In turism preturile se stabilesc folosindu-se o metodologie specifica, intrucat nu se porneste intotdeauna de la costuri asa cum se procedeaza in celelalte sectoare de activitate. n9n21nv
In turism valoarea produsului este dependenta de factorii naturali si de utilizarea pamantului ca factor de productie.
Pretul de vanzare al produselor turistice ce se stabileste luandu-se in calcul cheltuielile cele mai mari necesare obtinerii unei unitati de produs.
Principalele particularitati ale preturilor in turism sunt urmatoarele:
1.Existenta unui evantai larg de preturi pentru acelasi produs turistic de aceeasi calitate;
2.Evolutia relativ independenta de raporturi cerere-oferta;
3.Efect limitat asupra consumului;
4.Manifestare inflationista.
1.Preturile sunt stabilite in mod diferentiat pentru acelasi produs in functie de momentul consumului, existand diferente de pana la 40% intre preturile practicate in perioada sezonului de varf si extrasezon. Preturile sunt variate in functie de localizarea ofertei in raport cu elementele de atractie turistica. Preturile sunt diferentiate si in functie de raportul de schimb valutar. Acestea pot fi > sau < in functie de paritatea valutelor emitatoare la valuta tarii primitoare.
Preturile sunt diferentiate si in functie de gradul de concentrare al productiei. Cu cat gradul de concentrare este mai mic, deci exista un numar mare de producatori mici si mijlocii pentru acelasi produs turistic, preturile inregistreaza o gama variata de valori.
Preturile sunt diferentiate si in functie de tipul consumatorului de turism si forma de turism practicata.
2.Piata turistica este o piata dificil de apreciat pe planul raporturilor cantitative. Uneori, apar pe piata intelegeri intre producatori, ceea ce transforma libera concurenta in concurenta dirijata.
3.Comportamentul consumatorului de turism este subiectiv, determinat de factori psihologici, iar acest comportament asociat cu lipsa de informare a consumatorului privind comparabilitatea preturilor, determina o relativa independenta a consumului fata de preturi.
4.Consumul turistic intretine manifestarile inflationiste intrucat modificarile in sensul cresterii preturilor la produsele turistice sunt superioare cresterii preturilor acele marfuri si acele servicii care intra in componenta produsului turistic, care au un caracter sezonier. Preturile turistice sunt influentate substantial de anumiti factori conjuncturali, respectiv pretul energiei, pretul combustibilului.
Compararea preturilor pe piata turistica este dificil de realizat, atat din punct de vedere al consumatorului, cat si al producatorului. De aceea se foloseste un cos de consum turistic in functie de tarile de provenienta a consumatorilor si in functie de destinatia turistica. Astfel se stabileste un cos de consum turistic detailat pentru fiecare categorie de consumatori care predomina in turismul unei tari primitoare sau in plan microeconomic in clientela unui producator. Valoarea cosului de consum turistic exprimata in valuta si in preturile tarii emitatoare se raporteaza la valoarea cosului de consum turistic calculat in valuta si preturile tarii primitoare.

Resursele umane (forta de munca) in turism
In turism, la fel ca in intregul sector tertiar, forta de munca vie este un element determinant al activitatii turistice. In legatura cu piata sectorului tertiar exista anumite teorii care sustin existenta unei piete primare reprezentata prin functii cu statut favorabil, cu posibilitatea de cariera si o piata secundara reprezentata de angajari cu nivel mediu de calitate si stabilitate.
Biroul International al Muncii a stabilit caracteristicile generale ale profesiilor din turism:
-nivelul scazut de tehnicitate;
-mare mobilitate a fortei de munca intrucat exista zile de maxima intensitate care reclama folosirea de personal suplimentar dupa cum exista situatii care impun flexibilitate in utilizarea fortei de munca;
-munca in contratimp fata de programul obisnuit;
-munca in turism presupune o fragmentare a timpului de lucru pe parcursul unei zile, ceea ce conduce la consecinte negative in privinta activitatii de recrutare a personalului;
-lucratorii din turism se afla in contact permanent cu clientii, ceea ce determina practicarea unei munci speciale ce presupune consum nervos si oboseala.
Un model de gestiune flexibila a fortei de munca cuprinde urmatoarele categorii de angajati:
1.Angajati cu statut relativ favorabil care se ocupa cu activitatea de cercetare-dezvoltare, marketing si informatica.
-salariati, angajati la nivelul managerilor generali si operationali;
2.Angajati interni care include angajati cu timp partial fara perspectiva reala de cariera, dar care detin o calificare;
3.Forta de munca externa care include angajati pe baza de contracte cu durata determinata, lucratori temporari cu nivele de calificare diferite si lucratori care se ocupa de servicii ocazionale sau permanente ce lucreaza in sistem de colaborare.
