Cererea z2t23th
Concept. Legea cererii
Cererea este o categorie economica ce exprima, in anumite conditii social-istorice nevoia sociala. Este o forma de concretizare a nevoii sociale fara a se identifica cu aceasta. Cererea este numai o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor banesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii societatii. Ea reprezinta partea solvabila a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfacuta de piata. Reiese ca intre cerere si nevoia sociala relatiile sunt de subordonare, ca de la parte la intreg. Explicatia o gasim in faptul ca trebuintele umane sunt intodeauna cu un pas inaintea posibilitatilor pe care le are societatea pentru a le satisface. In calitatea ei de categorie a economiei de schimb, cererea reprezinta cantitatea totala dintr-un anumit bun, pe care agentii economici sunt dispusi sa o cumpere de pe piata, intr-o anumita perioada de timp, pentru anumite niveluri de pret, celelalte variabile fiind presupuse stabile.
Paul Heyne sublinia in mod expres faptul ca cerea este conceptul ce leaga cantitatile solicitate in vederea achizitionarii, de sacrificiile ce trebuie facute de cumparatori pentru a obtine aceste cantitati.
Cererea este un act individual, ea poate fi privita ca cerere pentru un produs sau un serviciu anume, pentru o industrie sau cererea pentru o firma, respectiv pentru productia ei, insa formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale cu oferta totala a bunului sau serviciului respectiv.
In viata economica cererea apare sub diferite aspecte, cum ar fi: cererea de marfuri, de servicii, de consum, cerere solvabila, nesolvabila, complexa, curenta, periodica, rara, efectiva, potentiala, derivata.
Uneori cererea este confundata cu cantitatea ceruta, insa cererea pentru un anumit bun nu se poate formula doar cantitativ, ea ne apare ca o relatie intre doua variabile: pretul si cantitatea ceruta. Astfel exista intotdeauna un sir de preturi si un sir de cantitati pe care agentii economici ar dori sa le achizitioneze la fiecare din preturile respective. Deplasarea de la un rand al specificatiei la altul, trebuie inteleasa ca o modificare a cantitatii cerute la anumite niveluri de pret si nu ca o modificare a cererii. Astfel reducerea pretului unitar determina procesul de extindere a cererii, in timp ce cresterea pretului unitar genereaza o contractie a cererii.
Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv. Deci, intre schimbarea pretului unitar al unui bun si modificarea cantitatii cerute din bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate, care reprezinta de fapt continutul legii generale a cererii.
Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii ramanand neschimbate ).
Relatia dintre pretul unitar al unui bun si cantitatea de bunuri ceruta intr-o anumita perioada de timp se poate reprezenta grafic, obtinindu-se curba cererii.
Marimea cererii poate fi influentata de urmatorii factorii:
- nevoile sociale
- nivelul preturilor
- venitul mediu pe gospodarie
- pretul bunurilor inlocuitoare sau complementare
- factorii demografici
- factorii psihologici
Elasticitatea cererii
Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea unuia din factori de influenta. Cum cererea este, in primul rind, dependenta de pret, elasticitatea ei se raporteaza, in principal, fata de pret.
Elasticitatea cererii este prezenta, atunci cind coeficientul de elasticitate este mai mare de cit 1.
Cererea este elastica - atunci cind la un anumit procent de modificare a pretului, procentul de modificare a cantitatii cerute este mai mare.
Cererea este inelastica -; atunci cind la un anumit procent de modificare a pretului rezulta un procent mai mic de modificare a cantitatii cerute.
La procentul de modificare a pretului corespunde acelasi procent de modificare a cantitatii cerute, se spune ca cererea are elasticitate unitara, deoarece coeficientul de elasticitate (Ce) este egal cu 1.
Deci, elasticitatea cererii fata de pret exprima raportul dintre miscarea cererii si modificarea preturilor, proportia modificarii cererii in conditiile cresterii sau scaderii pretului cu un procent.
