c8e7ep
OBIECTIVE

1. Definirea notiunii de baza tehnico-materiala a comertului.
2. Cunoas terea si intelegerea continutului s i structurii bazei tehnico-materiale a comertului.
3. Prezentarea continutului s i structurii bazei tehnico-materiale utilizate in comertul cu ridicata si in comertul cu amanuntul.
4. Analiza aspectelor esentiale ale modernizarii bazei tehnico-materiale si a tendintelor acesteia in evolutia contemporana.
5. Intelegerea modului in care componentele bazei tehnico-materiale, ca forma de materializare a capitalului, se coreleaza cu volumul si structura activitatii economice.
6. Motivarea necesitatii promovarii progresului tehnic in comert si prezentarea directiilor sale de orientare.
7. Prezentarea indicatorilor tehnico-economici specifici evaluarii s i analizei modului de utilizare a bazei tehnico-materiale a comertului


11.1. Notiunea de baza tehnico-materiala a comertului

Pentru desfasurarea activitatii sale, comertul dispune de un anumit potential material, uman si financiar, denumit resursele lui economice. Ele sunt forma de concretizare a capitalului comercial si a fortei de munca angajate in comert ca factori de productie.
Resursele materiale ale comertului cuprind bunurile-capital folosite pentru desfasurarea proceselor comerciale (magazine, depozite, utilaj comercial) denumite mijloace fixe si bunuri-capital destinate actelor de schimb (stocuri de marfuri), proceselor de productie din comert (materii prime si materiale) si nevoilor de administrare (obiecte de intretinere, rechizite, materiale de protectie), formand o parte importanta a mijloacelor circulante. Ele au o reflectare fizica in gestiunea materiala a unitatilor si una valorica in activul si pasivul bilantului societatilor comerciale.
Baza tehnico-materiala a comert ului cuprinde totalitatea mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar necesare efectuarii operatiunilor com erciale. Ea este o parte a resurselor materiale ale comertului.

Terenurile si mijloacele fixe sunt denumite contabil imobilizari corporale.
Terenurile reprezinta, pentru comert, o componenta a cladirilor pe care sunt situate (terenuri cu constructii) s i a depozitelor de tip deschis (de exemplu depozite pentru combustibil solid sau pentru materiale de constructii), avand insa o pondere redusa in totalul imobilizarilor corporale. Ele sunt evaluate in patrimoniul unitatilor, dar, de regula, nu sunt supuse amortizarii, in afara de cazurile in care pentru amenajarea lor s-au facut investitii.
Mijloacele fixe sunt bunuri materiale de valoare mare si durata de functionare indelungata (ani de zile). Ele isi transmit treptat valoarea asupra marfurilor vandute s i sunt recuperate pe seama amortizarilor cuprinse in cheltuielile de circulatie.
• In ceea ce priveste structura lor, ea se evidentiaza printr-un nomenclator valabil pentru toate ramurile economiei nationale. Acesta cuprinde: 1)Cladiri;
2)Constructii speciale; 3)Masini, utilaje si instalatii de lucru; 4)Aparate si instalatii de masurare, control s i reglare; 5)Mijloace de transport; 6)Animale de munca;
7)Plantatii; 8)Unelte, inventar gospodaresc s i alte mijloace fixe. Evident, mijloacele fixe ale comertului sunt prezente numai in anumite grupe. In general, in comert, preponderente sunt cladirile pentru magazine si depozite.
• O alta grupare a mijloacelor fixe se face dupa rolul lor in circulatia marfurilor, delimitandu-se: 1)Reteaua de unitati cu amanuntul (magazine, restaurante, chioscuri etc.); 2)Reteaua de depozite; 3)Mobilierul si utilajul comercial;
4)Mijloacele de transport; 5)Alte mijloace fixe. Fiecare categorie are o structura diversa de elemente, corespunzator cu cerintele comercializarii multiplelor grupe de marfuri care fac obiectul schimbului in economie.
• Mijloacele fixe au o exprimare cantitativa si una calitativa. Exprimarea cantitativa se face in unitati fizice (numar de magazine, de utilaje), in unitati de marime (suprafata comerciala in m2, capacitatea spatiului de depozitare in m3, capacitatea mijloacelor de transport in tone etc.) si in unitati valorice (in lei), reprezentand valoarea de intrare (initiala) a mijloacelor fixe, adica valoarea la punerea in functiune si valoarea ramasa, respectiv valoarea dupa scaderea amortizarii la zi. Datorita schimbarii in timp a preturilor, mijloacele fixe sunt reevaluate la diferite termene, pentru a se putea stabili exact marimea amortizarii.
Exprimarea calitativa a mijloacelor fixe se face prin performantele lor in exploatare, definite prin parametrii de functionare, prin gradul de modernizare a mijloacelor fixe, raportand performantele lor la progresul tehnic contemporan, si prin gradul de uzura a mijloacelor fixe, ca raport intre marimea uzurii fizice s i valoarea lor initiala. Aceste caracteristici asociate dau valoarea de piata a unui mijloc fix, adica valoarea care ar putea fi obtinuta prin instrainarea lui in conditiile actuale ale privatizarii sau in conditiile in care societatea ar putea fi supusa regimului falimentului.
Obiectele de inventar sunt bunuri de valoare mica, indiferent de durata de serviciu, sau cu o durata mai mica de un an indiferent de valoarea lor. In comert se includ in aceasta categorie: utilaj marunt, echipamentul de protectie al salariatilor, materialele de uz gospodaresc, unele ambalaje cu un numar mic de circuite etc.
Valoarea lor se recupereaza integral la darea in folosinta sau esalonat pe mai multi ani, pe seama cheltuielilor de circulatie.
Baza tehnico-materiala a comertului poate apartine in intregime societatilor comerciale sau poate fi partial inchiriata de la persoane fizice sau juridice.
Structura bazei tehnico-materiale pe cele doua mari componente - mijloace fixe si obiecte de inventar - ca si pe elemente este diferita pe ramuri si forme de comert, reflectand natura si amploarea proceselor din fiecare ramura.
Cerintele rationalizarii circulatiei marfurilor impun o concordanta intre nivelul dezvoltarii bazei tehnico-materiale si volumul activitatii economice in toate etapele circulatiei marfurilor, ramanerea in urma intr-una din ele rasfrangandu-se negativ asupra intregului circuit. De exemplu, utilizarea paletelor in miscarea marfurilor in depozite trebuie insotita de adaptarea corespunzatoare a conditiilor de transport si de primire a marfurilor in acest sistem la magazine pentru a nu intrerupe lantul de vehiculare mecanizata a marfurilor.
Schimbarile intervenite in formele de proprietate din comert in ultimii ani, aparitia micului comert privat, lipsit de o baza tehnico-materiala adecvata, ca si lipsa
in general a marelui capital comercial, s-au rasfrant asupra investitiilor in comert si asupra calitatii bazei tehnico-materiale. Spatiile comerciale sunt in buna parte
inchiriate, iar costul chiriei este ridicat, ceea ce greveaza asupra cheltuielilor de circulatie si a pretului de vanzare. Spatiile mai mari luate in locatie de la societatile comerciale de unii salariati au fost compartimentate si amenajate dupa criteriul profitului maxim pe termen scurt, ducand la profiluri de unitati nedefinite si cu o structura eterogena a sortimentului, adaugandu-se la aceasta retinerea de a investi cu amortizare pe termen lung.
Dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale a comertului este o cerinta prioritara pentru cres terea volumului vanzarilor, ridicarea nivelului deservirii comerciale si sporirea eficientei activitatii economice. O baza tehnico-materiala moderna asigura miscarea rapida a marfurilor in economie, micsorarea timpului de distributie a acestora, marirea numarului de rotatii ale capitalului comercial si, prin aceasta, micsorarea costurilor cu care produsele ajung la consumatori. Prin baza tehnico-materiala, comertul se raporteaza la progresul tehnic din economie, iar indicatorul “suprafata comerciala la o mie de locuitori” reprezinta un important criteriu de comparatie a dezvoltarii comertului intre tari.