Un personal bine pregatit din sectorul turistic trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-competenta;
-amabilitate;
-credibilitate;
-siguranta;
-spiritul de raspundere;
-comunicativitatea.
Studierea pietei turistice
Studierea pietei turistice are ca obiectiv principal culegerea de informatii referitoare la cerere-oferta.
Studierea pietei turistice presupune detinerea unui sistem informational care include culegerea, analiza si interpretarea acelor date (informatii) de piata care vor facilita luarea deciziilor, controlul rezultatelor si modificarea acestora.
Studierea pietei turistice se poate realiza cu ajutorul carcetarii documentare care include date statistice generale si cercetarea de teren care utilizeaza ca tehnici observarea, ancheta, sondajul si metodele experimentale.
Tipurile de informatii de piata sunt urmatoarele: a. Informatii legate de vizitatori din strainatate: tarile de resedinta, mijloacele de transport utilizate, durata sejurului, informatii legate de motivatia calatoriei, principalele modalitati de cazare utilizate, zonele preferate pentru efectuarea calatoriei, caracteristicile calatoriilor sub aspect organizatoric; b. Informatii legate de turistii rezidenti: principalele bazine ale cererii, durata sejurului, principalele motive de calatorie, forme de cazare etc.; c. Informatii legate de unitatile de cazare: situatia acestora sub aspectul numeric si al incadrarii pe categorii de clasa, gradul de ocupare al acestora, nivelul tarifelor practicate; d. Informatii legate de amenajarea turistica a teritoriului in perspectiva. e. Date generale despre piata:
-clientii potentiali care exprima cererea;
-intentii de calatorie (motivatia);
-situatia agentilor economici din turism. f. Date referitoare la serviciile turistice nationale, regionale si locale; g. Date legate de nivelul investitiilor; h. Nivelul importurilor pentru turism; i. Calendarul evenimentelor si al manifestarilor; j. Aspecte care caracterizeaza transportul turistic si unitati prestatoare de servicii complementare turismului.
Sursele de documentare sunt diferite:
-bancile de date existente in cadrul firmelor de turism;
-sursele nationale (Comisia Nationala de Statistica, Asociatii si grupuri profesionale din sectorul turistic);
-bancile;
-Surse internationale: studiile O.M.T., studiile comisiilor regionale, studiile organizatiilor internationale neguvernamentale care au tangenta cu turismul.
Informatiile obtinute in cadrul cercetarii documentare trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: a. Validitatea: datele si informatiile trebuie sa fie pertinente, iar pentru a se lua niste decizii corecte informatiile nu trebuie sa fie mai vechi de 3-4 ani; b. Impartialitatea: siguranta ca datele utilizate nu au fost falsificate fie din ratiuni fiscale, fie din ratiuni care tin de prestigiul firmei; c. Fiabilitatea, respectiv gradul de precizie si exactitate al datelor.
Studiile de piata turistica pot avea ca obiect fenomene sau aspecte particulare, dar si abordarea pietei unor tari sau a unor zone.
In cazul studierii pietei turistice se apeleaza la segmentarea acesteia pentru ca deciziile adoptate sa poata conduce la atragerea unui numar apreciabil de consumatori. Pentru piata turistica segmentarea se realizeaza in plan geografic si lucrul acesta este realizabil de organisme oficiale de turism national si regional, iar la nivel microeconomic segmentarea se poate realiza in functie de :
-motivul calatoriei;
-apartenenta sau neapartenenta la un grup;
-destinatia finala.
Cercetarea pietei turistice internationale

Cunoasterea dimensiunilor si a potentialului pietei turistice (conditii economice, geografice, sociale, culturale, reglementari vamale, reglementari cu privire la acordarea vizelor de intrare-iesire din tara).
Cercetarea clientului: numarul turistilor de fluxuri pe categorii de destinatii, segmentarea clientelei in functie de varsta, categorii socio-profesionale, clase de venit, informatii legate de motivul calatoriei, repartizarea clientilor pe forme de turism si mijloace de transport.
Cercetarea ofertei turistice internationale concurente: structura facilitatilor acordate de firmele concurente, bugetele de promovare, marca sub care este prezentata oferta respectiva pe piata, imaginea firmelor concurente.
Studierea distributiei produsului turistic in diferite spatii geografice: analiza costurilor de distributie, analiza posibilitatilor de diversificare a canalelor de distributie pe diferite piete.
Studierea eficientei diferitelor forme de promovare respectiv volumul cheltuielilor alocate informarii si promovarii pe diverse piete sau zone, distributia cheltuielilor pe forme de promovare, analiza si distributia cheltuielilor de promovare a firmelor concurente.
Studierea conjuncturii pietelor turistice, conjunctura se refera la indicatori de dezvoltare economica, previziuni referitoare la dezvoltarea umana, previziuni referitoare la dezvoltarea turismului.