Elasticitatea cererii se poate determina nu numai in functie de pret, dar si de venit. Ea reflecta proportia in care cererea pentru diverse produse se schimba odata cu modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor, ceilalti factori raminind constanti. Fenomenul elasticitatii fata de venit este o manifestare a legitatilor din sfera consumului, care determina o anumita ierarhizare a nevoilor fiecarei categorii de populatie la un anumit nivel al veniturilor.
Elasticitatea cererii, mai precis cunoasterea ei, prezinta o semnificatie deosebita in cadrul orientarii agentilor economici. Interesul lor este sa-si maximizeze profitul, deci in conditiile de pret existente pe piata, ei pot sa-si adapteze deciziile cu privire la productie, corespunzator raportului existent intre venitul total si elasticitate.
Specialistii in domenuiu, evidentiaza existenta a trei factori principali care influenteaza elasticitatea cererii si anume:
1. Gradul de substituire al produselor . Daca pretul unui bun oarecare creste el devine mai scump fata de bunurile substituibile lui. Este firesc ca cererea pentru acest bun sa scada si, in mod corespunzator, sa creasca cererea pentru bunurile substituibile. Invers, daca pretul unui bun scade, el va deveni mai ieftin decit bunurile substituibile lui. In acest caz, cererea pentru el va creste si, in mod corespunzator, va scadea cererea pentru bunurile substituibile.
Cu cit gradul de substituire in raport cu un bun oarecare este mai mare, cu atit va fi mai mare elasticitatea cererii pentru bunul respectiv. Invers, cu cit gradul de substituire este mai mic, cu atit va fi mai mica elasticitatea cererii pentru bunul respectiv.
2.Ponderea venitului cheltuit pentru cumpararea unui bun in totalul veniturilor. In general, cererea pentru un bun este mult mai elastica, cu cit este mai mare partea din venit alocata pentru cumpararea bunului respectiv (celelalte conditii ramin neschimbate). Desigur, exista diferentieri intre bunuri din acest punct de vedere. Sunt bunuri pentru care creste ponderea cheltuielilor pentru cumpararea lor pe masura ce creste venitul si bunuri a caror pondere scade pe masura ce creste venitul. De exemplu, in conditiile unor venituri banesti mari, ponderea cheltuielilor pentru procurarea de bunuri alimentare, sau chiar de bunuri materiale se reduce, in schimb creste ponderea cheltuielilor pentru servicii social-culturale, bunuri de lux, s.a.
3.Perioada de timp de la schimbarea pretului. Cind pretul unui bun oarecare se modifica este necesar sa treaca un anumit timp pina ce toti cumparatorii vor cunoaste noua situatie si, mai ales, pina ce isi vor adapta comportamentul lor de consumatori ai bunului respectiv. Deci, elasticitatea cererii pentru un bun va fi mai mare intr-o perioada lunga de timp, decit intr-o perioada scurta, deoarece cumparatorii au mai mult timp sa se adapteze la schimbarea de pret.
Exista trei exceptii:
1. Efectul Giffen -; la o crestere generala a preturilor familiile cu venituri mici sporesc cererea pentru bunurile de consum curente, in detrimentul altor bunuri mai scumpe.
2. Efectul Veblen -; consumul ostentativ sau de tip snob, cu cat este mai mare pretul unui anumit bun de consum cu atat creste cererea pentru el la o anumita categorie de consumatori. Tot potrivit acestui efect creste cererea odata cu pretul pentru un anumit bun crezandu-se ca un pret mai mare inseamna si o calitate mai ridicata.
3. Efectul speculatiei -; consta in cresterea cererii la bunurile a caror pret creste de teama cresterii in viitor si mai mult a preturilor.

Oferta
Concept. Legea ofertei
Oferta reprezinta cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este dispus sa o ofere spre vinzare intr-o anumita perioada de timp. Oferta ca si cererea se refera la un pret anume, si poate fi privita ca oferta a unui bun, a unei industrii, a unei firme si ca oferta totala de piata. Desigur,in functie de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate sa difere de cantitatea oferita.