11.2. Baza tehnico-materiala a comertului cu amanuntul

Marimea si structura bazei tehnico-materiale a comertului cu amanuntul raspund cerintelor acestei forme de comert s i anume de difuzare larga a marfurilor in toate localitatile tarii, iar in cadrul fiecarei localitati de apropiere a marfurilor de consumatori. Aceasta functionalitate este asigurata prin varietatea de tipuri de unitati ca profil si marime care compun reteaua comerciala si printr-o dotare specifica proceselor operative cerute de vanzarea marfurilor.
11.2.1. Reteaua de unitati de vanzare cu amanuntul a marfurilor
Unitatile de vanzare cu amanuntul reprezinta componenta operativa a societatilor s i firmelor comerciale cu acest profil, prin intermediul carora bunurile, in principal cele de consum individual, ajung la consumatori. Ele cuprind magazine de diferite profiluri si marimi, restaurante si alte unitati de alimentatie publica, chioscuri, tonete si mijloace mobile de prezentare si vanzare a marfurilor.
Gradul de dezvoltare a retelei comerciale cu amanuntul reflecta, in buna parte, nivelul calitativ al deservirii consumatorilor si, intr-o interpretare mai larga, nivelul calitativ al comertului cu amanuntul. El este caracterizat de numarul si marimea unitatilor comerciale, profilul lor de activitate, structura pe mediile urban si rural si amplasarea teritoriala a retelei.
Numarul si marimea unitatilor comerciale, ca optiuni in dezvoltarea retelei comerciale a fiecarei intreprinderi, depind de suprafata localitatii unde activeaza, de puterea de cumparare a populatiei din fiecare zona, de marimea capitalului comercial ce poate fi investit in baza tehnico-materiala si de eficienta economica.
Principiul eficientei, hotarator in optiunea fiecarui intreprinzator, cere ca reteaua comerciala sa fie apropiata de consumatori pentru aprovizionarea comoda a acestora, paralel cu asigurarea rentabilitatii fiecarei unitati. Studiile de specialitate au condus la stabilirea unor indicatori orientativi cu privire la distantele pe care consumatorii sunt dispusi sa le parcurga pentru procurarea diferitelor grupe de marfuri. Acestea merg de la circa 500 de metri pentru marfuri de cerere zilnica, pana la intreaga raza a localitatii pentru marfurile de cerere periodica sau rara. In acelasi timp, pentru ca fiecare unitate sa fie rentabila ea trebuie sa se adreseze unui numar de locuitori care, prin puterea lor de cumparare, sa-i asigure o cifra de afaceri suficient de mare pentru a obtine rentabilitatea.
In aceste conditii, reteaua comerciala este foarte diferentiata ca numar si ca marime a unitatilor pe localitati, tinand de specificitatea locala a factorilor enumerati mai inainte.
Efectul de scara in comert, alaturi de cresterea si diversificarea ofertei, au dus la dezvoltarea marilor suprafete comerciale care, desi indeparteaza reteaua de consumatori, au avantajul concentrarii sortimentului s i satisfacerii complexe a cererii de marfuri. Construirea marilor suprafete este o optiune a agentilor economici, conditionata de concentrarea capitalului comercial si de marimea localitatilor (teoretic se poate admite ca, pentru o localitate, un mare magazin ar acoperi intreaga cerere pentru un sector de marfuri, ceea ce evident ar fi in contradictie cu cerintele apropierii retelei de consumatori).
Reteaua de unitati cu amanuntul are particularitati sub aspectul tipurilor, marimii si amenajarii interioare a acestora pe ramuri de comert si pe cele doua medii social-economice: urban si rural. Un tip de unitate se caracterizeaza prin sortimentul de baza, sortimentul complementar si suprafata comerciala minima, dimensionata astfel incat sa permita expunerea larga a marfurilor, pastrarea stocurilor in depozitul de mana si asigurarea spatiului pentru fluxul marfurilor si al cumparatorilor.
• In comertul alimentar specifice sunt magazinele generale, de dimensiuni mari, care comercializeaza intregul sortiment de bunuri alimentare, inclusiv unele produse nealimentare de uz curent gospodaresc, marfurile alimentare solicitandu-se, de obicei, impreuna in cumpararile zilnice ale consumatorilor. Ca tipuri moderne de unitati cu profil general se folosesc: supereta, supermagazinul si magazinul discount1. Magazinele alimentare specializate (de paine, carne, produse lactate, legume-fructe etc.) formeaza reteaua complementara marilor magazine.
• In comertul nealimentar, gradul de specializare a unitatilor pe grupe si subgrupe de marfuri (confectii, articole cosmetice, articole electrocasnice etc.) creste, magazinele specializate reusind sa ofere sortimentul larg al acestor produse. In structura retelei comerciale a acestui sector se cunosc peste o suta de tipuri de unitati specializate pe grupe si subgrupe de marfuri, inclusiv pe criterii de segmentare a consumatorilor (specializarea monoclientela) sau manifestare a cererii (specializare monotema sau multisectoriala). Specializarea se asociaza insa si cu concentrarea retelei, marile magazine universale oferind un sortiment larg, din toate grupele de marfuri, in raioane specializate.
• In alimentat ia publica, sunt folosite circa 15 tipuri de unitati, reprezentativ fiind restaurantul cu profil clasic sau cu specific (crama, local, national, pescaresc, vanatoresc, lactovegetarian, dietetic, autoservire si altele) precum si unitati specializate, cu particularitati de organizare (berarie, braserie, bar, bistrou, birt, pizza, cofetarie etc.).
• In mediul urban, unitatile sunt de dimensiuni mari, cu profiluri variate s i cu grad mai ridicat de specializare, corespunzator cererii diversificate a multiplelor categorii socio-profesionale din acest mediu. Ele atrag in buna parte si populatia sateasca pentru aprovizionarea cu marfuri de cerere periodica si ocazionala.
• In mediul rural, reteaua este formata, in majoritate, din unitati mici, despecializate si larg raspandite teritorial, raspunzand astfel specificului asezarilor rurale. Totusi s i in comertul rural au aparut mari magazine (tip supercoop) cu suprafete de peste 1.000 de m2 , raspunzand necesitatilor formarii si expunerii unui sortiment larg de produse, datorita schimbarilor din structura cererii populatiei din acest mediu.
In ceea ce priveste distributia teritoriala a retelei comerciale sau densitatea teritoriala a retelei, ea este pusa in evidenta de indicatorul “suprafata comerciala la o mie de locuitori”. Se apreciaza ca pentru tara noastra acest nivel poate fi considerat optim pentru un nivel previzibil in limitele a 600-650 de m2. Acest indicator serveste comparatiilor internationale sau pe judete si ca element de fundamentare a unor masuri de politica economica a statului privind nivelul de trai al populatiei, respectiv stimularea investitiilor pentru comert in scopul ridicarii conditiilor de viata in zonele defavorizate. Alaturi de acest indicator mai sunt folositi pentru aprecierea gradului de dotare a teritoriului cu spatii comerciale numarul de locuitori care revin pe o unitate comerciala, numarul de locuitori deserviti de un lucrator comercial si vanzarile pe m2 de suprafata comerciala.
In interiorul localitatilor, reteaua comerciala se amplaseaza potrivit unor principii definite de urbanismul comercial. In aceasta conceptie, tipurile de unitati corespund ca profil si raza de atractie a consumatorilor uneia din urmatoarele trei trepte de amplasare: centru comercial pentru un ansamblu de locuinte, centru comercial de cartier sau centru comercial al localitatii. Unitatile care desfac marfuri de cerere curenta (magazine generale de marfuri alimentare, de paine de carne etc.)
