimentar in functie de natura lui, sunt: organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, starea produsului din punct de vedere igienico-sanitar.
Calitatea unei marfi, asa cum rezulta din definitia de mai sus, este determinata de: parametrii tehnici (functionalitate, rezistenta la uzura, etc.), parametrii economici (consum de energie, de materii prime), parametrii estetici (aspect, culoare, forma).
Calitatea produselor prezinta o deosebita insemnatate pentru intreaga societate, deoarece are efecte favorabile in toate domeniile activitatii economice. De aceea aceasta notiune care exprima unitatea insusirilor esentiale ale marfurilor a capatat importanta majora fiind reglementata prin legea calitatii.
La nivelul comertului, s-au infiintat, in cadrul intreprinderilor comerciale laboratoare de control a calitatii produselor, servicii de calitate si comisii de receptie pe grupe de marfuri, care au obligatia sa stabileasca calitatea marfurilor la primire, precum si sa urmareasca modul cum produsele isi mentin calitatea pe parcursul perioadei de pastrare garantata de producator.
Calitatea marfurilor este determinata de o serie de factori ca: materia prima, procesul tehnologic, ambalajul, marcarea, transportul, pastrarea. Toti acesti factori formeaza continutul unor documente, elaborate la nivel central si denumite standarde de stat. Ele prescriu conditiile de calitate a marfurilor.
Intrucat marfurile isi pot modifica, calitatea si pe parcursul comercializarii este necesar sa intregim grupa factorilor specifici etapei productive cu factori, ca: pastrarea, conditiile de ambalare si gradul de calificare a lucratorului din comert.
Primul factor cu influenta hotaratoare asupra calitatii il formeaza materiile folosite, denumite, dupa contributia ce o au in obtinerea produsului, materii prime si materii auxiliare.
Procesul tehnologic cuprinde un ansamblu de operatii desfasurate pe baza unor retete de fabricatie sau a unui proces tehnologic. In cadrul acestuia o contributie hotaratoare o au starea de functionare a aparatelor cat si forta de munca (lucratorul).
Ambalajul. Acest factor implicat in definirea calitatii este tot o marfa. El se obtine in intreprinderi speciale, din materii prime diferite, in forme, marimi si culori variate, in functie de produsul ambalat.
Ambalajul are influenta pozitiva asupra produsului atunci cand intruneste urmatoarele conditii:
- este bine construit ca sa poata asigura integritatea produsului;
- este neutru fata de produsul ambalat;
- corespunde din punct de vedere igienico-sanitar;
- are insusiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate sa stimuleze vanzarea produsului;
- este usor de manipulat.
Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea produsului ambalat si de a contribui la mentinerea calitatii acestuia pe toata perioada folosirii lui. Ambalajele sunt diferentiate dupa mai multe criterii:
- dupa felul materialului folosit la confectionare, ambalajele pot fi: din hartie, lemn, textile, sticla, metal, mase plastice sau materiale complexe.
- dupa procedeul confectionarii sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau pliante.
- dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport, de desfacere -; prezentare
Ambalajul, in general, reprezinta un mijloc de protectie a marfii, dar in acelasi timp, trebuie sa fie si un element de raspandire, de concretizarea a frumosului.
Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare -; indentificare a produsului si estetic, determinat de varietatea solutiilor.
Formele de marcare sunt:
- etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului ambalat
- banderole litografiate -; folosite de regula la produse zaharoase
- ambalaje de hartie superioara (cerata, metalizata)
- stantarea -; o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin cuvinte, aplicata pe ambalaje din sticla
- stampilarea si pirogravarea sunt imprimari in lemn, aplicate ambalajelor din acest material.
Continutul marcarii consta in urmatoarele:
- elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul
- elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de utilizare sau chiar de pastrare
Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la cresterea valorii produsului, trezind totodata curiozitatea cumparatorului.
Transportul constituie un sector important al economiei nationale, care are rolul de mentine calitatea produselor pe perioada efectuarii acesteia. Pentru a-si indeplini rolul, cu ocazia transportului trebuie sa se asigure:
- mijlocul de transport corespunzator fiecarei grupe de produse;
- conditii de temperatura, umiditate, aerisire -; specifice grupelor de produse;
- conditii de igiena sanitara pe perioada manipularii si transportului;
- o aranjare corespunzatoare a ambalajelor care sa permita stabilitate pe toata durata transportului.
Pastrarea este importanta o etapa importanta a circulatiei marfurilor, cu rol determinant asupra calitatii produselor. Se face in spatii special amenajate.
Cerintele unei bune pastrari a marfurilor sunt:
- asigurarea parametrilor de pastrare specifici fiecarui produs (adica temperatura, umiditate, etc.)
- aranjarea marfurilor respectandu-se vecinatatea admisa intre produse, deoarece sunt produse care transmit in spatiul de pastrare mirosul lor specifice
- asigurarea conditiilor de igiena sanitara
- aranjarea ambalajelor in asa fel incat sa permita exercitarea unui control permanent asupra modului cum produsele isi mentin calitatea.
Cerintele de pastrare prezinta particularitati pe grupe de produse, a caror nerespectare reduce perioada de garantie acordata de producator.
Calitatea produselor si mentinerea ei este influentata si de nivelul de pregatire a lucratorului din industrie si comert.