Oferta, ca si cererea, este si ea functie de pret. Ea pune in evidenta diversele cantitati de bunuri pe care vinzatorii sunt dispusi sa le vinda la diverse preturi date. Deci, intre evolutia pretului unitar al unui bun si oferta pentru bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate. Aceasta relatie este exprimata sintetic de legea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde.
Legea ofertei arata ca ofertantii sunt dispusi sa ofere o cantitate mai mare dintr-un bun oarecare, la un pret mai mare, de cit la unul mai mic. Curba ofertei arata ca nivelul de pret este necesar pentru a-l determina pe ofertant sa ofere o anumita cantitate de bun. In concordanta cu aceasta lege vor apare urmatoarele situatii: o majorare a pretului unitar va determina o extindere a cantitatii oferite si invers o scadere a pretului va genera o contractie a cantitatii oferite.
Factorii ce influenteaza asupra ofertei
Oferta, ca si cererea, este determinata, in dimensiunea ei, de o serie de factori de influenta. Cei mai importanti sint urmatorii a) pretul resurselor (a factorilor de productie) b) pretul altor bunuri c) tehnologia d) numarul de ofertanti e) perspectivele pietei f) costul productiei g) taxele si subsidiile h) evenimente naturale si social-politice
Ca si in cazul cererii, elasticitatea ofertei pune in evidenta gradul de modificare a ofertei in conditiile schimbarii pretului, sau a oricareia din conditiile ofertei.
Oferta este mai elastica cu cit este mai mare modificarea in cantitatea produsa de ofertanti. Deci, cu cit este mai mare elasticitatea ofertei, cu atit va fi mai mare raspunsul in cantitate la modificarea pretului. Oferta este elastica atunci cind coeficientul de elasticitate (Ceo) este mai mare decit 1. Oferta este inelastica atunci cind coeficientul de elasticitate este mai mic decit 1. Elasticitatea este unitara atunci cind Ceo= 1.
Cunoasterea elasticitatii ofertei prezinta interes pentru agentii economici deoarece, pornind de la preturile de piata ale bunurilor, ea reflecta posibilitatea adaptarii ofertei la cerere. Factorii cei mai importanti care determina elasticitatea sint:
- gradul de substituire
- posibilitatea de stocare a bunurilor
- costul productiei
- costul stocarii
- perioada de timp scursa de ultima modificare a pretului
Cererea si oferta
Legea cererii si ofertei
Confruntarea finala a dimensiunilor, a structurii productiei si a consumului, se realizeaza pe piata sub forma raportului dintre oferta si cerere. Dar cererea si oferta nu sunt numai forme de manifestare pe piata ale consumului potential si a productiei, ele se gasesc in relatii de cauzalitate reciproca, una reprezentand in raport cu cealalta, deopotriva, cauza si efect. Astfel putem intalnii pe piata situatii cum arfi:
- o crestere a cererii sau o reducere a ofertei determina sporirea pretului
- o reducere a cererii sau o crestere a ofertei genereaza diminuarea pretului
Aceste ipoteze reprezinta axiomele legii cererii si ofertei, potrivit careia: a) pretul de pe piata este determinat de miscarea celor doua forte opuse -; cererea si oferta b) pretul de pe piata oricarui bun tinde permanent spre un nivel de echilibru. La acest nivel cantitatea oferita pe piata este egala cu cantitatea ceruta
Prin miscarea preturilor relatia dintre cere si oferta exprima sitatia pietei, evidentiind abundenta sau lipsa bunurilor si a factorilor de productie. Legea cererii si a ofertei releva necesitatea ca marimea, structura si calitatea ofertei sa corespunda marimii, structurii si calitatii cererii. Cerintele acestei legi evidentiaza faptul satisfacerea trebuintelor sociale, esprimate prin intermediul cererii, constituie scopul final al dezvoltarii pe toate treptele societatii si in consecinta, problema esentiala a oricarei organizatii economice, este adaptarea resurselor la nevoile societatii.