isi dovedesc eficienta daca sunt amplasate cat mai aproape de consumatori, in timp ce unitatile care desfac marfuri de cerere periodica sau ocazionala, au raza de activitate mai mare si isi dovedesc eficienta daca sunt amplasate in cartiere sau in centrul orasului.
Evident ca profilul unitatilor, ca si locul de amplasare, depind s i de concurenta dintr-o anumita zona, ceea ce obliga pe intreprinzatori la delimitarea sortimentului in cazul unor profiluri asemanatoare de unitati si la remodelari ale tipului.
Tendinte in evolutia contemporana a unitatilor comerciale cu amanuntul. In evolutia comertului tipurile de unitati comerciale au cunoscut o schimbare fundamentala ca marime si profil o data cu aparitia masinismului si dezvoltarea productiei industriale de masa, incepand cu secolul al XVIII-lea. Locul micilor unitati comerciale traditionale a fost luat de magazinele specializate, cu suprafete mari, capabile sa prezinte sortimentul de marfuri diversificat, iar, incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, marile magazine universale, considerate, prin modul de aranjare s i functionare, o revolutie in tehnica activitatii comerciale.
In prezent, formele de retea comerciala cunosc o mare varietate, determinata de cresterea si diversificarea productiei industriale, exigentele sporite ale consumatorilor fata de calitatea servirii comerciale si preocuparile tot mai mari ale producatorilor pentru debus eele produselor, prin perfectionarea sistemului de distributie comerciala a acestora2. In sinteza, se constata urmatoarele orientari in dezvoltarea retelei comerciale:
• Tendinta de concentrare a activitat ii si ret elei comerciale, ca expresie a cres terii puterii economice a societatilor comerciale si a concurentei pe piata.
Concentrarea imbraca doua forme: a) Cresterea marimii societatilor comerciale sub aspectul capitalului si al numarului unitatilor comerciale. De exemplu, societatea Woolworth (SUA) dispune de
6.300 de magazine, societatea Holliday Ann Inc. (SUA) are peste 1.750 de hoteluri, cu un total de 310.000 de camere, iar societatea franceza Primtemps detine 65 de magazine universale si 360 de magazine Prisunic in Franta si in alte tari ale lumii. b) Cresterea suprafetei magazinelor, pentru a putea fi expusa intreaga bogatie de sortimente comerciale. De exemplu, DelAmo Fashion Center din Torrance
California are suprafata de 236.000 de m2, sub un singur acoperis, iar Dallas Market
Center 650.000 de m2 , repartizati in opt cladiri.
In tara noastra, in fiecare resedinta de judet exista un magazin universal cu suprafata de peste 8.000 de m2, iar in Bucuresti magazine universale apartinand unor societati comerciale - Unirea, Bucur - cu suprafete de peste 40.000 de m2, aceste magazine reprezentand punctele de atractie a consumatorilor din orasele respective si de pe o intinsa zona invecinata.
• Imbinarea specializarii cu despecializarea retelei dupa criterii noi.
Specializarea se extinde, de la magazine cu profil de grupe si subgrupe, la magazine cu profil asociat dupa criteriile cererii (de exemplu confortul, totul pentru tineret,
“ajuta-te singur” etc.). Despecializarea consta in largirea sortimentului cu grupe eterogene, in unitati mari, pentru a castiga o tot mai numeroasa clientela.
• Diversificarea ret elei, prin organizarea de tipuri de magazine tot mai variate ca profil si nivel de preturi, pentru a raspunde solicitarilor diferentiate ale consumatorilor. Magazinele tind sa-si defineasca, prin profil si amenajare, individualitatea, selectarea clientelei dupa motivatiile de cumparare si sa devina factor primordial in promovarea produselor (de exemplu magazinele de tip
Nouveautés cu articole de moda).
• Promovarea conceptiei de urbanism comercial in organizarea si amplasarea ret elei comerciale. In marile orase au aparut astfel centre comerciale
in zonele mediane si marginale pentru apropierea retelei comerciale de consumatori, tendinta de scadere a importantei centrului comercial al oras ului pentru aprovizionarea cu marfuri de cerere curenta sau periodica, iar, datorita utilizarii curente a autoturismului pentru efectuarea cumparaturilor, dezvoltarea unor mari centre comerciale in zone situate la 5-12 km in afara metropolelor (de exemplu,
Centrul comercial regional de la Part-Dieu din apropierea Lyon-ului, are o suprafata de 102.000 de m2 cu un hipermagazin ca unitate de baza si numeroase magazine complementare, inclusiv unitati de prestari de servicii).
• Modernizarea interioara a unitatilor sub aspectul proiectarii spatiilor comerciale, amenajarii s i dotarii lor cu mobilier, pentru a permite expunerea larga a sortimentului, practicarea unor forme noi de vanzare si asigurarea unei eficiente ridicate a utilizarii spatiului comercial (procedee incluse in conceptia de merchandising).
• Extinderea formelor de vanzare fara magazine, prin deservirea clientilor la domiciliu, pe baza informarii acestora prin cataloage, teletext, televiziune prin cablu, Internet si transmiterea directa de catre clienti a comenzilor catre firmele specializate in aceste forme de comert.
• Extinderea larga a comertului prin reteaua de automate comerciale, forma care permite elasticizarea acesteia. Ele completeaza reteaua de unitati fixe si asigura extinderea functionarii acesteia peste programul obisnuit si in locuri cu o cerere aparte (scoli, gari etc.).
11.2.2. Mobilierul si utilajul comercial
In comertul cu amanuntul, mobilierul si utilajul trebuie sa raspunda cerintelor prezentarii (etalarii) marfurilor in unitati, pastrarii stocurilor de rezerva in depozitele anexa sau in spatiile frigorifice, miscarii marfurilor in interiorul magazinelor, precum si
inzestrarii tehnice a muncii lucratorilor. Si in acest scop se foloseste o mare varietate de tipuri de mobilier s i utilaje, adaptate ca forma si functionalitate (intersanjabil) tehnologiei impuse de comercializarea fiecarei grupe de marfuri (de exemplu prezentarea confectiilor se face pe suporti liniari, iar a modelelor pe manechine, in timp ce articolele electrice si electrocasnice solicita microstanduri pentru probe de functionare).
• Mobilierul si utilajul comercial tind tot mai mult sa se adapteze circuitului mecanizat al produselor (in special in comertul alimentar), incarcaturile paletizate expunandu-se direct din mijloacele de transport in magazine, constituind mobilier al acestora.
• Un loc aparte in utilajul comercial il detine utilajul frigorific, el fiind o componenta a lantului frigorific din procesul distributiei produselor alimentare. Acesta
incepe cu antrepozitele frigorifice ale producatorilor, continua cu mijloacele de transport frigorifice (vagoane de cale ferata s i mijloace auto), cu spatiile s i utilajul frigorific din magazine si se incheie cu frigiderele si congelatoarele din echipamentul locuintelor.
• Progresul tehnic in comert determina folosirea pe scara larga a echipamentului electronic de birou pentru prelucrarea si transmiterea informatiilor.
Acesta preia informatiile primare de la casele de marcat din magazine si de la birourile de facturat din depozite, tine evidenta miscarii stocurilor si a celorlalte valori din intreprindere si ofera informatii operative pentru formularea comenzilor catre furnizori corespunzator cu schimbarile continue ale pietei.
• La bursele de marfuri, datorita tehnicii moderne a comunicatiilor, se pot efectua in termene foarte scurte tranzactii dintre parteneri aflati in cele mai
indepartate zone ale globului.

11.3. Baza tehnico-materiala a comertului cu ridicata

Caracteristicile comertului cu ridicata s i, in primul rand, vehicularea marfurilor
in partizi mari se rasfrange s i asupra structurii bazei sale tehnico-materiale. Cladirile pentru depozite, instalatiile, mobilierul si utilajele din depozit sunt dimensionate in raport cu cerintele activitatii economice a acestora, respectiv primirii si pastrarii marfurilor, pregatirii comenzilor si expedierii produselor catre beneficiari, in principal
in sistem mecanizat, adica folosind conteinere, palete si mijloace de transport adaptate vehicularii fiecarui tip de produse.
11.3.1. Reteaua de depozite
Depozitele sunt unitati comerciale in care se desfas oara procesele tehnico economice legate de primirea, pastrarea s i livrarea marfurilor in partizi mari. Ele constituie componenta operativa a intreprinderilor comerciale pentru vanzarea cu ridicata a marfurilor, dar s i a altor societati care participa la circulatia marfurilor
(intreprinderi de productie sau intreprinderi de vanzare cu amanuntul).
Formele circulatiei marfurilor, natura produselor care formeaza obiectul acestora, precum si procesele economice care le caracterizeaza determina tipuri specifice de depozite. Se disting astfel depozite industriale, comerciale, de pastrare (insilozare) a produselor agricole, de transport-expeditie si de serviciu.
• Depozitele industriale sunt destinate aprovizionarii cu materii prime si livrarii produselor finite ale fabricilor. Ele intra in componenta acestora, fiind amplasate la intrarea sau iesirea din halele de productie si sunt organizate pentru deservirea fluxului de fabricatie, formarii loturilor de expeditie a produselor finite si livrarii acestora catre beneficiari.
• Depozitele comerciale sunt cele mai raspandite si apartin, in cea mai mare parte, comertului cu ridicata cu bunuri de larg consum. Ele deservesc insa si circulatia unor produse de echipament industrial sau a unor bunuri de consum intermediar, in situatia prezentei comertului in circulatia acestor produse. In depozitele comerciale are loc transformarea sortimentului industrial in sortiment comercial si livrarea acestuia catre beneficiarii detailisti. Sistemul lor de organizare este determinat de particularitatile sortimentale ale diverselor grupe de marfuri, care impun procedee diferite de stocaj si tehnici specifice de alcatuire a sortimentului comercial.
• Depozitele de pastrare a produselor agricole sunt destinate primirii unor cantitati mari de produse agricole (cereale, legume, fructe etc.) in perioada recoltarii lor, reconditionarii, pastrarii indelungate si livrarii catre beneficiari (fabrici, comercianti detailisti, exportatori) pe masura solicitarii lor. Pastrarea indelungata a produselor agricole impune asigurarea unor conditii de microclimat (temperatura, umiditate, ventilatie) care determina un mod specific de amenajare si utilare cu consecinte asupra costurilor de pastrare.
• Depozitele de transport-expeditie apartin unor agenti economici care mijlocesc (deservesc) schimbul, in special in comertul exterior. Ele primesc sau preiau marfuri de la producatori, le transporta, le stocheaza de obicei un timp scurt si le expediaza din porturile sau garile unde sunt amplasate catre beneficiari.
• Depozitele de serviciu, dupa cum le spune si denumirea, apartin unor agenti economici care ofera servicii de depozitare pe termen lung unor beneficiari care nu dispun de posibilitati de depozitare.
Ret eaua de depozitare in tara noastra, in special in circulatia bunurilor de larg consum, este ramasa mult in urma in raport cu cerintele miscarii rationale a marfurilor. Depozitele sunt, in general, de mici dimensiuni, formate din mai multe
incaperi, cu o dotare tehnica redusa, unele fara linii de garaj sau rampe de incarcare.
Data fiind importanta depozitelor in asigurarea fluxurilor complexe de marfuri pe care le genereaza activitatea economica, preocuparile firmelor pentru comertul cu ridicata sunt concentrate in realizarea unor spatii de depozitare si dotare tehnica a lor astfel incat sa asigure o vehiculare rapida a marfurilor si o eficienta superioara a acesteia. Modernizarea depozitelor urmeaza indeaproape modernizarea productiei, depozitele devenind veritabile “uzine de distributie”, in care rapiditatea livrarii catre beneficiari reprezinta una din caile de accelerare a vitezei de circulatie a marfurilor.
Practica mondiala consemneaza cateva tendinte deosebit de importante in constructia, amenajarea si dotarea depozitelor. Dintre acestea evidentiem urmatoarele:
• Construirea unor depozite de mare capacitate, acestea avand posibilitatea de a utiliza mijloace mecanizate de transportare orizontala si verticala a marfurilor si de a micsora timpul de efectuare a unei operatiuni. Pentru depozitele construite in prezent, marimea lor se exprima atat prin suprafata (m2) s i capacitate de depozitare (m3), dar, mai ales, prin numarul de palete vehiculate. Se considera astfel depozite mari cele cu suprafata medie de 25.000-30.000 de m2 si cu capacitatea de cel putin 12.000 de m3, capabile sa vehiculeze 20.000 de palete. Tendintei de concentrare si integrare a comertului cu ridicata ii corespunde si tendinta de concentrare a retelei de depozitare in complexe mari (200.000-300.000 de m2 in
SUA), acestea inchiriind spatii clientilor angrosisti si asigurand periodic targuri ale comertului cu ridicata.
• Organizarea depozitelor in principal pe un singur nivel, pentru a elimina circulatia pe verticala a produselor. Datorita utilajelor cu putere mare de ridicare, depozitele isi sporesc capacitatea prin cresterea inaltimii stelajelor. Ca o ultima inovatie se remarca folosirea in constructia depozitelor a materialelor gonflabile (care isi maresc volumul prin insuflarea aerului cu ajutorul unor instalatii speciale). Construirea unui asemenea depozit dureaza cateva zile, putand fi mutat dintr-un loc in altul in functie de necesitati, iar costul constructiei este redus. In aceste depozite se pot pastra orice fel de produse, in unitati paletizate sau alte forme de depozitare.
• Mecanizarea complexa a activitat ii din depozite, constand din vehicularea marfurilor cu ajutorul paletelor sau conteinerelor in intregul circuit de primire, depozitare si livrare a marfurilor.
• Folosirea pe scara larga in depozite a mijloacelor mecanizate de vehiculare a marfurilor (electrocare, benzi transportoare, monorai etc.)
• Informatizarea preluarii, executarii si evidentei comenzilor de la beneficiari, ajungandu-se chiar la automatizarea depozitelor. Computerele tin evidenta analitica a zeci de mii de sortimente si a mii de beneficiari si furnizori. Gratie informatizarii, de exemplu, un depozit din Kamen (Germania) aprovizioneaza 8.000 de magazine de doua ori pe saptamana, efectuarea unei comenzi durand o jumatate de ora.
• Pentru usurarea incarcarii si descarcarii marfurilor, vehiculele de transport sunt dotate cu oblon hidraulic sau macara plianta, iar produsele circula la magazine in boxpalete sau rolpalete care sunt folosite ca utilaje de expunere a marfurilor in magazine.
• Depozitele beneficiaza, la amplasarea si constructia lor, in zone denumite platforme de depozite sau in locuri individuale, de o infrastructura economica
(sosele, cai ferate, amenajari edilitare etc.).
11.3.2. Mobilierul si utilajul comercial
Efectuarea operatiunilor de primire, depozitare si livrare a marfurilor din depozite necesita utilaje si mobilier adecvate vehicularii si stocarii marfurilor.
Ansamblul operatiunilor tehnice de deplasare a produselor in interiorul depozitelor si a mijloacelor utilizate pentru efectuarea acestora formeaza sistemul de manutent iune, specific fiecarui tip de depozit si grupe de marfuri.
Mobilierul si utilajul comercial fac parte din sistemul de manutentiune si sunt adaptate procedeelor de stocaj folosite in depozite, respectiv stocarii in vrac, in
incarcaturi unitare si in incarcaturi diverse3.
• Stocarea in vrac sau fara ambalaj este specifica produselor granulate, lichidelor si gazelor lichefiate, care constituie ansambluri omogene si in cantitati mari
(cereale, cartofi, carbuni, zahar, petrol etc.), Stocarea se face in gramezi, in fose
(gropi), hangare, tremii, silozuri, rezervoare si conteinere, folosindu-se pentru
incarcarea si evacuarea locurilor de depozitare transportoare, macarale, buldozere etc.
• Stocarea in incarcaturi unitare este specifica produselor care se pot constitui in grupuri din punctul de vedere al formei, ingramadirii, greutatii si conditiilor de ambalaj (de exemplu placi de piatra pentru constructii, tevi pentru instalatii, recipiente pentru transportul diverselor produse etc.). Sistemul de manutentiune consta in stivuirea acestora, folosindu-se palete, conteinere si navete, iar pentru vehiculare diverse mas ini cum sunt electrocare, electrostivuitoare, monorai, macarale.
• Stocarea in incarcaturi diverse se refera la acea parte a produselor care se prezinta sub forma de articole sau piese constitutive ale acestora (confectii, articole electrocasnice, articole mecanice etc.), foarte variate ca dimensiuni si greutate, de aceea necesitand mijloace specifice de depozitare. Forma de depozitare a acestora o constituie magazinajul, adica pastrarea marfurilor in rafturi si rastele, de dimensiuni si inaltimi variabile, pentru a suporta paletele folosite la transportul marfurilor in interiorul depozitelor. Mijloacele de manutentiune sunt asemanatoare celor privind incarcaturile unitare: carucioare manuale, electrocare, translatoare, macarale pe s ine sau pe roti, porticuri si poduri rulante.