In concordanta cu aceste cerinte, intr-o piata concurentiala, agentii economici trebuie sa urmareasca permanent echilibrul dinamic dintre cerere si oferta. Aparitia unor dezechilibre afecteaza interesele populatiei, atat in calitate de producator cat si in calitate de consumator.
Daca oferta este mai mare decat cererea, o parte din bunuri nu-si vor mai gasi consumatorii, fapt ce genereaza imposibilitatea realizarii integrale a productiei, cu implicatii directe asupra posibilitatilor de reluare a productiei si asupra veniturilor producatorilor respectivi.
Daca cerea este mai mare decat oferta, o parte a puterii de cumparare a participantilor la viata economica, ramane neacoperita, cu efecte asupra echilibrului structural al economiei si mai ales asupra echilibrului banesc.
Intr-o economie moderna, cunoasterea actiunii si implicatiilor legii cererii si ofertei, constituie o problema esentiala, intrucat piata fara rolul adecvat al acestei legi, nu este o piata efectiva.
De aceea in analiza actiunii legii cererii si ofertei, trebuie tinut seama, ca ea are loc intr-un anumit cadru institutional si social si ca se afla sub impactul nu numai a factorilor economici dar si al celor psihologici, din care cauza nu trebuie neglijate previziunile agentilor economici ofertanti si solicitanti de bunuri.
Un rol deosebit in reglarea raportului cerere si oferta, il are marketingul, care prin cercetarea complexa si permanenta a pietei, a comportamentului consumatorilor-utilizatorilor, prin strategiile si tacticile furnizate, ofera solutii viabile si operante pentru realizarea unui echilibru dinamic al pietei.
Principiile legii cererii si ofertei se verifica in cea mai mare parte, numai in tarile democratice, care au o traditie mai indelungata in functionarea economiei capitaliste bazate in principal pe proprietatea privata si pe mecanismele unei piete cu o concurenta reala, unde interventia statului in economie se manifesta in general prin parghii economice si mai putin prin masuri administrative. Acestea fiind premisele unei economii de piata concurentiale, se poate vorbi despre o productivitate ridicata, o crestere economica reala, un nivel acceptabil al coruptiei la nivelul structurilor etatice, deci in concluzie, un nivel de trai acceptabil pentru intreaga populatie sau cel putin pentru majoritatea ei. De asemenea, o conditie obligatorie pentru garantarea functionarii unei economii pe baze sanatoase, este existenta unui cadru legislativ si institutional foarte bine corelat si usor de aplicat, care sa confere tuturor participantilor la viata economica, increderea si siguranta necesare realizarii unor programe de investitii viabile si eficiente din punct de vedere economico social.
In economia Romaneasca, la ora actuala, principiile acestei legi se regasesc intr-o proportie relativ redusa, sau chiar si acolo unde exista, ele nu functioneaza in totalitate. De asemenea se poate observa cu usurinta, ca in economia noastra, se verifica intr-o mai mare masura exceptiile de la aceasta lege, decat principiile ei. Astfel se poate trage concluzia, potrivit celor aratate mai sus, ca in Romania, la aceasta data, inca nu functioneaza o economie bazata pe mecanismele economiei de piata concurentiale, cu influente mai mult sau mai putin directe, in sau din sfera politicului si a unei separatii reale a puterilor in stat, precum si influentarea deciziilor politice, la cel mai inalt nivel, de interesele de grup ce nu reprezinta legitimitatea interesului general.
Toate acestea au ca rezultat situarea Romaniei in coada plutonului, atat din punct de vedere al criteriilor economice si sociale, cat si in ceea ce priveste integrarea in structurile economico-militare, europene si mondiale. In concluzie, lasand la oparte manifestarile demagogice si falsul patriotism, putem conchide ca Romania anului 2003, cu exceptia unei dezvoltari culturale multumitoare, se afla intr-un stadiu de dezvoltare economic si social, situat mult sub media tarilor dezvoltate din lume, iar din punct de vedere politic, se poate pune serios sub semnul intrebarii, existenta unei democratii reale, sau putem vorbi fara teama de a gresi prea mult, despre un neocomunism cu fata umana, sau o „democratie socialista”.