11.4. Corelarea bazei tehnico-materiale cu volumul activitatii economice

Ca resursa economica, baza tehnico-materiala a societatilor comerciale se coreleaza cu volumul activitatii economice a acestora, intre ele existand un raport de interconditionare; baza tehnico-materiala este determinata de volumul activitatii economice, dar, la randul sau, pe o piata concurentiala, nivelul de dezvoltare si modernizare a ei este o conditie a prosperitatii oricarei firme.
Asigurarea elementelor bazei tehnico-materiale reprezinta pentru societatile comerciale investitii de capital, propriu sau imprumutat, care se recupereaza treptat prin amortizarile cuprinse in cheltuielile de circulatie. Deoarece aceste cheltuieli, la care se adauga si cheltuielile cu dobanzile la creditele bancare pentru investitii, greveaza asupra marimii profitului, societatile comerciale sunt interesate, in primul rand, in utilizarea intensiva a bazei tehnico-materiale existente, adica sporirea vanzarilor folosind aceeasi baza, dar la capacitatea ei deplina.
Deciziile de noi investitii se iau de catre societatile comerciale pentru a
inlatura insuficienta retelei in zonele pietei deservite de fiecare societate, din necesitatea maririi suprafetei comerciale, in cazul in care reteaua comerciala a unei societati este subdimensionata in raport cu volumul vanzarilor si se rasfrange negativ asupra solicitarii unitatii de catre cumparatori s i din necesitatea modernizarii retelei pentru a face fata altor firme care ofera clientilor prin retea un nivel superior de deservire comerciala.
Corelatia dintre nivelul de dezvoltare a bazei tehnico-materiale si cel al activitatii este pusa in evidenta de diferiti indicatori de eficienta economica.
Se delimiteaza astfel doua grupe de indicatori:
• Indicatori exprimand raporturile dintre capacitatea (valoarea) mijloacelor fixe utilizate si volumul activitatii economice (de exemplu suprafata comerciala la un milion de lei vanzari) sau, invers, raportul dintre volumul activitatii economice si mijloacele fixe utilizate (de exemplu vanzari pe m2 de suprafata comerciala, marfuri depozitate pe un m2 de suprafata de pastrare etc.). De asemenea, pentru a reliefa, prin marimea bazei tehnico-materiale, nivelul deservirii comerciale, se folosesc indicatori calculati ca raport intre elementele bazei tehnico-materiale si numarul populatiei deservite (de exemplu suprafata comerciala la o mie de locuitori sau numarul de locuitori ce revin pe o unitate comerciala). Prin compararea de fiecare societate a propriilor indicatori cu cei ai firmelor concurente se pot obtine concluzii asupra efortului de investitii ce trebuie facut.
• Indicatori exprimand raportul dintre dinamica valorii mijloacelor fixe utilizate si dinamica activitatii economice. Cres terea mai rapida a activitatii economice decat valoarea mijloacelor fixe indica sporirea utilizarii acestora din urma. Indicii de devansare fie a cresterii mijloacelor fixe de catre cea a vanzarilor, fie a vanzarilor de catre mijloacele fixe sunt optiuni de politica economica a fiecarei intreprinderi - asa cum s-a aratat mai inainte - corespunzator cu aprecierea perspectivelor profitului.
Imbunatatirea indicatorilor de utilizare a mijloacelor fixe se concretizeaza in economia relativa de mijloace fixe. Ea se calculeaza ca diferenta intre valoarea mijloacelor fixe efectiv folosite si valoarea lor recalculata. Aceasta din urma se obtine prin mentinerea aceluiasi raport dintre mijloacele fixe si vanzari din perioada de baza si in perioada urmatoare.

Exemplu:

T0 T1
Mijloace fixe (MF) - mil.lei 50 54
Vanzari (V) -mil.lei 200 250
)
(
MF xe
Mijloacefi 0,25 0,216
)
(
V
Vanzari

Mijloace fixe recalculate - mil.lei
62,5
Economia relativa de mijloace fixe - mil.lei 8,5
Daca s-ar fi mentinut in anul T1 acelasi raport mijloace fixe-vanzari din anul T0, necesarul de mijloace fixe ar fi fost de 62,5 de milioane de lei (250x0,25). Folosindu se efectiv numai 54 de milioane de lei, economia relativa de mijloace fixe este de 8,5 milioane de lei.

11.5. Progresul tehnic in comert

Baza tehnico-materiala a comertului se perfectioneaza continuu ca urmare a progresului tehnic din economie. Acesta se extinde din sfera productiei, unde gaseste campul cel mai larg de afirmare, in toate sectoarele care asigura pregatirea si realizarea productiei, datorita interdependentei dintre ramurile economiei nationale.
Prin progresul tehnic in comert se intelege procesul de perfectionare a tehnicii si tehnologiilor comerciale si a sistemului de organizare a activitatii cu scopul cresterii productivitatii muncii. Acesta devine astfel mijlocul principal de adaptare a activitatii comerciale la cerintele distributiei eficiente a productiei.
11.5.1. Factorii progresului tehnic in comert
Progresul tehnic gaseste in comert conditii largi de afirmare, desi mai limitate
in raport cu alte ramuri economice, datorita unor particularitati ale procesului de munca in comert, printre care si existenta multor activitati cu preponderent caracter manual.
• In primul rand, necesitatea promovarii progresului tehnic in comert rezulta din interdependenta dintre comert si celelalte ramuri economice mai receptive la acest proces, cum sunt industria, transporturile, telecomunicatiile, informatica etc.
Ramanerea lui in urma in comert ar influenta negativ intregul circuit al miscarii marfurilor. De exemplu, un sistem de distributie invechit, cu multe verigi intermediare si cu depozite necorespunzatoare, incetineste procesul realizarii marfurilor si restrange efectul favorabil adus de mecanizare si automatizare in cres terea productiei. Tot in acest context se explica si necesitatea ridicarii nivelului deservirii comerciale, ca o conditie a promovarii pe piata a noilor produse pe care progresul tehnic din industrie le asigura continuu.
• Progresul tehnic in comert se impune si ca o conditie a cres terii insasi a eficientei activitatii comerciale, constituindu-se in unul din factorii principali ai cresterii productivitatii muncii, ai accelerarii vitezei de rotatie a marfurilor si, in final, ai reducerii cheltuielilor de circulatie. In conditiile de concurenta, el duce, prin cres terea nivelului de deservire comerciala, la sporirea cifrei de afaceri a unei firme si la
intarirea pozitiei ei pe piata. Aceasta conditionare explica interesul constant al comerciantilor pentru dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale prin constructii noi, remodelari de unitati, promovarea unor forme noi de vanzare, modernizarea utilajului etc.
• In sfarsit, progresul tehnic in comert este impus si de schimbarile pe care le-a adus in management tehnica moderna a comunicatiilor si informatica. Relatiile comerciale se desfas oara astazi intr-un timp scurt, desi oferta poate fi teritorial mult
indepartata de cerere, ceea ce presupune capacitatea producatorilor si comerciantilor de a reactiona prompt la schimbarile pietei. Ori acest fapt este posibil numai prin existenta in comert a unui sistem rapid de miscare a marfurilor, de stocare si depozitare a lor, de livrare prompta catre cumparatori, precum si a unor mijloace de prelucrare operativa a informatiilor.
In tara noastra, progresul tehnic in comert a fost mai lent decat in alte ramuri economice, ca urmare a politicii de investitii din trecut, cand partea cea mai mare a acestora a fost dirijata spre industrie. Totodata, investitiile au fost inegal distribuite pe elementele bazei tehnico-materiale, dezvoltandu-se reteaua de magazine, iar in cadrul acesteia reteaua amplasata la parterul blocurilor de locuinte, pe principalele artere de circulatie. Desi reteaua comerciala s-a apropiat prin aceasta de consumatori, spatiile comerciale nu permit, prin marimea lor, la multe grupe de marfuri, expunerea unui sortiment larg si folosirea tehnologiilor de comercializare adecvate acestor grupe. Mult ramasa in urma ca modernizare este - asa cum s-a mai aratat - reteaua de depozite, cu consecinte asupra eficientei distributiei marfurilor.
Actuala baza tehnico-materiala a comertului va constitui pentru o indelungata perioada suportul tehnic al noilor societati comerciale, restructurate dupa principiile economiei de piata. Dezvoltarea s i modernizarea comertului vor impune deci un efort creator de adaptare a acestei baze la cerintele progresului tehnic, prin remodelari si reprofilari de unitati corespunzatoare cerintelor urbanismului comercial si nivelului ridicat al servirii comerciale.
La acestea se vor adauga constructiile noi, menite sa imbunatateasca dotarea cu spatii comerciale a teritoriului, inlaturarea decalajelor intre zonele tarii s i intre mediul urban si cel rural, care vor trebui sa raspunda unui avans tehnologic deja parcurs de tarile dezvoltate.
Apartinand sectorului tertiar in economie, comertul are in mod obiectiv conditii mai restranse decat productia pentru incorporarea progresului tehnic, o mare parte din activitati pretandu-se la executia manuala sau fragmentandu-se in succesiunea lor, ceea ce nu permite o mecanizare complexa. Totusi, el nu se limiteaza numai la mecanizarea operatiunilor de miscare a marfurilor, ci are - asa cum se va vedea mai departe - aspecte variate de manifestare, ceea ce conduce la concluzia necesitatii si posibilitatilor largi de promovare a lui in comert. De altfel, asa cum s-a prezentat intr-un capitol anterior4, unele din domeniile de varf ale progresului tehnic - automatizarea si electronica - si-au gasit posibilitati de aplicare chiar intr-o ramura a comertului in care operatiunile manuale sunt, in variate forme, definitorii.
11.5.2. Directiile progresului tehnic in comert
Din definitia progresului tehnic se desprind trei directii de promovare a lui in activitatea comerciala: modernizarea bazei tehnico-materiale; perfectionarea tehnologiilor comerciale; organizarea rationala a activitatii.
Modernizarea bazei tehnico-materiale. Ca o componenta a modernizarii de ansamblu a activitatii comerciale, modernizarea bazei tehnico-materiale reprezinta procesul de adaptare continua a constructiei, amenajarii s i dotarii magazinelor si depozitelor la progresele realizate in cresterea si diversificarea ofertei si la tehnica din ramurile economice cu care comertul intra in relatii. Acest proces vizeaza fiecare element al bazei tehnico-materiale si are drept principiu sporirea functionalitatii acestora, adica a rolului pe care fiecare il are in circulatia eficienta a marfurilor.
Astfel, modernizarea retelei comerciale cu amanuntul trebuie sa raspunda cerintelor difuzarii la consumatori a marfurilor in conditii de confort ridicat al vanzarii si cu un consum minim de timp. Acestui obiectiv ii raspund variatele profiluri de unitati, amplasarea lor dupa principiile urbanismului comercial, expunerea marfurilor
in unitati in modalitati care sa permita consultarea cu usurinta a produselor de catre consumatori, precum si practicarea unei game largi de servicii comerciale la vanzarea marfurilor.
Pentru depozite, modernizarea urmareste sa asigure prin constructia si amenajarea lor, intrarea si iesirea marfurilor si, implicit, stocarea intr-un timp cat mai scurt, printr-un flux mecanizat al operatiunilor, ceea ce in final insemna cresterea eficientei economice a distributiei.
In ceea ce priveste utilajele comerciale, sporirea functionalitatii prin modernizare inseamna adaptarea lor la particularitatile vehicularii si expunerii marfurilor si la cerintele ergonomiei, ale usurarii muncii, pentru sporirea productivitatii muncii si crearea conditiilor pentru ridicarea confortului vanzarii.
Perfectionarea tehnologilor comerciale. Tehnologia comerciala cuprinde ansamblul de procese, metode si procedee stiintifice folosite pentru distribuirea comerciala a produselor. Ea este specifica grupelor de marfuri (de exemplu tehnologia comercializarii marfurilor alimentare), formelor de distributie (tehnologia depozitelor, tehnologia magazinelor cu autoservire) si tipurilor de unitati (tehnologia magazinelor universale).
Perfectionarea oricarei tehnologii comerciale consta in rationalizarea lantului de procese tehnico-economice care o definesc si in promovarea progresului tehnic sub aspectul conditiilor materiale de infaptuire a acestora. De exemplu, perfectionarea stocarii marfurilor in depozite presupune folosirea de utilaje specifice modalitatilor de stocare rationala a marfurilor in vrac, in incarcaturi unitare s i in
incarcaturi diverse, paletizarea larga a marfurilor, respectiv circulatia marfurilor pe palete de la furnizori la depozite sau formarea paletelor in momentul receptionarii marfurilor la depozite; amenajarea marfurilor in stive, pe stelaje sau rastele, dupa procedee care sa permita identificarea structurii sortimentale si ,deci, alegerea cu us urinta a lor de catre cumparatori; utilizarea sistemului de evidenta dupa principiile si mijloacele informaticii si altele. Conditia modernizarii acestei tehnologii o constituie livrarea marfurilor de catre furnizori in ambalaje de marimi care sa permita paletizarea si asigurarea mijloacelor mecanizate pentru vehicularea in acest sistem a marfurilor in depozite.
In prezent, sub impactul progresului tehnico-stiintific, in modernizarea tehnologiilor comerciale se produc schimbari importante, orientate in trei directii:
• In primul rand, se remarca tendinta de imbogatire, de amplificare a continutului multora, ca urmare a concentrarii activitatii comerciale in unitati mari, a diversificarii sortimentului produselor si participarii unui numar mare de furnizori la formarea acestuia si a progreselor realizate in constructia de utilaje si in tehnica ambalarii marfurilor. Expresia cea mai evidenta a acestei tendinte o reprezinta
imbogatirea teoriei comertului, aparand discipline (Tehnologii comerciale, Logistica marfurilor, Gestiunea stocurilor, Servicii comerciale etc.) care formuleaza principiile, regulile si mijloacele de comercializare a diverselor grupe de marfuri pentru a raspunde progreselor in tehnologia obtinerii produselor, cres terii si diversificarii ofertei, exigentelor ridicate ale pietei si sporirii eficientei activitatii comerciale.
• Pe de alta parte, se evidentiaza o tendinta de simplificare si rationalizare a unor tehnologii, prin preluarea de catre industrie a multor operatiuni de pregatire prealabila a marfurilor pentru vanzare (dozare, ambalare) pe care inainte le efectua comertul si de a usura circulatia produselor. Astazi, cerintele practicarii autoservirii in magazine, ca s i paletizarea marfurilor si mecanizarea larga a operatiunilor in depozite au impus livrarea marfurilor din industrie catre comert in unitati de aprovizionare (conteinere, navete, pachete etc.) care sa asigure promovarea acestor procese.
• La acestea se adauga si progresele din domeniul transporturilor, din constructia de utilaje de manipulare a marfurilor si din constructia s i amenajarea depozitelor si magazinelor.
Organizarea rat ionala a activitat ii. Progresul tehnic este asociat tuturor factorilor de productie, implicit si factorului uman. Cu ajutorul tehnicii pe care o foloses te, omul actioneaza asupra factorului material, intr-un anumit cadru organizatoric, cu scopul de a produce s i schimba bunuri pentru satisfacerea nevoilor sale de viata. Efectul tehnicii este intensificat astfel de organizarea rationala a activitatii, prin aceasta asigurandu-se conditii pentru folosirea deplina a capacitatii mijloacelor utilizate si, ca urmare, cresterea productivitatii muncii.
Organizarea activitatii cuprinde, in primul rand, masurile, metodele, formele si mijloacele cu caracter economic si tehnico-organizatoric folosite la nivelul unitatilor operative pentru desfasurarea activitatii. Ele se refera la amenajarea interioara a unitatilor, organizarea fluxurilor de intrare si iesire a marfurilor, utilarea locurilor de munca, asigurarea lor cu forta de munca etc. Aceste masuri se extind insa si asupra proceselor tehnico-economice din unitati (aprovizionarea, relatiile cu furnizorii si cu publicul, organizarea vanzarii etc.), in care este solicitat personalul de conducere si a carei calitate conditioneaza rezultatele personalului operativ.
Promovarea progresului tehnic in aceste activitati consta in organizarea lor dupa principii ergonomice, adica prin folosirea unor procedee rationale de desfasurare a lor, care sa conduca la indicatori superiori de eficienta economica.
Principiile ergonomice constau, in primul rand, in adaptarea solicitarilor la om, adica amenajarea locurilor de munca, proiectarea utilajelor si asigurarea conditiilor de mediu astfel incat ele sa usureze efortul lucratorului si sa-i asigure cresterea productivitatii muncii. In al doilea rand, ele presupun si adaptarea omului la solicitari, prin pregatirea fizica (antrenament) si prin insusirea cunostintelor profesionale de specialitate pentru a raspunde solicitarilor in exercitarea procesului de munca.
Intr-o formulare mai generala, macroeconomica, rationalizarea activitatii de comert cuprinde perfectionarea insasi a distributiei s i a relatiilor pe care aceasta le are cu celelalte domenii ale vietii economice (productie, transporturi etc.) si care se
inscriu in managementul activitatii comerciale.
11.5.3. Indicatorii de evaluare a progresului tehnic
Progresul tehnic in comert se evalueaza printr-o multitudine de indicatori datorita specificului larg de procese economice la care el se refera si formelor variate de manifestare a lui. Prin acesti indicatori se masoara nivelul calitativ al bazei tehnico-materiale a comertului si se pot face comparatii cu nivelul atins in tarile dezvoltate din punct de vedere economic.
Indicatorii sunt grupati in tehnici s i economici, fara o separare neta a continutului lor, fiecare categorie implicand-o pe cealalta, ca rezultat al legaturii directe dintre progresul tehnic economic si activitatea economica.
Indicatorii tehnici sunt obtinuti prin raportarea componentelor progresului tehnic la factorii de productie sau la activitatea economica. Evident ca nivelul tehnicii utilizate se refera la tehnica noua (moderna) si nu la o simpla sporire cantitativa a utilajelor (de exemplu pentru aparatele de casa tehnica noua inseamna sporirea numarului de aparate cu afisaj electronic fata de cele cu afisaj mecanic). Se delimiteaza astfel urmatoarele tipuri de indicatori:
• tehnica utilizata, desemnata prin numarul de instalatii, utilaje, aparate, masini etc. existente in raport cu necesarul pentru vehicularea cantitatii de marfuri din perioada de referinta;
• gradul de mecanizare a operatiunilor, calculat ca raport intre cantitatea de marfuri vehiculata mecanizat s i cantitatea totala de marfuri vehiculata in perioada respectiva;
• gradul de inzestrare tehnica a muncii, ca raport intre valoarea mijloacelor tehnice utilizate si numarul de persoane;
• rata difuzarii tehnologiilor moderne, desemnata prin raportul dintre numarul unitatilor sau volumul activitatii acestora, in care se folosesc metode, procedee sau forme moderne de desfasurare a operatiunilor tehnice fata de totalul unitatilor sau activitatilor.
Indicatorii economici evidentiaza efectul economic obtinut prin utilizarea tehnicii noi. Efectele sunt diverse, referindu-se la circulatia marfurilor s i la rezultatul calitativ al activitatii comerciale. Se calculeaza astfel:
• productivitatea generala a factorilor tehnici, ca raport intre volumul valoric al activitatii economice si suma capitalului fix utilizat;
• productivitatea unui mijloc fix, in aceeasi determinare, luandu-se in calcul
insa efectul exclusiv al utilajului respectiv;
• consumul specific de capital fix pe unitate valorica de activitate economica
(de exemplu, capitalul fix la un milion de lei vanzari);
• costul marginal al folosirii unui utilaj nou, ca raport intre valoarea acestuia
(amortizare plus cheltuieli de exploatare) si sporul de vanzare (sau alta activitate) obtinut;
• rentabilitatea in raport cu capitalul fix utilizat, exprimata prin profitul obtinut la un milion de lei capital fix. de asemenea, pentru expresivitate se poate raporta sporul de profit la valoarea investitiilor pentru progresul tehnic sau la sporul de capital fix.

REZUMAT
• Baza tehnico-materiala a comertului cuprinde totalitatea mijloacelor fixe
(inclusiv terenurile) si a obiectelor de inventar necesare efectuarii operatiunilor comerciale. Ele fac parte din patrimoniul societatilor comerciale sau sunt inchiriate de la alti agenti economici.
• Structura bazei tehnico-materiale a comertului se evidentiaza pe un nomenclator valabil pentru toate ramurile economiei nationale si pe un nomenclator specific comertului.
• Evaluarea componentelor bazei tehnico-materiale se face cantitativ (in unitati fizice s i valorice) si calitativ (prin performantele tehnice, starea de uzura si valoarea de piata).
• In comertul cu amanuntul, baza tehnico-materiala este formata din unitatile de vanzare cu amanuntul (magazine si chios curi) si din utilajul comercial pentru prezentarea marfurilor in magazine s i pentru inzestrarea tehnica a muncii.
Magazinele sunt de marimi si profile foarte variate, raspunzand cerintelor comercializarii diferitelor grupe de marfuri si sunt inzestrate cu utilaje adecvate tehnologiilor impuse de acestea.
• In comertul cu ridicata, baza tehnico-materiala cuprinde depozitele de marfuri s i utilajul necesar primirii, pastrarii si livrarii marfurilor. Acestea sunt de cinci tipuri: depozite industriale, comerciale, de pastrare (insilozare) a produselor agricole, de transport-expeditie si de serviciu. Ele sunt utilate corespunzator functionalitatii lor si sistemului de stocaj practicat (in vrac, in incarcaturi unitare si in incarcaturi diverse).
• In perioada contemporana, baza tehnico-materiala a comertului cunoaste un intens proces de modernizare, constand in tendinta de concentrare a retelei in unitati mari, specializarea retelei dupa noi criterii alaturi de grupele de marfuri, modernizarea operatiunilor de miscare a marfurilor, folosirea mijloacelor electronice de evidenta a stocurilor si executare a comenzilor etc.
• Baza tehnico-materiala se coreleaza cu volumul activitatii economice folosindu-se doua categorii de indicatori: indicatori exprimand raportul proiectat dintre marimea mijloacelor fixe utilizate si volumul activitatii economice si indicatori exprimand raportul proiectat de devansare dintre dinamica valorii mijloacelor fixe si dinamica activitatii economice. Imbunatatirea indicatorilor de utilizare a mijloacelor fixe se concretizeaza in economia relativa de mijloace fixe.
• Imbunatatirea nivelului calitativ al bazei tehnico-materiale - ca dealtfel a
intregii activitati comerciale - are loc prin promovarea progresului tehnic. Acesta se impune si in comert din cel putin trei considerente: de interdependenta dintre comert si celelalte ramuri ale economiei mai receptive la progresul tehnic; de cerintele cresterii eficientei a insasi activitatii comerciale si de schimbarile pe care le-a adus in management tehnica moderna a informatiilor.
• Progresului tehnic in comert se manifesta in trei directii: modernizarea bazei tehnico-materiale; perfectionarea tehnologiilor comerciale; organizarea rationala a activitatii.
• Progresului tehnic se evalueaza prin diferiti indicatori tehnici si economici, fara o separare riguroasa a lor.
INTREBARI RECAPITULATIVE
1. Definiti conceptul de baza tehnico-materiala a comertului.
2. Cum se asigura evaluarea cantitativa s i calitativa a bazei tehnico-materiale a comertului ?
3. Care este structura bazei tehnico-materiale a comertului cu amanuntul ?
4. Care este structura bazei tehnico-materiale a comertului cu ridicata ?
5. Prezentati principalele tendinte in evolutia bazei tehnico-materiale a comertului.
6. Cum se motiveaza necesitatea progresului tehnic in comert ?
7. Care sunt directiile de promovare a progresului tehnic in comert ?

BIBLIOGRAFIE
1. Dayan, A.: Manuel de la distribution, Les Editions d’Organisation, Paris,
1987
2. Isachsen, A.J.; Hamilton, C.B.; Gulfason, Th.: Sa intelegem economia de piata, Ed. OSCAR PRINT, Bucuresti, 1997
3. Kotler, Ph.; Dubois, B.: Marketing-Management, Publi-Union Editions,
Paris, 1992
4. Leclère, R.: Les stockages dans la production, la distribution et la vente,
Compagnie, Français d’Editions, Paris, 1963
5. Shubin, J. A.: Initiere in conducerea intreprinderilor, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 1971
6. Toma, M.: Finante si gestiune financiara, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1994
7. Vigney, J.: La distribution, Edition Sivey, Paris,1990